Formarea lunii

Este singurul satelit natural al Pmntului, fiind cunoscut

nc din timpuri preistorice, deoarece este al doilea corp
ceresc ca strlucire dup Soare. Fiecare civilizaie a numit
Luna n funcie de de cultur i nivelul de dezvoltare, grecii
i-au spus Artemis i Selena, romanii Luna, etc. Abia n
secolul trecut, primul pas n cunoaterea de aproape a Lunii,
s-a fcut prin lansarea sondei spaiale sovietice Luna 2, n
anul 1959, iar zece ani mai trziu, n 20 iulie 1969, Luna a
fost vizitat de un echipaj uman. Satelitul nostru natural este
un bulgre de roc i praf de 81 de milioane de miliarde de
tone cu un diametru de 3476 km, ce orbiteaz la aproape
400.000 de km deasupra noastr. Are muni de pn la 4.800
m nlime i milioane de cratere ce-i brzdeaz solul uscat,
pentru c nu a fost gsit ap n stare lichid. Temperatura variaz ntre 250oC i 380 oC , iar
gravitaia sa este de ase ori mai mic dect cea terestr. Din sumara descriere de mai sus deducem
cu uurin c nu este nici pe departe un loc primitor, dar cu toate acestea, Luna continu s ne
fascineze i s ne impresioneze. Luna este partenerul nedesprit al Pmntului n micarea sa de
revoluie n jurul Soarelui. Cu toate acestea, Luna nu exista acum 4,5 miliarde de ani, atunci cnd
sistemul nostru solar timpuriu avea mai multe planete. Printre acestea se afla o planet, cam
jumtate ct Pmntul, Theia, a crei orbit s-a intersectat cu a Pmntului, iar la un moment dat a
intrat n coliziune cu Pmntul. n urma acestei ciocniri catastrofale, de o putere inimaginabil, s-au
desprins seciuni ct continentele de pe suprafaa Terrei, fiind aruncate n spaiu. Acestea conineau
elemente mai uoare dect fierul, iar atmosfera din jurul planetei topite era format din vapori de
roc. Gravitaia Pmntului a atras majoritatea vaporilor de roc, dar restul au ajuns n spaiul
cosmic i pentru c nu au reuit s scape definitiv de atracia
Pmntului au format n jurul acestuia un inel de praf i roc. Prin procesul numit concretere,
particulele s-au ciocnit i au fuzionat ntre ele formnd bulgri mai mari. n timp ce resturile se
uneau, forele de gravitaie combinate au atras i mai multe fragmente, pn cnd miliardele de
particule au format o minge fierbinte de materie topit, protoluna. n mai puin de 100 de ani s-a
rcit, devenind un bulgre solid de piatr, de cinci ori mai mic dect Pmntul, la o distan de
27.350 de km de acesta.Geneza ei violent a ndeprtat-o de Pmnt ntr-o cltorie ireversibil,
care va dura pn la sfritul vieii Soarelui nostru. Anual Luna se ndeprteaz cu 3,8 cm de noi.
Acum 4 miliarde de ani, Luna orbita la 138.400 de km afectnd profund Pmntul prin atracia sa
gravitaional. Atracia sa gravitaional a creat maree cu valuri nalte de mii de metri, care nvlind
pe uscat au creat supa
primordial din care a aprut viaa. Un alt efect benefic al giganticelor maree a fost acela c au
mblnzit atmosfera planetei permind astfel evoluia diverselor forme de via spre structuri mai
complexe. n urma coliziunii cu Theia Zeia Mam a Lunii, axa Pmntului s-a nclinat la 23,5
grade i viteza sa de rotaie n jurul axei proprii s-a mrit, fiind de patru ori mai mare ca astzi.
Dup formarea ei, Luna a meninut aceast nclinaie i datorit permanentei interaciuni dintre
aceste corpuri cereti, Pmntul i-a redus viteza de rotaie la cea de azi. Astzi, influena Lunii este
mult mai mic, dar nu a disprut complet, se pare c nc mai are suficient for pentru a produce
erupii
vulcanice i cutremure.

Micarea real i aparent a lunii

Observaiile sistematice fcute asupra Lunii din acelai loc de pe suprafaa Pmntului, n nopi
succesive, dovedesc c imaginea aparent a Lunii se deplaseaz printre stele, n sens direct, rtcind
numai printre stelele din constelaiile zodiacale. Pentru a calcula micarea real a Lunii trebuie s
rezolvm att problema celor trei corpuri ct i problema perturbaiilor. ntr-o aproximaie destul de
bun putem considera c micarea real a Lunii n raport cu Pmntul este rezultatul strict al
interaciunii gravitaionale cu Pmntul. n aceste condiii micarea Lunii, n raport cu Pmntul, n
acord cu legile lui Kepler se face pe o traiectorie eliptic ce are Pmntul ntr-unul din focare.
Planul traiectoriei micrii reale a Lunii n raport cu Pmntul este nclinat fa de planul traiectoriei
Pmntului n jurul Soarelui cu un unghi variabil. Din calcule reiese c luna sideral are o durat de
27 de zile 1/3. Luna se rotete n jurul axei proprii cu o asemenea vitez nct n micarea sa de
revoluie n jurul Pmntului ne arat aceeai fa (faa vizibil a Lunii).

Fazele lunii
Luna orbiteaz n jurul Pmntului n circa 29 de zile (ciclul lunar) artndu-ne aceeai fa, dar
deoarece se mic permanent n relaia cu Soarele i Pmntul, ne apare sub nfiri diferite
cunoscute ca fazele Lunii. Acest lucru nu se datoreaz faptului c Luna i-ar schimba forma, ci pur
i simplu datorit poziiei sale, sub care este vzut de un observator terestru. Din acest motiv discul
lunar de form circular, i apare observatorului, ca avnd un sector luminat i unul ntunecat,
separate printr-o linie net, numit terminator, astfel nct formele celor dou regiuni, precum i
ariile sunt variabile n timp. Cnd observatorului i apare semisfera neluminat spunem c avem
Lun Nou, iar n opoziie cu ea, cnd avem sfera neluminat, avem Lun Plin. ntre cele dou
poziii, dup Lun Nou atunci cnd sectorul luminat este egal ca arie cu cel neluminat, adic n
aproximativ 7 zile i trei optimi de la momentul conjunciei, spunem c avem Primul Ptrar, iar
opusul su se numete Ultimul Ptrar. Cnd este Lun Nou, att Soarele ct i Luna sunt aliniate pe
aceeai ax, iar gravitaia lor combinat afecteaz scoara Pmntului mai mult dect de obicei.
Cnd este Lun Plin, Soarele i Luna fiind n opoziie, atracia asupra Pmntului se face din
direcii opuse, ca ntr-un imens joc astronomic care pe care. Oamenii din vechime i-au dat seama
de influena Lunii n mod intuitiv, dar astzi, cu ajutorul mijloacelor moderne, s-a constatat c Luna
nc mai exercit o influen major asupra Pmntului i chiar s-au creat teorii empirice pentru
prevederea unor catastrofe naturale: erupii vulcanice, cutremure, dar i prevenirea oamenilor,
pentru diminuarea pagubelor i
a pierderilor de viei omeneti.

Mareele
Generaliti

Mareele, ridicarea si coborarea periodica a tuturor apelor oceanelor, incluzandu-le pe cele ale
marilor deschise si golfurilor, sunt rezultatul atractiei gravitationale exercitata de Luna si Soare
asupra Pamantului si asupra apelor acestuia.
Luna, fiind mult mai apropiata de Pamant decat Soarele, este cauza principala a formarii mareelor. Cand
Luna se afla intr-o anumita pozitie fata de Pamant, aceasta exercita o atractie puternica asupra apei, care se
ridica in acel loc deasupra nivelului normal al acesteia. Astfel ia nastere fluxul. La randul lui, Pamantul este
atras catre Luna cu o forta mai mare decat apele din partea opusa si se retrage fata de ele, creand astfel al
doilea flux, in partea diametral opusa. In celelalte parti ale Terrei, unde apa nu este atrasa de nici un corp, ia
nastere refluxul. Impreuna, fluxul si refluxul, formeaza mareele.
Mareele au un ciclu continuu. Variatiile, care, de obicei, au loc intre nivelul de apa
scazut si cel ridicat, se refera la intinderea mareelor. La majoritatea tarmurilor din
intreaga lume, doua nivele de apa ridicata si scazuta se intampla la fiecare zi lunara,
durata acesteia fiind de 24 h, 50 ' si 28 '. Doua nivele de
apa scazuta sau ridicata succesive sunt in general de
aceeasi inaltime. In locuri diferite din oceanul Atlantic
aceste inaltimi variaza considerabil; acest fenomen, care
este cunoscut ca o inegalitate diurna, nu este in totalitate
inteles.
Soarele exercita, de asemenea, o forta de atractie asupra apelor Terrei, dar datorita
distantei foarte mari, puterea de atractie este de doar 46% din cea a Lunii.

Tipuri de maree:

Maree maxime - se formeaza pe durata perioadei in care este Luna plina si Luna noua, cand Soarele, Luna
si Pamantul sunt in linie; in asemenea cazuri, fluxurile sunt mai mari, iar refluxurile mai mici decat de obicei.
Maree minime se formeaza cand Luna se afla in primul sau in al treilea patrar, aceasta formeaza cu
Soarele un unghi drept relativ cu Pamantul, fortele exercitate de catre Soare si Luna anulandu-se aproape in
intregime; diferenta dintre nivelele de apa de la flux si reflux este mai mica decat cea normala.
Cele doua tipuri de maree, maxime si minime, au loc la 60 h dupa fazele corespunzatoare ale Lunii, perioada
de timp care intervine fiind numita "varsta mareelor".

Curentii si valurile mareelor

Odata cu ridicarea si coborarea apei pe verticala au

loc si miscari laterale sau orizontale, cunoscute sub
numele de curenti mareici, care sunt foarte diferiti de
curentii obisnuiti ai oceanelor. In timpul perioadei de
retragere, apa este caracterizata prin calm, odihna, si
este conoscuta sub numele de apa lenesa. Un
curent care se indreapta spre tarm sau in susul apei
unui rau poate fi numit flux si ar putea provoca
inundatii, iar unul care se indeparteaza in largul unei
mari sau unui ocean, sau curge in directia apei unui
rau, reflux.
La diferite intervale de timp, giganticele valuri care
apar la marile cu deschidere la ocean, numite si valuri
mareice, lovesc malurile cu o forta uriasa, provocand
pierderi de vieti omenesti si pagube materiale. Aceste
valuri nu sunt provocate de fenomenul mareic natural, ci de cutremure, eruptii vulcanice din adancurile
oceanelor si serioase tulburari ale atmosferei.
Alt fenomen relatat este The Seiche, care apare de obicei in lacuri sau mari fara deschidere la ocean, cum
sunt San Francisco Bay din California si Lake Geneva din Elvetia. La suprafata apei se observa modificarea
nivelului acesteia, care variaza intre cativa centimetri si mai multi metri, posibil din cauza presiunii
atmosferice sau, uneori, ca rezultat al unui soc seismic produs la mare departare. In ultimul caz, fenomenul
are efect intarziat, valurile ajungand minute, chiar ore mai tarziu.
Energia mareelor
Energia mareelor a fos folosita pentru producerea electricitatii. In vara anului 1966, in estuarul
raului Rance din nord-vestul Frantei s-a produs o putere mareica cu o capacitate de 240 000
kw. Fluxul acestui rau a trecut prin baraj, a intors turbinele, dupa care s-a blocat in spatele
acestuia. La reflux, cand apele au scazut, apa blocata a fost eliberata intorcand din nou
turbinele. Astfel de puteri sunt cele mai eficiente daca diferenta dintre nivelul apei la flux si cel
de la reflux sunt imense, ca si in estuarul raului Rance, unde diferenta a fost de 8,5 m. Cele mai
mari maree din lume se gasesc in Bay of Fundy in Canada, unde diferenta dintre nivelul apei la
flux si reflux este de aproximativ 18m.

Cuprins :
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Formarea lunii;
Micarea real i aparent a lunii;
Fazele lunii;
Mareele. Generaliti ;
Tipuri de maree;
Curenii i valurile mareelor.

Bibliografie :
1.
http://valurifizica.blogspot.md/2012/02/mare
e.html;
2. http://fizicadj.ro/wpcontent/uploads/2011/10/CARTEDE-ASTRONOMIE_Nicu-Goga.pdf.

Comunicare

Tema:

Luna.
Mareele
A efectuat eleva clasei a XII-a '' B ''
Liceul Teoretic Olimp
Pntea Nicoleta
Profesor : Tacu Nicolae