Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studierea Prin Metode Electrochimice A Materialelor Nanostructurate Cu Matrice Metalica
Studierea Prin Metode Electrochimice A Materialelor Nanostructurate Cu Matrice Metalica
Studierea Prin Metode Electrochimice A Materialelor Nanostructurate Cu Matrice Metalica
a materialelor nanostructurate cu
matrice metalica, metalo-ceramice
Cuprins
1. Introducere
2.1 Procesarea electrochimica a diferitelor tipuri de nanomateriale
2.2 Procesarea materialelor nanostructurate utilizate ca senzori de gaz
2.3 Procesarea materialelor nanostructurate utilizate ca biomateriale
3. Studierea prin metode electrochimice a materialelor nanostructurate cu matrice metalica,
metalo-ceramice.
4.Concluzii
BIBLIOGRAFIE
1. Introducere
Multe dintre domeniile nanotehnologiei se bazeaza pe interactiuni fizice si chimice, care
implica nanoparticule de o anumita dimensiune si forma. In cazul utilizarii materialelor ca
senzori si catalizatori, in primul rand trebuie intelese particularitatile atat a sintezelor cat si a
mecanismului de interactiune din timpul detectarii/a actului c atalitic.[1] In schimb cand acestea
se folosesc ca biomateriale, multe dintre ele sunt prelucrate prin taiere, stantare, sau conditii care
presupun medii umede si corozive, dar si fluctuatii de temperatura ce necesita o combinatie de
substante chimice, de fenomene mecanice, urmarindu-se in acest caz, obtinerea combinatiei
perfecte dintre proprietatile mecanice si tribologice ale materialului si biocompatibilitate sau
bioactivitatea acestuia.[2]
Categoria de nanomateriale care are o importanta deosebita in oricare dintre aceste domenii
este cea a metalo-ceramicilor sau a nanomaterialelor ce au la baza matrice metalica.
De aceea, in continuare, ne vom indrepta atentia asupra modului de procesare a acestora
si asupra studiului proprietatilor lor specifice.
In plus, sunt larg utilizate in procesarea de tip cluster atomic lepuirea pe baza de abrazivi
fini de diamant, Al2O3, SiC, etc. precum si lustruirea cu abrazivi fini de pulbere de Fe 2O3, Cr2O3,
CeO2, etc.
Pentru a realiza indepartarea materialului atom cu atom, pentru care este necesara o energie
de procesare ridicata 104 - 106 J cm-3, au fost dezvoltate metode de procesare cu particule de
inalta energie, in care un fascicul de particule elementare, cum ar fi: fotoni, electroni sau ioni,
atomi reactivi chimic sau electrochimic ori chiar atomi neutri, este aplicat asupra punctului ce
trebuie prelucrat. Una din aceste tipuri de procesari esteEvaporarea in camp electric a
atomilor specificati.
Aceasta metoda a fost dezvoltata de la conceptia microscopului tunel cu baleiaj (STM Scanning Tunneling Microscope). O diagrama schematica a evaporarii in camp electric este
prezentata in figura 2.
Sistemul consta dintr-un electrod cu capat ascutit, facut din wolfram, care este controlat de
o unitate de pozitionare tridimensionala (3D) ce are la baza un sistem piezoelectric cu o rezolutie
si o acuratete subnanometrica si o sursa de curent continuu de cativa volti.
Piesa de prelucrat dintr-un material conductor este plasata sub electrod la o distanta de 0,1
nm sau similara. Intensitatea campului electric in spatiul de lucru este de 510 10 Vm-1, ceea ce
creeaza o forta de tractiune sau de extragere asupra unui atom ionizat de la suprafata de
51010 Vm-11eV=810-8N (1eV=1,6 10-19J).
Din acest motiv ne putem astepta ca un atom aflat la suprafata sa poata fi indepartat de un
asemenea camp electric. [3]
O alta metoda de procesare este cea de Procesarea cu fascicul electronic dirijat.
In figura 3 se prezinta schematic o instalatie de procesare cu fascicul electronic focalizat.
fig. 4
Ionii de gaz inert, cum ar fi ionii de Ar accelerati in camp electric pana la o energie medie
de 10 keV (corespunzand unei viteze de ~200 km/s), sunt orientati unidirectional si proiectati
asupra suprafetei materialului de prelucrat sub un vid inalt (1,3 10-4 Pa).
Spre deosebire de procesarea cu fascicul electronic, cei mai multi dintre ionii proiectati
interactioneaza cu atomii de la suprafata materialului din cauza ca diametrul unui ion de Ar (0,1
nm) este comparabil cu distanta medie interatomica a atomilor aflati la suprafata si care este de
~0,3 nm. Drept consecinta, ionii proiectati se ciocnesc frecvent cu nucleele atomilor materialului
supus prelucrarii si expulzeaza sau imprastie atomii de la suprafata. Astfel, procesarea este
realzata in principal prin indepartarea materialului atom cu atom, aceasta procedura este numita
gravare cu ioni difuzati sau prelucrare cu ioni imprastiati. Acest tip de proces de penetrare adanca
este utilizat pe scara larga pentru implantarea ionica, prin care impuritati de dimensiune atomica
sunt injectate in procesul de prelucrare a plachetelor semiconductoare.[3]
Strat sensibil;
Substrat;
Electrozi;
Incalzitor.
In prezent, cea mai mare parte a senzorilor de gaz (metal-oxid) sunt fabricati folosind
metoda de serigrafiere pe suprafete mici si subtiri de ceramica. Avantajul acestei tehnici de
preparare, este ca filmele subtiri de semiconductor de metal-oxid sunt depozitate in lot de
prelucrare, ducand astfel la mici abateri ale caracteristicilor elementelor de senzor.
In ciuda tehnologiei de fabricatie bine stabilite, acesta dispune de un numar de neajunsuri, si
trebuie sa fie imbunatatita.
Metode noi, promitatoare, au la baza depunerea unui metal pe un substrat, urmata de
oxidare. Controland parametrii de oxidare si variand odata cu acesta stoichiometria oxidului.
Printre aceste tehnici se enumera: Cresterea Rheotaxiala si Oxidarea Termica (RGTO),
Depunerea fizica de vapori la temperatura scazuta (LTPVD) si metoda sputtering-oxidare.
Tehnica RGTO se bazeaza pe depunerea de metal pe substrat la o temperatura mai mare
decat punctul de topire, urmata de oxidare termica. Ca urmare se pot produce filme subtiri cu o
suprafata mare si cristalizare de dimensiuni nanometrice. Marimea nanoparticulelor continuand sa
creasca dupa depunere, din cauza agregarii.
LTPVD include, de asemenea etapa de depunere metalica pe substrat. Singura diferenta este
ca de la RGTO substratul este pastrat la temperatura scazuta (80 K) in timpul depunerii .
Sunt folosite si alte metode, bazate pe tehnici de modificare sol-gel si CVD, precum si
abordarea originala, care utilizeaza frezare mecano-chimica ce imbunatateste performanta
senzorului de gaz .[1]
Fig.5 Schema instalatiei experimentale LPDV (1) substrat racit cu nitrogen lichid; (2)
microbalanta de cuart; (3) substrat: sticla, alumina; (4) metal evaporat.
Fig. 5
Fig.6 Formarea barierelor de energie la limitele intre graunti in urma formarii stratului de
sarcina spatiala
In acest caz, se poate aplica "Teoria electronica de adsorbtie" care afirma existenta
unei dependente intre cantitate si conductanta. Acest lucru a fost demonstrat experimental in
cazul straturilor semiconductoare sub presiune partiala de oxigen. S-a demonstrat ca se poate
modifica conductivitatea in functie de continutul de concentratie a atmosferei de ioni de oxigen
de suprafata, si in functie de ocuparea straturilor,.
La masurarea sensibilitatii gazelor s-a utilizat: fie schimbarea conductivitatii esantionului expus
in atmosfera analizata, raportata la conductivitatea gazului de referinta; fie panta dependentei de
conductivitate pe concentratia de analit.
Deoarece in timpul formarii stratului de sarcina spatiala, concentratia transportorului in volum a
scazut numai in grosime (Ls), pot fii realizate trei tipuri de mecanisme de conductanta, asa cum
este ilustrat in Fig. 7.
Aceste masuratori s-au facut intr-o celula termostatata cu trei electrozi folosind un
potentiostat VoltaLab 50. Testele au fost facute intr-o solutie de acid sulfuric 1N, la 25C .
S-a masurat potentialul de coroziune in functie de timp, timp de o ora, pana cand s-a
obtinut o valoare stabila. [2]
De asemenea s-au realizat teste si pentru determinarea proprietatilor electrochimice
a panglicilor nanostructurate de Ag dopat.
Mai intai s-au sintetizat aceste panglici nanostructurate de Ag dopat cu Si prin
electrospinning-ul unui sol format din tetraetil polivinilpirolidon ortosilicat, pluronic P123
si nitrat de argint. Apoi, pentru determinari s-a folosit un electrod vitros de carbon (GCE, 3mm
diametru) care a fost curatat prin sonificari succesive timp de 20 min in acetona si apoi in solutie
de 10% KOH in etanol si apa deionizata. Dupa tratament, s-au adaugat treptat, pe suprafata
electrodului curatat si uscat cu N2, 10 L de suspensie de panglici de Ag-dopat (5mg panglici
dispersate in 10 ml solutie tampon de fosfat 0.2M; PBS pH = 6.8) si solutie de Nafion
1% apoi s-a mentinut uscat la o temperatura de 4C. Electrodul rezultat a fost notat ca
panglici/GCE. In mod similar, fibrele SiO2 sau Ag-dopat SBA-15 au fost asamblate pe CE, si
notate ca fibre/GCE sau Ag-SBA-15/GCE. O celula conventionala cu trei electrozi, format din
panglici/GCE electrod de lucru, electrod auxiliar cu fir de platina si electrod de referinta
Ag/AgCl (3M KCl), a fost utilizata pentru masuratori electrochimice. S-a utilizat barbotarea
azotului pentru a elimina oxigenul din solutia din celula electrochimica. S-au efectuat masuratori
voltametrice ciclice si masuratori ale impedantei la temperatura camerei (25C) cu ajutorul
unui CHI 660C conectat la un computer personal. Au fost inregistrate masuratori Faradaicimpedanta in domeniul de frecventa de 100MHz-10kHz. Rezultatele spectrelor Faradaicimpedanta si testele de voltametrie ciclica au aratat ca panglicile au capacitatea excelenta de
tranzitie de electroni si de activitate electrochimica, si se astepta sa aiba aplicatie in sistemele de
biosenzori. [4]
4.Concluzii
Aceste trei exemple constituie numai o mica parte din aria vasta pe care o
cuprinde studierea prin metode electrochimice a materialelor nanostructurate cu matrice
metalica sau a metalo-ceramicelor si tocmai acest lucru am dorit sa pun in evidenta prin aceasta
lucrare.
Asadar, folosirea nanotehnologiei, cu instrumentele sale care duc la producerea de noi
materiale pure si perfect ordonate la nivel structural, este foarte promitatoare pentru pregatirea de
noi materiale cu caracteristicile dorite. Pe langa acest lucru, ii ajuta pe cercetatori sa inteleaga
mai profund mecanismul de detectare la nivel atomic, care, fara indoiala, va promova progresul
rapid in acest domeniu.
BIBLIOGRAFIE
1) V.E. Bochenkov, G.B. Sergeev-" Preparation and chemiresistive properties of
nanostructured materials", Elsevier 2005
4) Haigang Kang, Yihua Zhu, Yujia Jing, Xiaoling Yang, Chungzhong Li-'Fabrication and
electrochemical property of Ag-doped SiO2 nanostructured ribbons", Elsevier, 2009
Profesor:
Brandusa Ghiban
Student:
Gheorghe Aura- Andreea
Grupa :
I-F