Dizolvarea

Dizolvarea este fenomenul in urma cruia moleculele (sau ionii) unei substane se
rspandesc printre moleculele altei substane.
Dizolvarea n ap a substanelor cu molecule polare
Moleculele de ap se orienteaz cu polii de semn contrar spre dipolii solvatului( ex
HCl). Se formeaz legturi dipol-dipol, n urma crora molecula substanei se scindeaz
n ioni nconjurai de molecule de ap (ioni hidratai, moblili) .
HCl(g) + H2O(l) H3O+(aq) +Cl(aq)
Fenomenul se numete ionizare.
Soluiile substanelor cu molecule polare sunt formate din ioni hidratai i mobili.De
aceea ele conduc curentul electric.
Dizolvarea n ap a substanelor ionice
Dipolii apei se orienteaz cu polul de semn contrar spre ionii solvatului (ex NaCl) i se
stabilesc legturi ion-dipol ntre solvent i solvat. Aceste legturi fiind numeroase, duc
la destrmarea cristalului ionic. Se formeaz ioni hidratai, mobili. De aceea, soluiile
substanelor ionice conduc curentul electric
.
NaCl(s) + H O Na+(aq) + Cl(aq)
2

Substanele ionice (NaCl, NaOH, KI, etc.) i covalente polare (HCl, NH3, HF) sunt
solubile n solveni polari (de ex. apa). Moleculele de ap se aranjeaz in jurul
moleculelor de substan polar (sau in jurul ionilor) respectnd regulile atraciei
electrostatice:
Substanele nepolare (I2, S, P, ulei, grsimi) se dizolv n solveni nepolari precum
tetraclorura de carbon CCl4, eteri, benzen C6H6 , benzin etc.
Factorii care inlfueneaz solubilitatea substanelor:
1.
2.
3.

Natura solventului si a substanei dizolvate: vezi mai sus.

Temperatura: solubilitatea solidelor creste o dat cu temperatura;
solubilitatea gazelor scade cu temperatura (acestea sunt mai solubile in
lichide la temperaturi joase).
Presiunea: solubilitatea gazelor crete cu creterea presiunii (depresurizarea
duce la degajarea gazului din amestec vezi desfacerea unei sticle de ap
carbogazoas).

Dizolvarea unei substane n ap se poate produce:

a) cu degajare de cldur (dizolvare exoterm) H2SO4 / H2O
b) cu absobie de cldur ( dizolvare endoterm) KNO3 / H2O
c) fr variaie de cldur
NaCl / H2O