Sunteți pe pagina 1din 23

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE A BANATULUI REGELE

MIHAI I AL ROMNIEI DIN TIMIOARA


FACULTATEA TEHNOLOGIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE
SPECIALIZAREA Aliment-Nutriie uman
DISCIPLINA: Proiectarea unui novoaliment

Ing. Rus Daniela


Anul II Master

Iaurt cu jeleu de ctin

Conductor tiinific:
Prof.dr.ing.ALEXA ERSILIA

Timisoara 2016
1

Introducere
Scurt istoric al iaurtului
Cuvntul iaurt vine din limba turc, cuvntul turc youghurmak avnd semnificaia a
ngroa. Cuvntul iaurt sau yogurt este utilizat n mod curent, att in America de Nord,
ct i n Europa, fiind versiunea modern a laptelui prins de altdat. Iaurtul nu este o
descoperire a secolului nostru, ci el a fost folosit cu mii de ani n urm de ctre popoarele
Orientului Mijlociu, pentru care constituia un aliment de baz. Efectele sale benefice n
vindecarea diverselor boli intestinale au fost repede cunoscute si astzi mai mult de 30% din
populaia globului consum iaurt in mod regulat, fiind un aliment foarte apreciat pentru gustul
su. La nceputul secolului trecut, Metsnikoff, un colaborator al lui Pasteur, a descoperit cei doi
fermeni lactici utilizati pentru fabricarea iaurtului: Streptococcus thermophilus si
Thermobacterium bulgaricus. Coagularea laptelui a fost, desigur, descoperit absolut
din ntmplare. n foarte multe ri: Grecia, Turcia, Mongolia sau India, consumarea iaurtului
face parte din tradiie, dar ncepnd cu anii 20 ai secolului al XX-lea, iaurtul se rspndete i n
Europa Occidental.
n America de Nord, dei a cunoscut succesul mai trziu, iaurtul este astzi consumat n
cantiti importante. Europenii continu totui sa rmn cei mai mari consumatori de iaurt,
cantitatea consumat de ei fiind de aproximativ 12-20 l de persoan pe an (in Canada, de pild,
consumul este de 3,7 l de persoan pe an).
Iaurtul este un produs lactat acid dietetic care se fabric n numeroase ri, n principal din
lapte de vac , cultur starter de producie avnd n compoziie dou bacterii lactice
Lactobacillus delbrueckii ssp. bulgaricus i Streptococcus salivarius ssp.thermophilus, ntre care
se creeaz relaii simbiotice, ceea ce conduce la accelerarea procesului de fermentaie i de
formare a substanelor de arom specifice produsului.
Calitatea laptelui folosit la prepararea acestui produs determin n mare msur calitatea
produselor finite. Rezult c trebuie recepionat numai laptele de prim prospeime, deci cu un
grad de contaminare ct mai redus i o compoziie normal. Laptele de vac trebuie s
ndeplineasc urmtoarele cerine:
Densitate, minim 1,029kg/m3;
Aciditate , maxim 17 - 19T;
Titrul proteic, minim 3,2;
Proba reductazei (durata de decolorare cu albastru de metilen) minim 3 ore.
Etape necesare materiei prime (lapte) in proiectarea unui novoaliment.
Consumatorii europeni doresc ca alimentele sa fie sigure si sanatoase. Preocuparea majora a
Uniunii Europene este aceea de a se asigura ca alimentele consumate sunt toate la acelasi nivel al
standardelor, pentru toti cetatenii sai, indiferent daca alimentele sunt produse in interiorul UE,
sau sunt importate. Activitatea depusa pentru ameliorarea sigurantei alimentelor are o istorie
veche, dar, in ultimele doua decenii a cunoscut o efervescenta majora. Acest lucru s-a produs ca
raspuns la marile crize din anii 90: criza vacii nebune, criza furajelor contaminate cu dioxina
si falsificarea uleiurilor de masline.

Scopul nu a fost doar acela de asigura un pachet de acte normative privind siguranta
alimentelor, adus cat mai la zi, dar si asigurarea consumatorilor cu cat mai multe informatii
privind riscurile potentiale si actiunile care sunt intreprinse pentru minimizarea lor. Nu exista
nimic pe lume despre care sa se poata spune ca se afla la risc zero, sau reprezinta risc 0, dar UE
face tot ce-i sta in putinta, printr-o strategie cuprinzatoare de siguranta a alimentului, pentru a
tine riscurile la un nivel minim, cu ajutorul standardelor moderne pentru aliment si de igiena,
elaborate doar in baza celor mai avansate cunostinte stiintifice. Siguranta alimentului incepe de
la ferma. Regulile trebuie sa se aplice de la ferma la furculita, atat pentru alimentele produse in
UE, cat si pentru cele importate din cele patru zari ale lumii.
Siguranta alimentului reprezinta o prioritate de varf pentru UE. Reglementarile aferente s-au
consolidat si inasprit din 2000 incoace, in scopul asigurarii ca alimentele consumate de cetatenii
europeni sa fie sigure. Comisia Europeana apreciaza siguranta alimentara ca fiind unul dintre
cele mai importante aspecte asupra caruia sa se axeze cercetarea si inovarea, cu att mai mult cu
ct spatiul de circulatie a produselor alimentare s-a extins n 2004, si urmeaza o noua extindere
n 2007, ajungndu-se la o suprafata totala de 4.750.000 Km2. n acest scop, prin Carta Alba a
Sigurantei Alimentare (2000) a instituit EFSA - Autoritatea Europeana pentru Siguranta
Alimentara.
Situata provizoriu la Bruxelles, in 2002, EFSA furnizeaza informatiile stiintifice
independente in toate problemele privind alimentul si siguranta alimentului inclusiv sanatatea
si bunastarea animalelor si protectia plantelor si consiliere stiintifica privind nutritia, totul
servind la elaborarea si ajustarea legislatiei comunitare. EFSA comunica publicului intr-o
maniera deschisa si transparenta date privind toate actele elaborate. Evaluarea rsicului pentru
diferite situatii, pe care o desfasoara EFSA, furnizeaza managerilor de risc (din cadrul
institutiilor UE cu rol in elaborarea de reglementari Comisia Europeana, Parlamentul European
si Consiliul Europei) baza de fundamentare stiintifica necesara definirii politicilor legislative si a
masurilor de rglementare, necesare asigurarii unui inalt nivel de protectie in relatia cu siguranta
alimentelor.
EFSA s-a nascut prin regulamentul Parlamentului European si al Consiliului European (EC)
No 178/2002 din 28 ianuarie 2002. Noua autoritate si-a gasit imediat ritmul, organizand prima
intrunire a conducerii sale noua luni ami tarziu, sub conducerea lui Stuart Slorach. La scurt timp
dupa aceasta, a nomilizat primul director executiv, in persoana lui Geoffrey Podger si a creat
Forumul Consultativ, alcatuit din reprezentanti ai institutiilor responsabile cu siguranta
alimentului din Statele Membre.
Anul 2003 reprezinta momentul in care EFSA devine o agentie europeana deplin
independenta. EFSA a creat in mai 2003 celelalte componente: Comitetul Stiintific si comitete.
Oameni de stiinta de talie mondiala din intreaga Europa au fost inclusi in cele opt comitete,
acoperind totul, de la ingrediente, aditivi, pana la sanatatea si bunastarea animalelor, Comitetul
Stiintific avand rolul de coordonator al tuturor acestor comitete.
In iulie 2003 au fost desemnati in functii de conducere: presedintele Comitetului Stiintific,
Profesorul Vittorio Silano, Adjunctul directoratului general si director stiintific, Dr. Herman
Koeter, si directorul de comunicatii: Anne-Laure Gassin; a publicat primele opinii stiintifice
legate de OMG. Pana in decembrie 2003 avea aproximativ 70 de angajati si se inregistrasera deja
peste 120 de probleme stiintifice, cu termene de raspuns stabilite.

In prezent, EFSA se preocupa, in principal, de cererile pentru actiuni de evaluare a riscului


venite din partea Comisiei Europene, dar are in vedere si activitati cu accent pro-activ mai mare,
in scopul identificarii problemelor emergente de siguranta a alimentelor. EFSA are
responsabilitatea consilierii institutiilor UE, indeosebi Comisiei UE, in privinta tuturor aspectelor
stiintifice ce privesc productia, procesare si comercializarea de furaje si alimente. Activitatea sa
acopera domenii largi, cum sunt: nutritia, organismele modificate genetic (OMG), sanatatea
animalelor, bunastarea animalelor si sanatatea plantelor.
EFSA pune la dispozitia legiutorilor UE sfatul stiintific, intr-un mod mult mai transparent si
eficient, decat in trecut. Odata ce EFSA i-a furnizat sfaturile stiintifice, este rolul primordial al
Comisiei UE sa decida asupra modului in care va actiona. Guvernele tarilor membre UE si
Parlamentul European au acordat Comisiei autoritatea de a actiona direct, daca un risc este
iminent. Comisia poate, de exemplu, in anumite circumstante, sa impuna conditii pentru
comercializarea de alimente si furaje. Ea poate impune restrictii, sau interdictii chiar, la
comercializarea alimentelor sau furajelor vizate intr-un anumit context. Acestea si alte decizii
operationale, sunt discutate cu statele membre, in cadrul Comitetului Permanent pentru Lantul
Alimentar si Sanatatea Animala.
REGLEMENTARI EUROPENE IN DOMENIUL SIGURANTEI ALIMENTELOR
Exista patru elemente importante care compun strategia UE in domeniul sigurantei
alimentului:
reglementarile privind siguranta alimentelor si furajelor;
asigurarea informatiilor stiintifice independente si disponibile pentru public;
activitatile de verificare a implementarii reglementarilor si a mecanismelor de control al
proceselor;
recunoasterea drepturilor consumatorilor de a face alegeri bazate pe informatie completa in
ceea ce priveste originea alimentului si continutul sau.
n temeiul si n conformitate cu dispozitiile tratatelor constitutive, institutiile UE cu
competente n procesul legislativ adopta, n esenta, urmatoarele acte normative:
Regulamentele sunt actele care au caracter obligatoriu de la data intrarii lor n vigoare att
pentru statele membre, ct si pentru persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul acestora.
Regulamentele se aplica direct pe teritoriul statelor membre, carora le este interzis sa adopte
masuri de transpunere sau orice alte masuri care ar putea ngradi aplicarea lor directa. Daca n
text nu este precizata data intrarii n vigoare, aceasta va fi reprezentata de cea de a 20- zi de la
publicarea n Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
Directivele sunt actele care stabilesc numai obiective obligatorii pentru statele membre,
lasnd la latitudinea acestora modalitatile de atingere a lor. n text este precizata data pna la care
statele membre trebuie sa adopte masurile de adaptare la directiva n cauza. Directivele se aplica
si ele direct pe teritoriul statelor membre, dar numai dupa expirarea termenului de transpunere.
Deciziile sunt actele cu caracter obligatoriu doar pentru statele membre sau persoanele
juridice carora le sunt adresate. Unele au caracter individual (avnd un singur destinatar sau un
numar limitat de destinatari), iar altele au caracter general (sunt obligatorii pentru toate statele
membre si pentru persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul acestora).

Recomandarile, rezolutiile si avizele sunt acte fara caracter obligatoriu, jucnd rolul de
instrumente indirecte pentru apropierea legislatiilor si practicilor nationale.
Acordurile si conventiile sunt ntelegeri n forma scrisa supuse dreptului international dar
ncheiate fie de catre Comunitati cu state terte, fie de catre acestea si statele membre cu state
terte, fie numai ntre statele membre, n conformitate cu competentele stabilite prin tratatele
constitutive.
ntr-o serie de domenii, n afara actelor normative mai sus aratate, institutiile Uniunii adopta
si alte acte cu caracter obligatoriu.
SIGURANTA ALIMENTELOR INCEPE DE LA FERMA
Politica Agricola Comuna (CAP) a avut intotdeauna in vedere garantarea sigurantei
alimentelor pe care le consuma europenii. Si totusi, la inceput, accentul se punea mai mult
asigurarea cantitatilor de alimente necesare in UE (securitate alimentara), atat in anii cu
productie agricola buna, cat si in cei cu productie agricola slaba.
CAP viza asigurarea de venituri stabile fermierilor, prin garantarea de piete pentru produsele
lor, chiar si prin achizitionarea si stocarea oricarui surplus de produse. Pe masura trecerii
timpului s-a constat ca aceasta politica este excesiv de costisitoare, ducand la producerea de
lacuri intregi de lapte si vin si de munti de surplus de carne si unt, care erau achizitionate si
stocate si, in unele cazuri indepartate / distruse, pe seama cheltuielilor UE. Una dintre caile prin
care aceste surplusuri erau indepartate din UE era exportarea lor la preturi subventionate, in
scopul vanzarii lor pe piete pe care se practicau preturi mai scazute decat in UE si decat pe piata
mondiala. Multe tari care erau exportatori majori au considerat ca aceasta era o competitie
neloiala si perturba comertul mondial.
Pentru a lua in considerare aceste presiuni externe si pe cele legate de procesul de extindere,
a fost necesara introducerea unei serii de reforme. Intr-un document intitulat Agenda 2000, sau stabilit principiile si limitele consumului pe termen lung. In 2003 s-a cazut de acord asupra
unui pachet de reforme majore. Subventiile pentru export au fost eliminate. Efectul per ansamblu
trebuie sa fie acela de a ii face pe fermieri mai increzatori si atenti la mecanismele de piata si de
a le stimula initiative, pentru a-i stimula sa-si dezvolte afacerile intr-un mod mai prietenos pentru
mediul inconjurator.
Fermierii au astazi o mai mare libertate sa produca ceea ce doresc, pentru ca sprijinul
financiar pe care-l pot primi astazi este legat nu de productia in sine, ci de gradul in care
protejeaza standardele privind sanatatea si bunastarea animalelor si a mediului si de nevoile
financiare individuale.
Clasificare
O prim clasificare are n vedere coninutul de grsime. Iaurtul poate fi :
- dietetic, slab procent foarte mic de grsime 0,1% grsime, obinut din lapte degresat;
- gras 2,8 % grsime, obinut prin normalizarea laptelui la 2,8 % grsime ;
- extra 4% grsime obinut prin normalizarea laptelui la un coninut de grsime care s
asigure n produsul finit 4% grsime.

n afar de iaurtul fabricat din laptele de vac, se mai pot fabrica urmtoarele tipuri de
iaurt , difereniate ntre ele prin consisten, gust i arom:
Iaurt din lapte de oaie - are caracteristici superioare iaurtului din lapte de vac sub aspectul
grsimii (6% grsime) i consistenei ( mai cremoas);
Iaurt - crem - are n compoziie un stabilizator care conduce la obinerea unei consistene
de smntn;
Iaurt cu coagul fluid are o consisten cremoas fluid, culoare alb, alb galbuie, cu miros
plcut, gust acrior tipic de fermentaie lactic;
Iaurt cu arom de fructe se obine din lapte normalizat la 2,8% grsime, la care se adaug
lapte praf degresat i 6%zahar, coloranti i aromatizanti care trebuie s se armonizeze (culoarea
specifica aromatizantului respectiv);
Iaurt cu fructe - se prepar cu adaos de cca.6% zahr i lapte praf. Fructele se adaug
divizate sau ntregi;
Lactofruct - se obine din lapte degresat pasteurizat, cu adaos de 5% zahr i 0,4 % gelatin
se adaug i sucuri de fructe cu arom puternic drept colorani sau aromatizani (suc de zmeur,
cpune, fragi). Mai poate conine; vanilin i zahr caramel drept colorant;
Iaurt cu fibre vegetale conine fibre din cereale n procent de pn la 3% i lapte praf.
Produsul astfel obinut are valoare terapeutic ridicat.
Valoarea energetic, valoarea nutritiv i valoarea biologic a iaurturilor
Valoarea nutriional a produselor lactate acide este dependent de disponibilitatea i
digestibilitatea constituenilor nutritivi, de modificrile acestora provocate de dezvoltarea
bacteriilor lactice i de activitatea lor metabolic.
Dei valoarea energetic a produselor lactate este aproximativ aceeai ca a materiei prime
(laptele), totusi valoarea nutriional este mbuntit datorit:
- modificrilor suferite de proteine: prin hidroliza proteinelor se formeaz ~7% peptide i
-2% aminoacizi liberi, n cazul chefirului;
-creterii azotului proteic prin dezvoltarea masei de celule de bacterii lactice;
-producerii de substane noi prin dezvoltarea i activitatea metabolic a bacteriilor lactice :
acizi organici, produse de arom, vitamine.
Calitatea proteinelor din produsele lactate acide
Calitatea proteinelor din produsele lactate acide va depinde de:
Calitatea proteinelor din lapte;
Calitatea proteinelor din celulele microbiene care s-au multiplicat n timpul fermentaiei;
Cantitatea de peptide i aminoacizi eliberai prin aciunea proteolitic a microorganismelor
din culturile starter.
Calitatea proteinelor din lapte - proteinele native dau un coagul tare n stomac, ns dup
modificrile suferite n timpul fermentaiei, acestea formeaz deja n produsul fermentat un
coagul fin, moale, cu particule de cazein dispersate, care este uor de digerat. Prin activitatea
proteolitic, culturile starter elibereaz peptide i aminoacizi liberi n lapte.

Calitatea proteinelor microbiene - produsele lactate acide conin 109 -1010 celule/100g
produs i aceste celule vii sunt consumate odat cu produsul. n stomac, aceste celule sunt
distruse n mare parte prin aciunea simultan a acidului clorhidric i a pepsinei, circa 60 din
azotul acestor celule fiind utilizat de organismul uman.
Proteinele din celula bacterian au un coninut de aminoacizi eseniali estimat la 2-6,5
mg/100g produs. Aceste proteine sunt bogate n metionin, cistein, lizin; de regul, proteinele
din celulele bacteriene au un coninut mai mare de aminoacizi atunci cnd provin din culturi
starter mixte n comparaie cu cele singulare. Proteinele din celulele de Lb. acidophilus i
celulele din cultura starter de iaurt (Str. thermophilus i Lb. bulgaricus) au un coninut ridicat de
aminoacizi eseniali.
Valoarea energetic, valoarea nutritiv i valoarea biologic a iaurturilor
Valoarea nutriional a produselor lactate acide este dependent de disponibilitatea i
digestibilitatea constituenilor nutritivi, de modificrile acestora provocate de dezvoltarea
bacteriilor lactice i de activitatea lor metabolic.
Dei valoarea energetic a produselor lactate este aproximativ aceeai ca a materiei prime
(laptele), totusi valoarea nutriional este mbuntit datorit:
-modificrilor suferite de proteine: prin hidroliza proteinelor se formeaz ~7% peptide i -2%
aminoacizi liberi, n cazul chefirului;
-creterii azotului proteic prin dezvoltarea masei de celule de bacterii lactice;
-producerii de substane noi prin dezvoltarea i activitatea metabolic a bacteriilor lactice :
acizi organici, produse de arom, vitamine.
Calitatea proteinelor din produsele lactate acide
Calitatea proteinelor din produsele lactate acide va depinde de:
Calitatea proteinelor din lapte;
Calitatea proteinelor din celulele microbiene care s-au multiplicat n timpul fermentaiei;
Cantitatea de peptide i aminoacizi eliberai prin aciunea proteolitic a microorganismelor
din culturile starter.
Calitatea proteinelor din lapte - proteinele native dau un coagul tare n stomac, ns dup
modificrile suferite n timpul fermentaiei, acestea formeaz deja n produsul fermentat un
coagul fin, moale, cu particule de cazein dispersate, care este uor de digerat. Prin activitatea
proteolitic, culturile starter elibereaz peptide i aminoacizi liberi n lapte.
Calitatea proteinelor microbiene - produsele lactate acide conin 109 -1010 celule/100g
produs i aceste celule vii sunt consumate odat cu produsul. n stomac, aceste celule sunt
distruse n mare parte prin aciunea simultan a acidului clorhidric i a pepsinei, circa 60 din
azotul acestor celule fiind utilizat de organismul uman.
Proteinele din celula bacterian au un coninut de aminoacizi eseniali estimat la 2-6,5
mg/100g produs. Aceste proteine sunt bogate n metionin, cistein, lizin; de regul, proteinele
din celulele bacteriene au un coninut mai mare de aminoacizi atunci cnd provin din culturi
starter mixte n comparaie cu cele singulare. Proteinele din celulele de Lb. acidophilus i
celulele din cultura starter de iaurt (Str. thermophilus i Lb. bulgaricus) au un coninut ridicat de
aminoacizi eseniali.

Caracateristici organoleptice , fizico chimice si microbiologice


1. Caracteristici organoleptice
Tipul
Caracteristici
Iaurt ( smantanit, partial smantanit, integral, crema de iaurt)
- iaurt cu coagul fluid (iaurt de baut): coagul de consistenta
fluida, omogena, cremoasa, fara separare de zer; fara bule de gaz;
Aspect si
consistenta

Culoare
Miros si gust

- iaurt cu coagul ferm (clasic): coagul de consistenta ferma, cu aspect


portelanos in structura; se admite usoara eliminare de zer;
- crema de iaurt: coagul cu consistenta cremoasa, semifluida, fara
separate de zer.
- alba de lapte sau cu nuanta galbuie.
- specific al produsului, placut, acrisor;
- nu se admite gust sau miros strain (amar, ranced, mucegai etc.)

2.Caracteristici fizico-chimice
Conditii de admisibilitate
Caracteristici

Iaurt ( smantanit, partial


smantanit, integral, crema
de iaurt)

Metoda de analiza

Grasime, %, min.

0.05...2.8...3.5...8%

STAS 6352/1-88

Substanta uscata
negrasa, %, min.

8.50

SR ISO 13580-2009

Aciditate, grade
Thrner, max.

120

SR ISO 11869-2000

Substante proteice, %, min. 3.0


Temperatura de livrare,
C max.
Zer, % max.

SR EN ISO 8968-2/2002

8.0

cu termometrul

prin decantare, masurare si


raportare la 100 g produs

3.Caracteristicile microbiologice
Iaurtul prezinta urmatoarele cararteristici microbiologice:
Germeni patogeni lipsa
Bacterii coliforme la ml maxim:
-pentru iaurtul in bidoane50
-pentru iaurtul in alte ambalaje5
Defecte ale iaurturilor cu fructe
Defect

Cauza aparitiei defectului


Laptele de calitate inferioara.

Coagul moale

Coagul buretos. Spongios

Gust fad

Gust de
supefermentat, amar, fara
aroma.

Insamantare si termostatare la
temperature prea mici.
Folosirea unei culture cu
activitate redusa.
Pasteurizare insuficienta a
laptelui.
Stare de igiena
necorespunzatoare a ulilajelor
si a sectiei. Apa tehnologica
necorespunzatoare
microbiologic.
Temperatura scazuta de
fermentare-se dezvolta
streptococi.
Lapte necorespunzator.
Temperatura de fermentare
prea mare-se dezvolta
lactobacili.
Durata mare de termostatare.
Racire intarziata sau
insuficienta dupa fermentare.

Gust de drojdie, mucegai,


branzos.

Contaminarea culturii sau a


iaurtului cu drojdii sau
mucegaiuri.
Igienizare necorespunzatoare
a
ambalajelor si inchidere
9

Masuri de prevenire
Folosirea materiei prime de
calitate.
Respectarea temperaturii de
termostatare.
Reimprospatarea culturii.
Respectarea parametrilor de
pasteurizare.
Igienizarea
corespunzatoare a utilajelor si
a sectiei de fabricate. Evitarea
folosirii apei
necorespunzatoare
microbiologic.
Respectarea temperaturii de
termostatare de 43-45 C.
Sortarea laptelui.
Respectarea temperaturii de
termostatare.
Urmarirea momentului
coagularii.
Respectarea treptelor de
racire.

Se inlocuieste cultura starter


de productie. Masuri de
spalare si dezinfectie a
sectiei, utilajelor, ambalajelor
etc.

defectuoasa.
Consistenta fianta,
mucilaginoasa.

Separare de zer.

Cultura veche, contaminata


cuLactobacillus acidophilus

Inlocuirea culturii starter si


verificarea puritatii culturii.

Superfermentarea prin
depasirea duratei si
temperaturii.

Respectarea parametrilor de
termostatare.

Racire insuficienta si lenta.

Respectarea fazelor de racire.

Agitarea recipientului in
timpul fermentarii si dupa.

Manipularea atenta a
ambalajelor cu evitarea
socurilor.

Prezenta bacteriilor
Inlocuirea culturii starter de
coliforme, a drojdiilor in lapte
productie.
sau cultura.
Pasteurizare la temperature
Aparitie abundenta de gaze. Pasteurizare
mai mari de 85 C cu
necorespunzatoare.
mentinerea timpului prescris.
Igiena necorespunzatoare.

Gust metalic, uleios, seos.

Folosirea utilajelor din inox


Urme de metal(fier) provenite
corespunzator si efectuarea de
de la utilaje sau apa.
analize ale apei.
Actiunea luminii asupra
produsului.

Gust de sapun.

Igiena corespunzatoare a
spatiilor si utilajelor.

Formarea de sapunuri din


acizi grasi liberi si metale
alcaline sau alcalinopamantoase.
Folosirea de apa
necorespunzatoare.

Pastrarea produsului finit la


intuneric.
Utilizarea materiei prime
proaspata si pasteurizata
corespunzator.
Respectarea normelor de
igiena.
Analiza apei de spalare a
recipientilor.

n societatea moderna, omul este asaltat n fiecare zi de ritmul cotidian impus de


schimbarile tot mai dese intervenite n evolutia societatii. Poluarea, stresul, intensele
solicitari zilnice conduc inevitabil la o scadere a rezistentei organismului, acesta fiind tot mai
expus si mai vulnerabil.
Astfel, inevitabil, apar ntrebari referitoare la mentinerea sanatatii si protejarea
organismului. Acestea sunt ntrebari pe care fiecare persoana si le pune, chiar daca nu le
formuleaza n mod explicit.
10

Ctina
Ctina, sau "ginsengul romnesc" conine cea mai mare cantitate de vitamina C, mai
mult dect mceul i de zece ori mai mult dect citricele. Ctina poate fi i cel mai bun
vaccin antigripal.
Puine plante din flora autohton, ba chiar mondial pot rivaliza cu ctina romneasc n
privina calitilor curative i diverselor aplicaii medicale. Cu fructele sale, ca nite bobie aurii
care se coc toamna, ctina ne ofer un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vrst sau afeciuni.
Vitaminizant de excepie, antioxidant redutabil i nentrecut stimulatoare a sistemului
imunitar, ctina are nc multe valene necunoscute publicului larg.
Cunoscut n special sub denumirile populare de ctin alb, ctin ghimpoas, ctin de ru,
sau chiar dracil din cauza spinilor ei redutabili, ctina are i o denumire tiinific pe msura
calitilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit botanitii, deriv din termenii greceti
de hippos-cal i phao-eu omor. Denumirea se refer la utilizarea fructelor de ctin n antichitate
pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.
Ali faimoi autori antici precum Dioscorid i Theophrast recomandau hrnirea cailor de
curse cu ctin pentru sporirea masei musculare i a luciului prului.
Din punct de vedere taxonomic, ctina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae,
speciaHippophae rhamnoides.
Se prezint ca un arbust tufos, extrem de rezistent n egal msur la ger i la secet. Iubete
lumina direct a soarelui, i nu crete n zone semiumbroase sau acoperite.
Atinge n medie nlimea de 1,5 - 4 metri, dar n condiii optime de mediu poate atinge i 8
metri. Cnd clima zonei geografice unde crete este totui prea aspr, ctina se adapteaz la acest
factor extern devenind un arbust trtor.

11

nflorete n lunile martie-aprilie, depinde de temperatur. Fructific anual, ns abundent


doar dup vrsta de 4-5 ani, i atunci o dat la doi ani.
Planta crete n flora spontan a Eurasiei, cu optimul de adaptare ecologic i centrul
distribuiei n Asia Central, unde se ntlnete mai ales n zonele montane. Dac n Asia ocup
un areal imens, partea din Europa unde este rspndit cont ntr-o prelungire minuscul.
La noi n ar este rspndit ndeosebi n regiunea deluroas a Munteniei i Moldovei, fiind
mai rar n stepele litorale ale Mrii Negre. Cea mai larg rspndire a ctinei a fost observat n
zona bazinului rului Buzu, unde crete din abunden att de-a lungul albiilor rurilor i
izvoarelor, ct i pe versanii care urc la mari nlimi. Este o plant creia-i priesc terenurile
slbatice, cu vegetatie divers i nsorite.
Primele popoare care au descoperit valenele terapeutice ale ctinei au fost tracii, hinduii,
grecii, chinezii, mongolii, celii i slavii. Prima documentare scris apare n secolul VII dup
Hristos n tratatul clasic de medicin tibetan "Rgyud Bzi" care recomanda n mod explicit
consumul de fructe de ctin pentru erpai sau cei care cltoreau la mari nlimi.

12

n Romnia, de peste 30 ani se fac cercetri sistematice asupra ctinei de ctre Institutul de
Cercetare Chimico-Farmaceutic i Institutul de Cercetri Alimentare. Cercetrile urmresc
valorificare componentelor chimic din plant. Produsul cel mai valoros este aa numitul ulei
de ctin.

Pentru biologie i medicin, ctina romneasc prezint nc un mister ale crui taine
binefctoare ateapt s fie descoperite n totalitate, n ciuda deceniilor de cercetri minuioase.

13

Pn n prezent cercetrile au confirmat faptul c fructele de ctin constituie cea mai bogat
surs natural de vitamina A, vitamina E, carotenoizi i flavonoizi.
Constituenti
Fructele de catina contin 85% apa, vitamina C, E, F, D, provitamina A care sub forma de
carotenoide este dizolvata intr-un ulei gras nesaturat, izoramnezol, vitaminele B1, B2, acid folic,
fitosteroli, inozitol, acid pantotenic, palmitic, evucic, succinic etc.
Putem considera Catina si produsele obtinute din ea drept o polivitamina naturala.
Recomandari terapeutice
Dupa cum am mentionat mai inainte, fructele de catina constituie in primul rand o
polivitamina naturala, cu recomandari deosebite pentru convalescenti in starile de slabiciune,
tonifiante atat pentru copii cat si pentru persoanele in varsta. Mai ales in sezonul rece, cand
resursele de vitamine naturale sunt mai reduse, infuzia de catina, siropul si gemul sunt binevenite
putand fi folosite in fiecare zi ca ceai alimentar, mai ales datorita aromei placute a fructelor.
Deosebit de importante sunt efectele pe care le imprima flavoanele asupra aparatului
circulator. Acestea maresc forta de contractie a miocardului, probabil datorita unei mai bune
circulatii coronariene si a imbunatatirii generale a metabolismului. Indeosebi quercetrina
antreneaza o vasoconstrictie si o diminuare a permeabilitatii capilare, ceea ce explica efectele ei
in maladiile hemoragice, ca de exemplu purpurele.
Vasoconsrictia este urmata de o vasodilatare la nivel renal, marind diureza, fructele si
preparatele din ele fiind utile in insuficienta renala si inedome. Adaugandu-se si efectul
hipotensor, se ajunge la o actiune complexa si tonifianta asupra aparatului circulator, diferita de
cea a digitalicelor sau a cofeinei, fiind utile in insuficientele cardiace usoare sau chiar in forme
mai severe, asociate medicamentelor de baza prescrise de medic.
Se mai recomanda infuzia de catina ca antidiareic, antireumatic, dar in special ca diureticdepurativ in urticarii si diferite dermatoze.
Modul de intrebuintare
Se face infuzie din 1-2 lingurite fructe uscate la o cana cu apa asociate cu fructe de maces.
Aceasta nu este numai o bautura binefacatoare, buna la gust, dar si un ceai alimentar pentru
fiecare zi, dimineata, la pranz sau seara, ce efecte tonice si reconstituante.
Cidrul de fructe de catina are o aroma discreta de ananas si se prepara din 200 g. fructe
uscate peste care se toarna 5 litri apa fiarta si racita la care se adauga 1,5 kg. zahar sau 2 kg.
miere si 20-25 g. drojdie de bere. Se lasa la fermentat 15-20 zile, cu tub de fermentatie, agitand
vasul din cand in cand. Se decanteaza dupa fermentatie, dupa depunerea sedimentului si se trage
in sticle. Se pastreaza la rece. Fiind totusi o bautura alcoolica, se va consuma moderat iar copiilor
le este interzisa.
Din fructele de catina se poate prepara gem, marmelada sau sirop. Din fructele proaspete se
prepara compot, indulcit cu miere.
Adaugate in cantitati mici, in raport de 1:10, fructele de catina confera o savoare
deosebita unei game largi de marmelade, gemuri si dulceturi, oferind totodata garantia
unei bune conservari pe o perioada lunga de timp. Au fost concepute si diverse variante de
preparate energizante pe baza de pulbere de catina, in compozitia carora intra si alte
produse naturale, in diferite combinatii si proportii.

14

Dintre numeroasele substante cu rol metabolic biostimulator continute de catina, care sunt
avute in vedere la realizarea produselor ce fac obiecul prezentului transfer tehnologic, se cuvin
subliniati acizii di- si tricarboxilici (malic, succinic si citric), care participa direct la procesele
metabolice mitocondriale, acizii cafeil-chinici, care stimuleaza aceleasi procese, vitaminele
hidrosolubile si microelementele care intra in structura cofactorilor multor enzime, fitohormonii,
acidul ursolic si altele.
Continutul mediu de grasimi, proteine, glucide si valoarea energetica a fructelor de catina
alba este prezentat in tabelul 1, iar continutul mediu in principalii compusi bioactivi este
prezentat in tabelul 2.
Tabel 1
Fructe

Apa [%]

Proteine [%]

Catina alba
[Hyppophae
rhamnoides]

87,5

1,2

Grasimi [%] Glucide [%] Valoare energetica


[kcal]
0,7

10,14

49

Tabel 2
Compus bioactiv
Continut [% sau g]
Vitamina C
200-1500 mg (tipic 600 mg)
Vitamina E (amestec de tocoferoli)
pana la 180 mg
Acid folic
pana la 80 g
Carotenoizi (-caroten, licopen, zeaxantina)
30-40 mg
Acizi grasi nesaturati ( oleic, palmitoleic, linoleic) 6-11% (3-5% in pulpa fructelor si 8-18% in seminte)
Acizi organici (acid enolic, citric, tartic)
2,82-6,08% (exprimat ca acid malic); pH-ul sucului
variaza in limitele 2,7-3,3
Flavonoizi
100 - 1000 mg
Continutul principalilor compusi bioactivi regasiti in extractul lipidic (ulei de catina) obtinut
din seminte, pulpa de fructe (suc) si reziduu din pulpa (ramas dupa extragerea sucului), este redat
in tabelul 3.
Tabel 3
Compus bioactiv
Vitamina E
Vitamina K
Carotenoizi
Aciditate totala

Ulei din seminte


[mg/100 g]
207
110-230
30-250
11

Ulei din suc de fructe


[mg/100 g]
171
54-59
300-870
38

15

Ulei din reziduu de


fructe [mg/100 g]
300-600
1 2801 860
-

Flavonoizi totali
Steroli totali
Acizi grasi nesaturati
Acizi grasi saturati

1 054
87%
13%

721
67%
33%

550
70%
30%

Continutul in elemente minerale al fructelor si al sucului obtinut din fructe este prezentat in
tabelul 4.
Tabel 4
Elemente minerale
Potasiu
Calciu
Magneziu
Fier
Seleniu
Zinc
Mangan

Continutul in fructe
[mg/kg]
6,44-22
0,8-1,48
0,47-73
22-33
5,02
8,8-27
8,7-15

Continutul in suc [mg/l]


147-209
64-256
53,3-165
4,13-10,9
7,96-11,3
2,09-6,31
0,81-3,86

Datorita continutului ridicat in produsi bioactivi, catina in intregul ei si nu numai fructele,


constituie materie prima in industria farmaceutica, in vederea asigurarii unor produse complexe
(medicamente, complexe de vitamine si minerale, suplimente nutritive, bauturi tonice, creme,
uleiuri, sapunuri medicinale), inindustria alimentara (ca atare sau in amestec cu alte fructe)
pentru gemuri, marmelade, sucuri, bauturi racoritoare, coloranti alimentari, drojdii alimentare,
inindustria cosmetica pentru creme / uleiuri hidratante sau protectoare si sapunuri hidratante sau
antibacteriene, in zootehnie ca adaos in furajele combinate (faina din fructe uscate, proteine din
drojdie de catina) sau ca tratament alternativ in medicina veterinara (uleiuri si extracte).

16

Schema tehnologica
RECEPTIE
CURATIRE

RACIRE

NORMALIZAR

OMOGENIZA
RE
PASTEURIZA
RE
RACIRE

INSAMANTA

AMESTECARE

AMBALARE

TERMOSTATA
RE
DEPOZITARE

17

Schema tehnologica a iaurtului cu jeleu de catina


Descrierea operatiilor schemei tehnologice
Receptia cantitativa si calitativa
Receptia cantitativa si calitativa se face prin cantarire sau masurarea volumului. Laptele
trebuie sa fie de buna calitate.
Laptele adunat de la punctele de colectare, centrele de colectare sau unitati zootehnice de
crestere a animalelor producatoare de lapte este transportat cu ajutorul cisternelor la unitatea de
prelucrare a sa in vederea obtinerii laptelui concentrat.
Aceste mijloace de transport trebuie sa asigure anumite conditii in timpul deplasarii:
pastrarea unei temperaturi scazute si evitarea baterii laptelui. In timpul verii se vor folosi si
containere izoterme, ca agent frigorific se foloseste gheata; iarna, temperatura poate fi asigurata
de mediul exterior, iar folosirea unui agent termic nu mai este necesara.
Odata ajuns in unitatea de prelucrare, laptele va fi supus unor analize pentru a determina daca
calitatea laptelui corespunde normelor tehnologice in vederea obtinerii laptelui concentrat.
In acest sens, probele vor fi analizate sub trei aspecte diferite:
- examenul organoleptic: analiza culorii, gustului, mirosului si a consistentei;
- examenul fizico-chimic: determinarea aciditatii, continutului de grasime, a densitatii, a
indicelui de refractie si a altor caracteristici fizico-chimice;
- examenul microbiologic: determinarea compozitiei microflorei bacteriene.
Dupa realizare receptiei calitative se va trece la receptia cantitativa. Aceasta succesiune poate
fi realizata numai daca in timpul receptiei laptelui este racit si depozitat la o temperatura de circa
4-6 C. Daca nu se pot realiza aceste conditii, imediat dupa primire, din masa laptelui se va lua o
proba de 500 ml pentru analize, iar restul cantitatii de lapte se va masura cantitativ prin doua
metode:
- masurarea gravimetrica:
- masurarea volumetrica.
Masurarea gravimetrica se realizeaza prin cantarirea cisternelor si autocisternelor. Aceasta
metoda este mai putin precisa dar necesita costuri mai ridicate ale dispozitivelor de cantarire.
Masurarea volumetrica se poate face manual prin masurarea nivelului cisternei tinandu-se
seama de anumite modificari ale geometriei incintei de transport si temperatura laptelui sau cu
ajutorul unor instrumente speciale numite galactometre. Acestea permit realizarea concomitenta
a doua operatii: golirea incintelor de transport a laptelui si masurarea volumului de lapte primit.
Aceasta a doua metoda este mai putin exacta datorita factorului uman si a posibilitatii de
aparitie a unor pierderi in aceasta etapa.
Curatirea laptelui
Dupa receptia calitativa, inainte ca laptele sa intre in circuitul tehnologic de fabricare, sa face
curatirea laptelui in vederea indepartarii impuritatilor mecanice pe care le contine.
O prima indepartare a impuritatilor se face in momentul trecerii laptelui receptionat calitativ
in bazinele de receptie, prin strecurarea laptelui , folosindu-se in acest scop tifon impaturit 4-6
straturi , fixat pe o rama sau alte materiale filtrante netesute.

18

Tifonul utilizat pentru strecurarea laptelui, dupa folosirea trebuie bine spalat, dezinfectat prin
fierbere si clatite cu apa clorurata, iar apoi uscat. In cazul nerespectarii acestor masuri, tifonul
devine o sursa de infectare cu microflora daunatoare, iar impuritatile pot fi spalate de lapte,
partea solubila trecand in filtrat
Procedeul cel mai eficient pentru indepartarea impuritatilor din lapte si care se foloseste in
mod curent in industrie este curatarea centrifuga a laptelui. Efectul de curatire se asigura prin
separarea impuritatilor cu greutate specifica diferita de cea a laptelui, sub actiunea fortelor
centrifuge.
Racirea laptelui
Un factor limitator de o extrema importanta il constituie temperatura, cea mai raspandita
metoda de tratament primar al laptelui este racirea lui imediata dupa mulgere la temperaturi
cuprinse intre 2 si 5O C .
Rezultatele bune obtinute prin racire imediat dupa mulgere explica tendinta actuala de a se
renunta la centrele de racire la care se transporta si se raceste laptele de la mai multi producatori.
Aceasta metoda permite, de asemenea, rationalizarea transportului, ridicarea laptelui de la
producator putandu-se face la intervale de timp pana la 48 h .
Prin pastrarea mai indelungata a laptelui crud la temperaturi cuprinse intre 2 O C si 5O C se
dezvolta in lapte unele microorganisme care secreta enzime proteolitice si o lipaza foarte
termorezistenta. Datorita activitatii acestor enzime laptele crud pastrat peste 48 h la
temperaturi joase poate prezenta modificari de gust, miros si chiar de culoare.
Racirea profunda a laptelui crud are perspective de aplicare si in fabrici, tinand seama de
tendinta de a stoca laptele colectat in zilele de repaus legal.
Aceasta solutie se reflecta in mod favorabil asupra productivitatii muncii.
Normalizarea laptelui
Normalizarea laptelui este operatiunea prin care laptele este adus la un anumit continut de
grasime. Normalizarea laptelui poate fi efectuata prin : adaugarea de smantana proaspata in
lapte ; amestecarea unui lapte ce contine putina grasime (lapte smantanit sau eczemat) cu lapte
mai bogat in grasimi. In vederea scaderii cantitatii de grasime se poate proceda in urmatoarele
feluri : extragerea unei parti de grasimi din lapte ; amestecarea de lapte bogat in grasimi cu lapte
mai sarac in grasime ; amestecarea laptelui integral cu lapte smantanit.
De aceea pentru operatia de normalizare totdeauna trebuie sa se determine mai intai
continutul in grasime al laptelui.
Printre procedeele folosite la normalizarea laptelui se utilizeaza si patratul Person.
Metoda poate fi aplicata in doua situatii: cand cantitatea de lapte normalizat este mai mare
decat cantitatea de lapte materie prima; cand cantitatea de lapte normalizat este egala cu
cantitatea de lapte materie prima.
Omogenizarea
Este foarte importanta din urmatoarele motive:
Se mareste numarul de globule de grasime;
Realizeaza o digestie mai usoara la nivelul tractului digestiv;
Impiedica separarea grasimii la suprafata produsului finit;
Se fragmenteaza micelele de cazeina obtinandu-se un coagul mai fin cu o exprimare de zer
mai redusa;
19

Se imbunatateste gustul produsului si culoarea devenind mai alb;


Creste conservabilitatea.
Pasteurizarea laptelui
Pasteurizarea laptelui se realizeaza la temperaturi ridicate
cu mentinerea la aceasta
temperatura timp de 25 - 30 minute avand ca scopuri:
-imbunatatirea calitatii igienice a laptelui prin distrugerea formelor vegetative a microorganismelor;
-imbunatatirea mediului pentru dezvoltarea bacteriilor lactice, prin eliminarea oxigenului,
distrugerea sistemului lactoperoxidazic (inactivarea lactat-peroxidazei) si formarea unor compusi
cu actiune reducatoare;
-imbunatatirea consistentei iaurtului, deoarece prin incalzirea laptelui la temperaturi mai mari
de 85 C are loc o denaturare a proteinelor serice si asocierea lor cu K-cazeine micelelor de
cazeina, ceea ce determina obtinerea unui coagul mai fin care retine mai bine zerul(hidratarea
proteinelor mai buna);
-cresterea gradului de hidratare a cazeinei, prin trecerea partiala a fosfatilor si citratilor
coloidali in saruri insolubile.
Pasteurizarea se realizeaza in vase cu pereti dubli sau in instalatii de pasteurizare. In vasele
cu pereti dubli, laptele este incalzit la 90-95 C timp de 20-30 min., fiind agitat continuu, pentru
uniformizarea temperaturii si prevenirea lipirii de peretii vanei.
Atingerea temperaturii dorite trebuie sa se faca in scurt timp pentru a nu se dezvolta o flora
nedorita in lapte (in special in perioada ridicarii temperaturii).
La pasteurizarea in schimbatoarele de caldura cu placi, laptele ajunge la temperatura de 85
C si apoi este repartizat in vane (sau tancuri) cu pereti dubli unde se continua incalzirea la 8595C timp de 20 - 30 minute.
Se cunosc trei sisteme de pasteurizare a laptelui:
Pasteurizarea joasa cand laptele se incalzeste la 63 - 65 C, mentinandu-se la aceasta
temperatura 20 30 minute.
Pasteurizarea mijlogie laptele se mentine la temperaturi de 71 - 74 C, timp de 20 40
secunde.
Pasteurizarea inalta laptele este incalzit la temperatura de cel putin 85 C mentinandu-se la
aceasta temperatura 10 20 de secunde.
Racirea laplelui pasteurizat
Racirea laplelui pasteurizat se practica imediat dupa pasteurizare sau concentrare, urmarinduse ca temperatura laptelui sa fie cel putin cu circa 2 C deasupra temperaturii optime de
dezvoltare a culturii starter adaugate. Aceasta mica depasire de temperatura este necesara ca sa
acopere pierderile termice in timpul pregatirii laptelui, in vederea insamantarii si pe durata
manipularilor pana la termostatare.
Racirea se executa in aceeasi vana in care s-a facut pasteurizarea sau mentinerea laptelui la
85-95C si dureaza 15-30 min pana la atingerea temperaturii de 45-48 C.

20

Insamantarea (inocularea) laptelui


Insamantarea laptelui se face cu cultura starter de productie formata din doua specii de
microorganisme: Streptococcus thermophilus si Lactobacilus bulgaricus. In acest sens, cultura se
omogenizeaza, se dilueaza cu lapte in raport de 1:0.5 si se introduce in laptele destinat productiei
de iaurt, care trebuie sa fie agitat puternic, in vederea repartizarii uniforme a culturii, in caz
contrar, particulele de coagul (grunji) de cultura starter vor constitui centri de fermentatie
puternica, determinand aparitia in coagul a golurilor de fermentare (spatii umplute cu zer).
Proportia de cultura starter variaza intre 0.5-2%, depinzand de calitatea laptelui, activitatea
culturii si temperatura de termostatare, astfel incat sa asigure un proces de fermentare a iaurtului
care sa nu depaseasca 3ore.
Amestecarea
In aceasta operatie are loc introducerea jeleului de catina. Este necesara o repartitie uniforma
pentru obtinerea texturii si aromei dorite. In timpul acestei operatii se obtine aspectul final al
iaurtului.
Ambalarea
Ambalajele folosite (recipiente din plastic, recipiente din carton parafinat etc.) trebuie sa fie
bine igienizate. Repartizarea in ambalajele de desfacere se face in instalatii automate.
In timpul turnarii laptelui insamantat din vana din care se preia, laptele trebuie sa fie sub
agitare.
Racirea iaurtului
Dupa terminarea termostatarii, se trece la racirea iaurtului, care se realizeaza in doua etape:
preracirea pana la temperatura de 20oC, timp de 3 4 ore, avand scop intarirea coagulului si
prevenirea separarii zerului;
racirea propriu-zisa la temperatura de 10oC, faza in care coagulul devine mai compact, aroma
se accentueaza si gustul devine mai placut.
Depozitarea iaurtului
Depozitarea iaurtului reprezinta ultima faza a procesului tehnologic la iaurt. In conditii de
temperatura scazuta, coagulul devine mai compact, aroma se accentueaza si gustul devine mai
placut.
Timpul minim de mentinere la temperatura de depozitare este de 6 ore, iar optim de 12 ore la
2 6oC.

21

Concluzie
Am ales acest produs deoarece ctina este folosita ca un tratament general atat
pentru afectiuni interne cat si pentru afectiuni externe. Desi este renumita pentru
continutul sau bogat de vitamine si minerale, catina a devenit cunoscuta ca
antioxidant si multe femei utilizeaza catina ca agent de anti-imbatranire. De
exemplu, in Statele Unite tratamentele importriva imbatranirii pielii pe baza de
catina sunt foarte populare. Acest fruct contine un acid gras foarte rar care se
regaseste in piele si anume Omega 7.
Persoanele care au probleme cu elasticitatea peretilor vaselor sangvine,
cardiacii sau persoanele cu un procent crescut de colestelor pot utiliza acest fruct
pentru a-si imbunatati statea generala a organismului si pentru a-si aduce
functiile inimii la o stare normala. Un alt studiu realizat in laborator in 2011 a
evidentiat efectele benefice ale catinei asupra dietelor si persoanelor
supraponderale.
Am ales acest produs deoarece beneficiile consumului de catina chiar si a
iaurtului, sunt foarte numeroase, considerand ca este o combinatie foarte buna,
atat de gust cat si de SANATATE! Multe persoane nu consuma catina deoarece nu
sunt multumiti de gust, insa combinand-o cu iaurt ar fi o idee buna si ar fi un mic
dejun perfect.

22

Bibliografie
1. Maria Iordan, s.a. Calitate, control si siguranta alimentara
Printech,Bucuresti, 2009

Editura

2. http://www.idieta.ro/articol/1850_18_motive_pentru_a_manca_iaurt.html
3. Dr. Doina-Lucia Amza www.profamilia.ro
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83tin%C4%83_alb%C4%83
5. http://www.google.ro/images?q=imagini+iaurt&h
6. Brca C., - Botanica farmaceutica I.M.F. Iasi 1976.
7. Abortieva D. Actiunea combinata a preparatelor citostatice si uleiului de
catina
asupra cresterii sarconomului M-I la soareci Lect. TSR, Mokslu, Akad. Darb.,
1974,nr.3, pag. 171.

23