Sunteți pe pagina 1din 11

Nanotuburi de carbon

Nanotuburile de carbon (CNT) sunt forme alotropice de carbon cu o nanostructura care


poate aea un raport lungime-distanta mai mare de 10000. Aceste molecule cilindrice de
carbon au proprieti neobinuite, care sunt valoroase pentru nanotehnologie , electronice ,
optice i in alte domenii ale tiinei materialelor i tehnologiei. Acestea manifesta o duritate si
conductibilitate electrica foarte bune si sunt de asemenea foarte buni conductori de caldura.
Nanotuburile sunt membri ai familiei structurale a fulerenelor si se clasifica in nanotuburi
cu un singur perete si nanotuburi cu mai multi pereti. Numele lor provine de la structura lor:
lungi, tubulare cu perei formati din foi de un atom de carbon-gros, numit grafen . Aceste foi
sunt laminate la specifice si discrete unghiuri, iar combinaia dintre unghiul de rulare i raza
decide proprietile nanotub, de exemplu, dac shell-ul nanotub este un individ de metal sau
semiconductor .
Natura legaturilor dintru-un nanotub este descrisa de chimia cuantica aplicata, in special
prin hibridizare orbitala. Legaturile chimice din nanotuburi sunt compuse in intregime din
legaturi sp2, similare cu cele de grafit. Acest tip de legaturi, care sunt mai puternice decat
legaturile de tip sp3 gasite in structura diamantului asigura duritatea unica a moleculelor.
Nanotuburile se aliniaza natural in franghii tinute la un loc de forte Van der Vaals. Sub
presiuni ridicate, nanotuburile pot fuziona, cedand anumite legaturi sp2 pentru legaturi sp3,
dand posibilitatea producerii unor fire dure si cu o lungime nelimitata.
Cele mai multe nanotuburi cu un singur perete(SWNT) au un diametru de aproape un
nanometru si o lungime a tubului care poate fi de mii de ori mai mare. Structura unui SWNT
poate fii conceputa prin invaluirea cu un strat de grafit de grosime atomica numit grafin, intrun cilindru.
Modul in care stratul de grafin este invaluit este reprezentat de o pereche de indici (n,m)
numit vectorul chiral. Numerele intregi n si m dau numarul vectorilor unitate de-a lungul a
doua directii in structura cristalului hexagonal al grafinului. Daca m=0 nanotuburile sunt
numite zigzag. Daca m=n, nanotuburile sunt numite fotoliu. In rest, acestea sunt numite
chirale.
Nanotuburile cu mai multi pereti (MNWT) sunt formati din mai multe straturi de grafin
rulate in jurul propriei axe pentru a realiza o forma de tub. Exista doua modele ce pot fi
folosite pentru a descrie structurile MWNT. In cazul modelului papusii rusesti, straturi de
grafit sunt aranjate in cilindri concentrici, de exemplu un SWNT de 0,8 cu un SWNT de 0,10.
Modelul pergament este realizat dintr-un singur strat de grafit rulat in jurul propriei axe,
asemeni unui sul de pergament.
Este necesar de asemenea ca nanotuburile cu pereti dubli (DWNT) sa fie mentionate in
aceasta introducere, deoarece acestea prezinta o morfologie si proprietati comparabile cu cele
ale SWNT, dar totodata o imbunatatire a rezistentei fata de materialele chimice. Acest lucru
este foarte important cand functionalizarea este necesara pentru a conferi noi proprietati

nanotuburilor de carbon. In cazul SWNT, functionalizarea covalenta va rupe anumite legaturi


duble C=C, creand goluri in structura nanotubului, astfel modificandu-i atat proprietatile
mecanice cat si cele electrice, pe cand in cazul DWNT, numai peretele exterior este modificat.
Nanotuburile de carbon prezinta proprietati mecanice exceptionale avand modulul lui
Young aproximativ 1Tpa si de asemenea fiind foarte bune conductoare de electricitate.
Primele simulari dinamico-moleculare(DM) la scara atomica. Realizata la nivele ridicate ale
solicitarilor, indica producerea unei solicitari de intindere a CNT care poate fi cu pana la 30%
mai ridicata. Experimentele recente indica producerea unei solicitari de intindere mult mai
mica intr-o varietate de scenarii.
Cedarea CNT depinde in principal de aparitia si propagarea defectelor cum ar fi rotatia
Ston-Wales(SW) a legaturii sau tranzitia legaturilor sp2 in legaturi sp3 la locul cedarii.Primul
caz s-a semnalat in principal in cazul CNT solicitate la intindere, pe cand ultimul s-a semnalat
in principal in cazul CNT comprimate axial. Studiile teoretice si numerice anterioare au aratat
ca sub solicitari la intindere mari, rotatiile legaturilor SW duc la formarea de defecte de tip
pentagon-heptagon care sunt favorabile din punct de vedere energetic la solicitari la intindere
mai mici de 5%.
Totusi, barierele de energie mari (de aproximativ -89 eV) de la formarea rotatiilor
legaturilor SW in calculele statice nu explica intru totul solicitarile scazute la
intindere(masurate experimental) ale SWNT sau MWNT.
La temperatura ridicata, o energie cinetica ridicata creste rata procesului pentru a depasi
barierele, iar intervalul de tranzitie este scurtat. Acest lucru mareste eficienta simularii DM a
procesului activat.Simularea DM pentru SWNT implica solutia ecuatiilor lui Hamilton de
miscare pentru intreg sistemul, in cadrul diferitelor ansambluri termodinamice.
In acest studiu DM, schema fortei de frecare este utilizata pentru a controla temperatura
cinetica si pasul temporal este fixat la 0,5fs. Potentialul Tersoff-Brenner este utilizat pentru
interantiuni C-C ce pot descrie formarea legaturilor si dimanica ruperii in sistemele simetrice,
care a fost parametrizat din garfit, diamant si sisteme de hidrocarburi moleculare.
Simularea DM a solicitarilor de intindere implica intinderea continua a nanotuburilor prin
mutarea atomilor de la sfarsitul legaturii, urmata de relaxarea lor dinamice la temperatura si
nivel de solicitare constante. O solicitare de intindere de 0,25% este aplicata intr-un singur pas
DM si nivelul de solicitare este mentinut de intervalul de timp necesar pentru relaxarea
sistemului inainte ca urmatoarea solicitare de 0,25% sa fie aplicata. Un nanotub de 60
lungime cu 600 de atomi este utilizat pentru studiile de simulare (cu 40 de atomi de sfarsit
utilizati pentru aplicarea solicitarilor), si CNT-ul este solicitat la rate variind cu 4 ordine de
marime si la temperaturi variind de la 300K la 2400K.
Configuratiile atomice si energetice ale CNT sunt monitorizate si inregistrate in timpul
simularii si este posibila observarea fluajului nanotuburilor, intre nivelele de solicitare si
temperaturile simulate.Energia de soliciatare pe atom pentru temperaturi si rate de solicitare
diferite, ca o functie a solicitarilor la intindere, este indicata in figura 2.Deviatia abrupta a

energiei de solicitare de comportamentul elastic la valori ridicate ale solicitarilor este datorata
aparitiei rotatiilor SW ale legaturilor. Acest lucru este indicat prin plotarea unei traiectorii a
schimbarii energiei de solicitare a CNT ca o functie a evolutiei temporale a DM apropiata
curgerii.
Formarea unui defect SW intr-un nanotub sau retea de grafin implica o rotatie de legatura
similara cu ruparea a 2 legaturi de C-C existente si formarea altor 2 legaturi C-C noi. Numarul
atomilor de C impreuna cu cei 1,2 sau 3 vecini s-a schimbat in timpul traiectoriei de fluaj.
Corelatia dintre energii si schimbarea numarului de vecini arata ca fluajul CNT depinde de
rotatiile legaturii. Rotatiile legaturilor multiple duc la defecte SW multiple, ceea ce poate duce
la eventuale ruperi ale CNT. Fenomenul de fluaj la intinderea CNT poate fii descrisa de o
teorie a proceselor activate, astfel tranzitia sistemelor de la starea initiala de pre-fluaj la satrea
finala de post-fluaj apare printr-o serie de procese activate cu o bariera efectiva ce defineste
caarcteristicile intregului fenomen.
In urmatoarea analiza, dezvoltam un model pe baza TST si aratam ca timpul solicitarii de
fluaj, limitat in scara de rimp DM si de timp, permite parametrizarea modelului la toate
temperaturile si ratele de solicitare experimentale.
Pentru nanotuburi solicitate la intindere se observa ca procesul de fluaj introduce o secventa
de rotatie SW de legaturi in intervalul regiunilor local conectate. Aceste tranzitii duc la o
activare cinetica colectiva a mecanismului de cedare a solicitarii CNT dincolo de limita
elastica. Rata combinata pentru N tranzitii multiple poate fii astfel de forma 1/Nt unde 1/t este
rata unei singure tranzitii. In ecuatie am notat ca solicitarea de fluaj al unui CNT zig-zag sunt
calculate cu ajutorul legaturii C-C care se roteste pe suprafata CNT-ului si care relaxeaza
sistemul la tensiune si temperaturi nule. Se observa ca un CNT zig-zag cu un diametru mic are
o energie de activare mai mica decat in cazul unui CNT zig-zag cu diametrul mare. Aceste
diferente nu apar si in cazul CNT de tip fotoliu.
Solicitarea de fluaj a unui CNT solicitat la intindere depinde de temperatura si arata de
aplicare a solicitarilor. Solicitarile de fluaj la rate de solicitare si temperaturi reduse sunt
echivalente cu solicitarile de fluaj realizate la rate de solicitare si temperaturi ridicate.
Experimentul arata ca rezistenta la intindere este de 40-50 Gpa pentru legaturile SWNT si
MWNT chiar daca solicitarile de fluaj sunt diferite: 5-6% pentru SWNT si 12% pentru
MWNT. Mai mult, modelul indica faptul ca un SWNT fara defecte, lung de un micrometru, la
300K, intins cu o rata de 1%h, curge la o solicitare de intindere de aproximativ 91%, pentru
un CNT cu diametru mic, si cu 2-3% mai ridicata pentru un CNT cu diametru mare.
Capacitatea de micare a telescopului de interior i proprietile lui mecanice unice ii
permit s utilizeze multi-nanotuburi cu pereti ca arme principale n dispozitivele mobile.
Vigoarea retraciei care apare la propunerea telescopului cauzate de interaciunea LennardJohnes dintre scoici si valoarea sa este de aproximativ 1,5 nN.
n teorie, un nanotorus este un nanotub de carbon ndoit ntr-un tor (forma de gogoasa).
Nanotorii sunt tuburi ce au multe proprietati unice, cum ar fi momentele magnetice de 1000

de ori mai mare pentru anumite raze specifice. Proprietatile, cum ar fi momentul magnetic ,
stabilitatea termica, etc variaz n funcie de raza de tor i raza de tub.
Nanobud-urile de carbon sunt un material nou creat prin combinarea a dou forme
alotropice descoperite anterior de carbon: nanotuburi de carbon i fulerene. n acest nou
material, fulerena este covalenta la flancurile exterioare ale nanotubului de carbon care sta la
baza. Acest material hibrid are proprieti utile: att de fuleren cat i de nanotub de carbon.
n special, ei s-au dovedit a fi deosebit de buni emitori in domeniu. n materialele
componente, molecula de fulerena poate funciona ca ancora molecular pentru a preveni
alunecarea de nanotuburi, mbuntind astfel proprietile mecanice.
Peapod de carbon este un material nou de carbon hibrid, care contine n interior fulerena de
carbon. Acesta are proprieti magnetice interesante cu nclzire i iradiere. Se poate, de
asemenea, aplica ca un oscilator n timpul investigaiilor teoretice i practice. Cupa-stivuita de
nanotuburi de carbon (CSCNT) difer de la alte structuri de carbon cvasi-1D, care n mod
normal, se comporta ca cvasi-metalice conductoare de electroni. CSCNT prezint
comportamente de semiconductor ca urmare a microstructurii de stivuire a straturilor grafen.
Observarea nanotuburilor de carbon mai lungi (18,5 cm lungime), a fost raportat n anul
2009. Aceste nanotuburi au fost cultivate pe substraturi si cu ajutorul unor imbunatatiri cu
depunere chimic din vapori (CVD), metoda a reprezentat tablouri electrice uniforme a
nanotuburilor de carbon cu un singur perete.
Nanotubul de carbon este cel mai subtire fotoliu (2,2) CNT, cu un diametru de 3 . Acest
nanotub a fost crescut intr-un nanotub de carbon cu multi-perei. Alocarea de tip nanotub de
carbon a fost realizata prin combinaii de inalta rezolutie microscopica-electronica de
transmisie (HRTEM).
Cel mai subire nanotub cu un singur perete este nanotubul de carbon de aproximativ 4.3
n diametru. Cercetatorii au sugerat c acesta poate fi SWCNT fie (5,1) sau (4,2), dar tipul
exact de nanotub de carbon rmne sub semnul ntrebrii.
Nanotuburile de carbon sunt materiale puternice din punctul de vedere al rezistenei la
traciune i modulul elastic respectiv. Acest rezultat deriva din puterea de la covalent sp2
formate ntre atomi de carbon individuali. n anul 2000, un nanotub de carbon cu multiperei a fost testat pentru a avea o rezisten la traciune de 63 gigapascals (GPa). Pentru
ilustrare, acest lucru se traduce prin capacitatea de a ndura tensiunea unui echivalent de 6422
kg pe un cablu cu cruce -sectiunea de 1 mm patrat). Mai multe studii, realizate n 2008 au
dezvluit c scoici individuale de CNT au concentraii de pn la ~ 100 GPa, care este n bun
concordan cu modelele atomice. Din moment ce nanotuburile de carbon au o densitate
scazuta pentru un solid de 1,3 pn la 1,4 g / cm cub, si o rezisten specific de pn la
48.000 kN m kg -1, rezulta ca este cel mai bun dintre materialele cunoscute, n comparaie
cu coninut ridicat de carbon din oel de 154 kN m kg -1 .

n conformitate cu tulpina de traciune excesiv, tuburile vor fi supuse la o deformare


plastica , ceea ce inseamna ca deformarea este permanent. Aceast deformare ncepe la
tulpini de aproximativ 5% i poate crete tulpina maxim, tuburile fiind supuse nainte de
fractur la o eliberare de energie in tulpina.
Dei puterea de scoici individuale CNT este extrem de ridicata, interaciunile slabe forfecare
ntre scoicile adiacente i tuburi duce la reduceri semnificative n puterea efectiv a
nanotuburilor de carbon cu multi-perei i fasciculele de nanotub de carbon pn la doar
cteva GPa. Aceast limitare a fost recent abordata prin aplicarea de energie nalt cu
iradiere de electroni, care crete n mod eficient puterea acestor materiale pana la ~ 60 GPa
pentru nanotuburile de carbon cu mai multi perei i cu ~ 17 GPa pentru nanotuburile de
carbon cu pereti dubli.
Nanotuburile de carbon nu sunt aproape la fel de puternice n conformitate cu compresia.
Din cauza structurii lor tubulare si in raport cu aspectul mare, ele tind s se supun
flambajului atunci cnd sunt plasate sub un efort de compresie, torsiune, sau ndoire.Discuia
de mai sus menioneaza proprietile axiale ale nanotuburilor, ntruct considerentele
geometrice simple sugereaz c nanotuburile de carbon ar trebui s fie mult mai moi, n
direcia radial dect de-a lungul axei tubului. ntr-adevr, observarea elasticitatii radiale a
sugerat c, chiar i fortele Van der Waals pot deforma dou nanotuburi adiacente. Prin mai
multe experimente efectuate pe mai multe grupuri pe nanotuburi de carbon s-a ajuns la
concluzia ca exista intradevar foarte multe nanotuburi moi in directie radiala.
Nanotubul de carbon cu un singur perete poate rezista la o presiune de pn la 24GPa, fr
deformri. El poate fi supus apoi la o transformare pentru a se vedea faza de extradurere a
acestuia. Presiunile maxime msurate cu ajutorul tehnicilor curente experimentale sunt n
jurul valorii de 55GPa. Cu toate acestea, aceste noi extradure faze de nanotuburi ajung la un
colaps chiar mai mare, dei presiunea este necunoscuta.
Modulul mai mare al nanotuburilor de faz extradure este de 462 - 546 GPa, chiar mai mare
dect cea a diamantului (420 GPa pentru un singur cristal de diamant).Nanotuburile cu multipereti prezinta o proprietate telescopica frapanta prin care un nucleu de nanotub interior
poate aluneca, aproape fr frecare, crend astfel o poart atomica liniara sau de rotaie.
Acesta este unul dintre primele exemple reale de nanotehnologie molecular : poziionarea
exact a atomilor pentru a crea maini utile. Deja, aceast proprietate a fost utilizat pentru a
crea cea mai mica rotaie cu motor . Viitoarele aplicaii, cum ar fi un oscilator mecanic cu
GHz sunt de asemenea avute n vedere.
Datorit structurii simetrice i electronice unice , structura unui nanotub afecteaz puternic
proprietile sale electrice. Pentru un nanotub (n,m), dac n = m, atunci nanotubul este
metalic, dac n - m este un multiplu de 3, atunci nanotubul este semiconductor cu o banda
foarte mica, n caz contrar nanotub este un moderat din materiale semiconductoare . Astfel,
toate nanotuburile sunt metale semiconductoare.
Cu toate acestea, aceast regul are excepii, pentru c efectele de curbur n nanotuburile
de carbon cu diametre mici, pot influena puternic proprietile electrice. Astfel, un SWCNT

(5,0), care ar trebui s fie semiconductor, de fapt, este metalic n conformitate cu calculele.
De asemenea, vice-versa, SWCNT in zig-zag i chiral cu diametru mic, care ar trebui s aib
decalaj mecanic finit, nanotuburile de fotoliu rmn metalice. n teorie, nanotuburile
metalice pot transporta o densitate a curentului electric de 4 109 A / 2 , care este de 1.000
de ori mai mari dect cel de metale, cum ar fi cuprul , n cazul n care pentru cupru
interconecteaza densiti de curent care sunt limitate de migratia electronilor.
Una din proprietile mai recent cercetate ale nanotuburilor de carbon cu mai multi perei
(MWNT) este caracteristica lor de absorbiein val, n mod specific de absorbie cu
microunde. Interesul n aceast cercetare se datoreaz imbunatatirii autovehiculelor si
aeronavelor militare. Au fost adoptate cercetarile privind completarea MWNT cu metale,
cum ar fi Fe, Ni, Co, etc, pentru a spori eficacitatea de absorbie a MWNT n regim de
microunde. Pn acum, aceast cercetare a demonstrat imbunatatiri maxime in ambele tipuri
de absorbie i marirea limii de band de absorbie adecvat.
Motivul pentru care proprietile de absorbie se schimba atunci cnd este completat cu
permitivitate complexa(r ) i permeabilitate complexa ( r) au dovedit ca acestea variaza n
funcie de modul n care MWNT sunt numite i mijlocii, ceea ce inseamna ca sunt suspendate
in relaie direct ntre r , r, i ali parametri de sistem care afecteaz grosimea eantionului
de absorbie, d, i frecvena f. Aceste caracteristici variaz n funcie de frecven. Din acest
motiv, este convenabil s se stabileasc o pierdere de reflecie de referin (RL), care este
considerata eficienta i sa se determine limea de band n termen de o anumit frecven
care produce pierderea de reflexie dorit. Un RL comun se poate utiliza pentru a determina
limea de band care este de -10 dB, ceea ce corespunde cu o pierdere de peste 90% din
valoarea de intrare.
Aceast lime de band este, de obicei maximizata, n acelai timp cu absorbtia. Acest
lucru se face prin satisfacerea condiiei potrivirii impedantei n obinerea lui Z = 1. n
activitatea desfurat la Beijing, Universitatea Jiaotong, s-a constatat c nanotubul a
prezentat o pierdere maxim de reflecie de -22.73 dB i a avut o lime de band de 4.22
GHz pentru o pierdere de reflecie de -10 dB.
Toate nanotuburile sunt de ateptat s fie de foarte bun conductivitate termica de-a lungul
tubului, care prezint o proprietate cunoscuta sub numele de " conducere balistica.
Msurtorile arat c un nanotub de carbon cu un singur perete are o conductivitate termic
la temperatura camerei de-a lungul axei sale de aproximativ 3500 W m -1 K -1; pentru a
compara acest lucru, folosim cupru care este un metal bine cunoscut pentru bunele sale
proprietati de conductivitate termic , care transmite 385 W m -1 K -1. Un nanotub cu un
singur perete are o conductivitate termic la temperatura camerei pe axa (n direcia radial)
de aproximativ 1.52 W m -1 K -1 , care este la fel de conductoare termic prcum cea a
solului. Stabilitatea temperaturii de nanotuburi de carbon este estimata ca fiind de pn la
2800C n vid i aproximativ 750C n aer.
Ca n orice material, existena unui defect cristalografic afecteaza proprietatile materialului.
Defecte pot aprea sub form de posturi vacante de atomi. Nivelurile ridicate de astfel de
defecte pot scdea rezistena la traciune cu pn la 85%. Datorit structurii foarte mici a

nanotubului de carbon cu un singur perete, rezistena la traciune a tubului este dependent de


pe segmentul cel mai slab ntr-un mod similar cu un lan, n cazul n care veriga cea mai slab
devine puterea maxim a lanului.
Defectele cristalografice afecteaz, de asemenea, proprietile tubului electric. Un rezultat
comun este conductivitatea prin regiunea defecta a tubului. Un defect n fotoliu de tip
tuburi (care poate conduce electricitatea), poate provoca regiunea nconjurtoare pentru a
deveni semiconductoare.
Defectele cristaline puternice afecteaz proprietile tubului termic. Aceste defecte duc la
fenomene de imprastiere, ceea ce duce la creterea ratei de relaxare. Acest lucru reduce
drumul liber mijlociu i reduce conductivitatea termica a structurilor de nanotuburi. Cu toate
acestea, pe scar larg, cauza mprtierii fononice ntr-o gam larg de frecvene, conduce la
o reducere mai mare a conductivitatii termice.
Datorit dimensiunilor la scara nanometrica, electronii se propaga numai de-a lungul axei
tubului ceea ce implica mai multe efecte cuantice. Din acest motiv, nanotuburile de carbon
sunt frecvent menionate ca "unidimensionale".
Toxicitatea a nanotuburilor de carbon a fost o chestiune important n domeniul
nanotehnologiei. O astfel de cercetare tocmai a inceput. Datele sunt nc fragmentare i sub
rezerva de a critica. Rezultatele preliminare subliniaz dificultile n evaluarea de toxicitate
a acestui material eterogen. Parametrii, cum ar fi structura, dimensiunea de distribuie ,
suprafaa , taxa de suprafa , i aglomerarea pe stat, precum i puritatea probelor, au un
impact considerabil asupra reactivitii nanotuburilor de carbon. Cu toate acestea, datele
disponibile arat clar c, n anumite condiii, nanotuburile pot trece bariera de membrana,
ceea ce sugereaz c, n cazul n care materiile prime ajung la organe, ele pot provoca efecte
nocive, cum ar fi reacii inflamatorii si fibrotice.
Un studiu condus de Alexandra Porter de la Universitatea din Cambridge arata ca
nanotuburile de carbon pot intra in celule umane si se acumuleaza in citoplasma,provocnd
moartea celulelor.
Forma fibrelor din nanotuburile de carbon este similara cu fibrele de azbest . Acest lucru
ridic ideea c utilizarea pe scar larg a nanotuburilor de carbon poate duce la pleural
mezoteliom, un cancer al mucoasei de la plamani sau mezoteliom peritoneal , un cancer al
mucoasei la nivelul abdomenului (ambele cauzate de expunerea la azbest). Un studiu pilot
recent publicat susine aceast predicie. Oamenii de stiinta au expus mezoteliale mucoasei
din cavitatea corpului soarecilor si au observat ca din cauza azbestul s-a produs inflamatia si
formarea de leziuni cunoscute sub numele de granuloame . Autorii studiului au ajuns la
concluzia ca: "Acest lucru este de o importan considerabil, deoarece comunitile de
cercetare i de afaceri continu s investeasc masiv n nanotuburi de carbon pentru o gama
larga de produse de la presupunerea c ele nu sunt mai periculoase dect grafitul. Rezultatele
noastre sugereaza nevoia pentru continuarea cercetarii si mare precauie nainte de
introducerea de astfel de produse pe pia n cazul n care pe termen lung acestea trebuie
evitate ".

Potrivit co-autor Dr. Andrew Maynard: "Acest studiu este exact genul de cercetare
strategic, extrem de concentrat pentru a asigura dezvoltarea n condiii de siguran i
responsabil a nanotehnologiei. Se pare c un material la scara nanometrica specifica trebuie
sa aiba aplicaii pe scar larg, aplicatii comerciale, dar care sa nu puna ntrebri specifice
despre un pericol pentru sntate. Chiar dac oamenii de tiin au fost ngrijorati cu privire
la sigurana nanotuburilor lungi, nici una din mediile de cercetare n nanotehnologia actuala
federala americana a mediului, sntatii i securitatii de cercetare strategica nu au putut
raspunde la aceasta intrebare ".
Dei cercetarea este n continuare necesar, datele disponibile sugereaz c, n anumite
condiii, n special cele care implic expunerea cronic, nanotuburile de carbon pot prezenta
un risc grav pentru sntatea uman.
Mai multe tehnici au fost dezvoltate pentru a produce n cantiti apreciabile nanotuburi,
inclusiv de descrcare de gestiune arc , ablatie laser , de nalt presiune de monoxid de carbon
( HiPco ), i depunerea chimic din vapori (CVD). Cele mai multe dintre aceste procese au
loc n vid sau cu gazele de proces. Creterea CVD a nanotuburilor pot aprea n vid sau la
presiune atmosferic. Mari cantiti de nanotuburi pot fi sintetizate prin aceste metode:
procese n cataliz i procese continue de cretere.
Nanotuburile au fost observate n 1991, n funingine de carbon din grafit, electrozii n
timpul unei descrcari n arc, cu ajutorul unui curent de 100 de amperi , care a fost destinat s
produc fullerene. Cu toate acestea, primul nanotub de carbon macroscopic a fost fcut n
1992 de ctre doi cercettori ai Laboratorului de Cercetari Fundamentale NEC. Metoda
folosit a fost aceeai ca n 1991. n timpul acestui proces, nanotubul de carbon coninut
sublimeaz electrodul negativ,iar din cauza temperaturilor ridicate are loc o descrcare de
gestiune. Din cauza ca nanotuburile au fost initial descoperite folosind aceasta tehnica, a fost
metoda cea mai utilizata pe scara larga la sinteza nanotubului.
Randamentul pentru aceast metod este de pn la 30%, prin aceasta producandu-se atat
nanotuburi cu un singur perete, cat si cu mai multi pereti.n procesul de ablatie laser, o raza
laser pulsata vaporizeaza o int de grafit ntr-un reactor la temperaturi ridicate, in timp ce un
gaz inert este sngerat in camera.
Acest proces a fost dezvoltat de Dr. Richard Smalley i co-lucrtorii de la Universitatea
Rice care, la momentul de descoperire a nanotuburilor de carbon, au folosit metale cu un
laser pentru a produce molecule diverse ale obiectelor de metal. Cnd au auzit de existena
unor nanotuburi au inlocuit metalele cu grafit pentru a crea nanotuburi de carbon cu multipereti. Mai trziu n acelai an, echipa a utilizat un compozit de grafit i de particule de
catalizator din metal (cel mai bun randament a fost de la un cobalt i nichel amestec ) pentru a
sintetiza nanotuburi cu un singur perete.
Metoda de ablatie laser produce n jurul valorii de 70% i produce n principal nanotuburi de
carbon cu un singur perete, cu un diametru controlabil determinat prin reacia de temperatur .

Cu toate acestea, este mai scump dect descrcarea n arc sau de vapori, sau depunerea
chimic.
CVD este o metod comun pentru producia comercial de nanotuburi de carbon. n acest
scop, nanoparticule de metal sunt amestecate cu un suport catalizator, cum ar fi de MgO sau
Al2O3 pentru a crete suprafaa de randament a reaciei catalitic a materiei prime de carbon
cu particule metalice. O problem n acest traseu de sintez este eliminarea catalizatorului de
sprijin printr-un tratament cu acid, care uneori ar putea distruge structura original a
nanotuburilor de carbon.
Dac o plasma este generat prin aplicarea unui cmp electric puternic n timpul procesului
de cretere (cu plasm consolidat depunere chimic din vapori), atunci creterea nanotubului
va urma directia campului electric. Prin ajustarea geometriei reactorului este posibil s se
sintetizeze nanotuburi de carbon aliniate vertical (i anume, perpendicular pe substrat), o
morfologie care a fost de interes pentru cercettorii interesai i de emisia de electroni din
nanotuburi. Fr plasm, nanotuburile rezultate sunt adesea orientate aleatoriu. n anumite
condiii de reacie, chiar i n absena plasmei, nanotuburile isi vor menine o direcie de
cretere vertical care rezult ntr-o gam densa de tuburi care seamn cu un covor sau
pdure.
Dintre diferitele mijloace de sintez a nanotuburilor, BCV prezinta cele mai bune
promisiuni pentru depunerea la scara industriala, datorita raportului pre / unitate , i pentru
c BCV este capabil s creasc nanotuburi direct pe un substrat dorit, ntruct nanotuburile
trebuie s fie colectate prin alte tehnici. Site-urile de cretere sunt controlabile prin depunerea
atent a catalizatorului. n 2007, o echipa de la Universitatea Meijo a demonstrat o inalta
eficienta tehnica a CVD pentru a fi cultivate nanotuburi de carbon de la camfor. Cercetatorii
de la Universitatea Rice, pn de curnd, condusa de regretatul Richard Smalley , s-au
concentrat pe gsirea de metode pentru a produce cantiti mari pentru anumite tipuri de
nanotuburi. Toate fibrele rezultate s-au dovedit a fi de acelai diametru ca nanotubul original
i se ateapt s fie de acelai tip ca nanotubul in versiunea original.
Suprafaa lor specifica depete 1.000 m2/g (limitat) sau 2.200 m2/g (neredus de
calcul), depind valoarea de 400-1,000 m2/g pentru probele HiPco. Eficiena sintezei este de
aproximativ 100 ori mai mare dect pentru metoda de ablatie cu laser. Timpul necesar pentru
a face pduri SWNT de 2,5 mm inaltime prin aceast metod a fost de 10 minute n 2004.
Aceste pduri SWNT pot fi uor separate de catalizator, rezultnd materiale SWNT curate
(puritate> 99,98%), fr purificare ulterioar. Pentru comparaie, HiPco conin aproximativ
5-35% de impuriti metalice; prin urmare, este purificata prin centrifugare cu dispersie.
Procesul de cretere super-evit aceast problem. Modele extrem de organizate ale
structurilor de nanotuburi cu un singur perete au fost fabricate cu succes folosind tehnica
super-cretere.
Densitatea n mas a super-creterii de nanotubuir de carbon este de aproximativ
0.037g/cm3. Este mult mai mic dect cea a convenionalelor nanotuburi pulberi (~1.34
g/cm3), probabil pentru c acestea din urm conin metale i carbon amorf .

Metoda super-cretere este de fapt o variaie de BCV. Prin urmare, este posibil s creasc
material care conine nanotubuti de carbon cu un singur perete, sau cu dublu-perete sau cu
multi-pereti i sa se modifice raporturile lor de tuning in condiiile de cretere.
Fullerenele i nanotuburile de carbon nu sunt neaprat produse de laboratoarele high-tech;
acestea sunt de obicei constituite n locuri cum ar fi cuptoare de ardere, produs prin arderea
de metan, etilen, i benzen, i au fost gsite n funingine din aer att n interior cat i n aer
liber. Cu toate acestea, aceste soiuri naturale pot fi extrem de neregulate n dimensiune i
calitate pentru c mediul n care acestea sunt produse este de multe ori extrem de necontrolat.
Astfel, dei ele pot fi utilizate n anumite aplicaii, acestea pot, n lipsa gradului ridicat de
uniformitate necesar pentru a satisface multele nevoi att in cercetare cat i in industrie.
Eforturile recente s-au concentrat pe producerea de nanotuburi de carbon mai uniform n
medii controlate de flacr. Aceste metode au promisiune pentru scar larg, sinteza
nanotuburilor low-cost, dei ele trebuie s concureze cu dezvoltarea rapid si mare pe scara
de producie a nanotuburilor cu pereti dubli.
Se pare ca s-a reusit la nanotuburile de carbon ca, pe 1 cm sa se obtina 20 000 puncte.Cu cat
reusesc sa faca nanotuburile alea mai mici, cu atat au randament mai mare si pot fi folosite la
mai multe aplicatii. Acestea se preteaza pentru implanturi de retina, pentru ca merg in ambele
directii. Adica poate fi folosit si ca emitator de lumina si ca receptor. Si asta cu randamente de
peste 99%.Deja s-au realizat muschi artificiali din nanotuburi rasucite, si se presupune ca
robotii vor sa evolueze foarte mult din cauza asta. Peste cativa zeci de ani vor aparea primii
roboti care vor contine cam 80 - 90% nanotuburi de carbon,motoare, ochi, urechi, difuzoare,
procesor, cam tot dintr-un robot o sa fie construit cu nanotuburi.
Monitoarele LCD actuale au dezavantajul ca merg cu lumina polarizata si din cauza asta au
nevoie de filtre polarizante. Cele alb-negru sunt eficiente si consuma putin, iar cele color au
nevoie de lumina foarte puternica pentru ca filtrele sunt puse unul peste altul si daca portiunea
pentru rosu se face transparenta, lumina trebuie sa fie asa de puternica, incat sa poata trece
peste verde si albastru care sunt opace. Din aceasta cauza un LCD color se vede negru cand e
oprit - toate cele 3 filtre RGB sunt opace si nu lasa sa treaca deloc lumina.
Cristalele lichide la capetele celor 2 electrozi (care formeaza un pixel pentru o culoare), in
prezenta cimpului electric, sunt perpendiculare (in cruce) unul fata de celalalt, si intre ele se
formeaza ca un fel de spirala care deviaza lumina de-a lungul ei.
De o parte si de alta a zonei de cristal lichid se afla 2 filtre de lumina polarizata care la
randul lor se afla perpendiculare unul pe celalalt, si astfel devin opace pentru lumina, cu
exceptia luminei care se strecoara prin spirala mai sus descrisa.
Mai exista un soi de cristale lichide care face ca intre cei 2 electrozi, la aplicarea tensiunii, sa
se orienteze intr-un anumit sens. Acestea sunt folosite la ceasurile electronice alb-negru. In
spatele zonei de cristal lichid se afla un filtru de lumina polarizata care lasa sa treaca sau nu
lumina in functie de orientarea cristalelor lichide.
Bibliografie:www.wikipedia.com