tudiu de caz - Perioada interbelica

Perioada interbelica a avut un rol important pentru literatura

deoarece a contribuit la dezvoltarea, si in acelasi timp la
modernizarea ei. In aceasta perioada au aparut numeroase
reviste si tendinte in evolutia literaturii :
Perioada dintre cele doua razboaie mondiale cuprinde anii 19181944. Aceasta se caracterizeaza pe plan european prin
infrangerea Germaniei, prabusirea imperiului Austro-Ungar si
revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea
nationala si integrarea in ritmul european de modernizare.
In literatura tendintelor umaniste democratice care domina in
epoca li se opun forme de ideologie rasista: Fasciste, reactionare.
De aceea viata literara cunoaste conflicte si polemici violente. In
acest contest se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu
Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi,
Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.
Reviste si curente:
Dupa primul razboi mondial ziarele si revistele literare sporesc la
numar. Asa avem Viata romaneasca. Apare la 6 martie 1906 la
Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor. Director
stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii
revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu.Insa,
din 1915 directorul unic ramane Garabet Ibraileanu. In timpul
primului razboi mondial revista isi inceteaza aparitia pana in 1920,
cand reapare sub conducerea lui Ibraileanu. Din 1930 se muta la

Bucuresti, conducerea fiind preluata de Mihail Relea si George

Calinescu. Din 1948 va aparea seria care continua pana astazi.
In Viata romaneasca accentul se pune pe autenticitate si
specificul national inteles ca dimensiune sociala, important fiind
poporul si rasa,europenizarea ca asimilare a spiritului national,
repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime.
In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub
numele de poporanism. Dintre scriitori de la Viata romaneasca
amintim pe Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart,
Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu, Ionel Teodoreanu
si altii.
In perioada interbelica disputele literare se duc in jurul
modernismului si al traditionalismului.
Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita etapa
a unei literaturi. Acest curent apare in literatura secolului al XXlea, opunandu-se traditionalismului si proclamand noi principii
creatiei. Tendinta modernista sustine:
- europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura
Europei
- promovarea scriitorilor tineri
- teoria imitatiei
- eliminarea decalajului in cultura

- trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de inspiratie

urbana
- cultivarea prozei obiective
- evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic.
In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra
modernismului in revista Sburatorul si in cenaclul cu acelasi titlu.
Aceasta publicatie apare la Bucuresti intre anii 1919-1922 si apoi
intre 1926-1927, avandu-l ca si conducator pe Eugen Lovinescu.
Cenaclul Sburatorul are o existenta mai indelungata : intre 1919
si 1947. Obiectivele gruparii erau:
- promovarea tinerilor scriitori
- imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii
romane.
Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion
Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu,
Pompiliu Constantinescu.
Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de
constituire. Eugen Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale
moderniste in lucrarile Istoria civilizatiei romane moderne si
Istoria literaturii romane contemporane . In aceste lucrari
modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista:
- un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care
imprima un proces de modernizare a civilizatiilor de integrare intrun ritm de dezvoltare sincronica

- teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea

reactiilor sufletesti
- principiul sincronismului care in literatura inseamna acceptarea
schimbului de valori a elementelor care confera noutate si
modernitate fenomenului literar.
Dintre colaboratorii la revista Sburatorul amintim pe Ion Barbu,
Ilarie Vorunca, Tristan Tara si altii.
Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente
traditionale preluandu-se ideea ca istoria si folclorul sunt
domeniile relevante ale specificului unui popor. La aceste
conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual,
credinta religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential de
structura a sufletului taranesc. Consecinta acestei teze era ca
opera de cultura cu adevarat romaneasca trebuia sa includa in
substanta ei ideea de religiozitate.
O revista traditionalista este Gandirea , ce apare la Cluj in 1921
sub conducerea lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922 revista se
muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Va
continua sa apara pana in 1944. Scriitorii traditionalisti au cautat
sa surprinda in operele lor particularitatile sufletului national prin
valorificarea miturilor autohtone a situatiilor si credintelor
stravechi.
Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat,
Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu
Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga.

Apoi intra Revista fundatiilor regale care apare lunar la Bucuresti

in doua serii. Prima intre 1934-1945 si a doua intre 1945-1947.
Revista isi propune sa fie o publicatie cu radacini in toate
terenurile activitatii nationale. Primul redactor sef al revistei este
Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia maioresciana.
Dupa 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu si apoi
Dumitru Caracostea. Seria noua apare sub conducerea lui Al.
Rosetti.
Pintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala
Galaction, Ion Barbu, Hontensia Papadat Bengescu.
In aceasta perioada apar publicatii de avangarda.Avangardismul
european are ca punct de plecare curentul non-conformist numit
dadaism. Acesta a fost initiat la Zrich de Tristan Tara. Dadaistii
isi exprimau dispretul fata de o lume incapabila sa opreasca
barbaria si crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura,
ajungand in domeniul absurdului. Din acest curent decurg
curentele de avangarda: constructivismul si suprarealismul.
Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei
Contemporanul condusa de Ion Vinea. Constructivistii subliniau
necesitatea unei corespondente intre arta si spiritul contemporan
al tehnicii moderne care inventeaza forme noi, conturand natura.
Ion Vinea a solicitat ca si colaboratori ai revistei pe scriitorii
Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori,
printre care si Constantin Brancusi. Sunt si alte reviste
constructiviste ca Integral si Punct.

Suprarealismul a fost teoretizat si practicat de revistele

Alge si Urmuz. Suprarealismul urmarea, prin programul sau,
patrunderea artei in planul inconstientului, al visului, al delirului in
care spatiile umane scapa controlul constientei. Dintre
reprezentatii suprarealismului amintim, pe plan European, pe:
Louis Aragon, dintre pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii
Aurel Baranga, Sasa Pana si chiar Tudor Arghezi.
PROZA
Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o
remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge
nivelul valoric european.
Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii
sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe.
Aparitia in 1920 a romanului Ion , de Liviu Rebreanu,
marcheaza deplina izbanda a acestei specii (Ciocoii vechi si noi
a lui Nicolae Filimon, Romanul comanestilor a lui Duliu
Zamfirescu, Mara de Ion Slavici si Neamul soimarestilor de
Mihail Sadoveanu). Ion este insa primul roman romanesc
comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare
de
viata
pe
care
o
degaja.
In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui
Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu
modalitati specifice. Acum apar romanele citadine in care cadrul
de desfasurare al actiunii este orasul modern. Asa avem creatiile
lui Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat Bengescu.

Legat de mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului

stralucit ilustrata de romanele lui Camil Petrescu.
In perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter
teoretic in legatura cu romanul.In studiul "Creatie si analiza"
G.Ibraileanu constata existenta a doua tipuri de aceste specii
literare
:
1) Unul care prezinta personaje prin comportamentul lor : roman
de
creatie.
2) Unul interesat de viata interioara : roman de analiza.
Romancierii in perioada interbelica experimenteaza tehnici
multiple ale romantismului.
Romanul

interbelic
cunoaste
si
Lirica
Estetizata
si
simbolica
Memorialistica
- Fantastica (Mircea Eliade)

alte
orientari:
(I.Teodoreanu)
(M.Caragiale)
(C.Stere)

Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale

precum cel balzacian pe care George Calinescu il foloseste in
Enigma Otiliei. El considera absolut necesar dezvoltarea
romanului romanesc pe linia studiului caracterului.
Ca reprezentant de seama a prozei interbelice, Liviu Rebreanu
este considerat intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin
publicarea romanului Ion ,data publicarii fiind considerata o data
istorica in procesul de obiectivare a literaturii noastre
epice(Eugen
Lovinecsu).

Prin Ion, Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern

dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura
universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac.
Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand
Mihail
Sadoveanu
desavarseste
povestirea
romaneasca.Sadoveanu, Stefan cel Mare al literaturii romane
cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei
maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.
Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana
marcheaza zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui
gen creator constituindu-l romanul Fratii Jderi,care evoca epoca
de
glorie
a
Moldovei
in
secolul
al
XV-lea.
Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in
dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, ganditor
modern este Camil Petrescu. Autenticitatea este esenta noului in
creatia literara a autorului,a carui inspiratie catre autenticitate
confera momente autentice de simtire in roman.Inscriindu-se in
modernismul lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi
propuneau sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana
C. Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea eroul
intelectual lucid, analitc si intorspectiv.
Enigma Otiliei (1938) constituie o revenire la formula
obiectiva de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui Calinescu
devine astfel unul polemic, replica literara la cultivarea asidua in
epoca a formulei procustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale
despre
curente
literare.

Perioada interbelica pentru romanului romanesc e o perioada de

efervescenta spirituala nemaiantalnita in cultura noastra.Viata
culturala cunoaste infaptuiri stralucite, multe din ele cu ecou
mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de hotarele tarii)
dar si de degradari dezolante in anii fascismului. Niciodata
literatura romana n-a avut intr-o singura perioada atatia
reprezentanti ilustri (Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Balga, H.
Papadat-Bengescu, G.Calinescu, Camil Petrescu), niciodata na trait si o mai aprinsa dispozitie la contestarea valorilor.Tabloul
activitatii scriitoricesti prezinta, prin urmare, o mare varietate si
complexitate, inregistrandu-se dintr-o tesatura deasa de lumini si
umbre puternice.
ROMANUL OBIECTIV ROMANUL SUBIECTIV
Romanul specie a genului epic in proza cu actiune mai
complicata si de mai mare intindere decat a celorlalte specii epice
in proza,desfasurata de regula pe mai multe planuri,cu personaje
numeroasa.
Romanul obiectiv
Iilustreaza tipul de roman care isi propune sa descrie lumea
in mod impartial,in toata realitatea ei sociala,morala si
psihologica. De obicei,romanul obiectiv apartine esteticii
realismului. Prin opozitie cu romanul modern,romanul obiectiv
este numit si roman traditional sau vechiul roman.Exemplu tipic de
roman obiectiv este Ion de Liviu Rebreanu, in care naratorul este
o instanta invizibila,demiurgica,omniscienta. Un roman obiectiv
este si Padurea spanjuratilor, in care apartine dimensiunea

psihologica a vietii personajului principal,dar prezentata prin

intermediul persoanei a III-a.Tot romane obiective sunt
si Baltagul de Mihail Sadoveanu,Concert din muzica de
Bach de Hortensia Paoadat-Bengescu sau Enigma Otiliei de G.
Calinescu.In Arca lui Noe,Nicolae Manolescu a numit romanul
obiectiv roman doric.
Romanul subiectiv
Este definit astfel prin opozitie cu romanul obiectiv sau cu
romanul traditional.cele mai pregnante caracteristici ale sale au in
vedere instantele narative(povestirea la persoana I),o
problema noua care consta in sondarea lumilor interioare,a
constiintei naratorului,dar si modul de organizare a textului,foarte
apropiat de jurnalul interior.Naratiunea clasica din romanul
obiectiv este frencvent inlocuita cu monologul.Un exemplu de
astfel de roman il constituieUltima noapte de dragoste,intaia
noapte de razboi.Romanul subiectiv mai poarta numele de
roman
modern,noul
roman sau romanul
ironic(Nicolae
Manolescu).