Sunteți pe pagina 1din 6

Istoria tabelului periodic al elementelor

Sistemul periodic al elementelor este imaginea teoretica cea mai clara si concisa a elementelor chimice pe care
omul le-a descoperit treptat in mediul inconjurator si pentru care a gasit criterii de clasificare riguroase, care sa
permita compararea proprietatilor lor chimice si fizice, precum si adaugarea altor elemente, pe masura ce ele au
fost identificate in natura.
Oamenii au tiut despre cteva elemente chimice ca aurul, argintul i cuprul din Antichitate, deoarece acestea
pot fi gsite n natur n stare nativ i sunt relativ simplu de extras cu unelte primitive. Totui, conceptul c
exist n lume un numr limitat de elemente din care este compus totul a fost propus prima dat de
ctre filozoful grec Aristotel. n jurul anului 330 .Hr., Aristotel a sugerat c totul este fcut dintr-un amestec de
una sau mai multe din cele patru "rdcini" (idee propus prima oar de filozoful sicilian Empedocles), dar a
redenumit mai trziu elementele dup Platon. Cele patru elemente a fost pmntul, apa, aerul i focul. n timp
ce conceptul unui element a fost astfel introdus, ideile lui Aristotel i ale lui Platon nu au ajutat la avansarea n
nelegere a naturii materiei. Aproximativ prin anii 400 i.e.n, in Grecia antica s-au folosit
cuvintele 'element' si 'atom' pentru a desemna diferentele dintre diferitele parti ale materiei si pentru a desemna
partile cele mai mici care alcatuiesc materia.
Hennig Brand a fost prima persoan consemnat pentru descoperirea unui nou element. El a experimentat prin
distilarea urinei de om pn n 1649 cnd a obinut osubstan alb luminoas pe care a denumit-o fosfor.
Acesta i-a pstrat descoperirea secret pn n 1680 cnd Robert Boyle a redescoperit substana i a publicat
rezultatele. Aceasta i alte descoperiri au ridicat ridicat semne de ntrebare asupra ceea ce nseamn pentru o
substan a fi un "element":n 1661, Boyle a definit un element ca fiind o substan care nu poate fi descompus
n substane mai simple prin intermediul unei reacii chimice. Aceast definiie simpl a fost util, de fapt,
aproape 300 ani (pn n momentul dezvoltrii noiunii de particul subatomic), fiind ns chiar i azi predat
n timpul orelor de chimie introductiv.
Lucrarea lui Lavoisier, Trait lmentaire de Chimie (Tratat Elementar de Chimie, 1789, continea o list de
elemente printre care oxigenul, azotul, hidrogenul, fosforul, mercurul, zincul i sulful. De asemenea, acesta
reprezint baza listei moderne a elementelor. El a impartit cele 33 de elemente cunoscute la vremea sa in patru
grupe in functie de proprietatile lor chimice: gaze, nemetale, metale, si pamantur. Totui, lista lui mai includea
i lumina i cldura, pe care le-a crezut a fi substane materiale. Dei muli chimiti ilutri ai timpului au refuzat
s cread noile revelaii ale lui Lavoisier, Tratatul Elementar a fost scris destul de bine pentru a convinge
generaia tnr.
In 1799, Joseph Louis Proust, un chimist francez, a constatat, in urma a numeroase experimente, ca, de
exemplu, in carbonatul de cupru, cele trei elemente componente cuprul, carbonul si oxigenul se combinau,
intotdeauna, in aceeasi proportie. Observatia s-a verificat si in cazul altor compusi si, in istoria chimiei, a ramas
cunoscuta sub denumirea de Legea proportiilor definite. Un an mai tarziu, englezul John Dalton a formulat
teoretic ceea ce Proust evidentiase in practica, postuland ca elementele chimice se diferentiaza prin masa
atomica, iar aceasta este un multiplu al masei hidrogenului elementul cel mai usor.
n 1817, Johann Wolfgang Dbereiner a nceput formularea uneia dintre cele mai timpurii ncercri de
clasificare a elementelor. n 1828, el i-a dat seama c unele elemente formeaz grupe cu proprieti asociate si
le grupeaza in serii de maximum trei, pornind de la constatarea ca masa atomica a strontiului (Sr) este la

jumatatea greutatilor atomice ale calciului (Ca) si bariumului (Ba). Cele trei elemente aveau si proprietati
chimice asemanatoare, motiv pentru care puteau fi incadrate intr-o anumita categorie a unui posibil sistem
periodic. Pana la finalul anului 1829, Dobereiner descopera triada care cuprindea clorul, bromul si iodul, in timp
ce triada metalelor alcaline cuprindea litiul (Li), natriul (Na) si potasiul (K). Savantul s-a gandit ca natura a
organizat lucrurile de asa maniera incat fiecare dintre aceste triade sa contina un element central, care sa fie, din
punctul de vedere al proprietatilor sale chimice, o medie intre celelalte elemente care il inconjurau. Mai tarziu,
alti cercetatori au descoperit alte triade, dar si faptul ca elementele puteau fi grupate in seturi mai mari de trei.
Unele dintre triadele clasificate de Dbereiner sunt:clor, brom i iod / calciu, stroniu i bariu/
sulf, seleniu i telur / litiu, sodiu i potasiu.Principalul criteriu utilizat era greutatea atomica, dar masuratorile
erau greu de facut (cu exactitate), cu mijloacele tehnice de la vremea respectiva.
In 1828, Jons Jakob Berzelius (chimistul englez care a descoperit seleniul si siliciul si de la numele caruia se
trage si denumirea cunoscutelor pahare de laborator) a publicat o lista cu masele atomice ale substantelor
cunoscute pana la acea data, dar nimeni nu a fost interesat sa o foloseasca.
Dupa primul Congres International de Chimie, din 1860, subliniindu-se ca in domeniul chimiei, desi se facusera
progrese insemnate, informatia era foarte dezorganizata, s-a inceput inventarierea elementelor chimice, in
ordinea maselor atomice. La final, s-a impus un adevar esential ca proprietatile fiecarui al optulea element, in
ordinea crescatoare a maselor atomice, se repeta. Primul care a publicat un studiu pe aceasta tema a fost
geologul francez Alexandre-Emile Bguyer de Chancourtois. El a perceput periodicitatea si a creat o form
timpurie a tabelului periodic, pe care a denumit-o 'spiral teluric. Cu elementele aranjate n spiral pe un
cilindru dup masa atomic, de Chancourtois a observat s elementele cu proprieti similare se aliniau vertical.
Graficul su a inclus civa ioni i compui n adiie elementelor. Documentul a fost publicat n 1862, dar fara
diagrama facuta (o spirala infasurata in jurul unui cilindru divizat in 16 parti), de aceea cei mai multi specialisti
nu au inteles fenomenul periodicitatii elementelor.
John Newlands a fost un chimist englez care n 1865 a aranjat cele 56 de elemente care au fost descoperite
atunci n unsprezece grupe care au fost bazate pe aceleai proprieti fizice.Newlands a remarcat c existau
multe perechi de elemente asemntoare care difereau printr-un multiplu de opt n numrul atomic. Totui, a
sa lege a octavelor, asemnnd aceast periodicitate a numrului opt cu scara muzical, a fost ridiculizat de
ctre contemporanii si.

Legea octavelor a lui J. A. R. Newlands

Abia n secolul urmtor, odat cu apariia teoriei legturilor de valen a lui Gilbert N. Lewis (1916) i teoria
legturilor octeilor a lui Irving Langmuir (1919) s-a recunoscut importana periodicitii octeilor.

Dmitri Mendeleev, un chimist rus, a fost primul savant care a fcut un tabel periodic foarte asemntor cu cel
actual. El a aranjat elementele ntr-un tabel ordonat de masa atomic, care este corespunztoare cu masa
molar tiut n prezent. Pe 6 martie 1869, o prezentaie formal a fost fcut de ctre Societatea de Chimie
Rus, intitulat Dependena Dintre Proprietile Maselor Atomice ale Elementelor. Tabelul lui Mendeleev a fost
publicat ntr-o revist rus obscur, dar a fost foarte repede republicat ntr-o revist german,Zeitschrift fr
Chemie ("Revist de Chimie", n romn), n 1869. El a stabilit c:
1. Elementele, dac sunt aranjate dup masa atomic, prezint o aparent periodicitate a proprietilor.
2. Elementele care sunt similare cu privire la proprietile lor chimice au greuti atomice care sunt
asemntoare ca valoare (de exempluplatina, iridiul i osmiul) sau care cresc regulat (de
exemplu potasiul,rubidiul i cesiul).
3. Aranjamentul elementelor sau al grupelor de elemente dup masele lor atomice corespunde aaziselor valene, precum i, ntr-o oarecare msur, proprietilor lor chimice distinctive; aa cum este
aparent i n alte serii ca Li, Be, Ba, C, N, O i Sn (ar trebui s fie Li, Be, B, C, N, O i F).
4. Elementele care sunt foarte rspndite au mase atomice mici.
5. Mrimea greutii atomice determin caracterul elementului, aa cum i mrimea unei molecule
determin caracterul corpului unui compus.
6. Trebuie s ateptm descoperirea multor elemente necunoscute nc - de exemplu, elementele
analoage aluminiului i siliciului -a cror greutate atomic ar trebui s fie ntre 65 i 75.
7. Masa atomic a unui element poate fi corectat uneori n funcie de poziia sa n tabelul periodic. Astfel,
masa atomic a teluruluiar trebui s fie ntre 123 i 126, i nu poate s fie 128. (Argumentul era bazat pe
poziionarea telurului ntre antimoniu i iod, a crui mas atomic este 127. Mai trziu, Moseley a
explicat poziia acestor elemente fr a modifica valorile maselor atomice .
8. Anumite proprieti caracteristice unor elemente pot fi prezise pornind de la masele lor atomice.
Beneficiile tiinifice ale tabelului lui Mendeleev

Mendeleev a prezis descoperirea unor noi elemente i a lsat spaii libere n tabel pentru acestea, pe care
le-a numit eka-siliciu (germaniu), eka-aluminiu (galiu) i eka-bor (scandiu). n acest fel, tabelul periodic era
perfect armonizat.

Mendeleev a indicat faptul c masele atomice ale unor elemente erau incorecte.

A prevzut variaii de la ordinea dat de masa atomic.

Neajunsuri ale tabelului lui Mendeleev

Tabelul su nu includea niciunul dintre gazele nobile, care a fost descoperite ulterior. Acestea au fost
adugate de ctre SirWilliam Ramsay ca Grupa 0, fr a derenja conceptul de baz al tabelului periodic.

Nu se putea desemna o singur poziie pentru hidrogen n tabelul periodic. Hidrogenul poate fi plasat fie
n grupul metalelor alcaline, fie n cel al halogenilor.
Aceasta este o versiune a tabelului periodic al lui Mendeleev din 1891. Lipsesc gazele nobile.

Fr tirea lui Mendeleev, Lothar Meyer lucra de asemenea la un tabel periodic. Meyer a clasificat elementele
doar n funcie de valen i nu dup masa atomic. De asemenea, Meyer nu a ajuns la ideea prezicerii unor
elemente necunoscute i nici corectarea maselor atomice. La doar cteva luni dup ce Mendeleev a publicat

tabelul periodic al tuturor elementelor cunoscute (i a prezis i descoperirea unora noi n completarea tabelului),
plus corectarea ctorva mase .
n 1914, Henry Moseley a descoperit o relaie dintre lungimea de und a razelor X a unui element i numrul
su atomic (Z) i prin urmare a reordonat tabelul mai degrab dup sarcina atomic dect dup greutatea
atomic. Descoperirea lui Moseley a artat c numerele atomice au un fundament msurabil
experimental.Cercetrile lui Moseley au artat, de asemenea, c existau goluri n tabelul lui Mendeleev pentru
numerele atomice 43 i 61, unde acum se afl elementele techneiu i respectivpromeiu, amndou avnd
nuclee radioactive i nu se pot gsi n natur. De asemenea, pind pe urmele lui Dmitri Mendeleev, Henry
Moseley a prezis noi elemente.
n timpul cercetrilor sale din cadrul Proiectului Manhattan din 1943, Glenn T. Seaborg a trecut prin dificulti
neateptate ncercnd s izoleze americiul (95) i curiul (96). El a nceput s se ntrebe dac aceste elemente mai
degrab aparineau unei serii diferite de elemente, care ar fi putut s explice de ce proprietile chimice ale
noilor elemente erau diferite fa de cele ateptate. n 1945, el a mers mpotriva sfaturilor colegilor si i a
sugerat o schimbare semnificativ tabelului lui Mendeleev: seria actinidelor.
Conceptul de actinide al lui Seaborg referitor la structura electronic a elementelor grele, preciznd c actinidele
formeaz o serie de tranziie analoag cu cea a lantanidelor, este acum acceptat n comunitatea tiinific i
inclus n toate configuraiile standard ale tabelului periodic. Seria actinidelor este al doilea rnd al blocului f
(seriile 5f) ale tabelului periodic i cuprinde elementele dintre actiniu i lawreniu. Elaborrile ulterioare ale lui
Seaborg despre conceptul actinidelor a teoretizat o nou serie de elemente supergrele din seriile trans-actinidelor
-ce conine elementele cu numrul atomic ntre 104 i 121- i super-actinidelor -ce conine elementele cu
numrul atomic ntre 122 i 153.

Bibliografie :
www.wikipedia.org
www.destepti.ro
www.referatele.ro
Curs de chimie generala- Dr. Marilena Fierbinteanu Cimpoesu