Rou i negru

- Stendhal (1783-1842)

Stendhal (1783-1842)

In 1783 La 23 ianuarie, n oraul provincial Grenoble, Frana, s-a nscut Marie

Henry Beyle, cunoscut n lumea literaturii drept Stendhal. A fost un scriitor
francez renumit pentru fineea analizei sentimentelor personajelor sale i pentru
lipsa intenionat de sensibilitate a stilului su. Opera lui Stendhal este profund
inspirat din propria sa via, romanele lui constituind o autobiografie ideal a
scriitorului.
Rou i negru, romanul lui Stendhal, este o nuanat fresc social i istoric a
secolului al XIX-lea. Sunt dezvluite, amnunte mai puin cunoscute despre
Revoluia din iulie 1830 aciunea romanului fiind plasat ntre 1826 i 1831
este vizat, critic i ironic, diferena de mentaliti dintre Paris i provincie.
Autorul, Stendhal pseudonimul lui Henry Beyle , nu era tocmai o fire lejer,
iar ca romancier nu a fost prea apreciat, dei romanele sale Rou i
negru,Mnstirea din Parma s-au bucurat de un oarecare succes n epoc.
Mai n glum, mai n serios, spunea c va fi preuit la adevrata lui valoare deabia n 1935, adic la mai bine de o sut de ani de la apariia romanului Rou i
negru. Complexele lui Stendhal se vor reflecta, cu msur, n textele sale.
Inteligent, dar i superficial este cunoscut nestatornicia sa ntr-ale iubirii ,
Stendhal nu va ezita s se victimizeze n postura unor personaje precum Julien
Sorel. Romanele lui sunt, n fapt, autobiografii mascate.
Actiunea nu este complicata si poate fi urmarita cu usurinta. Ba chiar s-ar putea
sa va distreze gandurile si problemele pe care si le face Julien Sorel, personajul
principal, si care sunt descrise amanuntit, aproape ca intr-un roman psihologic.
Julien este fiul unui tamplar dintr-un orasel din Franta care viseaza la o cariera
militara si sa fie important, ca si eroul sau, Napoleon. Dar cum singurul mod de
a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina
preot. Punctul de cotitura este momentul in care primarul orasului, Dl de Rnal
il angajeaza pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe
sotia primarului, Dna de Rnal, in privinta careia ajunge la concluzia ca este de
datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mandria
bravului erou romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de
Rnal il accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia
lor dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie
zvonurile. Dna de Rnal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu
sunt adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala de

preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor.
Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris.
Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna" inca
de la inceput din cauza originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde,
fiica marchizului sa se indragosteasca de el, si chiar o lasa insarcinata. In mod
evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il innobileaza pe
Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii
urmeaza. Totul ar fi fost bine daca Dna de Rnal nu ar fi trimis o scrisoare
marchizului in care sa ii spuna ca noul nobil este de fapt un afemeiat si un
manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o
impusca pe fosta lui amanta; acesta nu moare, dar tanarul este totusi condamnat
la moarte.
Nu am sa va spun daca acesta moare sau nu in final. Pana la urma este important
numai pentru actiunea in sine.
Ce subliniaza Stendhal este ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau
negrului Bisericii. In acelasi fel si societatea, in special aristocratia acelei vremi
este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de
Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata Restauratia. Si pana la urma,
viata este un lung sir de alegeri, care iti dicteaza reusitele, sau, si mai grav,
esecurile.

Verrieres este un mic oras frantuzesc situat in munti. Primarul acestuia, instaritul
domn de Renal, locuieste impreuna cu sotia sa si cei trei copii ai sai intr-o
minunata casa imprejmuita de gradini. Dorind sa iasa in evidenta si sa fie mai
presus de cincurentul sau, Valenod, domnul de Renl se hotaraste sa angajeze un
perceptor pentru copii. Il alege pe Julien, fiul unui tzaran. Julien, un baiat de
nouasprezece ani, admirator lui Napoleon Bonaparte, este pe placul stapanei lui.
La inceput ii este greu in noua locuinta, se acomodeaza cu d ificultate, nu-i
iubeste pe copii, este invidiat de servitori si simte o profunda repulsie fata de cei
bogati. Cand afla ca Elisa, camerista, este indragostita de el, respinge imediat
ideea casatoriei.
Doamna de Renal este curinsa de fericire la aflarea vestii.
Venind primavara, familia de Renal se muta la resedinta de vara din Vergy.
Incetul cu incetul intre Julien si doamna de Renal se infiripa o aventura de
dragoste. Singura care isi da seama de ceva este doamna de Derville, o prietena

de-a casei. Pentru doamna de Renal, sentimentele de iubire sunt ceva cu totul
nou. Totusi dupa scurt timp incepe sa o chinuie ideea pacatului. "Cand se temea
ca nu-i iubita, cand o tortura ideea infioratoare a pacatului, ca si cum a doua zi
avea sa fie legata de stalpul infamiei, in piata publica din Verrieres, cu o tablita
explicand lumii adulterul savarsit."
Julien isi lua un concediu de trei zile pentru a-l vizita pe prietenul sau Foque.
Acesta ii propune sa faca negot impreuna, Julien insa rezfuza oferta. Intors la
Vergy, isi continua periculoasa escapada cu stapana casei. Intr-una din nopti se
furiseaza la iubita sa in camera. Aceasta se simte vinovata de ceea ce face si
totusi nu se poate opri.
Cand in toamna trecu regele prin Verriers, ea reuseste sa-l numeasca pe Julien in
garda de onoare, daruindu-i un costum nou. Concetatenii sunt indignati de
aceasta fapta. "Cum, pentru ca lucratorul asta marunt, deghizat in popa, era
perceptorul tancilor lui, primarul avea indrazneala sa-l numeasca in garda de
onoare, spre paguba domnilor cutare si cutare, fabricanti cu dare de mana ?" In
aceiasi zi, tanarul il cunoaste pe episcopul de Agde, un barbat cu doar sapte sau
opt ani mai in varsta ca el.
Elisa observand ca se petrece ceva intre stapana casei si Julien, se duce la
domnul de Valenod si-i destainuie totul. Acesta nu asteapta mult si trimite o
scrisoare anonima domnului de Renal, in care povesteste la randul lui cele aflate.
Cei doi amanti, banuind primejdia, uneltesc un plan pentru a iesi din impas, plan
care le reuseste. Julien este nevoit sa plece pentru un timp la Verrieres, unde isi
petreece timpul printre plictisitorii bogatasi ai orasului.
Intre timp doamna de Renal reusi sa-l convinga cu desavarsire pe sotul ei ca este
nevinovata in toata intamplarea. Planul insa trebuie dus la sfarsit. Asadar,
hotaraste sa se desparta de Julien pentru o vreme, trimitand-ul la un seminar la
Besancon. Scrisoarea de recomandare i-o face parintele Chelan, prietenul
tanarului si om de seama in ochii parintelui Pirard, directorul seminarului. Julien
nu-si face prieteni in rastimpul sederii lui acolo, este insa luat sub ocrotirea
parintelui Pirard, care cu timpul il indrageste.
Scrisorile doamnei de Renal nu le primeste, acestea fiind arse.
Colegii lui ii poreclesc "Martin Luther", "mai ales, ziceau ei, din pricina logicii
aceleia dracesti care il face sa fie atat de infmurat." Desi se straduieste, Julien nu

reuseste sa se faca iubit. Spre norocul lui, dupa ce il destituie din functie,
parintele Pirard il recomanda marchizului de La Mole. Marchizul este incantat
de ideea de a-l lua pe tanar ca secretar, lucru pe care il si face numaidecat.
Inainte de plecarea spre resedinta de La Mole din Paris, Julien trece pe la iubita
sa pentru a o vedea ultima oara inainte de lunga despartire. Face acest lucru pe
furis, noaptea, plecand dimineata ca un fugar, cu domnul de Renal pe urmele lui.