Sunteți pe pagina 1din 109

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

PLANUL LUCRARII
CAPITOLUL I Introducere
1.1. Notiunea de urma papilara ;
1.2. Rolul identificarii dactiloscopice in cadrul identificarii judiciare ;
1.3. Istoricul cercetarilor ;
1.4. Diferite sisteme de clasificare a amprentelor papilare si cartotecile
existente in diverse state
1.5. Incercari de standardizare privind numarul de elemente
caracteristice
1.6. Computerele in identificare criminalistica
1.7. Clasificarea desenelor papilare
CAPITOLUL II Relevarea urmelor papilare
2.1. Cautarea si descoperirea urmelor papilare ;
2.2. Reguli preliminare relevarii urmelor papilare ;
2.3. Noi elemente de tehnica si noi metode si posibilitati de relevare a
urmelor papilare ;
2.4. Etape si tratamente pentru relevarea urmelor papilare ;
A. Tratamentul optic ;
B. Tratamentul mecanic ;
C. Tratamentul chimic ;
2.5. Ridicarea urmelor papilare ;
2.6. Conservarea si transportarea urmelor papilare si a obiectelor
purtatoare de urme papilare ;
2.7. Camuflarea si falsificare urmelor papilare ;
2.8. Persistenta urmelor papilare si stabilirea vechimii lor ;
CAPITOLUL III Examinarea urmelor papilare
3.1. Importanta examinarii prealabile a urmelor papilare in
identificarea criminalistica ;
3.2. Interpretarea urmelor papilare descoperite la fata locului ;
3.3. Determinarea vechimii urmelor latente in functie de obiectele
purtatoare de urme ;
3.4. Etapele parcurse in examinarea urmelor papilare ;
3.5. Erorile ce pot aparea in comparatiile dactiloscopice ;
3.5.1. Categorii de comparatii dactiloscopice si influenta erorilor
asupara lor ;
1

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

3.5.2. Erorile in comparatiile dactiloscopice si posibilitatea


prevenirii acestora ;
3.5.3. Surse de erori in comparatiile dactiloscopice ;
3.6. Desenele papilare ale unor categorii de animale ;
ANEXE
BIBLIOGARFIE

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

1.Introducere
1.1Notiunea de urma papilara.
Simpla prezenta a omului intr-un anumit loc fie statica, fie dinamica da
nastere unor urme1.Toate categoriile de urme prezinta importanta in identificarea
persoanei, insa urmele papilare, atrag atentia in mod deosebit datorita rapiditatii si
succesului cu care pot fi folosite in identificarea autorului, dar si datorita frecventei lor in
spatiul de actiune a unui individ, din accest punct de vedere, urma papilara fiind
considerata : ..urma care a revolutionat identificarea persoanei.2
Prin urme papilare3 in sens criminalistic, se inteleg acele modificari aduse
elementelor componente ale locului faptei, ca rezultat al contactului mainii sau plantei
faptuitorului si victimei cu acesta, in procesul savarsirii infractiunii.4
Prin urme papilare intelegem deci urmele create de degete, palme si de talpile
picioarelor(urme plantare). Aceasta categorie de urme, este studiata de dactiloscopie5 care
este o ramura a stiintei criminalistice.
Desenele papilare, specifice pielii corpului omenesc, aflate la nivelul degetelor,
palmei si plantei, cunoscute sub denumirea de dermatoglife, 6 sunt formate din sistemul
liniilor paralele ale crestelor papilare, separate intre ele de santurile papilare. Crestele
papilare, redau relieful neregulat al papilelor dermice, aflate la linia de legatura dintre cele
doua straturi principale ale pielii, derma si epiderma, dintre care ultimul, aflat la suprafata,
cunoaste un permanent proces de descutanare. Pielea este invelisul care imbraca intreaga
suprafata a corpului uman. Ea este formata din trei straturi : epiderma, derma si
hipoderma7. Epiderma este partea exterioara a pielii, fiind alcatuita din mai multe straturi
de celule epiteliale. Celulele superioare ale epidermei, sunt celule moarte si formeaza un
strat cornos, relativ dur, care face din epiderma un invelis protector al pielii. Derma, sau
pielea propriu-zisa, este un tesut fibros, viu, conjunctiv si elastic, care contine vase
capilare, vase arteriale si venoase, precum si terminatiile a numerosi nervi senzitivi.
Hipoderma, este stratul cel mai profund, situat sub derma, care face legatura intre intre
piele si organele interne.

1 Emilian Stancu Criminalistica (1999) rev.


Emilian Stancu -(prefata)Secretele amprentelor papilare;Gheorghe Pasescu, Ion R. Constantin, Editura
1996)
3
din gr. papila = proeminenta, denivelare
4
Tratat practice de criminalistica vol. 1, M.I. 1976
5
gr. daktilos =deget; gr. skopein = a examina, a studia
2

National

Midlo, se refer att la

Termenul dermatoglyphics (derivat din derma piele, glypho a sculpta), propus n 1926 de Cummins i
modelele papilare, ct i la domeniul care le studiaz. El completeaz denumirea generic dactiloscopia
7

gr. derma = piele; gr. epi = pe; gr. hipo =sub

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Fig. 1 Sectiune transversala


in piele : a)epiderma b)derma
Fig. 2 Derma de pe care s-a dezlipit epiderma
a) epiderma in care se muleaza papilele ;
b) papilele conice ale stratului papilar
Crestele papilare, care se formeaza la suprafata dermei, au o inaltime ce variaza
intre 0,1-0,4 mm si o latime intre 0,2-0,7 mm. Ele sunt despartite de niste santulete
denumite santuri papilare , care au aceleasi dimensiuni cu ale crestelor ce le separa.
Forma crestelor papilare la suprafata dermei, este reprodusa identic de stratul epidermei,
ceea ce face ca in exterior, epiderma sa prezinte aceleasi caracteristici ca si derma.
Crestele papilare reproduc sirul paralel al papilelor dermei, iar pe coama crestelor papilare
se gasesc orificiile sudoripare, care asigura umezirea si flexibilitatea permanenta a pielii. 8
Sudoarea excretata de glandele sudoripare si substantele grase(sebum) secretate de
glandele sebacee, formeaza la suprafata epidermei un strat de saruri si grasimi, care la
contactul cu un obiect, se depun pe acesta si redau intocmai forma crestelor papilare.
(Sudoarea este formata in cea mai mare parte din apa : 98,5-99,5 % si numai 0,5-1,5 %
din substante grase. Din substantele solide aflate in sudoare, 1/3 sunt saruri anorganice
ca : clorura de sodiu, clorura de potasiu si cativa fosfati si sulfati, iar 2/3 sunt substante
organice ca : uree, acizi butirici, acizi volatili, albumina, etc.)
8

Camil Suciu Criminalistica ; Editura Didactica si Pedagogica; Bucuresti 1972

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Crestele papilare existente pe suprafata pielii, de pe interiorul mainilor si de pe


talpa picioarelor, formeaza desenul papilar ; un desen pe cat de complicat, pe atat de util
in identificarea fizica a unei persoane. Din desenele papilare sunt considerate ca facand
parte si incretiturile pielii care strabat transversal crestele papilare, denumite linii albe ,
precum si liniile ce se formeaza pe epiderma in zona santurilor flexorale.

Fig. 3 Desen papilar : a)crste papilare ; b)linii albe ; c)linii ale santurilor
flexorale
Desenele papilare imprimate pe suprafata unor obiecte, cunoscute in
criminalistica si sub denumirea de dactilograme, sunt de doua feluri :
- dactilograme care reprezinta desenele papilare imprimate voluntar. In limbajul
de specialitate acestea sunt denumite fie amprente papilare, fie impresiuni, fie amprente
de comparat.
- dactilograme care reprezinta desenele papilare imprimate involuntar pe un obiect
oarecare. Sunt denumite urme papilare sau urme in litigiu.
In functie de locul unde se afla situate pe suprafata pielii desenul papilar,
impresiunile si urmele pot fi:
- digitale, cand reprezinta crestele papilare de pe suprafata interioara a degetelor ;
- palmare, cand reprezinta crestele papilare de intreaga suprafata interioara a
palmelor ;
- plantare, cand reprezinta crestele papilare de suprafata talpilor.

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Dupa aspectul lor, urmele papilare se incadreaza in categoria urmelor forma, fiind
modificari aparute pe un obiect, ce reproduc constructia exterioara a o biectului
creator(spre deosebire de urmele materie care constau in particule micro sau macroscopice
de substanta, desprinse de pe un corp, atasate la un corp, ramase sau aduse la fata locului
in timpul savarsirii faptei)9, dar s-a afirmat ca nu este exclusa posibilitatea aparitiei
acestora ca urme materie- piele sau chiar deget amputat.10
In raport de plasticitatea obiectului primitor, urmele papilare pot fi de suprafata
sau de adancime. Urmele papilare de suprafata-care se formeaza fara a modifica forma
obiectului primitor, pot lua nastere in doua moduri : prin stratificare-formate prin
depunerea de materie(praf, funingine, noroi, vopsea, sange, tus, cerneala, etc), sau prin
destratificare-create prin detasarea de materie de pe suprafata obiectului primitor(spre
exemplu, prin atingerea unei vitrine prafuite, se ridica stratul de praf in zona de contact cu
crestele papilare). Urmele papilare de adancime(in relief),sau urme mulate 11se formeaza
prin imprimarea crestelor papilare in diferite materii plastice cum ar fi : ceara, plastilina,
chitul proasoat, vopseaua proaspata, argila moale etc. sau in unele produse alimentare.
In functie de mecanismul de formare(raportul dintre obiectele aflate in miscare),
urmele papilare pot fi statice sau dinamice. In cadrul identificarii criminalistice, valoarea
cea mai mare o au urmele statice deoarece redau cu claritate desenul papilar si detaliile
caracteristice. Urmele dinamice sunt cele care se formeaza de exemplu, atunci cand mana
aluneca pe un maner, se scapa o sticla din mana, ori aluneca palma murdara de noroi pe
un zid etc12.
In functie de mecanismul de formare, elementele desenului papilar se reproduc
in urma in mod diferentiat. In acest sens se desprind trei situatii:13
a. cand urma este statica, clara si bine imprimata pe suport, caracteristicile
individuale ale acesteia ofera suficiente detalii pentru identificarea degetului, a mainii
sau a piciorului creator
b. cand urma este statica, clara si bine imprimata, dar suportul pe care s-a
creat(lut, noroi, nisip, praf etc.) nu permite reproducerea exacta a desenului papilar; in
acest caz pot fi stabilite numai unele elemente generice ca: numarul degetelor, lungimea
si grosimea acestora, caracterul particular al unor negi, cicatrice s. a.
c. cand urma este dinamica de pilda mana aluneca pe un obiect, pe un maner, se
scapa o sticla din mana, ori aluneca palma murdara de noroi pe un zid- se reproduc
foarte putine elemente caracteristice.
Dupa modul de percepere, urmele pot fi vizibile(colorate) si invizibile(latente) ;
acest criteriu isi gaseste aplicarea in cazul urmelor de suprafata.
9

Vasile Berchesan, Marin Ruiu Tratat de tehnica criminalistica Editura Little Star Bucuresti 2004
Criminalistica Note de curs Vol. I ; Scoala de Agenti de Politie Vasile Lascar Campina 2004; coordonator Cms.
sef de politie Lefter Alexandru
11
idem
12
Tratat practic de criminalistica , vol. 1, M.I. , Bucuresti 1976
13
Idem- 12
10

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

-urmele vizibile(colorate), sunt cele create de mainile murdare cu diferite


substante colorate, de exemplu :sange, cerneala, noroi, praf, ciment, funingine, var, tus
etc.
-urmele invizibile(latente), sunt cele formate prin depunerea sudorii si a garsimilor de
pe piele, sau atunci cand mana a fost murdarita cu substante ca : uleiuri vegetale, unsori de pe
piese metalice, produse petroliere, creme si vaseline incolore, sau atunci cand se depune un
strat de sange extrem de subtire, sau unele substante lichide sau solide de aceeasi culoare cu
fondul.14
Pentru o imagine completa asupra celor expuse anterior, legat de notiunea de urma
papilara, trebuie avute in vedere proprietatile desenelor papilare :
- unicitatea (individualitatea) desenului papilar. Fiecare desen papilar al fiecarui
deget, are o morfologie unica, neexistand doua degete cu desene identice, chiar la aceeasi
persoana. Pe baza calculelor matematice, s-a stabilit, pornindu-se de la un numar de 4
caracteristici, ca posibilitatea repetarii a doua desene papilare cu aceleasi puncte
coincidente, ar exista teoretic la 64 milioane de amprente. Daca numaruldetaliilor
caracteristice se mareste, rezultatul calculului ajunge la cifre astronomice ; potrivit
calculelor facute de P. F. Ceccaldi, la un numar de 17 puncte coincidente, o astfel de
posibilitate poate aparea la 17.179.869.184 amprente, iar potrivit calculelor lui Edmond
Locard, daca se au in vedere 20 de puncte caracteristice, tuturor celor 10 degete ale
mainilor, posibilitatea aparitiei a doua persoane cu amprente identice, ar putea aparea la
circa 400 milioane de secole.
- fixitatea(stabilitatea) desenului papilar. Aceasta proprietate consta in mentinerea
formei si detaliilor caracteristice ale desenului papilar de la formarea sa si pana la moartea
persoanei. Desenul papilar apare in luna a treia a vietii intrauterine a fatului si primeste
forma definitiva in luna a sasea a vietii intrauterine. Uzura fiziologica a pielii -imbatranireanu conduce la schimbarea detaliiilor desenului papilar, ele ramanand aceleasi pana la
putrefierea completa a tegumentului.
-inalterabilitatea desenului papilar. Desenul crestelor papilare nu poate fi modificat
ca urmare a vointei subiectului, dar nici pe cale patologica. Pentru a se convinge de acest
adevar, criminalistul francez Edmond Locard, a experimentat pe propriile-i degete ;
arzandu-se cu fierul rosu, cu apa clocotita si cu ulei incins, a constatat ca dupa vindecare,
forma si detaliile desenului sau papilar, au ramas neschimbate. Numai ranile adanci care
afecteaza in profunzime stratul dermic, pot distruge papilele, precum si unele boli de tipul
leprei, pot duce la alterarea involuntara a desenului. Arsurile si taieturile profunde care
ataca derma, dupa vindecare fac sa nu mai apara desenul papilar, insa raman cicatrice, care
reprezinta caracteristici deosebit de importante in identificarea dactiloscopica , avand in
vedere forma si locul pe care-l ocupa in morfologia desenului. In privinta proprietatilor
desenului papilar, o parte din autori apreciaza ca acestea se reduc numai la doua : unicitatea
si fixitatea, inalterabilitatea fiind considerata o componenta a fixitatii. Insa este necesara o
14

Camil Suciu Criminalistica Editura Didactica si Pedagogica ; Bucuresti 1972

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

distinctie intre cele doua proprietati pentru delimitarea stabilitatii naturale s desenului
papilar(fixitate) de imposibilitatea modificarii artificiale.15
ireproductibilitatea desenul papilar nu poate fi reprodus cu exactitate de nici un
plastograf, urmele digitale rezultnd doar ca urmare a aplicrii degetului creator.16
Notiunea de urma papilara nu trebuie inteleasa numai in sensul de instrument al
identificarii judiciare ci trebuie privita si ca un domeniu interesant si complex, daca avem in
vedere ...enigmele ascunse de imprevizibila fantezie a naturii in mirificele linii si puncte
ce compun unicatele desene papilare ale degetelor, palmelor si talpilor oricarui individ al
speciei umane. 17 La baza identificarii autorului unei urme papilare, adica aprecierea
identitatii dintre o urma si o impresiune, stau o serie de elemente care in concret, constau in
aspecctul morfologic al desenului papilar. Altfel spus, dactiloscopia, ca si celelalte ramuri
ale criminalisticii, care folosesc examinari comparative in scopul identificarii, utilizeaza
anumite puncte caracteristice sau elemente individuale, apartinand amprentelor ce fac
obiectul examinarilor. In practica dactiloscopica din tara noastra, aceste puncte sau
elemente care apartin morfologiei particulare a unei amprente, sunt denumite detalii
caracteristice ale desenelor papilare.
Mai exact, detaliile caracteristice se refera la :
-traseul crestelor papilare ;
-formele porilor ;
-elemente adiacente desenelor papilare.
Detaliile care coincide, se numesc puncte de coincidenta. Cand se gasesc aceleasi
detalii caracteristice in doua amprente care se compara intre ele, intotdeauna se cauta a se
stabili daca sunt la fel ca forma, dimensiune si plasament. Traseul pe care il poate urma o
creasta papilara , constituie una din categoriile de detalii, din care se cauta punctele de
coincidenta necesare pentru identificarea persoanei pe cale dactiloscopica. In practica
dactiloscopica din Romania, s-au stabilit urmatoarele denumiri18 ale detaliilor
caracteristice:
a) inceput de creasta papilara (capat de creasta papilara) este numit locul unde o
creasta papilara isi incepe traseul;
b)sfarsit de creasta papilara (capat de creasta papilara) este considerat punctul final
al traseului ;
c) bifurcatie a crestei papilare, se numeste locul unde o creasta se desparte in doua
trasee diferite ;
d) trifurcatie, este considerat punctul unde o creasta se desparte in trei trasee
distincte ;
15

Emilian Stancu Criminalistica Vol.I ; ed. a III-a Editura Actami Bucuresti 1999
Stancu E., Tratat de criminalistic, Editura Universul Juridic, Bucureti 2002, pag.98-112
17
Emilian Stancu(-prefata la lucrarea: Secretele amprentelor papilare Gheorghe Pasescu, Ion R. Constantin; Editura
National 1996
18
Gheorghe Pasescu, Ion R. Constantin Secretele amprentelor papilare Editura National 1996
16

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

e) ramificatie se numeste acel detaliu intalnit in campul papilar al unei


dactilograme, in care o creasta se divide in doua creste cu trasee separate, apoi, dupa un
drum de cativa milimetri, una din ele se desparte in doua creste si asa mai departe, intreaga
figura avand aspectul unei ramuri ;
f)contopire de creste papilare se formeaza in punctul de pe dactilograma unde doua
creste papilare se unesc ;
g)contopire tripla se formeaza in punctul in care trei creste papilare isi unesc
traseele intr-unul singur;
h)fragmentul este o creasta papilara foarte scurta, a carei lungime depaseste doar de
cateva ori grosimea sa si este situata intre doua creste papilare de lungimi mai mari;
i) butoniera este forma pe care o capata o creasta care se bifurca, iar dupa un drum
foarte scurt, cele doua ramuri ale acesteia se unesc din nou, avand in continuare un singur
traseu ; are forma unui oval care seamana cu o butoniera ;
j)inelul este la fel ca butoniera, cu deosebirea ca este circular ;
k) inelul punctat este un cerc care are in centru un punct papilar ;
l) depasire se considera locul unde sfarsitul unei creste papilare, depaseste cu 2-3
mm inceputul alteia, care isi are traseul alaturat ;
m) creasta aderenta sau carligul este un fragment lipit cu unul din capete de o alta
creasta mai lunga ;
n) intrrupere se considera locul unde o creasta papilara isi intrerupe traseul, apoi,
dupa 2-3 mm, reapare si isi continua traseul ;
o)punctul papilar este o creasta papilara cu forma asemnatoare unui punct si, de
obicei, este situat fie intr-o interupere de creasta, fie in delta sau intre doua creste ;
p) grupul de creste papilare este detaliul format din mai multe puncte papilare,
insiruite in linie sau intr-o alta configuratie ;
r)triunghiul capetelor de creste se formeaza in locul unde un sfarsit sau un inceput
de cresta papilara este fata in fata cu doua capete de creste care pot fi sfarsituri sau
inceputuri de creste papilare ;
s) anastomoza este o creasta scurta care face legatura intre alte doua creste, se mai
numeste creasta transversala sau podet ;
t)devierea se formeaza cand doua creste care vin una in intampinarea celeilalte, cu
putin inainte de a se intalni, se inconvoaie brusc si se sfarsesc ;
u)creste alternative se considera detaliul care ia nastere in locul unde doua creste
papilare paralele, ce se afla in vecinatate isi schimba pozitiile, astfel una se intrerupe si
deviaza usor de la traseul sau, iar cealalta ii ia locul trecand prin intrerupere ;
v) intersectia este locul unde o creasta se incruciseaza cu alta ;
x) reintoarcerea este creasta care dupa ce a parcurs o parte din traseu, se indoaie
formand o bucla si se intoarce in sensul din care a venit ;
y)cicatricea este un detaliu caracteristic important.

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Elementele adiacente ale desenelor papilare sunt cicatricele, liniile albe si santurile
de flexiune.

Fig. 4 Detaliile caracteristice ale desenului papilar


1.1 Rolul identificarii dactiloscopice in cadrul identificarii judiciare.

Activitatea de identificare cel mai frecvent utilizata in criminalistica, este cea care
are drept scop identificarea persoanei, fiind cunoscuta si sub denumirea de identificare
judiciara 19. Ea a aparut ca preocupare si necesitate inca de la cercetarea primelor acte
ostile societatii organizate pe baze statale, acte care contraziceau morala societatii
respective si incalcau regulile de conduita stabilite de ea.
In acelasi timp cu metoda de inregistrare antropometrica si fotografica, ce a fost
mai usor de inteles si de introdus in practica politieneasca, se nastea , mult mai lent si mai
greu de inteles pentru politisti si pentru juristi, dactiloscopia, una dintre cele mai sigure
19

AUREL OLARU Practica dactiloscopiei in sistemul cartotecii decadactilare a cazierului judiciar Editura M.I. 1997

10

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

metode de identificare.20 Sistemul antropometric, care era implementat si utilizat in


perioada aparitiei dactiloscopiei, s-a dovedit in practica a fi greoi si imprecis. Spre
exemplu, dr. Nicolae Minovici, cu ocazia unei vizite stiintifice in Europoa si Africa de
Nord, a solicitat tuturor politistilor din tarile pe unde a trecut, sa-i intocmeasca cate o fisa
antropometrica. La intoarcere el a constatat ca fisele ce i se intocmisera nu aveau aceleasi
inregistrari antropometrice, ca existau diferente in functie de pregatirea politistilor care leau intocmit, de starea de uzura a instrumentelor de masura sau de alti factori.
Odata cu dezvoltare societatii moderne, a stiintei si culturii, prin aparitia ideilor de
libertate, democratie si egalitate sociala, s-au dezvoltat si stiintele juridice si impreuna cu
ele , criminalistica- stiinta anchetarii infractiunilor si infractorilor- care a elaborat atat
metode pentu identificarea autorului unei infractiuni cat si pentru inregistrarea penala a
acestuia in vederea identificarii lui ca recidivist. Dactiloscopia prezinta avantajul ca
rezolva pe langa problema inregistrarii penale precise si sigure a recidivistilor si pe aceea
a identificarii autorilor faptelor penale dupa urmele lasate la locul faptei.
La identificarea unei persoane cu ajutorul dactiloscopiei, ca de altfel in orice
domeniu de identificare criminalistica, este necesara aplicarea principiilor criminalistice.
De aceea si aici procesul identificarii se va realiza cu trecera subiectului prin doua etape
principale : stabilirea apartenentei de gen si specie si apoi stabilirea concreta a subiectului,
adica realizarea efectiva a identificarii.21
Pentru a se putea identifica desenele papilare, este necesar sa fie clasificate, ceea
ce usureaza descoperirea cu mare rapiditate a unei amprente ce se afla intr-o cartoteca sau
intr-o colectie . O problema da cea mai mare importanta o ridica si stabilirea zonei din
palma sau de pe talpa piciorului din care poate proveni urma ce constituie obiectul
identificarii dactiloscopice , ceea ce inseamna de fapt stabilirea apartenentei de gen. In
scopul rezolvarii acestor probleme , este imperios necesar sa se cunoasca atat structura
generala a amprentelor , fapt ce constituie baza unei identificari, cat si structura specifica
fiecarei zone , pentru a se stabili regiunea de provenienta a urmei.22
Identificarea criminalistica reprezinta ...un proces de stabilire cu ajutorul
mijloacelor si metodelor proprii stiintei criminalistice, a factorului creator al urmei, pe baza
caracteristicilor acestuia, constituite intr-un sistem unitar si individualizat, continute,
transmise sau reflectate in urma .
Amprenta degetului si amprenta palmei au o valoare deosebita in procesul de
identificare a persoanei,23 fiind unii dintre principalii indicatori biometrici, alaturi de:
a)ADN, b) ureche, c) fata, d) termograma faciala, e) termograma a mainii, f) venele mainii,
g) modul de mers, h) geometria palmei, i) iris, j) retina, k) semnatura, l) vocea

20

Gheorghe Pasescu, Ion R. Constantin Secretele amprentelor papilare Ediutra National 1996
Ion R. Constantin, Marius Radulescu Dactiloscopia ; Serviciul cultural, presa si editorial ; Bucuresti 1975
22
Ion R. Constantin, Marius Radulescu; op. cit.
23
Camil Suciu op. cit.
21

11

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Identificarea dactiloscopica,este o metoda sigura si eficienta de identificare a


persoanei datorita proprietatilor pe care le are desenul papilar.24 Se poate face in acest sens
o comparatie cu metoda antropometrica si fotografica. In acelasi timp este si o metoda
rapida fiind la indemana oricarui criminalist imediat dupa investigare criminalistica a
locului faptei si fara a necesita unele conditii costisitoare ; spre deosebire de metoda
identificarii dupa A.D.N. care poate dura uneori foarte mult si la care se mai adauga si
costurile mai ridicate si faptul ca gemenii monozigoti au acelasi ADN.

1.3 Istoricul cercetarilor


1.3.1 Apariia i dezvoltarea istoric a dactiloscopiei.25
Descoperitori ai metodei dactiloscopice de identificare sunt considerati mai multi
autori, deoarece toti, fara a sti unul de altul, in acelasi timp si in locuri diferite ale globului,
erau preocupati de cercetari si experiente care priveau identificarea persoanelor dupa
desenele formate de liniile ce se gaseau pe suprafata interna a degetelor si palmelor.26
Istoria dactiloscopiei ncepe, se pare, nc din secolul VII cnd n China,
amprenta digital servea drept semntur personal. Este greu de stabilit cu exactitate
motivul adoptrii acestui procedeu a crui folosire a creat controverse ntre promotorii
dactiloscopiei, Galton, Vucetich, Heindl, dar, s-au vehiculat dou ipoteze: chinezii
cunoteau caracterul individual al desenelor papilare sau era numai practica unei tradiii
mistice.
24

Aceste importante si de netagaduit calitati pe care le poseda desemnul papilar, au facut pe oamenii de stiinta, a
considera dactiloscopia ca una din cele mai precise metode, pentru stabilirea individualitatei fizice a unui ins. Constantin
Turai Elemente de Politie Tehnica -Dactiloscopia- cazierul dactiloscopic, fisierul de identificare, expertiza dactiloacopica
; Tipografia Al. Popescu Bucuresti 1937

Pescu Gheorghe, Ion R. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Editura Naional, 1996,
Cap.I, pag.15
25

26

Gheorghe Pasescu, Ion R. Constantin op. cit.

12

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Galton i Vucetich aveau dubii n ceea ce privete calitatea amprentelor


pentru identificare considernd c era vorba de tradiii mistice.
La polul opus se situa Heindl care susinea teza potrivit creia amprentele
papilare erau semnturi folosite n procedura identificrii.
n sprijinul tezei sale Heindl a prezentat cu certitudine faptul c
chiromancierii chinezi au clasificat nc din secolul XIII desenele digitale n dou tipuri
LO (verticile) i KI (bucle).
Controversele privind acest aspect continu i astzi, ntreinute fiind de
criminaliti ca Puri (1983), Lambourne (1983) sau Zhao i Liu (1988).
Primul care cerceteaz i descrie desenele papilare i porii a fost
morfologistul englez Nehemiah Crew (1641-1712) n lucrarea "Psilosopsical
Transaction" (1684).
n paralel, Marcello Malpighi (1628-1694) public o lucrare n 1686
intitulat "De Externo Tactus Organo" n care dezvolt funciile suprafeelor tactile.
Un secol mai trziu J.E. Purkinje, n 1823, public o tez asemntoare dar,
pentru prima dat, desenele papilare erau clasificate n nou categorii dup desenul
general.
Welker, profesor de antropologie la Universitatea Halle constat i
demonstreaz n 1897 perenitatea desenului papilar dup propriile amprente pe care le
prelevase n 1856.
Incontestabil ns criminalitii englezi sir William Herschel (1833-1917) i
Henry Faulds (1843-1930) au fost pionierii dactiloscopiei moderne prin emiterea
ipotezei potrivit creia autorii delictelor pot fi identificai dup amprentele digitale.
Incepand cu 1858 William Herschel, un functionar britanic din India, a fost nevoit
sa se foloseasca aproape 20 de ani de amprentele digitale pentru a deosebi indigenii carora
trebuia sa le plateasca soldele, pentru ca nu aveau acte de identitate, iar pentru un european
ei semanau intre ei. Herschel constatase ca amprentele digitale pe care le detinea de la un
individ, nu erau identice cu ale altuia si, cu timpul, a invatat sa distinga dupa mai multe
metode o amprenta de alta si sa recunoasca astfel oamenii dupa imaginea degetelor ,
cum le-a denumit el, si dintr-un manual de anatomie a preluat termenul de linii papilare ,
denumire pe care el si-a insusit-o.
Astfel Herschel introduce n Hooghly India folosirea amprentelor digitale
n administraia penitenciarelor pentru identificarea deinuilor.27
n timp Herschel a demonstrat perenitatea desenelor papilare i caracterul
individual al amprentelor digitale.
Aproape contemporan cu el, in 1879, dr. Henry Faulds, medic scotian la un
spital din Japonia si profesor la Universitatea din Tokio, care nu auzise niciodata de
Herschel si de experientele sale din India, gasind in Japonia unele cioburi preistorice pe
27

Herschel William, scrisoare adresat n anul 1877 Inspectoratului General al nchisorilor din Bengal
13

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

care se aflau fragmente de amprente papilare, care se imprimasera cand lutul era moale,
s-a apucat sa studieze cu atentie in tot anul 1879 si in 1880, problema liniilor papilare.
Daca William Herschel, a fost primul om care a conchis ca a descoperit o noua
metoda de stabilire a identitatii persoanei, dr. Henry Faulds a fost primul care a folosit
amprenta digitala pentru descoperirea autorului unei infractiuni. In vecinatatea sa(a lui
dr. Faulds, n.a.), un hot a escaladat intr-o noapte un zid vopsit in alb ; Faulds, pentru care
amprentele digitale incepusera sa devina o obsesie, a observat imediat pe zid o amprenta
clar vizibila, lasata de degetele murdare cu fiuningine. El a cerut sa i se ia persoanei
retinute amprenta digitala. Cand a comparat desenele amprentei de la locul faptei cu cele
ale pretinseului hot, a constatat ca ele erau diferite. Intrucat amprenta digitala de pe zid
provenea sigur de la hot (se stabilise ca acesta s-a impiedicat de un vas cu carbuni si a
cazut), Faulds a declarat ca persoana aratata nu e hotul. El avea dreptate. Cateva zile mai
tarziu, politia a arestat pe adevaratul hot. Faulds a luat si amprentele digitale ale acestuia.
Ele au corespuns perfect cu amprenta de pe zid. Mintea plina de fantezie a lui Faulds s-a
intrebat imediat : ce ar fi daca la fiecare loc al faptei am cauta amprentele digitale ale
faptuitorului ?Nu ar fi posibil ca in acest fel sa gasim si hoti si asasini ? 28
Interesul tiinific n acest domeniu l face pe Faulds s-l contacteze pe Darwin
expunndu-i teoria privind identificarea recidivitilor, a cadavrelor necunoscute i a
autorilor de delicte.
Bolnav fiind Darwin, transmite corespondena vrului su F. Galton, care o
trimite n aprilie 1880 la Antropological Institut.
n rspunsul ctre Darwin, Galton, recunoate c observaiile asupra
amprentelor digitale nu conin elemente detaliate i lipsesc elementele de certitudine.
Fr rspunsul de la Anthropological Institute, Faulds public la 28
octombrie 1880 n "Natura" un articol privind propriile cercetri.
Cu certitudine Faulds a fost primul care a emis ipoteza gsirii autorului
unui delict prin compararea impresiunilor digitale cu urmele lsate la faa locului.
Ca rspuns la scrisoarea din "Natura", Herschel a publicat rezultatele celor
22 de ani de utilizare a amprentelor digitale n India (1880).
Opinia majoritii dactiloscopilor este c Faulds i Herschel sunt prinii
conceputului de utilizare al amprentelor digitale n investigaiile criminale.
Sir Francis Galton (1822-1911) i-a fcut debutul n identificare prin
studiile antropometrice ale lui Bertillon. Evalund antropometria i dactiloscopia, el a
propus ca dactiloscopia s fie utilizat pentru identificarea recidivitilor.29
ntre 1891 i 1822 Galton a prezentat metoda sa de clasificare n 41 de clase
a desenelor papilare, perenitatea desenului papilar de la natere pn la moarte,
28

Gheorghe Pasescu, Ion R. Constantinop. Cit. - citate dinUrma care nu se sterge, editura M.I., Bucuresti 1972,
prelucrare dupa Jurgen Thorwald, Das detective Jarhundert, Zurich, 1965

Pescu Gheorghe, Ion R. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Editura Naional, 1996,
pag.21
29

14

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

variabilitatea absolut a desenelor unui individ, inalterabilitatea desenelor i posibilitatea


clasificrii amprentelor digitale.
Galton a sugerat folosirea unei antropometrii simplificate n combinaie cu
identificarea dup amprentele digitale prezentnd o clasificare primar a acestora i de
asemenea o subclasificare a clarificrilor folosindu-se de liniile continue i cele
ntrerupte.
Sir Edward Richard Henry (1850-1931), inspector general pentru Bengal,
dup colaborarea cu Galton, propune simplificarea clasificrii lui Galton. n 1896, acesta
propune guvernului din Bengal un nou sistem de clasificare dactiloscopic i expune
avantajele identificrii dactiloscopice. Concluzia raportului unui comitet guvernamental,
n 1896, favorizeaz folosirea dactiloscopiei pentru simplitate, fiabilitate, rapiditate i
precizie n atingerea scopului propus.
La 12 iunie 1897 guvernul indo-britanic accept utilizarea dactiloscopiei ca
unic mijloc de identificare pe teritoriile indo-britanice iar n iulie 1897, la Calcutta a fost
deschis primul birou de identificare dactiloscopic.
Doi colaboratori ai lui Henry, Azizul Haque i Chandra Bose, l ajut s
pun la punct sistemul final de clasificare publicat de Henry n 1900, apoi de Chatterjee
(1962) i Ahmad (1964).
British Association for the Advancement of Science a programat un miting
la Douvres n 1899 i l-a invitat pe Henry s prezinte rezultatele aplicrii dactiloscopiei
n India. Dup aceast prezentare s-a recomandat folosirea dactiloscopiei ca unic mijloc
de identificare al recidivitilor iar ca urmare n 1901 Scotland Yard adopt definitiv
dactiloscopia ca mijloc de identificare.
Juan Vucetich (1858-1925), croat de origine, emigrat n Argentina, a
cunoscut activitatea lui Galton i posibilitile de identificare dactiloscopic prin
intermediul francezului De Varigny.30
n acelai an Vucetich a schimbat organizarea serviciului de antropometrie
din Buenos-Aires utiliznd amprentele digitale n plus fa de antropometrie.
Iniial termenul folosit a fost de iconofalangometrie dup care dr. Latzina a
propus termenul de dactiloscopie pentru aceast nou tiin, termen universal adoptat.
Urmare a evoluiei dactiloscopiei, la Congresele tiinifice nord-americane
din Montevideo (1901) i Buenos Aires (1904), Vucetich a prezentat prima sa lucrare de
clasificare a amprentelor digitale demonstrnd superioritatea dactiloscopiei fa de
antropometrie.
Astfel, "Convenia internaional a Poliiei" a adoptat la 20 octombrie 1905,
dactiloscopia lui Vucetich pentru Brazilia, Chile i Uruguay ca unic mijloc de
identificare a recidivitilor preluat apoi de Peru, Paraguay i Bolivia.
Pescu Gheorghe, Ion R. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Editura Naional, 1996,
pag.21
30

15

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Influena englez n domeniu a fost resimit i n rile francofone, de o


deosebit importan fiind activitatea cercettorilor din Lyon, condui n acea epoc de
profesorul Alexandre Lacassagne, medic legist.
Frecon studiaz amprentele digitale i menioneaz rezultatele lui Galton.
El susine utilizarea amprentelor ca mijloc de identificare al recidivitilor. Forgeot de
asemenea susine utilitatea amprentelor digitale i public n 1891 studiile sale privind
descoperirea de amprente pe diferite suprafee.
Articolul publicat de Galton n 1891 n Philosophical Transactions ce
prezenta pentru prima dat clasificarea primar a fost preluat de coala francez n
domeniu prin De Varigny sau Fere.
Protagonitii colii de medicin legal din Lyon au propus poliiei folosirea
descoperirilor de ultim or n dactiloscopie pentru investigaiile penale i identificarea
recidivitilor.
Dr. Edmond Locard, preparator de medicin legal al profesorului
Lacassagne, interesat foarte mult de studiile amprentelor digitale susinea superioritatea
dactiloscopiei asupra antropometriei.
n timp, metodele de clasificare a amprentelor digitale elaborate de
Vucetich sau Galton-Henry au fost perfecionate mai ales sub impulsul colii de
medicin legal din Lyon.
Locard a prezentat i evaluat diferitele sisteme de clasificare elaborate de
Galton (1892), Pottecher (1897), Galton Henry (1900), Bertillon (1903), Vucetich
(1904), Daae (1906), Locard (1910), fiecare cu avantajele i defectele sale.
Este interesant faptul c Bertillon a fcut prima identificare a autorului unei
crime dup amprentele gsite la locul faptei n 1902 i drept urmare a propus
perfecionarea tehnicii de fotografiere i de relevare (pudrare) a amprentelor aplicate pe
diferite suporturi.
1.3.2. Dactiloscopia n Romnia
Rezultatele cercetrilor criminalistice efectuate pe plan european dar i pe
plan mondial au ptruns i n Romnia la sfritul secolului XIX.
n 1893, la Craiova se public "Manualul ofierului de poliie judiciar"
redactat de Alexin I. Nicolae, judector la Tribunalul Romanai.31
n 1892 s-a nfiinat primul serviciu de antropometrie n cadrul Palatului de
Justiie din Bucureti, iar n 1895 sub conducerea dr. Andrei Ionescu, medic legist, s-a
nfiinat serviciul de identificare judiciar.
Pescu Gheorghe, Ion R. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Editura Naional, 1996,
pag.33
31

16

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

O contribuie deosebit pentru promovarea rezultatelor obinute n


domeniul criminalisticii au avut-o tefan Minovici, Mina Minovici i Nicolae Minovici.
Profesorul dr. Nicolae Minovici a fost printre primii adepi ai folosirii
dactiloscopiei avnd n acest sens coresponden cu Juan Vucetich.
Prima identificare n Romnia, dup amprente papilare a fost efectuat de
dr. N. Minovici n 1896 i prima expertiz dactiloscopic n 1914 n cauza privind
furtul de bijuterii comis ntre 27-31 august 1914 n Bucureti, str. tirbei Vod nr. 39 din
locuina doamnei Elena Creulescu.32
n ceea ce privete sistemul de nregistrare i clasificare dactiloscopic,
Romnia a fost ultima ar din Europa, alturi de Frana care la 1914 renun la sistemul
antropometric n favoarea sistemului dactiloscopic de nregistrare i clasificare a fielor
de cazier.
Dup 1929, la Palatul de Justiie funciona Serviciul central de identificare.
n teritoriu, la organele de poliie se afla i funciona evidena
dactiloscopic a infractorilor cercetai n stare de libertate.
n 1930 dr. Valentin Sava semnala faptul c evidena central nu cuprindea
dect infractorii aflai n penitenciare i propunea ca fiele dactiloscopice s se
ntocmeasc de parchetele judeene pentru toate categoriile de infractori indiferent dac
sunt cercetai n stare de libertate sau arest.
n 1936 prin Decretul 2432 s-a promulgat "Legea pentru organizarea
poliiei generale a statului"33, care prevedea nfiinarea "Biroului cazierului judiciar, al
controlului recidivitilor i al statisticilor iar prin Decretul nr. 2637 s-a aprobat
"Regulamentul de funcionare al serviciului de cazier judiciar i identificare judiciar".34
Evidena unic a cazierelor central i local s-a realizat n 1952.
n prezent funcioneaz n cadrul Inspectoratului General al Poliiei
cartoteca central decadactilar ce cuprinde fiele tuturor persoanelor cercetate n stare
de arest sau libertate, condamnate pentru fapte penale.
n teritoriu, la nivelul poliiilor judeene funcioneaz cartotecile
dactiloscopice decadactilare i monodactilare locale.

1.4 Diferite sisteme de clasificare a amprentelor papilare i


Prof.univ.dr. Terbancea Moise, dr. Turai Constantin, Cotuiu Lidia, Simionescu Anca, referatul :
Istoricul descoperirii fptuitorului dup urmele desenelor papilare n Romnia, publicat n volumul
coala romneasc de criminalistic, Editura Ministerului de Interne, Bucureti, 1975
33
Decretul nr.2432 a promulgat Legea pentru organizarea poliiei generale a statului, care prevedea
nfiinarea Biroului cazierului judiciar, al controlului recidivitilor i al statisticilor, Monitorul Oficial
nr.159 din 29 iunie 1936
34
Decretul nr.2637 a aprobat Regulamentul de funcionare a serviciului de cazier i identificare
judiciar, Monitorul Oficial nr.270 din 19 noiembrie 1936.
32

17

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

cartotecile existente n diverse state.


Recunoaterea dactiloscopiei ca mijloc de identificare nu a fost suficient
datorit numrului mare de fie dactiloscopice i a urmelor ridicate din cmpul
infraciunii, fiind necesar o delimitare a diverselor tipuri de amprente.
Prima definire a tipurilor de desene papilare a fost fcut de Jan
Evangheliste Purkinje care a stabilit nou tipuri de desene papilare. Tipurile de
dactilograme digitale definite de Purkinje au stat la baza tuturor clasificrilor i
subclasificrilor adoptate ulterior pentru divizarea dactilogramelor n grupuri ct mai
mici. (Comentatio de examine psihologicoorgani visus et sistematis cutanei, Breslau,
1923).
Pionierii dactiloscopiei au propus diferite sisteme de clasificare a
amprentelor papilare.
Sistemul adoptat de Edward Henry a fost una dintre cele mai simple metode
de stabilire a formulei dactiloscopice decadactilare mprind dactilogramele n dou
grupe, respectiv tipul la ce includea tipurile arc i la cu subtipurile lor i tipul verticil
care cuprindea tipul cerc, respectiv bidelticele.
Vucetich a conceput o formul dactiloscopic pentru mprirea
dactilogramelor n patru grupe, respectiv tipul arc (arco) ce cuprindea subtipurile arc
simplu i arc pin, tipul bucl intern (presilla externa) respectiv tipul la, subtipul
dextrodeltic, tipul bucl extern respectiv tipul la, subtipul sinistrodeltic i tipul verticil,
respectiv cerc.
Spre deosebire de Henry i Vucetich, Pottecher a cutat s amplifice
numrul de tipuri de dactilograme stabilindu-le astfel:
1. tipul adeltic;
2. tipul monodeltic cu delta n stnga;
3. tipul monodeltic cu delta n dreapta;
4. tipul bideltic cu nucleul format dintr-o linie spiral ce urmeaz o
traiectorie ndreptat spre dreapta;
5. tipul bideltic cu nucleul format dintr-o linie spiral ce urmeaz o
traiectorie ndreptat spre stnga;
6. tipul bideltic cu nucleul format din cercuri concentrice;
7. tipul bideltic cu nucleul buzunar ale crui laturi cu braele ndreptate spre
dreapta;
8. tipul bideltic cu nucleul buzunar ale crui laturi au braele ndreptate spre
stnga.
Deosebirea de celelalte sisteme const n faptul c notarea formulei primare
ncepea cu degetul arttor dup care urmau degetul mare, inelar, mijlociu i mic.

18

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Tipurile de formule dactiloscopice stabilite de sistemul lui Pottecher


permitea posibilitatea obinerii unui numr de 810 respectiv peste un miliard de grupuri
de fie.
Aceast metod nu a fost nc adoptat dect n sisteme derivate n
Portugalia i Austria.
Din sistemele de baz au derivat celelalte sisteme care poart numele celor
care le-au elaborat:
A. Daae n Danemarca; Roscher n Germania; Gasti-Ottolenghi n Italia;
Bertillon la Paris i n Belgia; Harvey Pasha n Egipt; Edmond Locard la Lyon;
Frederico Oloritz la Madrid; Spirlet n Olanda; Windt Kodicek la Viena, Valladares n
Portugalia.
n Romnia , sistemul de clasificare al amprentelor digitale aplicat n 1923
este opera dr. Andrei Ionescu. Acesta s-a bazat pe metoda lui Vucetich de mprire a
desenelor papilare n patru tipuri cu respectarea totui a sistemului deltic preconizat de
Olaritz respectiv arc, dextrodeltic, sinistrodeltic i bideltic.
n toate rile care au adoptat sistemele de clasificare primar s-a simit
nevoia subdivizrii acestora prin formule dactiloscopice decadactilare secundare,
ulterior anexndu-se i formula suplimentar.
Toate eforturile depuse pe plan mondial n dactiloscopie au avut ca scop
crearea de noi posibiliti de identificare dup amprentele digitale.
1.5 ncercri de standardizare privind numrul de elemente
dactiloscopice necesare identificrii.
Nodul gordian la nivel mondial l-a constituit stabilirea numrului de
elemente dactiloscopice comune n urma incriminat i impresiunea corespondent.
Originea standard a numrului de 12 elemente necesare pentru identificare
se regsete ntr-o publicaie a lui Locard n 1911.
Interpretarea conceptului standard numeric al elementelor dactiloscopice
variaz de la o ar la alta, principalele poziii fiind prezentate n tabloul urmtor alctuit
dup Almog (1986), raport Interpol (1995), Evert i Williams (1995).

Nr.
Crt.
1

ara
Anglia

Standard
numeric
16

Comentariu
Identificarea se pronun n cazul a dou degete
alturate cu condiia existenei a cel puin 10
elemente n fiecare urm. ntre 8 i 15 elemente se
consider "identificare parial".
19

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

2.

Australia

12

3.

Austria

12

4.

Belgia

12

5.
6.
7.
8.

Canada
Cipru
Danemarca
Elveia

16
10
8-12

9.

Finlanda

12

10.

Frana

11.

Germania

12
17
16

12.

Grecia

12

13.

Hong Kong

12

14.

Italia

16-17

15.
16.
17.

Japonia
Malta
Norvegia

18.

Noua Zeeland

12
14
Nici un
standard
12

19.

Olanda

12

20.

Portugalia

12

21.
22.

Romnia
Spania

12
10-12

n cazul a dou degete alturate sunt necesare 8


puncte n fiecare.
n cazul urmelor palmare sunt necesare 18
elemente.
ntre 8 i 12 se emit concluzii de genul: poate
proveni . . . . . . . .
Fr standard
Fr standard obligatoriu. Anumite cantoane au
propus 8 elemente, n rest practica fiind de 12.
n unele cazuri se pronun identificarea i cu 10
elemente, n funcie de calitatea amprentei i
raritatea detaliilor.
la Poliia Naional
Prefectura Paris i Jandarmeria Naional
Identificarea se pronun n cazul a dou degete
alturate cu condiia existenei a cel puin 10
elemente n fiecare urm. ntre 8 i 15 elemente se
consider "identificare parial".
Se emit opinii calificate i ntre 8 i 12 elemente.
Uneori identificarea este dat i cu 5 sau 6
elemente dac acestea sunt rare sau configuraia le
situeaz lng delt sau centru.
Valabile pentru amprentele digitale, plantare i
palmare.
n multe cazuri Curtea Suprem a receptat
identificarea i cu 14-15 elemente.

Fr standard obligatoriu. n cazuri rare


identificarea se poate pronuna ntre 8 i 12
elemente.
Posibil identificarea cu 10-11 elemente mpreun
cu ali factori de identificare (cicatrice-elemente
rare).
Identificarea se poate face i cu 8-12 elemente dar
dependent de unii factori: locul amprentei, raritatea
tipului, prezena centrului sau a deltei, prezena
porilor, orientarea direciilor, densitatea i
marginea liniilor papilare.
n cazul a dou amprente adiacente sunt suficiente
20

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

8 elemente pentru un deget dac pe cel de-al doilea


sunt prezente cel puin 6 elemente.

1.6 Computerele n identificarea criminalistic


1.6.1 Dificulti ale metodelor clasice n domeniul dactiloscopiei.
Dup aproape un secol de la consacrarea dactiloscopiei ca metod cert de
identificare a persoanei, de stabilire a identitii infractorilor recidiviti i de probare a
vinoviei fptuitorilor pe baza urmelor papilare ridicate din cmpul infraciunii,
metodologia i tehnica de lucru n acest domeniu erau foarte puin evoluate fa de
stadiul de pionierat.
Actualizarea cu noi fie i urme i exploatarea manual a acestora prin
cartotecile dactiloscopice centrale i locale folosindu-se lupe sau unele instrumente
optice puin evoluate au fcut n timp s se diminueze operativitatea cerut n aceste
operaiuni.
Creterea numrului de specialiti n dactiloscopie precum, a metodelor i
mijloacelor de relevare a urmelor papilare, a eforturilor de perfecionare a ntregii
activiti precum i diversificarea formulelor de clasificare nu au nsemnat dect pai
mruni ntr-un domeniu n care obiectivismul ncepuse s cedeze n faa
subiectivismului.
Cu toat pregtirea, factorul uman era depit de volumul de dateimpresiuni i urme ce trebuiau comparate impunndu-se n acest domeniu un sistem
de robotizare care s-a realizat n cele din urm prin ani de studii i cercetri aplicative
ale tehnicii de calcul n domeniul dactiloscopiei.
n sprijinul acestei idei nu este de neglijat nici faptul c spaiile de
depozitare ale cartotecilor decadactilare sau monodactilare atrgeau cheltuieli materiale
n efectuarea de comparaii i timp, poate cel mai preios element n lupta contra
infracionalitii.
Diversificarea metodelor de cutare i relevare a urmelor papilare a permis
exploatarea unor categorii tot mai largi de suporturi concomitent cu profesionalizarea
specialitilor criminaliti, ceea ce a condus la creterea numrului de urme ridicate din
cmpul infraciunii. Paradoxal, aceasta nu s-a reflectat profesional n identificarea final.
Un alt element deosebit de semnificativ a fost relevarea pentru cartotecile
de urme papilare, a fragmentelor de urme digitale sau palmare a cror valorificare prin
exploatarea cartotecilor clasice nu se raportau la situaiile ideale n care se regseau
centrul sau delta desenului papilar.

21

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Aceste considerente au condus att pe plan mondial ct i pe plan naional


la stabilirea identitii unor persoane i identificarea persoanelor ce au lsat urme n
cmpul infracional, dup 2-3 ani.
Cu certitudine se poate afirma c studiile conjugate ale specialitilor n
dactiloscopie i a celor din informatic s-au materializat n crearea unor sisteme de
identificare automat a amprentelor digitale nc din anul 1980.
1.6.2. Sistemele de identificare automat a amprentelor.
rile puternic industrializate, avnd o industrie electronic foarte
dezvoltat au efectuat cercetri n domeniul descoperirii de soluii tehnice care s
permit examinarea cu ajutorul computerului a impresiunilor i urmelor papilare.
Rezultate notabile au obinut S.U.A., Japonia i Frana, urmate de Anglia,
Rusia i Germania, ultimele aflate ntr-un stadiu experimental de soluionare al
aplicaiilor n domeniu.
Sistemele automate de identificare a amprentelor digitale sunt cunoscute
generic sub numele de A.F.I.S. (Automated Fingerprint Identification Sistem), astzi
aflate ntr-o continu perfecionare i expansiune pe plan mondial.

1.6.3. Avantajele folosirii tehnicilor moderne n domeniul


dactiloscopiei.
Rezultatele informaticii actuale n domeniu precum i uimitoarele rezultate
obinute n stadiul de experiment prin folosirea metodelor de tratare matematic a
analizrii imaginilor au permis punerea la punct i implementarea curent n sistemele
judiciare a sistemelor automate de identificare a amprentelor digitale A.F.I.S.
Practica utilizrii unor astfel de sisteme i testrile efectuate pe parcursul a
patru ani, au determinat avantaje considerabile fa de modul clasic de lucru, enumerate
dup cum urmeaz:
a. automatizarea cvasicomplet a celor mai dificile i anevoioase operaiuni
n procesul valorificrii amprentelor, de la selecionarea datelor la compararea
impresiunilor sau urmelor;
b. precizia i fiabilitatea, factori care permit analizarea a milioane de
impresiuni i urme ntr-o unitate de timp inimaginabil anterior, respectiv minute, fapt ce
permite specialitilor efectuarea unor activiti de validare i analiz a rezultatelor;
c. compartimentarea cu sisteme informatice preexistente;
22

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

d. arhitectur modular i flexibil ce permite adaptarea la condiiile


utilizatorului;
e. exploatarea relativ simpl, modul de lucru fiind nsuit de specialiti
dactiloscopi ntr-o perioad de timp relativ scurt;
f. exploatarea respectiv codificarea automat a oricrei amprente inclusiv a
fragmentelor de urme papilare, inexploatabile prin metodele tradiionale;
g. calitatea imaginii operatorul fiind n msur s completeze lacunele
acesteia prin mriri, pariale a zonelor cu minuii clare, ajustarea contrastului sau
inversarea crestelor (alb-negru, negru-alb);
h. citirea direct a amprentei fr amprentarea clasic folosindu-se scanarea
electronic.
Incontestabil, aceste faciliti corelate imperios cu avalana de urme i
impresiuni din cartotecile locale au determinat urgentarea cercetrilor i implicrii
specialitilor din domeniul informaticii n cel al dactiloscopiei, rezultatul final fiind
crearea unor sisteme de identificare a amprentelor digitale A.F.I.S.
Cele mai cunoscute sisteme de identificare automat sunt: PRINTRAK
S.U.A., MORPHO FRANTA, NEC JAPONIA35 i n studiu avansat DEX (RUSIAUCRAINA) i DERMALOG GERMANIA.36
1.6.4. Sistemul AFIS 2000 Printrak.
Unul dintre cele mai performante sisteme de identificare automat a
amprentelor digitale, achiziionat i de Poliia Romn la sfritul anului 1996 i descris
n cele ce urmeaz este sistemul AFIS 200037 conceput i furnizat de firma american
PRINTRAK, firm ce are n prezent peste o sut de sucursale pe ntregul mapamond.38
Acest sistem reprezint tehnologia de vrf n domeniu i rezolv cu succes
cerinele utilizatorilor.
Fa de sistemul NEC ce necesit o intervenie laborioas a operatorului n
procesul codificrii urmelor i impresiunilor, de sistemul MORPHO care se raporteaz
n mare msur modului clasic de lucru n cartoteci avnd ca repere principale centrul i
delta amprentei precum i inconvenientele de ordin tehnic ale celorlalte sisteme, AFIS
2000, bazat pe cea mai rspndit clasificare a amprentelor, respectiv formula Henry,
prezint multiple avantaje, fapt pentru care a fost achiziionat de numeroase state.

Revista Interpol nr.385/1985, pag.30


Pescu Gheorghe, Ion R. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Editura Naional, 1996,
pag.277
37
Vduva Nicolae , Expertiza judiciar, Editura Universitaria 2001, Craiova, 2001, pag.158
38
Printrak International Inc. AFIS 2000 Instruciuni de utilizare a staiei de lucru, Bucureti,1996.
35
36

23

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Ca mod de lucru, sistemul AFIS 2000 identific detaliile amprentelor,


atribuie fiecreia o clasificare i procedeaz la codificarea detaliilor.39
AFIS 2000 clasific automat amprentele, ulterior operaia fiind
supravegheat i corectat de operatorul dactiloscop. n mod diferit fa de specialistul
dactiloscop, procesorul de imagini "vede" amprenta ca orice sistem de computere
interpretnd informaia sub form de numere. Pentru clasificarea automat a amprentelor
i codificarea detaliilor AFIS 2000 convertete informaia n date numerice sau binare.
Prelucrarea imaginii impresiunilor se realizeaz de pe fiele decadactilare
iar a urmelor de pe fotograme, clieele fotogramelor la mrime natural sau de pe
obiectele purttoare de urme a cror grosime nu depete 5 mm.
1.7 Clasificarea desenelor papilare
1.7.1 Clasificarea i subclasificarea dactiloscopic monodactilar
Sistemul de clasificare aplicat n Romnia, ncepnd cu anul 1923,
este opera dr. Andrei Ionescu.40 La baza sistemului de clasificare primar practicat n
Romnia a stat metoda lui Vucetich de mprire a dactilogramelor digitale n patru
tipuri. Pentru denumirea fiecrui tip s-a avut n vedere ns sistemul deltic preconizat de
Oloriz, i anume: arc, dextrodeltic, sinistrodeltic i bideltic.41
Prin urmare clasificarea i subclasificarea dactiloscopic monodactilar const
n aranjarea dactilogramelor, inndu-se seama, n primul rnd, de cele cinci tipuri
generale ale desenului papilar, cunoscute pn n prezent, i anume: arc (adeltic), la
(monodeltic), cerc (bideltic), combinat (polideltic) i amorf.
n cadrul fiecrui tip artat mai sus, dactilogramele sunt mprite n
subtipuri, n raport cu forma (desenul) pe care o are centrul regiunii centrale, poziia i
numrul deltelor.
Subtipurile, la rndul lor, se divid n varieti. Varietatea se stabilete
n raport de centrul figurii (desenului), ncepnd cu creasta cea mai central i
continundu-se, dup caz, spre periferia desenului papilar.
Varietile sunt divizate n grupuri, dup:
mrimea distanei dintre anumite puncte (centru-baz);
39

Printrak International Inc. AFIS 2000 Autoclasificare i Instruciuni de codificare a detaliilor,


Bucureti, 1996.
Prof. dr. Terbancea M., dr. urai C., Aportul medicinei legale n organizarea serviciului de
identificare judiciar n Romnia, comunicare la Simpozionul coala romneasc de criminalistic,
Bucureti, 1974
41
Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.20
40

24

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

forma, valoarea i proeminena detaliului dactiloscopic din centrul

numrul crestelor papilare existente ntre centrul figurii i delt.42

figurii;
A. Tipul arc (adeltic)43
Desenele papilare din tipul arc sunt caracterizate prin aceea c toate
crestele papilare din care sunt alctuite pornesc de la o extremitate a desenului papilar,
se curbeaz mai mult sau mai puin ctre centrul desenului i ajung la cealalt
extremitate, dnd crestelor aspectul unor arce de cerc.
Tipul arc propriu-zis nu are zon central cu creste difereniate,
crestele regiunii bazale sunt aproape paralele cu anul de flexiune n partea inferioar,
formnd o convexitate mai mare pe msur ce crete distana fa de regiunea bazal,
continundu-se fr nici o demarcaie ce cele ale regiunii marginale. Datorit acestui
fapt, nu se formeaz cele trei regiuni specifice desenului papilar digital i, prin urmare,
neavnd creste papilare care s delimiteze aceste regiuni, nu se formeaz nici delte,
atrgndu-si denumirea de adeltic.
Tipul arc poate prezenta dou subtipuri: arc simplu i arc pin.
Arc simplu
La arc simplu (fig.5)44, crestele papilare au forma unor linii curbate,
formnd o convexitate mai pronunat pe msur ce se deprteaz de baz, unde crestele
papilare sunt paralele cu anul de flexiune ce desparte falangeta de falangin.

Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.46
43
Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.46-58
44
Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.47
42

25

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Fig.5
n funcie de forma, dirijarea i caracteristicile crestelor papilare,
acest subtip prezint mai multe varieti: arcuri paralele, lipite dreapta, lipite stnga, cu
la lipit dreapta i cu la lipit stnga.
Pentru subdivizarea acestor varieti, se va ine seam, n cazul
arcurilor simple, de detaliile caracteristice din centrul desenului papilar, de modul cum
sunt dispuse crestele papilare n centrul arcurilor lipite (dreapta-stnga) i de elementele
caracteristice din interiorul nucleului format n centrul arcurilor cu la lipit (dreaptastnga), astfel:
a)
Arcuri paralele:
cu creste paralele, avnd n centrul impresiunii un inel sau o butonier;
cu creste paralele, avnd n centrul impresiunii un punct papilar sau un
fragment de creast papilar ;
cu creste paralele, avnd n centru creste punctiforme;
cu creste paralele, avnd n centru o anastomoz;
cu creste paralele, avnd n centru o depire de creste papilare;
cu creste paralele, avnd n centru un triunghi al capetelor de creste
papilare;
cu creste paralele, avnd n centru un crlig;
cu creste paralele, avnd n centru o bifurcaie de creste papilare sau o
contopire de creste papilare;
cu creste paralele, avnd n centru un nceput sau un sfrit de crest
papilar ;
26

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

falangetei;
b)
-

cu creste paralele, avnd n centru creste alternative;


cu creste care au un traseu de form concav fa de anul de flexiune al
cu creste paralele, dar prezint o cicatrice.
Arcuri lipite dreapta i arcuri lipite stnga :
cu creste lipite total;
cu creste prinse parial;
cu creste neprinse (libere);
cu creste ce prezint cicatrice.

c)
Arcuri cu la lipit dreapta i arcuri cu la lipit stnga:
Acestea sunt arcurile cu una sau mai multe bucle (lauri) lipite de crestele care ar
trebui s formeze delta i au deschiztura ndreptat spre stnga (pentru arcurile cu la
lipit dreapta) i spre dreapta (pentru arcurile cu la lipit stnga), formnd o delt aparent
n partea dreapt a desenului; respectiv stnga. n acest caz se are n vedere detaliile
caracteristice din interiorul laului, astfel;
cu la simplu;
cu la simplu, avnd unul sau mai multe inele ori butoniere pe braele
laului;
cu la simplu, avnd una sau mai multe creste papilare aderente
(bifurcri, contopiri) n interiorul sau exteriorul braului buclei pe latura dreapt; pe
latura stnga sau pe ambele laturi;
cu un la liniar;
cu un la liniar, avnd unul sau mai multe inele ori butoniere pe braele
laului;
cu un la liniar, avnd una sau mai multe creste papilare aderente
(bifurcri, contopiri) n interiorul sau exteriorul braului buclei pe latura dreapt; pe
latura stng sau pe ambele laturi;
cu un la biliniar;
cu un la triliniar;
cu un la multiliniar;
cu un la cu puncte n centru;
cu un la cu baghet bifurcat;
cu un la care are n interior un semn de ntrebare;
cu un la care are n interior un inel;
la cu laturile unite n form de rachet;
cu un la ale crui laturi sunt suprapuse;
cu un la cu latura comun;
cu lauri duble;
27

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

cu un la n care crestele au un traseu de form concav fa de anul de


flexiune al falangetei;
cu la care prezint o cicatrice.
Arc pin
La acest subtip, crestele papilare nu au o continuitate de la o latur
ctre cealalt, cu o direcie mai mult sau mai puin orizontal, ci ele se ridic brusc n
sus, formnd un ax vertical ctre centrul desenului papilar (fig.6)45. Acest ax poate fi mic
(1-2 mm), dar poate ajunge i la 15 mm. Crestele papilare ce urmeaz dup acest ax se
opresc n dreptul lui, se sprijin pe el sau l nconjoar, formnd mpreun cu axul un pin
(brad), fapt pentru care se mai numesc adeltice piniforme. Deoarece la baza axului se
formeaz un trepied, ce se aseamn cu deltele, se mai numesc i pseudodeltice.
Aceast delt aparent nu este format de limitantele care creeaz cele trei regiuni
specifice desenului papilar, deoarece nici n acest caz ele nu se formeaz.

Fig. 6

i acest subtip prezint varieti:


a)
Arc pin clasic
Acesta este format din creste care se ridic brusc n sus, formnd un ax vertical
n centrul desenului papilar.
b)
Arc pin cu ax n dreapta sau n stnga
Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.57, fig.45
45

28

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

La aceast varietate crestele sunt lipite de axul central, formnd, de asemenea, o


delt aparent n partea dreapt sau n partea stng.
n afara celor prezentate mai sus la tipul arc se ntlnesc n centrul desenului
papilar forme care nu pot fi incluse n vreuna din clasificrile enumerate cum ar fi de
exemplu crestele dispuse n form de cerc, spirale etc. Acestea vor fi cuprinse ntr-un
grup de forme excepionale.
B. Tipul la (monodeltic)46
Acest tip are regiunea central a desenului papilar format din lauri
(bucle). Una sau mai multe creste din regiunea central pornesc dintr-o margine a
desenului papilar de pe falanget, se ndreapt ctre marginea opus, fr a o atinge, se
nconvoaie, formnd o bucl (la) i ntorcndu-se napoi la marginea de unde au plecat.
n general exist mai multe lauri cuprinse unul n cellalt, ns,
pentru ca un desen papilar s fie clasificat n aceast categorie, este suficient s existe un
singur la, cu condiia ca el s fie liber, s nu ia parte la construirea deltei, s nu fie prins
de vreuna din crestele papilare ce alctuiesc delta.
La acest tip se disting trei regiuni care sunt difereniate de cele dou
limitante, n locul unde se ntlnesc formndu-se delta, care, ntotdeauna, se va gsi n
partea opus deschizturii laului. Aceste regiuni sunt: bazal, central i marginal.
Dup poziia deltei i a deschizturii laului, acest tip se mparte n
dou subtipuri:
- dextrodeltic (delta n dreapta, deschiztura laului n stnga) fig.747;
- sinistrodeltic (delta n stnga, deschiztura laului n dreapta) fig.8

Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.59-68
47
Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.61, fig.58
46

29

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Fig.7

Fig.8

n funcie de laul central (laul cel mai interior al figurii ), de


elementele caracteristice din interiorul su sau de pe braele sale, aceste subtipuri
prezint mai multe varieti:
centrul format dintr-un la (bucl) simplu (nucleu alb);
centrul format dint-un la (bucl) care nconjoar o linie (baghet), la
liniar;
centrul format dintr-o bucl ce nconjoar dou linii (baghete), la
biliniar;
centrul format dintr-o bucl care nconjoar mai mult de trei linii
(baghete), la triliniar;
centrul format dintr-o bucl ce nconjoar mai mult de trei linii
(baghete), la multiliniar;
centrul format dintr-o bucl care nconjoar ntre braele sale un inel sau
o butonier, la cu inel ori butonier;
centrul format dintr-o bucl ce nconjoar ntre brae o linie (baghet) i
pe aceasta se afl un inel sau o butonier, la liniar cu inel ori butonier;
centrul format dintr-o bucl care nconjoar ntre brae o linie (baghet)
i acestea se bifurc, la bifurcat;
centrul format dintr-o bucl ale crei brae, dup o scurt distan, se
unesc, lund forma unei rachete de tenis, la rachet;
centrul format dintr-o bucl care nconjoar o baghet de forma unui
semn de ntrebare, la semn de ntrebare;
centrul format dintr-o bucl ce nconjoar alte dou bucle de aceiai
form i orientare, lauri duble (paralele);
centrul format dintr-o bucl care nconjoar alte dou bucle ce se
suprapun, lauri suprapuse;
30

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

centrul format dintr-o bucl care nconjoar dou sau mai multe bucle,
avnd dou sau mai multe bucle, avnd cte o baghet n interiorul unuia sau al fiecrui
la, la suprapus liniar;
centrul format dintr-o bucl ce nconjoar dou lauri care au un bra
comun, lauri comune;
centrul format dintr-o bucl ce nconjoar dou sau mai multe lauri care
au o latur comun, avnd n interiorul unui la sau al fiecruia dintre ele cte o baghet,
la comun liniar;
centrul format din unul sau mai multe lauri ce au un traseu de form
concav fa de anul de flexiune al falangetei, la concav;
centrul format dintr-un la i un grupaj de creste papilare recurbate, dar
prinse ntre ele (asemntoare laurilor gemene) deasupra sau dedesubtul laului, lauri
gemene;
centrul format dintr-o bucl care nconjoar mai multe figuri, a crei
form nu poate fi ncadrat n nici una din varietile enunate, la neregulat
(excepional);
desenul papilar cruia i se poate stabili subtipul, nu ns i varietatea, din
cauza unei leziuni (cicatrice), situaie ce va fi inclus ntr-o grup aparte;
n funcie de caracteristicile ntlnite pe braele laului central, o parte din
varieti se divizeaz astfel:
centrul format dintr-un la simplu, avnd unul sau mai multe inele,
butoniere pe: latura dreapt la simplu cu inel pe dreapta, latura stng la simplu cu
inel pe stnga, ambele lauri la simplu cu inel bilateral;
centrul format dintr-un la simplu, avnd una sau mai multe creste
aderente (bifurcri, contopiri) n interiorul ori exteriorul buclei pe: latura dreapt la
simplu bifurcat dreapta, latura stng la simplu bifurcat stnga, ambele lauri la
simplu bifurcat bilateral;
centrul format dintr-un la liniar, avnd una sau mai multe creste
papilare aderente (bifurcri, contopiri) n interiorul sau exteriorul braului buclei pe:
latura dreapt la liniar bifurcat dreapta, latura stng la liniar bifurcat stnga,
ambele lauri la liniar bifurcat bilateral;
centrul format dintr-un la liniar, avnd unul sau mai multe inele,
butoniere pe: latura dreapt la liniar cu inel dreapta, latura stng la liniar cu inel
stnga, ambele laturi la liniar cu inel bilateral;
n funcie de mrime, grupurile formate dintr-un la biliniar, triliniar i
multiliniar se pot diviza dup detaliile caracteristice, ca: inele, butoniere, bifurcare
(contopire) etc., pe una, pe dou, pe trei sau pe patru baghete.

31

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

C. Tipul cerc (bideltic)48


La impresiunile care fac parte din acest tip, crestele papilare urmeaz
circular curbura falangetei i, prin unirea cu punctul de plecare, dau natere la dou
unghiuri situate n extremitile opuse. ntre braele acestor dou unghiuri, crestele
papilare existente se rotesc asemntor unui vrtej, de unde i numele de cerc sau
verticil (fig.9).
Acest tip are regiunea central a desenului papilar delimitat, n trei
zone, de dou limitante: una superioar i alta inferioar. Acestea prin unirea lor,
formeaz cele dou delte i trei zone: bazal, central i marginal.

Fig.9
n funcie de configuraia crestelor papilare care formeaz zona
central a desenului, acest tip se mparte n urmtoarele subtipuri: circular, spiral,
ovoidal, rachet, lauri gemene contrare, combinat i neregulat (nedefinit).
Dup forma pe care o are creasta (crestele) nucleului central,
subtipurile se subclasific n urmtoarele varieti, astfel:

Subtipul circular:
nucleul format dintr-un cerc succedat de un alt cerc, cercuri concentrice;

Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.69-82
48

32

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

nucleul format dintr-un cerc n interiorul cruia se afl un punct papilar


sau un fragment papilar, cerc cu punct;
nucleul format dintr-un cerc succedat de o creast (spiral) liber sau
prins cu sensul de dirijare spre dreapta, cerc spiral dreapta, ori spre stnga, cerc spiral
stnga;
nucleul format dintr-un cerc n interiorul cruia se gsete un punct sau
un fragment papilar, succedat de o creast (spiral) liber ori prins cu sensul de dirijare
dreapta sau stnga, cerc cu punct spiral dreapta sau cerc cu punct spiral stnga;
nucleul format dintr-un cerc, cu sau fr punct, succedat de creste cu
form neregulat, cerc neregulat.
Subtipul spiral:
nucleul format dintr-o creast spiral dirijat spre dreapta, bideltic spiral
dreapta, sau stnga, bideltic spiral stnga;
nucleul format din dou creste spirale ale cror capete se opun unul
celuilalt ori pornesc din acelai loc, ambele avnd acelai sens de dirijare, dreapta,
bideltic spiral dubl dreapta, sau stnga, bideltic spiral dubl stnga;
nucleul format dintr-un la ale crui brae se rotesc ca o spiral dubl, cu
sensul spre dreapta, bideltic la spiral dreapta, sau spre stnga, bideltic la spiral stnga.
Subtipul ovoidal.
Nucleul este format dintr-o creast sau mai multe, are au aspectul unui oval.
Acesta la rndul sau se poate divide, n funcie de nclinaia axului ovalului fa de
anul de flexiune, astfel: oval perpendicular pe anul de flexiune, oval nclinat spre
dreapta sau oval nclinat spre stnga.
Subtipul rachet.
Acesta nu prezint varieti. Nucleul este format dintr-o creast papilar de care
se prind mai multe creste papilare, ce formeaz mpreun un desen papilar asemntor
unei rachete de tenis. i acesta la rndul su se poate divide n funcie de nclinaia
axului rachetei fa de anul de flexiune astfel: rachet vertical, rachet dreapta sau
rachet stnga.
Subtipul lauri gemene.
Nucleul este format din lauri (bucle) centrale, independente, ale cror brae se
ndreapt n direcii opuse.
Acest subtip prezint urmtoarele varieti:
centrul format din lauri (bucle) independente, avnd pe cele ascendente
ndreptate spre dreapta figurii, urmnd o curb de concavitate, iar pe cele descendente
spre stnga figurii, bideltic lauri gemene concave dreapta, sau aceeai form ce cea
33

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

precedent cu buclele ascendente orientate spre stnga i cele descendente spre dreapta,
bideltic lauri gemene concave stnga;
centrul format din lauri (bucle) independente, avnd pe cele ascendente
spre dreapta figurii, urmnd o traiectorie vertical fa de linia de baz, iar pe cele
descendente spre stnga, bideltic gemene rectilinii dreapta, ori aceeai form cu cea
precedent cu laurile ascendente ndreptate spre stnga figurii, bideltic gemene rectilinii
stnga;
centrul format din lauri (bucle) independente, unul avnd form de
rachet. n funcie de parte n care se formeaz racheta (sus sau jos) avem bideltic
gemene rachet dreapta i bideltic lauri gemene rachet stnga. n cazul n care
ambele lauri (bucle) au forma unei rachete, se noteaz bideltic lauri gemene rachet
biliniar;
centrul format dintr-ul la (bucl) urmnd o curb de concavitate i un
grupaj de creste ce dau aspectul unui la fals i acre au dirijarea spre dreapta, la bideltic
ascendent concav, iar cnd este dirijat spre stnga, la bideltic descendent concav.
Subtipul combinat.
n acest subtip se includ urmtoarele varieti:
centrul format din dou lauri (bucle) din care unul are form concav,
iar dup modul de dirijare (dreapta sau stnga) va fi: bideltic buzunar dreapta; respectiv
bideltic buzunar stnga;
centrul format dintr-un la (bucl) de tip monodeltic i o form de arc
pin, bideltic format dintr-un adeltic i un monodeltic.

D. Tipul combinat (polideltic)49


Acest tip cuprinde dactilogramele digitale care au mai mult de dou
delte (trideltice sau quatrdeltice) (fig.10)50. ntotdeauna aceste dactilograme sunt
rezultatul combinrii unei forme de tip monodeltic cu un bideltic sau un bideltic cu dou
forme monodeltice.
Fiind un tip foarte rar, nu se divide sau subdivide n subtipuri sau
varieti.

Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.82
50
Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.82, fig.137
49

34

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Fig.10
E. Tipul amorf51
Tipul amorf cuprinde dactilogramele digitale care au creste
nesistematizate pe regiuni. Caracteristica const n topografia neregulat a crestelor
papilare, de unde i trage si denumirea de amorf. Totui, i la aceste desene papilare se
pot distinge anumite particulariti care au determinat divizarea lor n trei subtipuri dup
cum urmeaz:
a) Subtipul simian.
Este constituit din desene papilare digitale ale cror creste , n configuraia lor,
nu au nici o trstur comun cu celelalte tipuri. Remarcat pentru prima dat n 1883 de
ctre Charles Fere care a descris-o astfel: De la baza falangetei pornesc din acelai
punct dou feluri de linii, unele paralele cu pliul articular, altele elipsoidale cu vrful
plasat aproape de extremitatea degetului. Aceste linii circumscriu un spaiu de linii
drepte verticale i oblice fa de axul longitudinal al degetului i sunt dispuse n
evantai.
b) Subtipul danteliform.
Desenul papilar la acest subtip este format, n total sau n parte, din fragmente de
creste papilare, care cad perpendicular pe anul de flexiune, avnd o form
asemntoare unei ghirlande ori verigilor incomplete ale unui lan. Aceste fragmente de
Ministerul de interne Tratat practic de criminalistic vol. IV, Editura Ministerului de Interne,
Bucureti 1976-1980, pag.83-84
51

35

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

creste se succed neregulat, iar uneori sunt presrate cu sectoare punctiforme, crend
aspectul unei dantele, de unde i denumirea subtipului.
c) Subtipuri anormale.
Desenele papilare ale acestor subtipuri nu se pot asimila n vreunul din tipurile
de mai sus. Ele sunt datorate unor anomalii nnscute, i anume:
sindactilia prezint dou degete lipite ntre ele prin partea lor intern;
polidactilia cnd exist la o mn mai multe degete, mai ales ase. Al
aselea deget poate lua natere prin diviziunea altui deget, sau poate fi complet separat.
In regiunea digito-palmara, pot fi intalnite creste cu aspect de arcuri, de laturi
simple, laturi duble si delte ;(nu se vor intalni in aceasta regiune creste papilare sub forma
de cercuri, spirale sau alte forme caracteristice nucleului amprentelor digitale). In regiunea
hipotenara, liniile papilare pot fi intalnite sub forma de arcuri, laturi, cercuri sau alte forme
caracteristice nucleului unei dactilograme digitale. In regiunea tenara, crestele papilare cel
mai des intalnite sunt in forma de arcuri ; se mai pot gasi si laturi, spirale, precum si alte
forme, insa izolate.
Desenele papilare ale degetelor piciorului au varietate foarte mare si pot prezenta
toate formele existente pe falangete. Ca si in cazul regiunii metatarsofalangiene, si in
campul papilar al regiunii metatarsiene pot fi intalnite variate forme de laturi simple, laturi
duble, linii spirale, arcuri si chiar delte. In regiunea tarsiana se gasesc creste reletiv
orizontale care se bifurca, se intrerup, se contopesc sau formeaza mici butoniere ; in mod
exceptional pot fi intalnite si laturi. Campul papilar din regiunea calcaiului, are un aspect
omogen care se caracterizeaza prin creste papilare orizontale cu multe intreruperi, bifurcatii
si contopiri ;nu vor fi intalnite niciodata in aceasta regiune creste papilare sub forma de
arcuri, laturi sau linii spirale.

2.Relevarea urmelor papilare


2.1 Cutarea i descoperirea urmelor papilare la faa locului.
Descoperirea urmelor presupune o cercetare sistematic i amnunit a locului
svririi infraciunii, prin observarea nemijlocit sau cu ajutorul unor mijloace tehnice
adecvate. Ea include n principal dou activiti distincte: cutarea urmelor i relevarea
urmelor.
Urmele digitale se caut cu mult atenie pentru c sunt de dimensiuni mici,
uneori reproducnd doar fragmente ale desenelor papilare, care abia se pot observa. La

36

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

cutarea urmelor este necesar o precauie deosebit pentru a nu se ls propriile urme i


a nu se terge, din neatenie, cele care aparin fptuitorului.
Se impune stabilirea locurilor de acces al autorului i a drumului parcurs iter
criminis de acesta n cmpul infraciunii, att n scopul de a se delimita locul unde pot
fi gsite urmele lsate, ct i pentru ca ele s poat fi cutate i descoperite organizat i
rapid.
Dac este spart o u, urmele trebuie cutate pe broasc, pe mnerele uii sau n
imediata lor apropiere i n orice alt loc prin care ar fi putut ptrunde fptuitorul. Cnd
este spart o fereastr, se caut cu atenie deosebit bucile de geam spart, ntruct pe
ele aproape ntotdeauna rmn urmele digitale ale fptuitorului. Bucile de geam nu se
gsesc ntotdeauna pe pervaz, ci uneori sunt aruncate departe, rezemate de zid sau
ascunse. De aceea, ele trebuie cutate i examinate pentru a se stabili dac provin de la
fereastra n cauz i dac au urme digitale.
Pe sticl i pe porelan, de obicei rmn urme digitale clare. Dac infractorul a
consumat buturi spirtoase n cmpul infraciunii, cercetrile pot, de asemenea, s dea
rezultate satisfctoare chiar n cazuri cnd infractorul a lucrat la nceput cu minile
nmnuate, pentru c, mbtndu-se, treptat, uit de precauie i-i scoate mnuile.
Urmele digitale se caut pe sticla cu butur alcoolic, pe vase, pahare sau cni de sticl
ori de porelan, folosite de infractor pentru turnarea buturii.
La instalaiile electrice este necesar s se cerceteze ntreruptoarele, pereii din
jurul acestora i becurile care au fost deurubate parial sau total de ctre fptuitor.
Se pot gsi urme digitale pe obiectele pe care fptuitorul le-a adus i le-a lsat ori
uitat n cmpul infraciunii sau n imediata lui apropiere, de exemplu, pe hrtia n care au
fost ambalate uneltele pentru comiterea faptei, pe bateria veche a lanternei electrice, ce a
fost schimbat la faa locului i aruncat etc52.
n condiii favorabile, urmele pot fi descoperite i pe suprafee aspre, pe gulere de
la mbrcminte, pe rufria scrobit, pe esturi fine, pe manete, ziare etc. La
examinarea mobilei nu trebuie s se piard din vedere locurile pe care fptuitorul le-a
putut atinge prin scoaterea sertarelor, prin mutarea unui obiect .a.
Chiar n cazul cnd fptuitorul lucreaz cu minile nmnuate, la faa locului pot
rmne urmele sale papilare. n timpul mutrii obiectelor grele din interior, mnuile pot
s alunece, s se rup sau s fie att de deschise la locul de ncheiere pe mn, nct prin
deschiztur s rmn urma unei pri a palmei. Acest fapt atest c nu trebuie s se
renune la cutarea urmelor papilare, chiar i atunci cnd s-a ajuns la concluzia c
infractorul a operat cu mnui. n aceast situaie trebuie s intervin imaginaia,
fantezia i experiena celor care au misiunea de a efectua cercetarea la faa locului. Spre
exemplu, dac infraciunea s-a comis ntr-o vreme clduroas este greu de presupus c
autorul a venit pe strad cu minile nmnuate, de aceea se impune ca urmele papilare
s fie cutate la ntrare, pe u etc.
52

Vezi I. Cora, E. Gacea, op. Cit., pag 123, E Stancu, op. Cit. pag 152

37

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Cnd s-a scotocit n plicuri sau n bibliotec este de presupus c fptuitorul i-a
scos mnuile, iar urmele trebuie cutate pe hrtia plicului, a crilor etc. De asemenea,
fptuitorul i poate scoate mnuile, lsnd urme papilare, i datorit diminurii
spiritului de precauie sub influena buturilor alcoolice, consumate fie la locul faptei, fie
anterior. Dac s-au folosit mnui de cauciuc, medicinale, sau de vinilin i au fost
abandonate la faa locului, acestea se ridic cu penseta i se caut amprentele
fptuitorului, att n exterior ct i n interior, tinuindu-se cu atenie mnua pn la
captul degetelor. Aceste fapte atest c nu trebuie s se renune la cutarea urmelor
papilare, chiar i atunci cnd s-a ajuns la concluzia c fptuitorul a operat cu mnui.
Din cauza unor idei preconcepute c pe obiectele cu suprafa prea mic cum
sunt: butonii de la mnui, nasturii de la haine, bijuterii etc. sau c pe fructe i legume
ori pe obiectele cu suprafee poroase, scnduri, perei, nu pot rmne urme, se evit
cutarea acestora pe astfel de suprafee. Este semnificativ cazul unui furt comis la
Bucureti, n care infractorul a lsat la faa locului, pe o ptlgea roie, o urm digital.
Aceast fiind descoperit i relevat de criminalist a permis identificarea infractorului n
cauz.
n concluzie, se impune ca la cercetarea la faa locului s se examineze cu atenie
toate suprafeele pe care ar fi posibil s rmn urme de mini.
Urmele de adncime rmase n diferite substane ce posed plasticitate se
pstreaz un timp foarte ndelungat, cu condiia ca suprafaa pe care ele s-au format s
fie durabil prin ea nsi.
n unele cauze, cnd se efectueaz cercetarea la faa locului se ntmpl s se
descopere urme digitale care par lsate n praf. Totui, la o examinare de aproape se
constat c acestea sunt urme de adncime create pe o vopsea de ulei i umplute cu praf,
existente poate de ani de zile.
Urmele papilare create cu negru de fum, fin, pudr de toalet sau cu material
folosit pentru umplerea spaiului dintre pereii caselor de bani (nisip, cenu) dispar
relativ repede. n Schimb sunt durabile i n condiii favorabile se pot pstra timp
ndelungat urmele papilare rmase de la degete sau palma murdrit cu pigmeni de
snge, cerneal, ulei.
Obiectele care se gsesc n aer liber pstreaz urmele papilare un timp mai scurt.
Totui, uneori s-au relevat urme pe astfel de obiecte dup trecerea a 2-3 sptmni sau
chiar a ctorva luni de zile de cnd au fost create.
Chiar sub aciunea apei, urmele se pot conserva destul de bine. Dac se gsesc
sticle, cioburi, hrtii umede de rou, de zpad sau de ploaie, acestea trebuie uscate
ncet, dup care urmele vor putea fi relevate. Numai curentul puternic de ap sau ploaia
ndelungat i cu stropi mari i deni poate terge urmele.
Urmele digitale lsate pe hrtie se ntind pe suprafaa acesteia i devin neclare
chiar n cteva zile. Pe o hrtie care nu este dens, de exemplu pe un ziar, urma se
mbin i se ntinde n masa suportului n cteva ore.
38

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Urmele papilare dispar foarte repede sub aciunea aerului uscat i cald sau a
razelor solare directe. De aceea la efectuarea cercetrii locului faptei n aer liber este
necesar ca urmele s fie relevate ct mai repede sau s fie aprate de lumina solar
direct.
2.2 Reguli preliminare relevarii urmelor papilare
Relevarea urmelor papilare face parte din etapa descoperirii acestora ;
descoperirea urmelor papilare ...include in principal doua activitati distincte : cautarea
urmelor si relevarea urmelor .53
Relevarea urmelor papilare este operatia tehnico-criminalistica prin care urmele
invizibile sunt puse in evidenta cu ajutorul unor substante sau procedee fizice ori
chimice.54
Inainte de a intreprinde orice alta ativitate, in ce priveste etapa relevarii urmelor
papilare, ne vom asigura mai intai ca sunt respectate aceste conditii :
a) urma se releva numai atunci cand obiectul este uscat in intregime.55
b) la efectuarea C.F.L. in aer liber e necesar ca urmele sa fie relevate cat mai
repede sau sa fie aparate de lumina solara directa deoarece dispar foarte repede sub
actiunea aerului uscat si cald sau a razelor solare directe. Mai trebuie avut in vedere ca
factor de alterare a urmelor papilare si ploaia dar este de retinut ca si in conditiile unei
ploi usoare sau a zapezii, unele urme se pastreaza neasteptat de bine. 56
c) daca obiectele pe care se pot gasi amprentele papilare se afla in aer liber- in
gheata sau in zapada- ele vor fi dezghetate incet, asezandu-se intr-un vas in asa fel ca
apa murdara provenita din topire sa nu se scurga peste urma si sa nu o distruga ;
totodata, inainte de a se introduce obiectul intr-o incapere incalzita, se va razui de pe el,
cu cea mai mare precautie, cat mai multa zapada sau gheata.
d) un obiect umed, se usuca prin actiunea aerului la temperatura obisnuita a
camerei.
e) nu trebuie examinat niciodata un obiect rece si nu trebuie relevata o urma
papilara de pe un asemenea obiect.57
Cele reci, mai ales cand sunt de metal, se vor fine catva timp in incaperea unde
va avea loc operatia de relevare pentru a ajunge la temperatura mediului ambiant.
Practica a demonstrat ca cele mai bune rezuitate se obfin la temperaturi de peste
18C.

53

Tratat Practic de Criminalistica ; vol. 1, MI, 1976


Tratat Practic de Criminalistica ; vol. 1, MI, 1976
55
Emilian Stancu Criminalistica ; vol. 1,editia a 3-a; Editura Actami, Bucuresti 1999
56
Emilian Stancu Criminalistica ; vol. 1,editia a 3-a; Editura Actami, Bucuresti 1999
54

57

Emilian Stancu Criminalistica ; vol. 1,editia a 3-a; Editura Actami, Bucuresti 1999

39

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

f) cand urmele se gasesc pe obiecte aflate intr-o incapere rece, pentru


examinarea lor , aceasta va fi in prealabil incalzita, dar nu prea repede , caci exista
pericolul ca obiectele purtatoare sa se aburesca.
g) folosirea lampii portabile de radiatii U.V., aflata in trusa criminalistica sau a
unei surse incidente de lumina puternica, in conditii de intuneric, in incaperi, ramane
procedeul cel mai indicat pentru descoperirea urmelor papilare, el permitand si
cunoasterea starii urmelor, astfel incat sa se poata alege corect mijlocul de relevare fara
a risca distrugerea acestora.
h) determinarea vechimii urmelor papilare, reprezinta o problema importanta de
care se tine seama atat in procesul descoperirii, cat si in cel al relevarii urmelor
papilare(de exemplu, relevarea unei urme proaspete de circa o ora, prin prafuire, poate
sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii). Stabilirea vechimii se face in functie
de factori variati si este uneori relativa ( pe portelan, sticla, suprafete netede, lustruite
sau lacuite, urmele papilare pot fi pastrate chiar ani de zile, in vreme ce hartia le
pastreaza doar cateva ore).
Determinarea vechimii aproximative a urmelor papilare debuteza din momentul
descoperirii lor, dar ea continua pana in momentul expertizei dactiloscopice.
Sub raport ethnic criminalistic, determinarea vechimii urmelor papilare, nu
presupune o operatie distincta, ci o folosire selective a unor procedee de relevare, pe
mici portiuni, care sa ofere indicii asupra acestora.
i)Pe suprafefele uleioase sau siropoase, nu este recomandata pudrarea.
j)Daca urmele sunt create prin destratificarea prafului de pe obiectuj purtator,
atunci folosirea pensulei este contraindicata. transferul cu o folie adeziva sau
fotografierea directa devin operatiuni obligatorii.
Pentru ca urmele de maini sa redea intr-un mod evident detaliile desenelor
papilare, substanta depusa de maini, in urma de stratificare, trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
a) sa se depuna intr-un strat foarte subtire;
b) structura substantei sa fie foarte fina, pentru a putea reda cele mai mici detalii
ale desenelor papilare;
c) sa se desprinda usor de pe suprafata mainilor pentru a se depune la cea mai
usoara atingere cu obiectul;
d) suprafata obiectului pe care se formeaza urma de stratificare trebuie sa aiba
un anumit grad de absorbtie, pentru ca urma papilara sa nu fie nici absorbita de
suprafata, dar nici sa nu se scurga de-a lungul ei;
e) suprafata pe care se formeaza urma de stratificare trebuie sa fie cat mai
neteda, pentru a lua in mod continuu contact cu structura desenelor papilare si astfel sa
poata reproduce detaliile acestora.58
58

Camil Suciu Criminalistica ; Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1972

40

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

2.3 Noi elemente de tehnica si noi metode si posibilitati de relevare a


urmelor papilare
Descoperirea urmelor papilare si relevarea acestora pot fi caracterizate drept
unele dintre cele mai dinamice domenii ale tehnicii criminalistice sub raportul
perfectionarii stiintifice. Sunt semnificative in acest sens noile metode chimice de
relevare a urmelor de maini ori de descoperire a lor pe baza dispersiei luminoase,
inclusiv a laserului.
Preocuparile de imbunatatire a procedeelor de descoperire si relevare a urmelor
papilare se inscriu in contextul general de perfectionare a metodelor de identificare a
persoanelor, fiind specifice tuturor serviciilor de criminalistica din lume ;
INTERPOLUL organizand in ultimii ani59 colocvii pe aceasta tema la sediul sau de la
Saint-Claud, avand ca tema identificarea persoanelor si urmelor, precum si alte probleme
de politie stiintifica.
In prezent asistam la o largire a gamei produselor destinate relevarii urmelor
latente, firme specializate in producerea unor materiale de tehnica criminalistica, cum
sunt, de exemplu, laboratoarele americane de cercetare a urmelor SIRCHIE ,
FAUROT , sau firma austriaca FOLIEN VOGEL , pun la dispozitie noi produse,
avand la baza aceleasi substante, carora insa li se adauga si altele (de exemplu
cianacrilatul sau micrioparticulele de disulfat de molibden). Pentru pudrare se mai
folosesc si pulverizatoare speciale sau spray-uri, indeosebi pentru suprafete mari.
Un procedeu modern de relevare a urmelor latente, indeosebi a celor dispuse pe
hartie, consta in metalizarea intr-o camera vid. Procedeul este destul de laborios si
relativ costisitor intrucat presupune de exemplu evaporarea unui amestec de aur-cadmiu,
vaporii aderand selectiv la urma crestelor si a santurilor papilare, a dat rezultate foarte
bune, inclusiv pe suprafetele cu asperitati, de genul caramizilor.
Un procedeu de imbunatatire a calitatii fragmentelor urmelor digitale, elaborate
de specialisti romani, il reprezinta prelucrarea imaginii urmei prin intermediul unei
instalatii electronice denumita Optimoscop .
O metoda particulara de relevare a urmelor latente de pe un suport textil, se
bazeaza pe marcarea cu izotopi radioactivi a proteinelor din sudoare, evidentierea
detaliilor desenului papilar realizandu-se prin autoradiografiere.
Relevarea urmelor de maini de pe pielea umana. Relevarea urmelor de maini
de pe pielea umana- de neconceput pana acum cativa ani- este in prezent posibila, tot
datorita unor reactii chimice, care dau cele mai bune rezultate, cu toate ca incercari s-au
facut si cu radiatii rontgen sau cu iod.Metoda este aplicata curezultate bune si in tara
noastra putand fi indicata fara retinere in vederea descoperirii urmelor de maini , de
59

Emilian Stancu Criminalistica ; vol. 1,editia a 3-a; Editura Actami, Bucuresti 1999

41

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

catre organele judiciare.60 O metoda recenta consta in tamponarea pielii cu o solutie , in


locul unde se presupune ca se afla urmele papilare dupa care se aplica un folio cu un
strat reactiv ce va fi ulterior incalzit.
Procedeele de relevare a acestei categorii de urme papilare sunt variate. Unele se
bazeaza pe reactii chuimice, cum este si cazul celor folosite la noi in tara, altele sunt de
natura fizica. Specialistii japonezi au reusit relevarea si ridicarea unei urme digitale de
pe gatul unei persoane sugrumate, dupa un interval de noua ore de la instalarea mortii.61
Relevarea prin metode optice. Relevarea prin metode optice constituie un
ansamblu de metode noi in materie, bazate pe tehnici de varf, aplicate la specificul
descoperirii urmelor papilare. Dintre acestea, un loc prioritar il detine folosirea laserului.
Radiatia de tip laser(laser de argon) este proiectata lateral, oblic, sub un unghi de circa
45o, determinand aparitia unei fluorescente specifice anumitor substante secretate de
glandele sebacee(riboflavina). La nevoie, fluorescenta poate fi intarita prin tratare cu
ninhidrina. De remarcat ca procedeul nu este distructiv (se foloseste o radiatie laser de
joasa putere) putand fi reluat de mai multe ori. Procedeul, pus la punct de specialistii
canadieni, a permis relevari de urme cu o vechime de noua ani, aflate pe filele unei carti.
In prezent, firma americana CRIMESCOPE a pus la punct o instalatie laser
portabila, destinata relevarii urmelor latente, nu numai papilare, inclusiv depistarii unor
falsuri.
O alta metoda o constituie dispersia luminoasa a unei raze de lumina incidenta,
proiectata spre suprafetele purtatoare de urma. Imaginea urmei se obtine prin
intrmediul unor filtre electronice. Procedeul prezinta un dublu avantaj: nu este distructiv
si permite fixarea imediat , prin fotografiere sau pe banda videomagnetica a urmei.
Urmele invizibile pot fi scoase in evidenta cu ajutorul mijloacelor tehnicocriminalistice in functie de natura obiectului primitor, folosindu-se tratamente optice,
mecanice sau chimice.
2.4 Etape si tratamente pentru relevarea urmelor papilare

A. TratamentuI optic
Inainte de aplicarea oricarui tratament, obieetele si locurile unde se presupune ca
infractorul a lasat urme sunt examinate cu ochiul liber sub actiunea unor surse de lumina
alba dirijata si sub diferite unghiuri de incidenta. Ca surse de lumina pot fi folosite
lanterne, reflectoare, ferestre sau chiar oglinzi pentru reflectarea razelor solare.
60
61

Emilian Stancu Criminalistica ; vol. 1,editia a 3-a; Editura Actami, Bucuresti 1999
Emilian Stancu Criminalistica ; vol. 1,editia a 3-a; Editura Actami, Bucuresti 1999

42

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

In cazul obiectelor transparente, este indicata examinarea prin transparenta. De


multe ori aceste examinari sunt satisfacatoare si se pot finaliza cu observarea clara si
fotografierea urmelor in starea in care au fost lasate. Imaginile urmelor obtinute in
acest fel sunt de regula de calitate superioara si pot fi folosite in examinarile poroscopice.
Uneori, componentii chimici ai urmelor papilare latente si o serie de elemente
poluante emanate de mediul inconjurator care contamineaza amprentele pot deveni
fluorescente sub actiunea unor surse de lumina speciale. Aceasta fiuorescenta poate fi
vizibila cu ochiul liber sau poate aparea cand se folosesc filtre, detectoare cu
radiatii ultraviolete (U.V.) sau infrarosii (I.R.). In general, este convenabila
excitarea suprafefei examinate cu o sursa de lumina cu lungime de unda scurta:
ultravioleta sau bleu-verde. Observarea trebuie atunci facuta prin intermediul
filtrelor care permit numai trecerea radiatiilor cu lungimi mari de unda. Aceste
tratamente pot accentua fluorescenta sau pot crea fluorescenta amprentelor ori pot
excita fluorescenta suportului primitor, perrnitand astfel evidentierea urmelor prin
marirea contrastului fata de fond.
In activitatea criminalistica, fluorescenta poate fi obfinuta cu ajutorul lampilor
de radiatii ultraviolete, a surselor universale de lumina special construite pentru
laboratoarele de criminalistica (din care cele mai cunoscute sunt ,,PoliIight"-uI si
,,Crimescop"-ul) ori cu ajutorul laserelor.
Aceste surse de lumina se pot folosi atat la examinarea amprentelor netratate
prin procedee fizice sau chimice, cat si a celor care au fost supuse unor astfel de
tratamente.
Amprentele netratate colorate de substante ca: cerneala, grasimi sau detergenti,
vor prezenta sub tratament optic fluorescenta mai puternica. Suprafetele de metal,
hartie, materiale plastice si altele, prezinta o fluorescenta a fondului mai puternica
decat a urmei, aceasta ajuta insa la intarirea contrastului amprentelor contaminate cu
sange.
In cazul urmelor relevate prin pudrare sau tratate cu substante chimice,
fluorescenta este in principal un mijloc de marire a sensibilitatii detectiei si de sporire a
contrastului.
Compozitia chimica a urmelor papilare latente, indiferent de elementele
poluante si a suporturilor pe care acestea raman, face necesara utilizarea unor
lungimi de unda (culori) ale luminii adecvate pentru excitarea fluorescentei.
O substanta luminiscenta nu are fluorescenta decat daca este excitata de o raza
de lungime de unda adecvata.
Daca sub actiunea luminii folosite nu se produce nici o fluorescenta, inseamna
ca urma nu contine nici o componenta fluorescenta sau ca raza utilizata nu este ideala
ori ca amprenta se confunda cu suportul. Schimband lungimea de unda. se poate excita
fluorescenta amprentei fara excitarea fondului sau viceversa.
Amplificand puterea sursei luminoase, o urma slaba poate deveni vizibila.
43

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Filtrul ales pentru detectarea sau fotografierea urmei trebuie sa opreasca la


maximum lumina accidentala si sa nu ascunda fluorescenta. Schimbarea filtreIor poate
aduce efecte variabile pe contrastul amprentei. Filtrele cu ,,banda pasanta" pot sa
disocieze urma de fond cand fluorescentele acestora sunt de lungimi de unda
diferife.
Exista trei categorii de baza in materie de surse luminoase:
lasere care produc una sau mai multe raze tintr-o parte a spectrului;
laseri colorati, reglabili sau cu o gama larga de lungimi de unda;
lampi de inalta putere cu filtre care opresc lungimile de unda (scurta
sau lunga) si cu filtre cu ,,banda pasanta".
Exista laseri cu oxigen, cu cristale, cu coloranti lichizi, cu xenon.
Cel mai utilizat tip de laser este Laserul cu argon. Laserele de acesl tip au o
putere variind Tntre 200 miliwati si 4 W si emit intre 488 si 514,5 nanometri.
Sistemele mult mai puternice (10 20 W) emitand in 4 benzi de ultraviolet (333,6
351,1 351,4 si 368,8 nanometri) si in 10 benzi vizibile (454,5 528,7 nanometri)
permit detectarea unei varietati mult mai mari de substante fluorescente, precum si a
contaminarilor foarte slabe.
Au fost fabricate numeroase varietati de lampi cu arc cu xenon avand consumuri
energetice intre 75 W pana la mai multi kilowati. Ele produc un ansamblu de spectre
luminoase cuprinzand surse ultraviolete (U.V), vizibile (VIS) si infrarosii (I.R.) si
permit atasarea filtrelor necesare.
Cateva tipuri (polilight si crimescop) au fost special adaptate pentru cercetarea
locului savarsirii infractiunii si examinarea urmelor papilare.
Pe timpul folosirii acestor surse de lumina este obligatorie purtarea ochelarilor
de protectie prevazuti cu lentile filtrante adaptate aparatului utilizat. Atat laserele cat si
lampile de inalta putere sunt prevazute cu sisteme de filtre optice pentru dirijarea
fasciculului luminos.
Pentru examinarea urmelor in radiatii infrarosii, se utilizeaza un ansamblu
compus din videocamera si ecran compatibile cu spectrul infrarosu.

B. Tratamentul mecanic
Colorantii actioneaza prin aderenta fata de grasimea si transpiratia continute
de urmele lasate de degete, palma sau planta ori pot intra in reactie cu unele saruri sau cu
aminoacizii ce exista in transpiratia din urme.

44

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Inaintea aplicarii oricarui procedeu de relevare cu substance fluorescente a


urmelor papilare latente, trebuie studiate obiectul si urma descoperita pe el pentru a se
alege cea mai buna procedura de urmat.
Tratamentul mecanic al urmelor papilare latente poate fi realizat prin doua
metode devenite clasice: pudrarea (prafuirea) si afumarea.
Pudrarea sau prufuirea
Este procedeul eel mai raspandit si se poate realiza fie prin metode
electrostatice, fie prin aplicarea cu ajutorul pensulelor de origine diversa. Exista pensule
din par animal (veverita, jder, puf de gasca, marabu, strut etc.), din fibra de sticla si
pensule magnetice.
Eficacitatea procedeului este variabila, in funcfie de natura pudrei folosite, de
natura suportului, de calitatea pensulei, de experienta tehnicianului si de grija cu care se
executa operatia.
Pudrarea se utilizeaza ca regula generala, pentru tratarea supra fetelor
netede, neadezive si numai in unele cazuri pe suporturi poroase cum ar fi hartia. Este o
tehnica rapida si economica ce poate fi pusa in aplicare imediat la fata locului.
Tehnica aplicarii presupune mai intai efectuarea unei incercari pe o parte a
obiectului tratat, incarcarea pensulei cu putin praf si miscarea acesteia in sensul
crestelor papilare in timpul pudrarii. Dupa aparitia urmei se recomanda o scurta pauza de
uscare, urmata de indepartarea surplusului de praf.
Substanfele intrebuintate la relevarea urmelor digitale prin prafuire sunt
numeroase. Dintre ele se pot enumera: carbonatul bazic de plumb (ceruza), pudra de
aluminiu III, pudra de argentorat, pulberea de fier redus cu hidrogen, pulberea de grafit,
pudra de negru de fum, Rosu de Sudan III, antracen, oxina, funingine de camfor, pudre
fluorescente de diferite culori.
Se mai pot folosi si diferite amestecuri ca, de exemplu: oxid de fier si huma,
oxid de cupru si colofoniu, salicilat de sodiu si amidon, oxid de zinc si colofoniu, bioxid
de mangan i talc sau grafit, negru de fum cu licopodiu si cuart.
Trebuie subliniat faptul ca in realitate numarul substantelor ce se pot folosi este
foarte mare, culoarea lor fiind la fel de variata. Se poate indica drept regula ca orice
colorant, pentru afi folosit, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
safie aderent (lipicios);
sa fie uscat (anhidru);
sa fie in stare de pulbere foarte fina (pudra).
Prafuirea unei urme invizibile se face cu o anumita substanta, in functfe de
culoarea si natura obiectului pe care se gaseste urma. Se alege intotdeauna pudra ce are
o culoare care sa fie in contrast fata de cea a obiectului in cauza. Cand obiectul este de
metal si are culoarea alba se poate intrebuinta Rosu de Sudan ori negru de fum. Pentru

45

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

obiectele din portelan, faianta, pantofi de culoare alba, nailon alb, prafurile mai
indicate pentru relevarea urmelor digitale sunt negru de fum si pulberea de aluminiu.
Pentru urmele invizibile de pe obiectele incolore (sticla, celofan etc.) se
intrebuinteaza, in general, carbonatul bazic (ceruza). Se recomanda ca ceruza sa fie
presarata pe suprafata suportului. unde, datorita greutatii sale, se lipeste de urmele
papilare. Dupa aceasta, cu ajutorul pensulei se indeparteaza surplusul de pudra si urmele
digitale vor ramane colorate in alb.
Pudrarea cu pensuta poate fi efectuata mai ales cand suprafata purtatoare de urme
a obiectului este orizontala. In cazul in care suprafata purtatoare de urme nu este
orizontala si obiectul nu poate fi miscat din cauza volumului sau a greutatii sale (de
exemplu, un autoturism, o soba de teracota, un sifonier etc.), atunci este indicat ca
pulberea sa fie pulverizata, inlocuindu-se astfel actiunea greutatii proprii a substantei cu
presiunea pulverizatorului, dupa care curatarea ei de surplusul de colorant se efectueaza
tot cu pensula.
Pentru metalele cu suprafata aspra (laminate, forjate etc.) se utilizeaza pudra
galbena fluorescenta.
Uneori, urmele digitale raman usor sau partial oxidate. In asemenea cazuri,
trebuie manifestata precautie la alegerea substantelor colorate, cel mai indi cat fiind
folosirea pulberei de aluminiu, pentru a nu se risca distrugerea.
Urmele proaspete, lasate pe hartie, pot fi uneori relevate prin prafuire, dar
fara pensula. Ca exceptie se foloseste pensula magnetica numai in cazul utilizarii
pulberilor magnetice. In cazul celorlalte pudre, hartia se prinde cu multa
precaulie cu penseta de margini, pentru a nu se crea urme noi, si se misca in asa
fel incat praful, care s-a presarat deasupra, sa se plimbe pe toata suprafafa hartiei.
Pentru relevarea urmelor de pe hartie, cea mai indicata pudra este amestecul din
negru de fum cu cuart (sessand) si licopodiu in urmatoarele proportii:
13 g negru de fum, 37 g cuart. (sessand) si 50 glicopodiu (1/8 + 3/8 + 4/8).
Mai pot fi folosite si alte substante ca de xemplu : pulberea de
aluminiu, mai ales pentru urmele papilare vechi, negru de fum, iar in cazuri mai
rare Rosu de Sudan III.
Relevarea urmelor de pe hartie se mai poate face si prin metoda prafuirii cu
iod. Se pune pe suprafata hartiei o cantitate de pulbere de iod, amestecat cu amidon
in proportie de 25% iod si 75% amidon, apoi se misca hartia pana cand urmele apar
relevate de culoare bruna.
Pulberea de iod cu amidon care se numeste impropriu si amidon iodat, se
prepara astfel: se piseaza o parte din cristalele de iod pana ce se transforma intr-o
pulbere fina, apoi se amesteca uniform cu alte trei parti de faina de amidon. Pulberea
astfel preparata poate fi utilizata 2-3 luni, dupa care se prepara alta proaspata.
46

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

In afara de hartie mai sunt si alte obiecte in cazul carora nu se poate folosi
pensula dactiloscopica obisnuita (obiecte de cauciuc, lemn, piele, pereti etc.). Pensula
obisnuita coloreaza atat fondul cat si urmele, astfel ca acestea nu se mai pot deosebi. In
asemenea situatii se foloseste pensula magnetica. Ea este formata dintr-un magnet
cilindric fixat intr-un maner. Magnetul se introduce tntr-o pulbere fina de fier redus cu
hidrogen. Pulberea se aduna la polul magnetului dupa directia liniilor de forta.
Plimbata pe suprafata cu urme papilare, pulberea adera doar la urmele crestelor,
fondul ramanand curat in majoritatea cazurilor.
Pensula magnetica nu poate fi folosita pentru relevarea urmelor de pe suprafetele
cu grasime si de pe obiectele feromagnetice (fier, otel, fonta).
De asemenea, si in cazul incendiilor la care s-au folosit substante inflamabile, in
cazul unor furturi de piese auto sau de alimente, unde raman urme pe suprafete grase sau
uleioase, acestea nu se mai pot releva cu pensula pentru ca se imbacsesc.
In astfel de situatii, pentru relevare se recomanda clorura de plumb care da rezultate
la prelucrarea suprafetelor grase, mai ales la piese de masini, obiecte din bachelita, din mase
plastice, sticle si bidoane de ulei sau petrol, obiecte si haine din piele cu suprafete grase etc.
Nu trebuie scapat din vedere, ca aceasta pudra este foarte toxica si are actiune indelungata
asupra organismului chiar si in doze mici poate provoca toxicitate cronica. De aceea,
locul unde se lucreaza va fi bine aerisit, cele mai indicate fiind nisele chimice cu tiraj de aer
prin sistem mecanic de ventilatie.
Procedeul de relevare cu clorura de plumb este urmatorul: in primul rand substanta
se usuca bine si se piseaza pentru a fi ca o pudra fina uscata (de altfel aceasta recomandare
este valabila pentru toate pudrele relevante). Apoi, pudra se introduce intr-un recipient care
se ataseaza la pulverizatorul de pulbere. Orificiul tubului de pulverizare se tine la o distanta
de 100-350 mm de urma si inclinat la 45 fata de aceasta. Se va avea in vedere ca jetul de
pudra sa treaca aproape razant peste varfurile crestelor urmei (care reprezinta santurile),
Praful relevant actioneaza asupra crestelor papilare din stratul de grasime sau ulei, pe
care le face rezistente, iar procesul consolidarii desenului continua si dupa terminarea
relevarii. Dupa evidentierea urmelor, suporturile respective vor fi lasate la temperatura
camerei o perioada de 24 ore, timp in care urma desenului papilar se consolideaza si, in
acest stadiu, poate fi fotografiat.
Dupa o perioada de 10 zile urma se solidifica atat de puternic incat factorii extemi
ca: umezeala, praful, caldura etc. nu o mai pot distruge.
Dupa cum s-a aratat, alegerea prafului pentru relevare depinde, in mare masura, de
culoarea suprafetei pe care se gasesc urmele papilare.
Daca urmele se gasesc pe o suprafata multicolora, pe un ambalaj de tigari, pe un
tablou in culori, pe o revista sau bancnota, pe obiecte de masa plastica etc., este necesar sa
se utilizeze pentru relevare substance fluorescente. Urmele relevate cu astfel de pulberi
devin vizibile la examinarea sub actiunea radiatiilor ultraviolete.
47

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

In afara de pudra galbena fluorescenta, despre care s-a amintit, dintre pulberile
care devin fluorescente sub actiunea razelor ultraviolete se mai recomanda :
antracenul, sulfura de zinc,ortosilicatul de zinc, oxina plus pudra de talc 50%,
salicilatul de sodiu cu amidon, oxidul de zinc cu colofoniu etc.
Urmele de pe metalele cromate sau nichelete nu se pot releva cu pudrele
obisnuite, si de aceea cea mai indicata este funinginea de camfor sau de polistiren.
Funinginea se obtine prin arderea unei anumite cantitati de camfor ori polistiren sau
chiar prin arderea unei lumanari fabricata pe baza de produse petroliere. Obiectul se
trece cu portiunea care cuprinde urma prin fumul ce rezulta cand acestea ard si
funinginea va adera la locul atins de crestele papilare. Apoi cu pensula fina se sterge
surplusul de funingine, iar urma va aparea relevata in negru.
C. TRATAMENTUL CHIMIC
In afara tratamentului optic si mecanic, urmele papilare latente pot fi vizualizate
prin tratarea cu o serie de substante chimice in stare de vapori sau solutii. Acest
tratament se aplica, de regula, in laborator si permite obtinerea de rezultate
spectaculoase. O serie de tehnici de relevare chimica pot fi folosite la locul faptei in
cazul obiectelor mici pe care se gasesc urme vechi sau atunci cand se utilizeaza
vaporizarea.
Tehnica vaporizarii este cunoscuta de specialisti sub denumirea de aburire.
Aburirea cu vnpori de iod
Metoda este bazata pe aceea ca vaporii de iod adera repede pe substante
organice. Substanfele organice, existente pe suprafafa pielii si care lasa urme digitale, se
coloreaza deosebit de intens cu iod. Metoda prelucrarii se foloseste, de obicei, la relevarea
urmelor lasate pe hartie sau pe perete.
Dezavantajul releviirii cu iod a urmelor consta in faptul ca ele dispar destul de
repede: uneori de abia se reuseste fotografierea lor. Pentru a nu mai dispare, urma relevata cu
iod va fi tratata cu o pasta de dextrina. Se va lua pasta cu degetul si se trece peste urma
relevata, usor, fara a se freca, astfel ca la suprafata sa adere un foarte stibtire, si atuntci urma
va capata o culoare intensa, albastru-violet. Urma astfel prelucrata este durabila, insa imaginea
ei se gaseste intr-un strat de pasta si pentru acest motiv hartia nu trebuie sa fie supusa unei
actiuni vatamatoare (sa nu fie indoita, frecata sau umezita). Se poate folosi si pelicanolul (pasta
alba de lipit).
Aburirea cu iod este ineficace in cazul urmelor vechi, fiind foarte corosiva pentru
suporturile metalice.
48

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Aburirea cu vapori de acid fluorhidric


Procedeul se poate aplica numai in cazul urmelor papilare ramase pe sticla si se
bazeaza pe actiunea corosiva a acidului fluorhidric asupra sticlei,conform reactiei:
SiO2 + 6HF = (SiF(j)H2 + 2H,O
Suprafata sticlei acoperita cu grasime lasata de crestele papilare nu este atacata de
acidul fluorhidric, in timp ce spatiile dintre creste sunt atacate iar sticla devine aici mata.
Aburirea se realizeaza prin simpla asezare a portiunii de sticla purtatoare de urme
papilare deasupra unui vas din material plastic in care s-a introdus acid fluorhidric
concentrat, astfel incat vaporii degajati sa vina in contact cu sticia.
Timpul necesar relevarii este de maxim 5 minute. Dupa aceasta, sticia se spala cu
apa din abundenta, iar apoi se usuca cu hartie de filtru sau cu o carpa.
In lipsa acidului fluorhidric concentrat, se poate folosi un amesteca 2-3 g
fluorura de sodiu sau calciu cu 5-10 g acid sulfuric concentrat.
Urma relevata prin acest procedeu permite examinarea crestoscopica sau
poroscopica si se poate pastra un timp indelungat.
Aburirea cu vapori de cianacrilat
Una din cele mai moderne metode de relevare a urmelor papilare, folosita in toate
tarile dezvoltate, consta in folosirea vaporilor produsi de esterul de cianacrilat.
Moleculele de vapori provenind de la un ester de cianacrilat, incarcat cu electricitate
pozitiva, sunt atrase de electricitatea negativa a grasimilor(lipidelor) secretata de
glandele sebacee. In amestec unele cu altele, formeaza un lant chimic
(polimerizare) care permite colorarea cresteior in alb si, totodata, fixarea lor.
Acest procedeu permite relevarea urmelor ramase pe majoritatea
suprafetelor lise sau semiporoase si in particular, pe toate materialele pfastice
flexibile sau rigide, pe cauciuc, pe arme, pe piele. pe p.v.c, cateva tipuri de
polietilena, pe lemn tratat cu vopsea lacuita, pe metale (argint, zinc, nichel) etc.
Cele mai bune rezultate sunt obfinute cu urme proaspete. Timpul mediu de
relevare variaza intre 5 si 20 minute. In unele cazuri este necesar sa se prelungeasca
tratamentul mai mult timp dar urmele trebuie sa apara dupa 30 minute.
Substanta generatoare de vapori este livrata de unii producatori in plicuri
bine inchise, care se pot pastra timp de sase luni si mai mult in frigidere, fara a fi insa
congelata. Inainte de folosire plicurile se lasa sa ajanga la temperatura camerei.
Instructiunile de folosire imprimate pe plic prevad urmatoarele precautii: o doza (un
pachet) poate fi folosit intr-o incinia inchisa, de dimensiunile unui acvariu, in care se
introduce obiectul purtator de urme. Alaturi de plicul deschis complet, in conteiner se
pune un vas cu apa calda pentru asigurarea urmiditatii - evaporarea incepe imediat si
49

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

continua tismp de 8-12 ore. Dupa 20 - 30 min de la scurgerea termenului de 12 ore,


scoate obiectui cercetat pentru a se examina urmele.
Daca nmprentele nu sunt clare, se plaseaza obiectui inapoi in conteiner si se
continua expunerea.
Penrru incaperi sau automobile, se pot folosi simultan 4 - 6 plicuri
sau mai multe. De regula, un plic este suficient pentru aproximativ 1 m 2 ; la
incaperile ce au tavanul situat la 2,5-3 m inaltime. Esterul de cianacrilat produce
vapori iritanti. Pe timpul folosirii se va evita respiratia timp indelimgat in mediul
de vapori si contactul cu pielea sau ochii.
Alti producatori livreaza cianacrilatul sub forma lichida in sticlute de
diferite marimi. Pentru evaporare se folosesc de regula recipiente de sticla prevazute
cu un aparat de incalzire reglabil intre 100 si 300 o C, in care se asaza o cuva cu
solutia de cianacrilat si obiectele purtatoare de urme.
Tot in imeriorul sau se mai asaza un obiect de culoare neagra pe care a fost
creata o urmu de control si un pahar cu apa calda (timp de 10 minute) pentru
umezirea aerului. Cand urma martor este bine relevata, se deschide incinta, se
reutilizeaza si apoi se lasa urma relevata sa se usuce 10 - 15 minute. Daca urma este
vizibila si se detaseaza de fond, poate fi lotografiata direct la lumina naturala sau
artificiala. Daca se confunda cu suportul, poate fi fotografiata cu lumtna coaxiala sau
incidenta. Daca nu, se poate trata cu o pudra clasica sau fluorescent si apoi fotografiata.
Folosiriea solutiei de Rosu de Sudan
Sc pregateste o tava sau un alt vas, in care obiectui purtator de urme este
asezat pe doua suporturi de lemn si apoi se toarna peste el solutia de Rosu de Sudan
III pana la acoperirea completa. Se tine astfel 24 de ore intr-o cuva, la temperatura
de 40 gr.C, dupa care se spala in apa rece si se usuca. Urmele digitate vor aparea intro culonre rosie-caramizie, fiind rezistente la frecare. Pentru a prepara solutia de Rosu
de Sudan, se iau 500 ml de alcool etilic 70 gr. si 40 g Rosu de Sudan III. Alcoolul se
pune la fiert intr-un vas cateva minute si apoi, asa cald, se toarna peste cele 40 g Rosu
de Sudan III. Dupa aceasta se pune solutia intr-o etuva la temperatura de 40 gr. C si
se tine 24 ore. Apoi se raceste. se fillreaza si se intrebuinteaza dupa metodologia
descrisa mai sus.
Metoda Negrului de Sudan
Negrul de Sudan este o tincture care coloreaza componentele grase ale
glandelor sebacee producand o imagine albastru-inchis. Se poate folosi cu succes la
tratarea suprafetelor neporoase de sticla, metal, material plastic, acoperitt cu un strat
subtire de grasime, ulei, deseuri alimentare, resturi uscate de bauturi etc., unde pudrele
sunt ineficace. Poate fi folosit, de asemenea, drept colorant pentru relevarea cu
cianacrilat. Este contraidicat pentru suprafetele poroase.Relevarea urmelor se face cu
50

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

solutie activa care se varsa intr-o cuva curata si uscata. Obiectele mici purtatoare de
urma se scufunda in solufie timp dc 2 - 3 minute unde pot fi manipulate cu ajutorul
pensetelor. Dupa aceasla. obiectele se spala cu grija in apa curenta pana la disparitia
excesului de tinctura si se usuca apoi la temperatura ambianta. Suporturile de
dimensiuni mari pot fi tratate cu ajutorul unui pulverizator.
Prepararea solutiei: 15 g de Negru de Sudan se amesteca cu un litru de
alcool denaturat intr-un vas de 2 litri peste care se adauga 500 ml de apa distilala.
Solutia se poate conserva intr-un vas de sticla perioade lungi de timp.
Meloda nitratului de argint
Nitratul de argint reactioneaza cu clorurile prezente in urmele papilare latente
producand clorura de argint care, dupa ce este expusa la iumina, se transforma in argint
metalic dand amprentei o culoare maro-inchis sau gri.
Reactivul este indicat pentru urme vechi, ramase pe lemn natur (brut), dar nu
da rezultate pe lemnul vopsit, lacuit, ceruit sau pe articole ude. In cazu] hartiei este mult
inferior solutiei de ninhidrina.
Solutia se prepara din 10 g nitrat de argint amestecat bine cu 500 ml metanol
intr-un vas curat de sticla si se poate conserva la intuneric in borcane opace de 500 ml
prevazute cu gat filetat.
ObiectuI purtator de urme se poate scufunda in solutie, pulveriza cu un spray
sau se poate acoperi uniform cu solutie folosind o pensula. TratamentuI se aplica in
iaborator la lumina rosie si dureaza o secunda in cazul scufundarii sau pana la
impregnarea intregii suprafete dupa care, obiectul se usuca complet la intuneric apoi se
expune la lumina intensa (U.V. sau soare) timp de 10 - 60 minute.
Expunerea se prelungeste pana cand fondul obiectului incepe sa se inchida.
Iluminarea necesara se poate asigura prin folosirea unei lampi Fotoflood de 500 W,
amplasata la 500 mm de obiect.
Cand urmele au atins maximum de contrast, trebuie fotografiate rapid. Dupa
fotografiere, obiectele purtatoare de urme se pastreaza la intuneric.
Tratarea cu ninhidrina
Relevarea cu ninhidrina se bazeaza pe reactia acesteia cu aminoacizii din
transpiratie.
Este una din rarele metode care permit relevarea urmeior foarte vechi gratie
stabilitatii aminoacizilor pe suporturile poroase de celuloza, cum ar fi: hartia si
cartonul de diferite compozitii si calilati.

51

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Compozitia solutiei folosita in tarile dezvoltate este urmatoarea:


5 g ninhidrina;
27 cmc alcool metilic (metanol);
640 cmc eter de petrol.
La prepararea solutiei se indica utilizarea recipientilor de sticla curati si uscati.
Dupa masurarea cantitatilor se adauga ninhidrina in metanol, se amesteca bine, apoi se
completeaza cu eterul de petrol, se agita si se lasa in repaus 15 - 20 minute pentru
decantare.
Se arunca stratul galben inchis observat in vasul de decantare, dupa care
solutia ramasa se conserva in flacoane de sticla opace, bine inchise si ferite de
lumina. Solutia este stabila in jur de 3 saptamani.
In practica criminalistica din tara noastra, se mai folosesc si alte retete cum ar fi:
solutie de 5% ninhidrina in alcool etilic de 96; 75 g clorura de cadmiu dizolvate in 6
cmc apa distilata la care se adauga 0,3 cmc acid acetic si 100 cmc acetona, apoi 2 g
ninhidrina.
Aplicarea solutiei pe obiectele purtatoare de urme se poate face prin tamponarea
cu vata a suprafetei documentului, prin scufundarea acestuia intr-o tava cu solutie timp
de cateva secunde ori turnarea lichidului peste documentul asezatin cuva. Dupa
scurgerea solutiei, documentele se suspenda pe un suport intr-o incapere intunecoasa
timp de 1 2 - 15 ore.
Ninhidrina poate altera doeumentele, de aceea este bine sa ne asiguram ca
celelalte expertize la care acestea vor fi supuse, au tost efectuate. Inaintea aplicarii
tratamentului, documentele se vor fotografia si se va anunta anchetatorul care se ocupa
cu solutionarea dosarului asupra riscurilor de dizolvare a cernelii, innegrirea hartiei
termosensibile si distrugerea lextelor autocolante.
Accelerarea relevarii cu ninhidrina poate fi realizata printr-una din metodele
expuse in continuare:
trecerea suportului prin fata unei surse de caldura;
punerea documentului in dulapulde uscat filme in care a fost asezat un
vas cu apa calda;
asezarea documentului intr-o invelitoare cartonata peste care se trece cu
un fierde calcat;
punerea hartiei tratate intr-o etuva incalzita la 70gr.C cu o umiditate de
70% sau intr-un cuptor cu rnicrounde la care ventilatia a fost blocata la 80% cu o
saturatie de apa in jur de 5 mm la putere maxima.
Hartiile tratate raman sensibile mult timp si de aceea nu trbuie expuse timp
indelungat la lumina si nici nu trbuie atinse.
Important de retinut este faptul ca urmele vechi de pe hartii, fiind relevate cu
nitrat de argint sau ninhidrina pot aparea pe reversul hartiei prin patrunderea cu
52

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

timpul, a substantelor din urma in stratul de hartie. De aceea, urmele trebuie inversate
fotografic si examinate si in acest fel.
Metoda revelatorului fizic
Se utilizeaza in general dupa tratamentul cu nihidrina si permite relevarea de
urme suplimentare, fiind eficace pentru relevarea urmelor latente de pe hartii si alte
materiale poroase (lemn brut) care au fost udate.
Metoda nu da rezultate pe suprafete neporoase si prezinta inconvenientul ca
necesita un timp lung de preparare a solutiilor si de folosire a lor. Ea poate fi aplicata
numai in laborator la adapost de lumina zilei si numai de catre operatori
experimentati.
Revelatorul fizic este o metoda chimica (lichida) a carei aplicare se face in
zece etape.
Obiectele sunt mai intai tratate cu o solutie de acid maleic , apoi amprentele
sunt relevate cu o solutie activa , dupa care se trece la spalarea suporturilor in trei in
ntrei bai de apa distilata si in apa curenta (in total 35 de min.). Obiectele pot fi apoi
lasate sa se usuce la temperature camerei.
Pentru prepararea solutiilor si aplicarea tratamentului, este bine sa se apeleze
la laboratoare criminalistice cu experienta in acest domeniu.
Suspensia de micropurticule
Este un procedeu simplu si rapid care da rezultate rnultumitoare, dar care este
mai eficace pentru urmele proaspete decat pentru cele vechi. Solutia de microparticule
este o suspensie de disulfura de niolibden intr-o solutie de detergent si adera la
componentii grasimilor din amprentele latente, formand un depozit gri.
Se recomanda a fi folosita pe suprafefele neporoase ca inlocuitorii de piele,
pungile de material plastic, hartiile glasate sau plastifiate, polistirenul expandat.
Prin pulverizare se poate aplica pe toate suprafetela neporoase chiar si pe cele
umede, darn u este recomandat pentru hartie.
Prepararea solutiei concentrate: intr-un vas de material plastic de 1000 nil
se toarna 500 ml apa si apoi, cu o pipeta gradata se adauga 4 ml TERITOL 7, se
amesteca bine obtinandu-se solutia de detergent. Se adauga apoi progresiv 50 g
PUDRA ROCOL AS in solutia de detergent amestecandu-se continuu. Solulia
concentrata se conserva timp indelungat.
Solutia activa se prepara prin varsarea celei concentrate intr-un bidon de
material plastic de 5 litri care se completeaza cu 4.5 litri apa. Pentru a putea fi
folosifa la vaporizare, soiutia concentrata se toarna infr-o sticla de 5 litri peste care
se adauga 3 litri de apa dislilata.

53

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Relevarea cu violet de gentiana


Violetul de gentiana este un produs care permite relevarea urmelor
papilare in principal pe suprafete adezive. Poate fi insa utilizat si pentru urme
uleioase. grasoase sau siropoase.
Solutia de violet de gentiana este foarte toxica, infiamabila. corosiva si se
absoarbe rapid de piele. De aceea, la prepararea si utilizarea ei se vor respecta cu
strictete regulile de protectie a muncii in laboratoarele de chimie.
Solutia concentrata se compune din: 5 g violet de metyl 6 B sau
echivalent; 10 g fenol si 50 ml etanol, are culoare violeta si se conserva nedefinit
in sticle de 100 ml, ermetic inchise si etichetate.
Solutia activa se obtine dintr-un ml de solutie concentrata peste care se
adauga 15 - 30 ml apa distilata la temperatura de 15 25C. Dupa fiecare
utilizare, solutia se arunca.
Pentru tratarea benzilor adezive, solutia activa se varsa in cutii PETRI
curate si uscate. Se trece banda de 2 - 3 ori prin solutie (la benzile cu suport de
celuloza va intra in contact cu solutia numai partea adeziva). Cand urmele
relevate au contrastul optim, banda adeziva se spala in apa curenta, rece, apoi se
usuca la temperatura camerei.
Amprentele relevate cu aceasta solutie pe suporturi adezive negre sau
inchise sunt in general invizibile. Ele pot fi vizualizate prin transferare cu o foaie
de hartie fotografica alb-negru fixata in prealabil.

Relevareu urmelor latente cu D.F.O.(1,8-diza-9-Fluorenona)


D.F.O. este un reactiv pentru aminoacizi care produce o colorare rosie a
urmelor papilare tratate. Acesta are avantajul suplimentar de a fi fotoluminescent la
temperatura ambianta fara tratament secundar si intr-un timp foarte scurt (de la 10
la 15 minute).
Tratamentul este simplu si rapid, caci esantionul este cufundat repede
intr-o solutie de D.F.O.. uscat, apoi tratat din nou, inainte de a fi incalzit la I00
gr.C in jur de 10 minute. Amprentele astfel relevate sunt vizibile la lumina
zilei, sau in fotoluminiscenta in excitatie la 530 nm (sau. in anumite cazuri, la
470 nm) si detectarea la 570 nm, utilizand filtrul de observatie la 590 nm
(conditii obtinute ideal cu lampa polilight). Randamentul este excelent si
detectarea extrem de sensibila de temperatura ambianta (o racire in azot lichid nu
aduce nici un avantaj suplimentar) pentru un cost relativ modest.

54

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Trebuie remarcat ca fotoluminiscenta este mai puternica imediat dupa


incalzire si diminuata cu timpul din cauza umiditatii ambiante. O a doua
incalzire a amprentei restabileste semnalul in toata amploarea. Aceasta se
adauga la faptul ca D.F.O. poate fi urmat de un tratament cu ninhidrina sau
analogii sai ori de un tratament secundar cu zinc pana cand rezultatele sunt
satisfacatoare. In acest ultim caz, culoarea este modificata dupa o incalzire la 100C
timp de 10 minute (rosu clar la rosu inchis, similara culorii obtinute in mornentul
reactiei la ninhidrina) si luminiscenta este usor marita (folosita in cazuri limita).
Incercarile de la Institutul de Politie Stiintifica si Criminologie din Lausanne Franta au aratat ca D.F.O. este mai sensibil ca ninhidrina urmata de tratament
secundar. Sensibilitatea sa este cel putin egala cu aceea a 5 - metoxininhydrinei
urmata de tratament secundar.
Singurul dezavantaj al D.F.O. este coloratia sa slaba (greu vizibila) la lumina
zilei si , deci, necesitatea folosirii unei lampi cu filtru si a unei munci de detectie in
fotoluminescenta.
Prepararea solutiilor:
a)
solutie concentrata: diluati 0,05 g. D.F.O. in 2 ml. metanol si 4 ml. acid
acetic;
b)
solutie active: diluati solutia concentrata in 994 ml. ARKLONE TM
(1,1,2- triclorotrifluoretan).
Mod de folosire:
Hartia este introdusa repede (aproximativ 5 secunde) in reactiv, uscata 30 secunde
in aer liber, apoi retratata in soliitie de D.F.O. aproximativ 5 secunde. Hartia este apoi incalzita
intre 90gr. si 100gr. Incalzirea poate fi repetata pana cand luminescenta a scazut din cauza
umiditatii ambiante. Un tratament secundar cu saruri metalice (zinc de exemplu) permite o
usoara intarire a fotoluminescentei.
Urmele digitate create cu sange pot sa fie latente atunci cand sunt create
fie pe un fond de culoare apropiata, fie cu serul sangvin in care hematiile
colorate ori nu exista, ori se afia in cantitafe foarte mica. Retele folosite de
practica din tara noastra pentru relevarea acestor urme au la baza benzidina.
Ele sunt inspirate din practica altor tari si au dat rezultate bune. Iata
doua retete:
Prima reteta:
Se dizolva 1 g benzidina in 10 ml acid acetic glacial, dupa care se lasa
cateva minute la temperatura camerei; se ia apoi 1ml din solutia de mai sus si se
toarna in 20 ml de solutie de colodiu 2,5% in eter etiIic; la aceasta se adauga 0,01
ml de peroxid de hidrogen 30% (perhidrol). Reactivul este pulverizat peste urma care
apare in albastru inchis. Daca este necesar sa fie conservata pe un timp indelungat,

55

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

dupa relevare, peste urma se toarna o solutie de 5% colodiu in eter etilic si dupa
uscare se acopera cu banda transparenta adeziva (scotch) si se ridica.
A doua reteta:
Se prepara o solutie de 50% pudra benzidina in alcool etilic de 70. La doua
parti din aceasta se adauga o parte din peroxid de hidrogen de 3% (apa oxigenata). Fie
prin pulverizare, fie prin cufundarea obiectului; urma apare albastra. Developarea trebuie
oprita prin clatirea cu apa rece, obieclul fiind apoi uscat.
Solutiile descrise trebuie sa fie mereu proaspete.
Tratarea urmelor papilare create cu sange prin metoda NEGRU AMIDO
Negru amido coloreaza in albastru inchis proteinele continute in sange. Nu produce
nici o reactie cu constituentii obisnuiti ai urmelor papilare latente si poate fi utilizat in paralel
cu alte tehnici atunci cand sunt examinate amprente patate de sange.
Cele mai bune rezultate se obfin pe suprafete neporoase. Cand amprentele cu
sange sunt recente, se recomanda folosirea laserului.
Procedeul se compune din folosirea unei solutii active si a doua solutii de
spalare.
Solutia activa se prepara astfel: 1 g de Naphtol blue black B (sau echivalent)
se pune intr-un vas de sticia curat de 1 litru. Se amesteca cu 50 ml acid acetic apoi se
adauga 450 ml metanol si se amesteca timp de 30 minute cu un agitator magnetic.
Solutia se pastreaza intr-o sticla etichetata, cu gat filetat.
Solutia de acid acetic plus metanol este incolora si se prepara din 100 ml acid
acetic turnat intr-o sticia de 2 litri peste care se adauga 900 ml metanol. Pentru
consumare, solutia se transfera intr-o sticia de 1 litru cu gat filetat.
Soiutia a treia se compune din 50 ml acid acetic peste care se adauga 950 ml
apa distilata, procedandu-se la preparare la fel ca la soiutia a doua.
Daca urmele papilare cu sange sunt vechi, se introduce obiectul purtator in
metanol timp de o ora pentru fixarea prealabila, apoi se trece in solutia activa timp de
cateva secunde pana la 2 - 3 minute. Se trece apoi in soiutia a doua (acid acetic plus
metanol) si se tin pana cand se atenueaza execsuI de colorare a fondului. In final, se
introduce 30 secunde in solutia a treia. Se usuca suportul la temperatura ambianta si se
fotografiaza urmele.
In literatura de specialitate recenta este prezentat D.A.B. (3,3 diamonobenzidina),
un reactiv foarte eficace pentru a pune in valoare amprentele create cu sange.
Urmele sunt mai intai fixate intr-o solutie de D.A.B. continand apa oxigenata.
Amprentele se coloreaza atunci in maro inchis. Autorul propune adaugarea de N.B.D.
(un colorant lumimscent) in solutia de fixare.

56

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

In anumite cazuri aceasta modificare provoaca o tuminescenta in amprenta dupa


prima etapa a tratamentului D.A.B. O asemenea luminiscenta este utilizata pe suporturi
inchise. Nici un efect al acestei modificari nu a fost remarcat in etapa a doua.
Pe langa procedeele clasice descrise, tehnologia moderna a pus la dispozitia
criminalistilor dispozitivul Laser portabil pentru detectarea si relevarea urmelor digitale.
Unele sisteme laser permit detectarea amprentelor digitaie luminiscente chiar
sub o lumina de fond intensa (de exemplu la locul faptei). Aceste sisteme utilizeaza
lasere cu pulsatie de tipul Nd YAG (CL).
In cadrul Institutului de Criminalistica ai Inspectoratului General al Politiei au
fost elaborate metode de relevare a urmelor digito-palmare de pe pielea urnana si de pe
textile.
Urmele papilare de pe pielea umana se ridica cu ajutorul unui strat de
silicagel de granulatie foarte fina, depus pe o folie de aluminiu (d=0,05). Folia de
aluminiu se aplica cu partea acoperita cu silicagel (fata alba ca un perete) pe locurile
de pe corpul victimei pe care se presupune ca exista urme papilare create de autorul
infractiunii (gehunchi si fafa inferioara a genunchilor. sani, maini, partea superioara
a palmei, gat etc.). in functie de natura infractiunii.
Dupa aplicare pe pielea victimei. folia de aluminiu este ridicata si pulverizata cu
vapori de iod, pe suprafata cu silicagel. In cazul in care apar urme papilare, acestea vor fi
fixate prin fotografiere. Daca nu apar sau cand nu exista posibilitatea de pulverizare a
vaporilor de iod, urmele papilare, eventual ridicate de pe corpul victimei, pot fi
evidentiate prin pulverizarea foliei de aluminiu pe partea cu silicagel cu o solutie de acid
sulfuric in apa (concentratie 30%), dupa care folia se incalzeste intr-o etuva sau alta sursa
de incalzire (resou electric fier de calcat etc.) la 120 140C timp de 5 - 15 minute (in
functie de cantitatea de caldura generata de sursa folosita).
De regula, incalzirea se face pana ce urmele papilare, care apar in culoare
neagra pe fond alb, capata intensitate maxima. Pentru a se evita deteriorarea
urmelor relevate, este recomandabil sa fie fixate prin fotografiere.
Din experimentarile efectuate a rezultat ca daca victima este in viata, urmele
papilare(ale faptuitonilui sau ale victimei) nu rezista pe pielea umana mai mult de 30
- 60 minute. In cazul in care victima a decedat in timpul infractiunii, urmele papilare
se pot pastra pe pielea umana 24 - 48 ore.
In literatura de specialitate sunt publicate numai metode experimentale de
relevare a urmelor papilare de pe pielea umana, fara a se face referire la folosirea
acestora la rezolvarea unor cazuri reale.
Relevarea urmelor papilare de pe materialele textile se poate efectua prin
pulverizarea pe suprafafa textila pe care se banuie ca pot exista urme papilare, cu o pulbere
obtinuta prin amestecarea intima; a urmatoarelor ingrediente: iod - 10 g. amidon pulbere - 90
g, apa - 9 g, pana la obtinerea unui amestec de consistenta smantanii.

57

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Amestecul obtinut se usuca ulterior intr-o etuva la 60C. Dupa uscare, rezulta o
masa solida formata din conglomerate, care este supusa pulverizarii prin macinare la o
moara cu bile sau alt dispozitiv.
Pulberea de culoare neagra-albastra obtinuta este pulverizata deasupra supraftei
textile pe care se presupune ca exista urme papilare. Dupa aproximativ 15 minute, se scutura
excesul de pulbere. Scuturarea se face cu multa grija, evitand scuturarea brusca a
materialului textil, ce poate duce la stricarea urmelor papilare relevate. Pentru fixare,
urmele respective se vor fotografia.
Posibilitatea de relevare a urmelor papilare de pe materialele textile depinde,
printre altele, de natura si tesatura materialului textil, culoarea acestuia, vechimea urmei
depuse pe material, cantitatea de secretie din care este formata urma. Din
experimentari s-a constatat ca pot fi relevate urmele de pe materialele textile formate
din fibre de bumbac, terocel, matase naturala sau artificiala. Nu se pot releva urme de pe
materialele tricotate confectionate din lana sau materiale sintetice similare, materiale
textile cu diferite modele in textura, de culoare inchisa sau cele care au o vechime
mai mare de 20 de zile.
Pentru relevarea urmelor de pe materiale textile se poate folosi si metoda
metalizarii in vid.
Acest procedeu. numit si depunere metalica, este cunoscut de mai multa vreme.
Are multe aplicatii in industrie. Din 1968. aceasta tehnica a fost aplicata pentru relevarea
urmelor papilare.
In diferite tari ale lumii se folosesc materiale diverse care se rezuma in general
la:
o cuva in care sunt asezate obieclele susceptibile sa poarte amprente;
doua borne incalzitoare dintr-un aliaj special montate in interiorul
acestei cuve;
posibilitatea realizarii unui vid de aer in cuva si apoi a sublimarii
simultane a unor fire de aur si zinc.
Un strat de aur se depune pe suport si se amesteca cu transpiratia din urma
papilara. Zincul se fixeaza doar pe pelicula de aur care a aderat la suport, desenand
crestele amprentelor papilare.
Lucrarile efectuate in mai multe tari si in particular la Institutul de Politie
Stiintifica din Lausanne, au permis punerea in evidenta cu succes a urmelor pe materiale
plastice.
Amprente proaspete (cu vechime mai mica de 48 ore) au fost relevate pe tesaturi
si bancnote.
Un tratament secvential dupa folosirea cianacrilatului a permis punerea in
evidenta a amprentelor pe o piele(de origine animala) relativ bruta.

58

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Aceasta metoda este cea din urma sansa si poate da rezultate atunci cand
alte tehnici au esuat.
Metodele chimice de relevare a urmelor papilare latente sunt mult mai
numeroase si variate, cuprinzand si alte retete decat cele prezentale. Aplicarea
metodelor si tehnicilor de identificare si relevare a urmelor papilare latente se va
face cu respectarea unei succesiuni care sa permita conservarea urmei tratate si
imbunatatirea imaginii acesteia de la un procedeu la altul.
In practica cercetarii locului savarsirii infractiunilor. se intalnesc uneori cazuri
cand urmele digitale raman pe stratul de gheata ce acopera ochiurile de geam sau
suprafetele netede expuse temperaturilor scazute. In asemenea situatii metodele clasice
si moderne de relevare nu sunt de prea mare ajutor. Aici, experienta tehnicianului
criminalist de teren are rolul principal.
2.5 Ridicarea urmelor papilare
Prin ridicarea urmelor papilare se nelege luarea lor sau a obiectului purttor de
urme din cmpul infraciunii cu scopul de a le transporta la laborator pentru a fi studiate
sau de a fi anexate la dosarul cauzei.
n raport cu situaiile ivite la locul faptei i cu obiectul purttor al urmei papilare,
se va aplica una din metodele de ridicare elaborate de criminalistic:
a) prin fotografiere;
b) prin transferarea pe pelicul adeziv;
c) prin mulaj;
d) prin ridicarea obiectelor purttoarea de urme.
A. Ridicarea urmelor papilare prin fotografiere.

Fotografierea este metoda principal de ridicare a oricror feluri de urme


i n special a celor de suprafa. Prin aceast metod urmele nu sunt influenate cu
nimic, existnd posibilitatea ca apoi s se aplice i alte metode de ridicare.
Urmele papilare se fotografiaz la laborator, unde sunt condiii optime.
Urmele papilare se fotografiaz la faa locului numai cnd obiectul pe care se
gsesc nu poate fi transportat la laborator. Sunt fotografiate att urmele de adncime ct
i cele de suprafa.
Urmele papilare se fotografiaz numai dup ce au fost scoase n eviden prin
una din metodele de relevare. La fotografiere se lumineaz ambele pri, sau numai o
parte, pentru a aprea toate detaliile i a se forma contrast ntre urm i fond. n condiii
speciale, urmele se vor fotografia direct, fr a fi relevate, pentru a se obine fotografia
porilor sau a muchiilor crestelor papilare care este primul pas n expertiza poroscopic.
Este recomandabil ca ori de cte ori se va face o fotografie a urmelor la locul
faptei, pe obiectele mari urma s fie acoperit cu o hrtie ce se lipete la coluri i se
59

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

sigileaz i care se pstreaz pn ce se developeaz filmul. n caz c fotografierea n-a


reuit, se va repeta, iar dac s-a realizat n bune condiii, se va proceda la ridicarea
urmelor i cu pelicule adezive.
B. Ridicarea urmelor prin transferarea pe pelicul adeziv.

n diferite situaii se pot gsi urme digitale la care nu se poate realiza ridicarea lor
pe cale fotografic, datorit convexitii mari a obiectului purttor de urme, ca: becuri
electrice mici, stilouri, eprubete, etc. De aceea, dup relevare, astfel de urme se transfer
pe pelicula adeziv. La fel se procedeaz i cu urmele existente pe obiecte, care, din
cauza poziiei lor sau a spaiului strmt nu permit ntrebuinarea aparatului fotografic.
Foliile adezive pot fi transparente, albe sau negre, alegerea fiind n funcie de
culoarea urmei.
Pentru ridicarea urmei cu ajutorul peliculei adezive este necesar ca urma s fie
bine relevat numai cu una din pudrele colorate; dup aceea se taie o pelicul de culoare
contrar prafului ntrebuinat la relevare. Se ia apoi pelicula i dup ce se desprinde
celuloidul de protecie de deasupra se aplic peste urm, apsndu-se bine cu degetul
dintr-o margine n alta, pentru a elimina aerul. Se va avea grij s nu se mite pelicula
peste urm, stricnd-o. Apoi, pelicula se ridic, urma fiind transferat, i peste ea se
aeaz bucata de celuloid de protecie.
n cazul utilizrii peliculelor adezive, cnd aceasta nu s-a fcut cu suficiena
atenie, la prelucrarea i examinarea lor n laborator se pot comite erori care mpiedic
identificarea. Trebuie s se in seama de faptul c prin transferare urma se inverseaz:
delta din dreapta apare n stnga i invers. De asemenea, urmele relevate cu pudre albe
sau de culori deschise vor avea anurile negre i crestele albe, ceea ce reclam
inversarea lor pe cale fotografic, urmnd ca apoi pozitivul s fie comparat din nou cu
urma real pentru a se verifica dac nu s-a strecurat o greeal care poate crea mari
greuti elucidrii cazului.
C. Ridicarea urmelor papilare de adncime prin mulaj.

Urmele papilare de adncime, n funcie de natura obiectului pe care au rmas, pot


fi ridicare cu ajutorul mulajelor de stearin, parafin cear, cear cu oxid de zinc,
alginat, latex sau ipsos.
Urmele de adncime ce se ridic prin mulaj se creeaz cnd infractorul a pus
degetele, mn sau planta pe chitul proaspt al geamului pe obiectele proaspt vopsite,
pe unt, ciocolat, pe plastilin de la sigiliu, pe lumnrile care s-au utilizat n diverse
aciuni infracioniste, pe spun, pe sol moale, .a.
Dup ce au fost descoperite i fotografiate, urmele sunt pregtite n vederea
ridicrii lor cu ajutorul mulajelor. Pregtirea const n curirea de obiecte sau de
particule strine ce au czut n urm, dup formarea sa. Particulele de praf, nisip,
bucile de sticl, vopsea uscat etc., se ndeprteaz fie printr-un curent de aer, fie cu
ajutorul unei pensete.
60

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Dup curirea sa, urma se mprejmuiete cu plastilin, astfel ca mulajul s aib o


grosime suficient pentru a nu se sparge uor.
Dup pregtirea urmei se prepar pasta pentru turnarea mulajului. n general, cnd
obiectul primitor este dintr-o materie care se topete uor (cear, spun, untur), pasta se
prepar din ghips, avndu-se n vedere ca praful de ghips s fie mai nti cernut cu o sit
deas pentru a fi ct mai fin, lucru necesar unei reproduceri ct mai exacte a construciei
desenelor papilare.
n cazul cnd materia n care este format urma rezist la temperatura ridicat, se
poate executa mulajul din parafin, sau cear 75% i zinc weiss 25%.
n ultima vreme a intrat n practic confecionarea mulajelor dintr-un material
foarte fin, numit alginat. Acest mulaj reproduce cel mai bine detaliile fine ale desenelor
papilare. Se mai poate folosi pasta de mulaj care se livreaz laboratoarelor uzinale dotate
cu profilografe pentru msurarea rugozitii pieselor fine (profilografe de tipul Talysurf
ori Perth OMeter) sau mulajul de latex.
Mulajele obinute se vor unge cu tu foarte fin i se vor rula pe hrtie,
reproducndu-se astfel urma desenului papilar ce va fi apoi fotografiat. Se mai poate
rula mulajul fr tu ntr-o suprafa presrat cu praf fin, dup care se va fotografia
urma creat n praf, sub un unghi de lumin. Dac urma de praf nu este suficient de
reuit, se cur mulajul cu o pensul fin i se face o alt urm.
D. Ridicarea i ambalarea obiectului purttor din urme.

n cazul cnd urmele invizibile sau vizibile se descoper pe obiectele ce se pot


ridica de la faa locului, acestea se iau avndu-se grij s fie mnuite cu mult precauie.
(fig.11 a,b,c,d)

61

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

c
d
Fig. 11 (a,b,c,d) Prinderea corect a unor obiecte purttoare de urme papilare
2.6 Conservarea i transportarea urmelor papilare i a obiectelor purttoare
de urme papilare
Identificarea este ntotdeauna precedat de activitatea organelor de urmrire
penal n vederea descoperirii, fixrii i ridicrii urmelor, fie de la locul comiterii
infraciunii, fie dintr-un alt loc care are legtur cu comiterea faptei, de pild domiciliul
prezumtivului autor.
La fixarea i ridicarea urmelor, direct sau indirect (prin mulaj, fotografiere,
materiale adezive etc.), se vor aplica regulile metodologice recomandate de tehnica
criminalistic. Acestea sunt extrem de variate i cunosc o permanent ameliorare n
acord cu noile procedee i materiale de mulare puse la dispoziie de tehnologia modern.
Cum au un pronunat caracter tehnic i sunt tratate pe larg n lucrrile de specialitate, nu
este n intenia noastr s ne oprim asupra lor. Ceea ce trebuie ns reinut este faptul c
fixarea, ridicarea i ambalarea urmelor trebuie fcut rapid i cu utilizarea celor mai
adecvate mijloace pentru redarea lor ct mai fidel i conservat strii n care au fost
gsite. Atunci cnd obiectele i urmele nu pot fi ridicate pentru a fi naintate expertului,
caracteristicile trebuie descrise ct mai exact, adic determinate individual i totodat
localizate. La fel, se vor consemna modificrile intervenite precum i orice alte elemente
care s permit reconstituirea condiiilor de formare a urmei.
Descrierea i vizualizarea lor prin fotografii, schie, desene etc., cu respectarea
recomandrilor criminalisticii i a dispoziiilor procesuale, au i scopul de a asigura
autenticitatea probelor materiale; astfel se previne pericolul prezentrii unor probe false
sau substituite, atunci cnd au fost lsate n custodie, cum ar fi schimbarea pieselor de la
autoturismul implicat n accident sau alcoolizarea frauduloas a probelor de buturi
diluate.

62

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Pe sticl sau pe porelan ori alte obiecte netede, urmele digitale se pot pstra ani
de zile dac ele sunt bine aprate.
De exemplu, ntr-un caz, pe suprafaa intern a unei vitrine de muzeu, unde nu
existau cureni de aer i temperatura era constant, urmele au fost relevate foarte uor
dup aproape 8 luni, lsnd impresia c sunt proaspete.
Urmele ns se conserv bine i pe metale, pe porelanuri i chiar pe perei. Se
impune uneori aprecierea vechimii urmei pentru c n acest fel se poate face legtur
ntre fapt i urm.
Transportarea obiectelor purttoare de urme impune respectare unor cerine de
manipulare i ambalare viznd prevenirea distrugerii sau alterrii urmelor. De exemplu,
chiar dac se poart mnui, obiectul se prinde de margini sau de laturile unde, prin
natura lucrurilor, se formeaz cele mai puine urme. Este fals prerea c apucnd un
obiect cu o batist nu periclitm urma.
Insistm asupra necesitii ca obiectele purttoare de urme s nu fie ridicate
nainte de a fi marcate i fotografiate, aspect esenial sub raport procedural. Ambalarea
se face n condiii care s asigure integritatea urmelor, dar i a obiectului. Spre pild,
obiectul nu se nvelete n vat sau n pnz62.
Dup ambalarea obiectului, coletul se sigileaz cu sigiliul organului judiciar care
conduce ancheta. De asemenea, el va purta o etichet numerotat, sau cu alte meniuni
privind locul, data, coninutul etc.
2.7 Camuflarea i falsificarea urmelor de mini.
O parte din infractori vor cuta s nu lase urme de mini pe obiectele pe care la-au
atins, fie tergnd aceste urme dup fiecare contact cu mna, fie avnd minile protejate
cu mnui.
Folosirea mnuilor va crea urme indicnd felul de apucare, mna care a creat
urmele i eventualele malformaii ale degetelor. Urmele lsate de mnui vor indica
detalii din estura acestora, elementele de uzur i uneori, prin prile descusute sau
prin rupturi, fragmente din desenele papilare.
Mnuile din piele sau esturi textile se poart cu mai mult uurin, dar sunt
stnjenitoare la activitile care cer finee tactil adeseori n aceste momente fiind scoase
de infractor care va lsa o serie de urme latente n aceste locuri mai dificile. n toate
cazurile cnd urmele infractorului indic folosirea mnuilor, se va urmri treptat
desfurarea activiti sale, cutndu-se mprejurrile care necesitau o deosebit abilitate
a minilor, pentru a descoperi urmele de mini n perioada de scoatere a mnuilor.
O categorie foarte restrns de infractori folosesc mnui chirurgicale de cauciuc
subire, care asigur n suficient msur fineea pipitului, dar sunt greu de suportat de
persoane care nu sunt obinuite profesional cu purtarea lor.
62

E. Locard, pag 123 i urm; C.E.OHara op. Cit., pag 777 i urm, C. Suciu, op. Cit, pag 222 i urm.

63

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

A treia categorie de mnui folosite de infractor sunt mnuile subiri de a sau


din material plastic n form de reea. Aceste mnui pot fi suportate n timpul activitii
infractorului, asigurnd un anumit contact tactil al minii cu obiectele manipulate, fr
ca desenul papilar s ia contact direct cu suprafaa acestora, dect cel mult n forme
extrem de fragmentate inutilizabile n procesul identificrii. Aceste mnui aerisite nu
sufoc minile i pot fi pstrate tot timpul activitii la locul faptei, att de infractor ct
i de organele de urmrire penal, n amndou cazurile pentru a evita formarea urmelor.
Un alt sistem de nlturare a urmelor desenelor papilare const n distrugerea
temporar a acestor urme prin tratarea minilor cu aceton, sau frecarea feei degetelor
de o piatr fin de polizor. Uneori infractorul i introduce minile n parafin topit,
mbrcnd minile cu un strat subire ce acoper relieful crestelor papilare. Resturile de
parafin i pe alocuri fragmentele de creste papilare indic folosirea acestor msuri de
protecie.
Se cunosc cazuri, de altfel foarte rare, cnd infractorii i-au fcut operaii de
transplantare de piele din regiunea coastelor, pentru a nu-i lsa desenele papilare la
locul faptei.
Sunt cazuri n care infractorul nu se mulumete cu tergerea sau camuflarea
desenelor papilare proprii, ci ncearc inducerea n eroare a organelor de urmrire
penal, lsnd la locul faptei obiecte purtnd urmele papilare ale altor persoane:
instrumente, pahare, oglinzi de buzunar etc. aduse la locul faptei i purtnd urmele
minilor unei alte persoane, sau mbrcnd mnui din materiale plastice cu
reproducerea unor desene papilare strine.
n cazurile n care s-au folosit mnui i au fost ridicate urmele acestora ca avnd
anumite caracteristici individuale, impresiunile luate de pe mnuile persoanelor bnuite
se vor lua numai pe sticl, fiind cea mai bun reproductoare a detaliilor, iar nainte de
luarea impresiunilor se vor sufla pe fiecare deget de mnu vaporii calzi din gur. n
nici un caz mnuile nu se greseaz sau se acoper cu cerneal tipografic nainte de
luarea impresiunilor, cci aceste substane ar putea acoperi unele mici detalii de
uzur.
Sunt cazuri cnd infractorii i protejeaz minile cu diferite obiecte, ca: batist,
ciorapi, sau chiar buci mai mari de materiale textile. n aceste cazuri, urmele minilor
nu pot fi identificate.
2.8 Persistena urmelor de mini i stabilirea vechimii lor.
Una din problemele destul de greu de rezolvat n condiiile actuale ale tehnicii
criminalistice este stabilirea cu exactitate a vechimii urmelor formate de mna
infractorului. Cunoaterea exact a timpului cnd s-a format o urm prezint o deosebit
importan, mai ales n cazurile cnd data la care s-a svrit infraciunea nu se cunoate
prin alte mprejurri.
64

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Vechimea urmei palmare se stabilete cu o oarecare aproximaie, innd seama de


modificrile survenite n substana obiectului n care s-a format urma i n substana
depus pe obiect n procesul de formare a urmei.
Pentru stabilirea vechimii urmelor formate n adncime se va ine seama de gradul
de uscare a obiectului purttor de urm, n raport de natura lui i condiiile de mediu. Pe
lng aprecierea gradului de pierdere a plasticitii, cum este cazul chitului vopselelor,
alimentelor etc., se va ine seama i de gradul de prfuire a acestei urme i de natura
prafului depus, dac suntem informai c locul respectiv a suportat o anumit prfuire
specific ntr-un anumit interval de timp.
Gradul de prfuire i natura acestuia va fi criteriul de stabilire a vechimii i la
urmele de mini de suprafa formate prin destratificare.
n cazul urmelor vizibile de stratificare se va analiza procesul de oxidare i de
descompunere a substanei depuse, prin contactul cu aerul, umiditatea, lumina i
substana obiectului pe care s-a depus. Din substanele depuse n mod frecvent de
minile infractorului, sngele i schimb n mod simitor starea iniial, n funcie de
factorii amintii.
Pentru stabilirea vechimii urmelor latente lsate de minile infractorului se va ine
seama, pe lng modificrile de ordin fizic i chimic ale sudorii i ale grsimilor depuse,
i de felul de reacie a suportului, cci urma se va pstra cu att mai bine cu ct suportul
va fi mai impenetrabil, permind stratului de sudoare i grsime s se difuzeze n masa
lui.
Un criteriu de natur fizic n stabilirea vechimii urmei latente este gradul de
evaporare a apei din urma depus. n primele ore dup formarea ei urma latent este att
de umed nct evidenierea prin prfuire se face n condiii nefavorabile, praful
mbcsind urma i acoperind detaliile. Dup 3-4 ore urma i pierde din umiditate i
poate fi prfuit n bune condiii, timp de mai multe zile i chiar mai multe sptmni, n
raport de suportul pe care s-a format i de condiiile de mediu.
Din toate obiectele purttoare de urme latente de mini, cele de sticl le pstreaz
cel mai bine, apoi urmeaz obiectele de porelan i de metal. Ordinea se continu cu
obiectele de materiale plastice, de lemn lustruit, de piele prelucrat i n ultimul rnd
hrtia, care este cea mai rea pstrtoare a urmelor latente. i n cazul hrtiei putem
stabili unele variaii, n funcie de calitatea ei. Astfel, cu ct sortul respectiv de hrtie
este mai bine prelucrat, i hrtia mai ncleiat, cu att urmele latente de mini vor fi mai
bine pstrate. Pe hrtia satinat, urmele latente de mini vor putea fi scoase n eviden
prin prfuire, uneori timp de 20-30 de zile, pe hrtie velin maximum 10 zile, pe hrtie
concept 24 ore, iar pe hrtia de ziar abia cteva ore.
Pentru termenele aproximative stabilite mai sus, pentru diferitele sorturi de hrtie,
un factor hotrtor l constituie proporia de grsimi depuse n urmele latente. Dincolo
ns de limita maxim a acestor termene, n cele mai multe cazuri, urmele latente de
mini mai pot fi evideniate numai cu reactivi chimici sau prin izotopi radioactivi.
65

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Pentru a stabili vrsta unei urme latente lsate de mini, cele mai bune rezultate se
obin, n cazul urmelor pe hrtie, prin constatarea degradrii treptate a urmei n procesul
de difuzie a ionilor de clor n masa hrtiei. i n aceste cazuri ns se va putea stabili mai
mult vrsta relativ a unei urme latente, adic ordinea formrii lor, pe cnd vrsta
absolut a urmei nu se va putea stabili.
Stabilirea vrstei unei urme latente pe baza migrrii ionilor de clor se face n felul
urmtor. n sudoarea depus, aproximativ 0,1-0,4% este format din clorur de natriu
(NaCl). Urmele latente sunt evideniate prin folosirea nitratului de argint, determinnd
transformarea clorurii de sodiu din urm de clorur de argint, care sub aciunea luminii
este redus n argint metalic. Argintul metalic ia astfel locul ionilor de clor incolori,
evideniind urma invizibil. Clorurile depuse pe hrtie o dat cu statul de sudoare nu
rmn la suprafaa hrtiei, ci migreaz n toate direciile n masa celulozei, ndeosebi
cu tendina de a o traversa. Acest proces de migrare a ionilor de clor dureaz luni i ani
de zile, ajutnd la stabilirea vechimii i vrstei amprentei lsate de mna infractorului.
Datorit acestui fenomen de difuziune se formeaz, de fapt, mai multe imagini ale urmei
latente, una mai intens la suprafaa urmei i alta n adncime, sau chiar pe versoul
hrtiei.
Acest proces de migrare a ionilor de clor nu constituie ns un criteriu absolut al
stabilirii vechimii, cci procesul poate fi grbit sau ntrziat de o serie de factori
dinafar, ca: umiditatea locului unde este pstrat hrtia, gradul hidroscopic al hrtiei,
grosimea foliei de hrtie, gradul de ncleiere al ei etc.
Unele urme nu pot fi relevate cu nitrat de argint dect n primele zile ale formrii
lor, datorit cantitii foarte mici de cloruri din sudoarea unor persoane. n cazurile
acestea se va merge pe evidenierea urmelor pe baza aminoacizilor pe care-i conin.
n legtur cu rezistena urmelor latente n condiii vitrege de pstrare, se cunosc
cazuri din practica de urmrire penal n care s-au evideniat urmele latente depuse pe
cioburi de sticl care au stat un timp ndelungat ngropate n zpad, sau urme relevate
pe obiecte de sticl, pstrate n locuri uscate, dup mai muli ani de la formarea lor.
Obiectele aflate la o temperatur sczut, acoperite de zpad sau umede, nu sunt
supuse procesului de identificare a urmelor latente dect dup ce s-au uscat i nclzit
treptat, la temperatura camerei. n situaia aceasta se pot gsi diferite obiecte de metal
lsate de infractor n afara de locuin, cioburile de geam czute la spargerea ferestrei,
automobilele furate, care pot purta urme latente de mini att pe caroserie ct i pe
geamurile laterale sau pe parbriz.

3. Examinarea urmelor papilare

66

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

3.1 Importanta examinarii prealabile a urmelor papilare in identificarea


criminalistica
n studierea urmelor papilare, descoperite cu ocazia cercetrii la faa locului,
trebuie s facem distincia a dou stadii de cercetare, i anume:
- analiza premergtoare (prealabil);
- analiza propriu-zis a detaliilor caracteristice desenelor papilare;
Cu ocazia analizrii premergtoare a urmelor papilare, n scopul identificrii
persoanei care le-a creat, trebuie s inem seama de anumii factori externi, cum ar fi:
- locul unde au fost descoperite urmele ;
- natura, forma obiectului purttor de urme;
- felul cum sunt dispuse urmele si forma lor.
Problemele ce apar cu ocazia desfurrii cercetrii la faa locului, trebuie
lamurite n aceast prim etap i anume aceea a analizrii prealabile a urmelor
papilare, descoperite n cmpul infracional. Aceste probleme sunt urmtoarele:
- stabilirea poriunii de pe suprafata pielii care a creat urma;
- stabilirea minii i degetului de la care provin urmele ;
Nestabilirea cu exactitate a zonei de pe suprafata pielii, care a dus la crearea
unei urme papilare la faa locului, litigioas,poate duce la rezultate eronate i aici
intervine experiena acumulat n domeniu, care poate nlatura un astfel de rezultat
negativ. n stabilirea suprafetei pielii, care a creat urma, se tine cont de trei criterii
care pot oferi date certe pentru stabilirea acestei poriuni.
Primul criteriu este: felul desenelului papilar, i se are n vedere aici delta,
nucleul, ori un fragment al acestora, liniile papilare respective, natura acestora.
In al doilea rnd, trebuie avute n vedere forma i dimensiunile urmei. Astfel
c, dac suprafaa palmar creeaz urme destul de specifice, relativ uor
determinabile, vrful degetelor, de regul, las urme elipsoidale sau n form de cerc.
Nu n ultimul rnd, trebuie avute n vedere i caracteristicile obiectelui purttor de
urm. De aceea destinaia obiectului, mrimea lui, locul unde urma a fost imprimat,
toate acestea constituind date importante, care au darul de a uura formarea unei
preri despre poriunea de pe piele care a creat urma. Spre exemlu, pe clana uii se
pot descoperi urme palmare dar i digitale, pe cnd pe un obiect de mici dimensiuni,
cum ar fi o sticlu, sunt foarte rare cazurile cand se descopera urme palmare(vezi fig.
12) (sticlua fiind inut cu degetele pentru desfacerea capacului).

67

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Fig. 12 Grup de urme papilare digitale relevate pe un recipient de dimensiuni


relativ mici.
Stabilirera poriunii din suprafata pielii, care a creat urma, se poate face mai
uor n cazul n care pe obiectul respectiv s-a imprimat un grup de urme (vezi fig. 12).
Acest fapt are o importan practic numai dac urmele au fost imprimate ntr-o
anumit ordine, adic numai n cazul n care plasamentul acestor urme prezint o
corelaie de grupare fireasc, conform cu poziia natural a degetelor. Ca exemplu:
pe diferite obiecte de form cilindric sau sferic, se pot descoperi 2-3 urme, conform
ordinii de aezare a degetelor. In determinarea minii, trebuie pornit de la destinaia i
dimensiunile obiectului purttor de urm, asociat cu deprinderile generale de folosire
a minilor pentru uzul diferitelor obiecte. De exempu: un pahar este ridicat, de obicei
cu mna dreapt, o sticlu cu lac de unghii, este inut cu mna stng, iar capacul
deurubat cu mna dreapt. Dac obiectul respectiv are dimensiuni relativ mari, el
este ridicat cu ambele mini.
Din cercetrile efectuate asupra unui numr de persoane destul de mare,
pentru determinarea folosirii minilor, n scopul ridicrii a diferite obiecte, s-a
constatat c aproximativ 97% din subieci folosesc mna dreapt pentru ridicarea unui
pahar, i numai un procent de aproximativ de 3% din subieci sunt stngaci, acest
procentaj fiind valabil, n cazul n care se uzeaz de o poziie obinuit pentru
ridicarea unui pahar. La solicitarea ridicrii unui obiect din mers s-a constatat c
persoanele au ridicat respectivul obiect cu mna pe partea n care a fost aezat
obiectul cu mna dreapt, cnd obiectul a fost dispus pe partea dreapt n sensul de
deplasare i invers; excepiile fiind nesemnificative. Dificulti putem ntlni n
cazurile urmelor singuratice ori a grupurilor de urme fr o anumit ordine de aezare.
68

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

In astfel de situaii, elementele disponibile (destinaia obiectului, forma, mrimea


urmei) ne ofer puine date pentru a ajunge la un rezultat indiscutabil. Unii autori
recomand studierea direciei i formei liniilor papilare, dar nici acest lucru nu poate
fi o rezolvare cert. Studiind desenele papilare ale degetelor, se constat c anumite
forme constructive au o frecven mai mare la o mn dect la alta. Astfel c, desenele
papilare monodeltice, din punct de vedere al plasamentului deltei, se afl ntr-o
corelaie inversa cu mna; n principiu, desenele papilare dextrodeltice le gsim la
mna stng, iar desenele papilare sinistrodeltice le gsim la mna dreapt (desigur
pot fi ntlnite i excepii, dar acestea sunt nesemnificative.)
In vederea determinrii degetului creator de urm, prima operaie este aceea a
stabilirii minii. Dac avem de-a face cu un grup de urme (acestea fiind dispuse ntr-o
ordine natural) pentru stabilirea minii, problema degetului este ca i rezolvat, pe
baza analizei formei, dimensiunii si plasamentului urmei.
3.2 Interpretarea urmelor papilare descoperite la faa locului.
Interpretarea urmelor de mini descoperite cu ocazia cercetrii locului faptei
vizeaz obinerea unor informaii preliminare privitoare la obiectul creator de urm
sau a persoanei infractorului, a activitii desfurate de acesta, ca i a succesiunii
operaiilor. Interpretarea urmelor digitale, adncite n cadrul expertizei dactiloscopice,
conduce la stabilirea modului de formare, n care acestea au fost lsate i, de aici, la
aciunile desfurate de autor, la succesiunea acestora.
Un prim aspect vizat de interpretare este cel al stabilirii locului i obiectelor ce
au intrat n sfera de actiune a autorului. De exemplu, dac la faa locului se afl un
cadavru, prezentnd urme evidente de violen, descoperindu-se i urme pe sertare,
dulapuri, o cas de bani sau o cutie de depozitare a bijuteriilor, o prim concluzie este
aceea c ne aflm n faa unui omor cu scop de jaf. Alte date se desprind din analiza
indiciilor oferite de locul n care au fost descoperite urmele, de modul lor de grupare
i de dispunere, ndeosebi de modul de operare, ca i de ntreaga ambian a cmpului
infracional. Informaiile obinute sunt de natur s serveasc la conturarea altor date
privitoare la fapt i autor.
Se poate deduce dac fptuitorul era sau nu familiarizat cu ncperea n care a
operat, dac a acionat grbit, nervos sau calm, dac era un nceptor sau un individ
cu experien infracional. De pild, n cazul unui furt nu s-au gsit alte urme
papilare (cel puin n prima faz) dect cele ale persoanelor care locuiau n
apartament, niciun obiect nefiind deranjat de la locul su. Mai mult, caseta din care sau sustras bijuteriile era fr urme de forare. Primele versiuni formulate de organele
de urmrire penal au fost acelea c autorul era ori un individ experimentat, ori un
obinuit al casei. La cercetarea mai atent a casetei, a fost descoperit, n interiorul ei
69

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

o urm papilar aparinnd degetului arttor al uneia dintre persoanele suspecte, mai
concret a unui inractor recidivist. O serie de date pot fi obinute despre persoana
fptuitorului, de pild, dup locurile n care se poate stabili cu aproximaie nlimea
persoanei, i constituia sa fizic, eventual sexul i vrsta, precum i numrul
aproximativ al autorilor. Att literatura de specialitate, ct i practica criminalistic
sunt unanime n a aprecia c interpretarea la faa locului a urmelor papilare are drept
scop urmtoarele:
- stabilirea aciunilor ntreprinse de fptuitor n cmpul infraciunii ;
- determinarea degetului sau minii care a creat urma;
- stabilirea tipului de desen papilar;
- aprecierea valorii de indentificare a urmei;
a. Stabilirea aciunilor ntreprinse de fptuitor n cmpul infraciunii
In primul rnd, organul judiciar i specialistul criminalist trebuie s examineze
maniera n care fptuitorul a intrat n contact cu obiectul pe care s-au descoperit i
relevat urmele, prefigurnd mental aciunile acestuia de a apuca sau mnui obiectul
respective. In acest sens, din experiena acumulat n decursul timpului s-a constatat
c n urma diferitelor aciuni desfurate de fptuitor la locul faptei de a apuca, sau
fora anumite obiecte sau obstacole urmele digitale rmn grupate. Excepie fac
cazurile cnd obiectele purttoare de urme au fost sparte , n astfel de situaii urmele
putnd fi i negrupate. Dac urmele sunt mbibate cu snge, noroi, grsime, vopsea,
praf etc. se poate stabili itinerarul parcurs de fptuitor, activitile concrete desfurate
i, uneori, chiar profesia acestuia . In raport cu mrimea urmei descoperite se poate
aprecia dac aceasta a fost creat de o persoan adult, de un adolescent sau de un
copil, fapt deosebit de important n formarea aa-numitului cerc de bnuii. Tot
astfel, nlimea la care s-au creat urmele poate furniza indicii preioase cu privire la
nlimea fptuitorului, inclusive obinuina sau stngcia de a apuca anumite obiecte.
Nu n ultimul rnd, amplasarea urmelor pe sertare, case de bani, case de bijuterii
poate oferi indicii cu privire la mobilul unui omor .
b. Determinarea degetului sau a minii care a creat urma.
Pentru stabilirea minii i a degetului de la care au rmas urmele grupate
trebuie s se in cont de anumite criterii, astfel:
- dac obiecul purttor de urme a fost apucat cu mna dreapt, urma degetului
mare va fi la stnga, n timp ce urmele celorlalte degete arttor, mijlociu, inelar i
mic vor fi plasate n partea dreapt;

70

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

- un fragment de geam ndeprtat ori aruncat de fptuitor va purta pe una


din pri urma degetului mare, n timp ce pe cealalt parte vor rmne, de cele mai
multe ori, urmele degetului arttor i a celui mijlociu, nefiind excluse existena
urmelor tuturor celorlalte degete ;
- raporturile de simetrie i dimensiunile degetelor pot indica degetul care a
lsat urma; este cunoscut faptul c ntre degetele arttor i inelar i celelalte degete
exist diferene de lungime degetul mic fiind ntotdeauna plasat mai jos - ,
dimensiunea urmelor indicnd degetul care le-a creat;
- n cazul urmelor lsate de mna dreapt, anul de flexiune al degetului mare
care pornete de la baza desenului papilar urmeaz o curb ascendent spre
stnga, n timp ce anul flexiunii metacarpiene se va curba spre stnga sus, n
direcia degetului arttor;
- anurile de flexiune ce delimiteaz cele trei regiuni ale palmei sunt cute ale
pielii, urmele acestora fiind linii albe i fr creste papilare;
- la urmele formate de mna stng, anul de flexiune metacarpian prezint o
orientare spre dreapta; prin urmare inversul direciei anurilor de flexiune indic
mna care a lsat urma la locul infraciunii;
La urmele izolate, pentru stabilirea minii i degetului care le-a creat se va
proceda la analiza tipurilor i varietilor desenelor papilare. Studiile i statisticile
fcute au relevat faptul c fregvena celor trei tipuri de desene papilare, exprimat n
procente, se prezint astfel:
- tipul arc (adeltic)..7,1%;
- tipul la (monodeltic)59,7%, din care sinistrodeltice..29,6% i
dextrodeltice.30,1%;
- tipul cerc.33,2%;
Alturi de fregvena tipurilor de desene papilare, pentru stabilirea degetului i
minii care au creat urma este necesar s se fac i corelarea ntre desenele papilare
ale falangetei cu cele din regiunea falanginei. In regiunea falanginei crestele papilare
pot fi dirijate n 6 feluri, respective:
- orizontal;
- oblic spre dreapta;
- oblic spre stnga;
- convex;
- concav;
- neregulat;
71

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

S-a constatat c exist o strns corelaie ntre un anumit deget cu un anumit


tip de desen papilar i modul de dirijare a liniilor papilare din regiunea falanginei.
La stabilirea minii i a degetului care a lsat o urm digital, n afara
criteriilor generale menionate, contribuie i analiza structurii desenului papilar,
respective: dirijarea crestelor papilare din partea superioar a regiunii marginale,
nclinarea anului de flexiune care separ falangina de falanget i dirijarea crestelor
papilare din regiunea falanginei.Astfel, la varietatea arc simplu, desenele papilare ale
degetelor minii drepte din regiunea falangetei se nclin uor spre dreapta, n timp ce
desenele papilare ale degetelor minii stngi prezint o uoar nclinaie spre stnga.
Excepie fac desenele papilare ale degetului arttor drept care au o uoar nclinaie
spre stnga. O uoar nclinare spre stnga prezint i crestele papilare ale falanginei.
La varietatea arc pin, nclinarea spre stnga sau spre dreapta a structurii pinului poate
indica mna de la care provine urma. Subliniem ns c i la aceast varietate desenele
papilare ale degetului arttor pot prezenta, uneori, nclinaii neregulate. Dar, ca
regul general, dac aceste creste papilare sunt dirijate spre dreapta ele provin de la
un deget al minii stngi i invers. Anumite indicii privitoare la degetul i mna care
au creat urma pot fi furnizate i de anul de flexiune al degetului arttor. n acest
sens, la arttorul drept anul de flexiune prezint o nclinare spre stnga, la
arttorul stng nclinarea spre dreapta ntlnindu-se numai ntr-o proporie de 50%.
In cazul varietii dextrodeltice, - tipul la majoritatea urmelor provin de la
mna stnga . Ct privete nucleul n form de rachet, varietatea dextrodeltic indic
ntr-o proporie de 90% - proveniena de la mna stng. n schimb, nucleul n
form de rachet, n varietatea sinistrodeltic, indic ntr-o proporie de 99% - mna
dreapt. Trebuie reinut c la aceast varietate, crestele papilare din zona superioar a
regiunii marginale prezint o nclinare spre dreapta, cnd urma provine de la mna
dreapt, respectiv de la mna stng, cnd crestele papilare se dirijeaz oblic spre
stnga. Cu totul excepional pot fi ntlnite i cazuri cnd desenele papilare
sinistrodeltice sunt lsate de degetul mijlociu, inelar i mic de la mna stng.
In cazul urmelor de tip cerc, stabilirea minii i degetului care le-a creat poate
fi fcut prin analiza crestelor papilare din regiunnea marginal, mai exact din zona
superioar a acesteia. Inclinarea acestora spre stnga ori spre dreapta indic mna de
la al crui deget a provenit urma izolat . Nucleul n form de cerc punctat ori n
form de cercuri concentrice atest faptul c urma provine de la mna stng sau
dreapt, dup cum acesta este plasat n centrul, n stnga sau n dreapta desenului
papilar. Astfel, la nucleul cerc punctat i legat, cnd spirala ce leag cercul se dirijeaz
spre stnga, urma provine de la mna dreapt. In caz contrar, cnd spirala se dirijeaz
spre dreapta, urma provine de la mna stng. De asemenea, nucleul de form
ovoidal sau elipsoidal are o nclinare spre stnga sau spre dreapta n raport cu
degetul minii de la care provine urma. Nucleul n spiral simpl stnga provine n
72

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

proporie de 90% - de la degetul minii drepte, iar cel n spiral dreapt indic n
85% din cazuri mna stng. De asemenea, nucleul n form de spiral dreapt
indic un deget de la mna dreapt, spirala dubl stnga indicnd mna stng.
Urmele desenelor papilare cu nucleul n form de lauri gemene spre dreapta provin
n marea majoritatea a cazurilor de la degetul mare al minii drepte, n timp ce
laurile gemene spre stnga indic degetul mare al minii stngi .
c. Sabilirea tipului de desen papilar digital.
In opinia specialitilor, aceasta reprezint o problem de cea mai mare
importan n efectuarea comparaiilor dactiloscopice, de modul n care se realizeaz
selectarea dintr-un grup de fie a urmei depinznd n ultima instan identificarea
ori neidentificarea persoanei care a crteat-o. In acest sens, practica criminalistic ofer
suficiente exemple cnd amprentele persoanei suspecte existau n colecii, selectarea
defectuoas a urmei ducnd la nedescoperirea ei. Fr a intra n alte detalii, precizm
c verificarea ntr-o colecie selectarea parcurge urmtoarele etape:
- stabilirea tipului i subtipului desenului papilar al urmei;
- eliminarea, excluderea amprentelor de alt tip i subtip;
- examinarea aprofundat n cazul descoperirii unei amprente de acelai tip
cu urma n litigiu;
d. Aprecierea valorii de identificare a urmei.
Aceast activitate se efetueaz, de regul, cu ocazia examinrii criminalistice a
locului faptei. In acest sens, specialistul criminalist procedeaz la o selectare a
urmelor relevate care au bine imprimat centrul desenului papilar sau zone
semnificative ale acestuia i conine minim 12 puncte caracteristice pentru
identificare. Evident, o astfel de apreciere conine un grad mai mic sau mai mare de
probabilitate, n raport cu experiena specialistului criminalist. Totui, aprecierea
valorii de identificare a urmei are ca efect, pe de o parte, eliminarea urmelor ce
aparin persoanelor ce lociuesc ori i desfoar activitatea n locul faptei i care sunt
victimele activitii infracionale, iar, pe de alt parte, neridicarea urmelor care din
capul locului nu sunt apte pentru comparri dactiloscopice.

3.3 Determinarea vechimii urmei latente n funcie de obiectele


purttoare de urme

73

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Stabilirea vechimii urmelor papilare de mini constituie o problem de cea


mai mare importan, de ea urmnd s se in cont, att cu ocazia cutrii i
descoperirii, ct i cu prilejul relevrii acestora. O atare activitate debuteaz din
momentul descoperirii urmelor i continu pn n momentul efecturii constatrii
tehnico-tinifice sau expertizei criminalistice. Referitor la vechimea urmelor, din
practica i literatura de specialitate reinem urmtoarele:
- Urmele de adncime rmase n diferite substane cu un anumit grad de
plasticitate se pstreaz un timp ndelungat, cu condiia ca obiectul purttor de urm
s fie durabil prin el nsui;
- Urmele rmase pe obiecte de porelan, sticl, suprafee netede lustruite ori
lcuite se pot pstra chiar ani de zile, cu condiia ca ele s fie bine protejate de
aciunea unor factori cldur, lumin solar, ploaie etc. care conduc la deteriorarea
lor;
- Urmele papilare create cu negru de fum, pudr, fin etc. Dispar relativ
repede, n timp ce urmele de adncime create pe ulei, vopsea, snge se pot pstra un
timp ndelungat;
- Aceleai urme rmase pe hrtie se pstreaz cteva ore, durata n timp fiind
condiionat i de calitatea acesteia;
- Obiectele purttoare de urme care se gsesc n aer liber pot pstra urmele
papilare un timp mai scurt;
- O conservare destul de bun a urmelor se realizeaz chiar sub aciunea apei,
sticlele, fragmentele de geam sau hrtiile umezite de rou, ploaie, zpad pstreaz
urmele, nainte de relevare fiind necesar uscarea lent a acestora.
Daca aa stau lucrurile sub aspect general, n concret, durata de conservare a
urmelor digitale se prezint dupa cum urmeaza:
a.n cazul urmelor digitale latente rmasa pe obiecte lustruite, vopsite sau pe
suporturi de sticl.
Urmele papilare latente create recent se caracterizeaz prin aspectul lor curat
i clar al substanelor grase care au imprimat liniile papilare. n primele ore de la
crearea urmei papilare latente, aceste substane grase au un aspect stralucitor. Acest
aspect proaspt al urmei i al nuleelor ce separ liniile papilare poate dura 3-4
zile. Din acest motiv, ataarea la crestele papilare a prafului colorat se realizeaz cu
uurin, n acest interval de timp gasimea fiind nc proaspt. Liniile papilare
primesc o coloraie complet i absorb masiv praful colorat. n continuare, sub
aciunea vaporilor de iod, liniile papilare capt rapid o culoare cafenie accentuat si
pronunat, iar nuleele devin uor glbuie. Peste 4-5 zile, pe liniile papilare i ntre
nulee se observ o aderen infim de praf provenit din atmosfer iar dup alte
74

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

2 zile urmele papilare se prezint sub form de pojghi. Treptat pe aceast pojghi
apar mici crpturi longitudinale, iar urma de grsime ncepe s se usuce. Se
apreciaz c ntre momentul apariiei pojghiei protectoare i momentul uscrii totale
a urmei exist un interval de 15-30 de zile, acest timp fiind condiionat de locul i
condiiile atmosferice n care a fost inut urma respectiv. Dup aproximativ 30 de
zile de la formarea urmei, nuleele care separ liniile papilare se prfuiesc, acest
praf devenind perfect vizibil. Prfuirea masiv a nuleelor ce separ liniile papilare
i uscarea complet a urmei de grsime a liniilor papilare indic o vechime a urmei de
15-30 de zile.
Referitor la aderarea prafului colorat, se consider c dup 4-5 zile de la
formarea urmei, datorit pojghiei ce acoper grsimea, absorbia prafului de ctre
grsime este mai puin accentuat. Dup circa 15 zile urma se coloreaz mult mai
greu, iar traseul liniilor papilare indic sectoare care nu mai absorb complet praful
colorat. La aproximativ 30 de zile de la crearea urmei, dei liniile papilare se pot nc
colora, aderena prafului la crestele papilare este foarte redus. In sfrit, dac urma sa format n urm cu 2-3 zile, liniile papilare datorit uscrii totale a grsimii
capt o culoare glbuie, devenind vizibile chiar fr a fi colorate. Dar, trebuie inut
cont c, n acelai timp, liniile papilare se confund tot mai mult cu nuleele. Mai
jos se prezint aspectul urmelor, gsite pe sticl, la diferite intervale de timp.
Urme latente pe sticl
Vechimea urmei
1 6 ore
6 12 ore
12 ore 5 zile
5 15 zile
15 30 zile
1 2 luni
3 luni

Aspectul urmei dup colorarea cu carbon bazic de plumb


(ceruz)
coloraia crestelor alb clar; crestele bine conturate, anurile
clare
acelai aspect, anurile uor prfuite
crestele clare, anurile cu aspect prfuit
coloraia crestelor clar i definit, anurile mbibate de praf,
culoare tears
creste nc bine definite, dar puin lite n anuri; anurile
nbibate de praf, cu aspect confuz
coloraia crestelor slab, crestele puin definite, anurile
mbibate cu praf, confundndu-se pe alocuri cu crestele
coloraia crestelor foarte puin definit, confuzie ntre anuri i
creste;ntrebuinarea prafului colorant poate distruge complet
urma

b.n cazul urmelor papilare colorate.

75

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Atunci cnd urmele s-au format datorit unor substane colorate, de tipul
cernelelor, tuurilor tipografice, vopselurilor etc., stabilirea vechimii acestora se face
lund n calcul vechimea substanei respective. Desigur, aprecierea privind vechimea
substanei este aproximativ. Cu totul altfel stau lucrurile n cazul n care urma a fost
produs de un deget sau o mn mbibat cu snge. Posibilitatea determinrii
vechimii acestor urme se datoreaz, n primul rnd, proprietii sngelui de a se
coagula i a se nchide la culoare dup scurgerea unui interval de timp. Pe de alt
parte, datorit sngelui, urmele desenelor papilare apar la primul contact al minii ori
degetului cu obiectul primitor sub forma unor pete amorfe. Pe msur ce suprafaa
degetelor se degajeaz de o parte din cantitatea de snge, prin atingerea repetat a
unor obiecte urmele lsate de crestele papilare devin tot mai clare, culoare lor
nemaifiind rou intens, ci una splcit.
n unele situaii, urmele crestelor papilare nu sunt formate de snge, ci datorit
serului sanguin. Redm mai jos culoarea i aspectul urmei de snge la diferite
intervale de timp (i pe suport de hrtie) de la formarea ei :

Nr.
Crt.

Interval de timp de la
formarea urmei

Culoarea urmei

Aspectul urmei

1
2

Pn la 10 minute
O or

Rou intens
Rou violet

3
4
5

De la 1- 5 ore
Intre 5 10 ore
Intre 10 24 ore

Rou nchis
Rou nchis
Rou brun

6
7
8

Intre 1 3 luni
Intre 3 6 luni
Intre 6 luni 1 an

Brun
Brun nchis
Neagr

Uscat
Uscat
Foarte uscat

76

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Vechimea
urmei
1- 3 ore
3 10 ore
10 24 ore

Suportul
Hrtie velin
Hrtie velin
Hrtie velin

1 5 zile
5 15 zile

Hrtie velin
Hrtie velin

15 30 zile
6 luni

Hrtie velin
Hrtie velin

Aspectul coloraiei
crestele rou-crmiziu
crestele rou-crmiziu cu nuane glbui
crestele rou-crmiziu cu nuane glbui, iar
anurile mai accentuat glbui
crestele crmiziu-maro, anurile glbui
crestele maro-glbui, anurile accentuat
glbui
crestele maro, anurile maro-glbui
crestele maro-negricios, anurile maro-nchis

Trebuie reinut c urmele digitale colorate datorit serului sanguin au o


culoare cafenie, aproape transparent i, spre deosebire de urmele colorate de snge,
i pstreaz aceast culoare i dup uscarea lor complet. n astfel de cazuri, la
determinarea vechimii urmei papilare trebuie s se in seama i de culoarea sngelui
aflat la periferia urmei, n nuleele ce despart crestele papilare.
Fr a intra n alte detalii concluzionm c vechimea urmei constituie un
element ce trebuie avut n vedre, n special, pentru interpretarea mecanismului de
formare a acestuia, oferind indicii preioase privitoare la persoana fptuitorului i
infraciunea comis.
3.4 Etapele parcurse in examinarea urmelor papilare
Aa cum s-a precizat, identificarea criminalistic a persoanei dup urmele de
mini are ca fundament tiinific proprietile desenelor papilare pe care le-am
prezentat la subcapitolul: Notiunea de urma papilara. Pentru efectuarea examinrii
urmelor de mini lsate pe obiecte se folosesc mijloace tehnice adecvate:
- lupa dactiloscopic cu picior;
- lupa binocular de cap;
- aparatele fotografice i dispozitivele de reprodus;
- aparatul Faurot, utilizat pentru compararea amprentelor;
- microscop comparator;
- computere;
Examinarea urmelor de mini parcurge 4 etape, adic:
1. Examinarea separat.
2. Examinarea comparativ.
3. Demonstraia.
77

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

4. Formularea concluziei.
1.Examinarea separat.
Etapa examinrii separate vizeaz clarificarea urmtoarelor probleme:
- dac urma prezentat pentru examinare este apt pentru identificare, deci
dac este suficient de clar imprimat;
- forma nucleului, tipul, subtipul i varietatea desenelor papilare ;
- stabilirea formulei urmei;
- care este formula secundar i formulele monodactilare probabile;
Pentru a uura comparaiile ntre urma papilar i amprenta model de
comparaie se recurge la mrirea fotografic, la aceeai scar. De regul, mrirea
fotografic se face de 4 ori. Mrirea urmei n litigiu i a amprentei de comparat se
realizeaz, dup cum urmeaz:
- se obine pozitivul urmei n litigiu la aparatul de mrit, la scar optim, de
aa manier nct toate detaliile caracteristice din urm s fie clare;
- se msoar distana dintre dou elemente mai deprtate de urm, cu ajutorul
compasului;
- sunt cutate elementele ntre care s-a fcut msurarea n impresiunea
model de comparaie;
- se ridic pelicula, pn cnd braele compasului se sprijin pe elementele
corespondente celor din urm;
- se expune zona din impresiune care corespunde zonei din urma n litigiu;
Pentru reuita examinrii se impune aducerea crestelor papilare la acelai nivel
de intensitate, ndeplinirea acestei cerine avnd drept scop evitarea erorilor de
interpretare . Reamintim faptul c att claritatea, ct i contrastul crestelor papilare
depind de modul cum au fost relevate urmele, de substanele de relevat utilizate i, nu
n ultimul rnd, de modul cum s-a executat fotografierea acestora i ridicarea cu
ajutorul peliculei adezive de tip folio. De asemenea, trebuie subliniat faptul c
aducerea crestelor papilare ale urmei la aceeai intensitate cu modelul de comparaie
se realizeaz i prin alegerea celor mai potrivite substane fotosensibile (cu granulaie
fin) i expunerea corect la mrit . In cazul n care urma n litigiu a fost fixat
necorespunztor pe negativ se recomand n raport cu situaia concret fie
copierea succesiv, fie slbirea sau ntrirea negativului, dup regulile cunoscute.

78

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

2. Examinarea comparativ.
De regul, n examinarea comparativ se pornete de la un element
caracteristic ce are o poziie stabilit cu certitudine, fie n nucleul desenului papilar,
fie n delt. Acelai element caracteristic este apoi cutat n zona corespunztoare i la
impresiunea model de comparaie, procesul comparrii continund din creast n
creast fie ascendent, fie descendent - , n raport cu calitatea urmei. Este imperios
necesar ca elementele care se compar s fie simetric plasate n aceeai zon digital.
Cu alte cuvinte, nu se poate compara, de exemplu, o bifurcaie din delt cu o
bifurcaie din nucleu. Examinarea comparativ presupune i compararea alturat a
fotogramelor amprentelor supuse examinrii.
Prin examinarea comparativ a caracteristicilor coincidente ale porilor se
urmrete, n principal, elucidarea urmtoarelor probleme:
- formarea caracteristic a porilor;
- plasamentul porilor, unul n raport cu cellalt, inclusiv distana i poziia lor
pe creste;
- mrimea porului comparativ cu ali pori sau n uniti absolute;
- numrul porilor pe o unitate de lungime dintr-o creast papilar;
3.Demonstraia.
Pentru a demonstra rezultatele obinute prin examinrile efectuate se pot folosi
mai multe procedee, din care amintim:
a) Stabilirea continuitii liniare
Acest procedeu const n segmentarea a dou sau mai multor pri ale
fotogramelor amprentelor analizate. Prile segmentate din urma n litigiu se lipesc la
cele din impresiune, iar cele din impresiune la urm. In felul acesta se poate constata
dac desenele papilare i schimb sau nu aspectul morfologic, condiia fiind ca cele
dou fotograme s fie la aceeai scar.
b)Diagrama punctelor de coinciden.
Procedeul este cunoscut i sub numele de tehnic a poligonului , fiind
folosit n expertiza dactiloscopic din S.U.A., Germania, Japonia i Australia. El se
realizeaz astfel:
- o fotografie a urmei n litigiu si una a impresiunii model de comparaie
realizate la aceeai scar se lipesc alturat pe o coal de hrtie;
- sub plana realizat prin lipirea celor dou fotografii se aeaz o alt coal
de hrtie, fixat pentru a nu se mica;aceast coal va constitui suportul pentru
realizarea diagramei;
79

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

- n continuare, cele dou fotografii sunt nepate cu un ac n acelai loc,


n aa fel nct s fie strpuns uor i coala de hrtie de sub plan;
- n final, se unesc prin linii drepte urmele de neptur, realizndu-se cele
dou diagrame.
Subliniem faptul c figurile geometrice obinute nu vor fi niciodat perfect
identice, acest fapt datorndu-se mecanismelor de formare a urmei n litigiu i a
impresiunii model de comparaie, total diferite. Mecanismul de formare a urmei i a
impresiunii sunt influenate de o serie de factori, cum ar fi : suportul diferit al urmei i
impresiunii, direcia i modul de rulare a degetului, gradul de apsare al acestuia,
imprimare incomplet a unor caracteristici ale urmei n litigiu . a.
c) Procedeul coordonatelor rectangulare.
Acest procedeu const n aezarea unui model n ptrat peste urma n litigiu i
impresiunea digital prelevat ca model de comparaie, demonstrndu-se poziia
fiecrei caracteristici n parte.
d)Reprezentarea prin rapoarte i proporii de hrtie milimetric.
Procedeu uor de realizat, acesta const n trasarea fiecrui segment de dreapt
ce ia natere ntre un punct fix de pe amprent i fiecare din punctele de coinciden
trasate i numerotate anterior. Dup numerotarea segmentelor , acestea se reproduc
grafic pe hrtie milimetric cu ajutorul compasului.
Atunci cnd se ilustreaz caracteristicile porilor se va proceda la
microfotografierea sau macrofotografierea crestelor papilare direct pe pelicul
fotografic negativ, crestele fiind mrite de 15 20 ori.
4. Formularea concluziei.
Expertul criminalist poate formula urmtoarele concluzii:
Cert pozitiv. O astfel de concluzie poate fi formulat n urmtoarea manier:
Urma digital ridicat de pe.., n litigiu, a fost creat de degetul arttor de la
mna dreapt a numitului Ghe.F.;
Cert negativ: Urma digital ridicat de pe., n litigiu, nu a fost creat de
B.E.;
De probabilitate, de genul: Fragmentul de urm digital ridicat de pe., n
litigiu, a fost probabil creat de degetul mijlociu de la mna stng a numitului H.F.;
De imposibilitate, concluzie ce poate fi formulat de maniera: Fragmentul de
urm ridicat de pe., n litigiu, nu conine un numr minim de caracteristici necesare
identificrii.

80

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

3.5 Erorile ce pot aprea n comparaiile dactiloscopice


3.5.1 Categorii de comparaii dactiloscopice i influena erorilor asupra lor
Comparaiile dactiloscopice se efectueaz, de regul, n urmtoarele situaii:
confruntarea urmelor papilare descoperite i ridicate de la locul comiterii
infraciunii cu amprentele papilare obinute de la victime sau de la
persoane care n mod normal aveau acces n cmpul infraciunii, pentru a
constata care din urmele descoperite sunt strine de personalul menionat.
n limbajul dactiloscopic sunt denumite comparaii de excludere- pe
scurt, excluderi;
compararea urmelor ridicate de la locul faptei cu colecia de urme rmase
n eviden de la infraciunile comise anterior i ai cror autori au rmas
neidentificai, n scopul stabilirii faptului dac acelai autor rmas
necunoscut - a comis i fapte ce se reclam n prezent. Acestea de
numesc comparaii de conexare;
compararea urmelor ridicate de la locul faptei cu amprentele papilare de
pe fiele cartate n cartotecile decadactilare sau monodactilare dup
formulele desenelor papilare n scopul identificrii autorului faptei.
Asemenea operaii sunt cunoscute sub denumirea de verificri n
cartotecile dactiloscopice;
compararea urmelor papilare ridicate de la faa locului cu amprentele
papilare (digitale i palmare) care au fost obinute de la persoanele pentru
care sunt suspiciuni ntemeiate c ar fi comis infraciuni ce fac obiectul
cercetrii n derulare. n limbajul curent acestea sunt denumite
comparaii cu cercul de suspeci;
comparatiile n procesul efecturii expertizei dactiloscopice, se realizeaz
n stadiul n care verificrile anterioare au condus la ipoteza c urmele
prezint elemente de asemnare cu amprentele unei persoane, i au ca
rezultat formularea unei concluzii certe de identificare sau de deosebire.
n cadrul expertizei dactiloscopice se compar i impresiunile cu impresiune
atunci cnd se pune problema identificrii unor cadavre sau a stabilirii adevratei
identiti a unei persoane care folosete mai multe nume.
n primele patru categorii de comparaii este posibil apariia unor erori care pot
genera concluzii greite cu privire la existena sau inexistena amprentei cutate n
grupul de fie verificate. Cu alte cuvinte, din eroare, se poate opina c nici una din
persoanele verificate nu a creat urmele descoperite i ridicate de la faa locului cnd
realitatea este de fapt contrar.
Erorile pot aprea n cazul comparaiilor de excludere cnd acestea sunt efectuate
cu un numr mare de fie dactiloscopice, sau pe timpul verificrilor n cartotecile
81

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

monodactilare cnd se urmrete n principal selectarea fielor cu desene papilare care


prezint asemnri cu urma gsit la locul faptei i eliminarea celor cu desen papilar
diferit.
n cadrul acestei operaii atenia dactiloscopului este concentrat asupra
elementelor generale ale desenului papilar i orice apreciere greit a acestora se poate
solda cu nedescoperirea fiei cutate.
Examinrile comparative efectuate n cadrul expertizei criminalistice se deruleaz
dup o alt metodologie, care exclude erorile, ba mai mult, ele corecteaz greelile
comise n etapele anterioare de confruntare a urmei cu multitudinea fielor ce conin
amprentele posibililor autori. Erorile aprute n decursul verificrilor n grupele mai
mari de amprente pot genera serioase ntrzieri n procesul de identificare a
fptuitorului.
3.5.2 Erorile n comparaiile dactiloscopice i posibilitatea prevenirii
acestora
n procesul efecturii comparaiilor dactiloscopice, elementele generale care
caracterizeaz urma, cum ar fi tipul, varietatea i chiar nucleul sau delta, pot fi stabilite
greit datorit deformrilor generate de mecanismul de creare a urmei la faa locului, de
aprecierea subiectiv a regiunii desenului papilar care a creat urma, ori de stabilirea
greit a formulei monodactilare n cadru verificrilor n cartotec.
n practica efecturii comparaiilor dactiloscopice, s-au constatat o serie de situaii
tipice care pot genera erori:
A) confundarea unei urme negative cu o urm pozitiv. Se tie c urmele
degetelor rmn n stare latent, datorit depunerii pe suprafaa obiectelor atinse a
transpiraiei i grsimii, care se gsesc permanent pe vrful crestelor papilare.
Cnd minile unei persoane sau ale autorului unei infraciuni sunt murdrite
superficial cu o substan colorat, cum ar fi, de exemplu, praf, snge, vopsea, funingine,
etc, prin atingerea suprafeelor din jur, rmn urme vizibile clare, care reproduc n
detaliu desenul papilar al degetelor sau palmei. Prin atingerea repetat a suprafeei
obiectelor , substana colorat de pe vrful degetelor se terge treptat, astfel c urmele,
care la nceput sunt foarte pronunate, pe msur ce se depun, sunt din ce n ce mai slabe
pn cnd devin invizibile, acest fenomen se explic simplu prin dispariia substanei
colorate de pe degete, ca efect al transferrii acesteia pe suprafaa obiectelor atinse n
mod repetat.
Cnd degetele sunt din abundenta acoperite cu o substan colorat, n aa fel
nct i anurile dintre crestele papilare se umplu cu aceeai substan, urmele care se
creeaz prin contact apar, n primele momente, ca nite pete sau mnjituri n forme care
de cele mai multe ori n-au nici o valoare de identificare. Asemenea urme se ntlnesc cel
mai frecvent la omucideri, cnd minile autorului sunt puternic murdrite cu snge.
82

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Prin atingerea succesiv cu degetele a diverselor obiecte din cmpul infraciunii


treptat, vrful crestelor papilare se cur, dar sngele sau substana colorat rmne
ntre creste. Dac se apas puternic pe diverse suprafee sau se apuc mnerul unui cuit
ori al altei scule, datorit presiunii puternice, substana dintre creste se depune, astfel c
pe obiectul primitor va aprea iar desenul papilar clar.
Compararea urmelor lsate de acelai deget prin cele dou moduri menionate
(una reproducnd anurile i alta crestele papilare), evideniaz numeroase deosebiri.
(fig.13).

83

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Fig. 13 Urme papilare lsate de un deget murdar de snge, dup atingerea


repetat a unui obiect.
a) Urm lsat de anurile dintre crestele papilare;
b) Amprent normal a degetului.
Dei provin de la acelai deget, aceste urme prezint caracteristici diferite:
capetele de creast au devenit bifurcaii (1), fragmentele devin butoniere (2), punctul
papilar devine inel (3), anastomoza devine depire sau ntrerupere (4) etc.
Confundarea urmei negative cu urma pozitiv se poate ntlni i n cazul urmelor
papilare create prin destratificarea substanelor colorate aflate pe suprafee atinse.
Procesul de apariie a urmei este de aceast dat invers: crestele papilare preiau
prin contact substane de pe suprafaa atins lsnd n locul lor spaii curate, iar n
dreptul anurilor substana colorat rmne neatins crend urma vizibil.(fig.14).

84

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Fig. 14 a) Urm creat prin destratificare;


b) Amprent normal a degetului.
Se observ aceeai transformare a detaliilor ca i n fig. 13.
Aceasta poate fi una din erorile de comparaie cel mai frecvent ntlnite, cnd
datorit lipsei de experien, se conchide c urma nu aparine persoanei care a creat-o.
Eroarea se poate petrece tocmai la urmele colorate pentru c ele pot fi create, dup cum
s-a artat, n dou feluri: fie de crestele papilare, i atunci comparaia decurge normal,
fie de anurile umplute cu substan colorat (care sunt un negativ al urmelor crestelor)
i n acest caz, comparaia poate fi un verdict fals.
n situaia n care la locul comiterii unei infraciuni se gsesc i urme colorate,
atunci se va admite c acestea pot fi lsate de anuri prin depunerea depozitului de
substan aflat ntre ele. Pentru evitarea erorilor n scopul comparrii cu amprentele
prelevate de la persoanele suspecte, se vor obine i fotografii cu imaginea negativ a
acestor urme, astfel ca liniile ce sunt colorate la amprenta ncriminat s devin albe iar
liniile albe (incolore) s devin colorate pe imaginea fotografic.
La executarea fotografierii se va avea grij s se inverseze numai culorile
desenului urmei, iar laturile stnga-dreapta, respectiv deltele, s rmn n aceiai
poziie.
B) Urmele papilare suprapuse. n multe cazuri, la faa locului urmele papilare nu
sunt singulare ci suprapuse unele peste altele, fapt ce ngreuneaz examinarea i
interpretarea lor, putnd da natere la erori, adic s se conchid c o urm nu aparine
unei anumite persoane dei, n realitate urma a fost creat de acesta.
Suprapunerile sunt de mai multe feluri:
- suprapunerea parial sau total a urmelor papilare ale autorului peste propriile
urme create anterior ca efect al atingerii repetate a acelorai obiecte aflate n cmpul
infraciunii63;
- suprapunerea urmelor papilare ale autorului peste altele mai vechi care au fost
produse de persoane care n-au legtur cu fapta penal, dar care anterior au avut acces
n acel loc.
Pentru a exclude posibilitatea de eroare, n situaiile n care, la compararea
dactiloscopic se descoper c urma la faa locului are numai parial puncte de
coinciden cu amprenta luat de la o persoan, iar coincidenele se regsesc doar ntr-un
sector al urmei, nu se va considera n mod superficial c urma nu aparine persoanei n
63

Ch. Pescu, I.R. Constantin, op. Cit. pag 251, fig. 209

85

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

discuie, ci se va analiza cu mult atenie aceast mprejurare n ipoteza existenei unei


suprapuneri de urme.
Semnele dup care se poate recunoate o suprapunere sunt, de regul,
urmtoarele:
- amprent n litigiu (urma) are o suprafa nefiresc de mare, prelungit ntr-o
parte nspre sectorul care are caracteristicile ce nu sunt coincidente, adic nspre
marginea superioar;
- n sectorul de suprapunere, amprenta are brusc o claritate redus a crestelor, dei
pn aici avea o claritate bun sau foarte bun a crestelor;
- o parte din amprent pare proaspt, iar un sector al acestuia are creste
estompate, cu contururi difuze, specific urmelor mai vechi;
- n sectorul de suprapunere apar creste mai groase sau dedublate;
- n sectorul de suprapunere, uneori, crestele n loc s fie paralele au tendina de a
se apropia, de a se intersecta sau chiar se intersecteaz.
C) Erori datorate deformrii detaliilor caracteristice ale desenului papilar n
procesul de creare a urmei. ntr-o comparaie dactiloscopic se poate da o decizie
eronat prin interpretarea greit a detaliilor caracteristice ce le posed amprentele n
cauz, care, n situaii specifice, pot avea deformri morfologice accidentale.
Deformrile morfologice mai frecvent ntlnite se pot referi la:
- lipsa captului de creast la una din liniile vecine i transformarea lui n
bifurcaie sau contopire de creste. Deformarea poate aprea i n sens invers celor
artate, adic o bifurcaie sau o contopire de creste se transform ntr-un nceput sau
sfrit de creast.
Deformrile n discuie au mai multe cauze: o apsare prea puternic a degetelor
pe suport; apariia transpirrii care poate uor lipi un capt de creast de o alt creast
vecin transformndu-le ntr-o bifurcaie; mbcsirea amprentei cu ocazia relevrii ei cu
pulberi colorate i, astfel, spaiul liber extrem de mic poate fi completat cu un grunte de
pulbere, modificnd morfologia detaliului amprentei, punctul papilar, printr-o apsare
puternic, poate deveni creast aderent (crlig).
Cnd suprafeele obiectului primitor de urm are o suprafa cu o rugozitate
accentuat sau are o curbur puternic, deformrile pot fi diverse; n cazul rugozitii
suprafeei una sau mai multe creste pot aprea ntrerupte, ceea ce poate constitui un
element negativ n cadrul comparrii dactiloscopice; n situaia cnd o suprafa
purttoare de urme este foarte curbat (un stilou, o baz de oel, etc.), un inel se poate
alungi transformndu-se n butonier sau unele creste, papilare rectilinii pot aprea uor
curbate.
Pentru a putea elucida situaiile generatoare de erori, una din recomandrile
principale ale practicii criminalistice se refer la regula obligatorie, de a pstra
obiectul purttor de urm pn la soluionarea definitiv a cauzei penale. De multe ori,
obiectul n discuie, examinarea atent a acestuia i a urmei pe care o poart,
86

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

constituie punctul forte n rezolvarea just a comparaiei. Din acelai motiv se cere
descrierea amnunit a urmei n procesul verbal, a suprafeei obiectului cu urme, a
tuturor operaiilor tehnico tiinifice desfurate pentru descoperirea, relevarea i
ridicarea amprentei de la faa locului.
Toate acestea constituie premisele obiective de nelegere a diferenelor pe care le
prezint dou amprente care par a fi lsate de unul i acelai deget, i ajut la formularea
unei concluzii conforme cu realitatea.
D) Erori datorate imprimrii fragmentare n urm a desenului papilar. La locul
comiterii faptei, urmele digitale care rmn pe diferite suporturi reproduc cel mai
frecvent centrul desenului papilar. Aa cum se tie, centrul desenului papilar trebuie n
mod hotrtor n a decide la ce tip i varietate trebuie clasat o amprent studiat.
Dac desenul papilar central al unei amprente ridicat de la faa locului prezint
anomalii de reproducere, exist condiiile ca, n procesul comparrii verificrilor n
cartoteca monodactilar, amprenta s fie clasat eronat; n acest caz, dac exist cteva
sute sau mii de amprente ce trebuie examinate poate fi eliminat cu uurin chiar
amprenta n cauz dup criteriul desenului central.
Reproducerea fragmentar a urmelor papilare poate duce la clasificare eronat din
punctul de vedere al tipului i varietii, ceea ce impune, n cazul urmelor fragmentare,
reinere i pruden i, n plus, emiterea unor ipoteze cu privire la alte tipuri i varieti
ale desenelor papilare din care poate face parte urma n discuie.
De multe ori ns, urmele fragmentare nu sunt numai digitale, ele pot proveni din
regiunea palmei sau plantei. Regula de baz pentru a stabili dac o urm fragmentar
provine de la deget sau de la palm, este de a studia urma pe obiectul purttor. Astfel,
dup modul de apucare a obiectului, sau dup modul cum putea fi atins de ctre autor,
putem conchide dac o urm este de provenien digital, palmar sau plantar.
3.5.3 Surse de erori n comparaiile dactiloscopice
Rezultatele greite ale comparaiilor dactiloscopice pot fi generate de mai multe
cauze care in de:
- calitile i pregtirea tehnicianului dactiloscop;
- organizarea activitii de ridicare i prelucrare a urmelor papilare;
- organizarea i funcionarea cartotecilor dactiloscopice;
- mecanismul de creare a urmelor papilare;
- mijloace tehnice folosite la relevarea, ridicarea, examinarea urmelor, precum i
la prelevarea amprentelor papilare.
A) Calitile i pregtirea tehnicianului dactiloscop.
Descoperirea, relevarea, ridicarea, examinarea i valorificarea urmelor i
amprentelor papilare pentru stabilirea identitii persoanei de la care provin, sunt
activiti ce presupun nivel de calificare profesional ridicat, care nu poate fi atins de
oricine i ntr-un timp scurt. Experiena laboratoarelor de criminalistic din ara noastr
87

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

i din alte ri cu mari tradiii in dactiloscopie, a demonstrat c tehnicienii specializai n


examinarea amprentelor i urmelor papilare trebuie s posede o bun acuitate vizual, n
special pentru distanele mici, o structur psihic care s-i permit concentrarea ateniei
asupra unei imagini pe perioade relativ lungi de timp; desfurarea de activiti statice,
monotone; spirit de cutare, de descoperire a amnuntelor ntr-o structur complicat.
Aceste caliti trebuie s se gseasc n corelaia optim cu asumarea responsabilitii,
cu spiritul de competiie i contientizarea permanent a rolului important pe care l are
activitatea sa n angrenajul complex al identificrii infractorilor.
Pregtirea examinatorilor de amprente papilare presupune serioase cunotine
teoretice n domeniul dactiloscopiei, care nu pot fi acumulate prin exerciiile de la locul
de munc prin observarea colegilor cu experien. Numai absolvirea unor cursuri
organizate, mbinate cu studiul individual aprofundat al bibliografiei de specialitate pot
asigura pregtirea teoretic a unui bun examinator de urme papilare.
Pregtirea teoretic ajut numai la descoperirea regulilor i principiilor de baz n
domeniu. Dezlegarea complicatelor structuri ale amprentelor papilare sau a imaginilor
pe care acestea le ascund, presupun n egal msur o practic ndelungat (de ordinul
anilor) a examinrilor separate sau comparative a urmelor i amprentelor digitale,
palmare i plantare.
Nerespectarea standardelor de pregtire i a celor de selecie a tehnicienilor din
domeniul amprentelor papilare, poate constitui sursa unor erori regretabile soldate de
regul cu lungirea timpului de descoperire a autorilor infraciunilor, cu neidentificarea
ori cu imposibilitatea dovedirii vinoviei acestora.
n anii 1990-1995, cnd s-a realizat nnoirea cadrelor Poliiei, s-au ntlnit erori
datorate cunotinelor insuficiente n dactiloscopie, experienei precare, lipsei acuitii
vizuale, dar i dorinei tehnicianului dactiloscop de a obine identificrii cu orice pre
pentru a dovedi, astfel c este competent.
Cnd asemenea specialiti se ntlnesc cu efi exagerat de exigeni, posibilitile
de eroare cresc instantaneu.
B) Organizarea activitii de ridicare i prelucrare a urmelor papilare.
Cnd metodologia de lucrul n domeniul ridicrii, prelucrrii, examinrii i
valorificrii urmelor papilare nu este respectat, pot aprea rezultate eronate n cadrul
activitii de comparare dactiloscopic, sau perioade ndelungate nu se nregistreaz
identificri dactiloscopice, consumndu-se n zadar eforturi uriae.
Situaii generatoare de erori:
- Nerespectarea operaiilor de fixare a urmelor papilare sau fixare incorect a
urmelor poate genera ulterior erori n procesul comparaiilor dactiloscopice.
- Prelucrarea greit a imaginii fotografice a urmei. Dac la executarea
macrofotografiilor urmelor papilare nu se respect regula concordanei ntre imaginea
pozitiv i aspectul real al urmei pe obiectul de pe care a fost fotografiat, atunci
fotogramele realizate pot genera erori n comparaiile ulterioare.
88

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

- Etichetarea greit a urmelor papilare ridicate. Dac tehnicianul criminalist care


a efectuat mai multe cercetri la faa locului n aceeai zi, i-a adunat foliile cu urme
neetichetate n acelai plic ori n plicuri diferite pe care nu a scris locul de unde au fost
ridicate, este posibil o amestecare a urmelor de la un caz la altul. Din acest moment
chiar dac toate operaiunile tehnice ulterioare au fost corecte, rezultatul comparaiilor i
chiar al expertizei dactiloscopice va fi eronat.
- Comparaiile de excludere incomplete. Dup efectuarea cercetrii la faa locului
nu sunt amprentate toate persoanele care locuiesc sau lucreaz acolo precum i membrii
echipei de cercetare la faa locului pentru ca pe baza comparaiilor dactiloscopice urmele
acestora s fie excluse. Dac tehnicianul dactiloscop nu manifest perseveren n
obinerea amprentelor persoanelor menionate, urmele acestora rmase la dosarul cauzei
vor fi comparate cu sute de fie dactiloscopice ridicate de la persoanele incluse n cercul
de suspeci, iar rezultatul va fi negativ. Aceasta este o eroare general de excludere
incomplet a urmelor ridicate de la faa locului. Cauzele acestei erori pot fi bineneles
subiective: comoditatea, superficialitatea, dar i obiective; persoanele neamprentate au
plecat n strintate, au disprut, au decedat, etc.
C) Cartarea necorespunztoare a fielor n cartoteca monodactilar poate genera
erori repetate n procesul efecturii comparaiilor dactiloscopice.
Cu ocazia ntocmirii formulelor este posibil s existe unele erori sau confuzii care
s duc la nscrierea unei formule greite fie la dactilograma urmei, fie la fia
monodactilar clasat n cartotec, ceea ce duce implicit la imposibilitatea ntlnirii lor
la aceeai formul.
Cele mai frecvente erori sunt posibile cnd se numr crestele pe linia deltocentral sau cnd se situeaz un detaliu pe spaiul cercurilor de pe reticul.
D) Mecanismul de creare a urmelor papilare i modul de amprentare a persoanelor
pot deveni surse de eroare n comparaiile dactiloscopice.
E) Mijloace tehnice folosite la relevarea, ridicarea i examinarea urmelor, pot
genera la rndul lor erori sau dimpotriv, pot evita producerea acestora.
Relevarea prin procedee mecanice, presupune folosirea pensulelor i a pulberilor
care ader la substanele incolore din componena urmei. Dac pensula folosit nu este
mbcsit, ori are fibrele lipsite de elasticitate, aspre, poate produce modificarea
detaliilor caracteristice ale desenului papilar.
Tehnologia modern de prelevare, examinare i comparare a amprentelor,
respectiv sistemele AFIS-2000, sunt proiectate special s evite producerea erorilor
ntlnite n activitatea manual. Toate sunt prevzute cu dispozitive electronooptice de
amprentare, au posibilitatea aproximativ instantanee de vizualizare a imaginii negative i
pozitive a urmei examinate, de inversare a poziiei deltelor, de mrire a unor detalii pn
la clarificarea modificrilor survenite n desenul papilar al urmei, precum i facilitii de
corectare a acestora.

89

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Capacitatea mare de stocare a informaiilor i viteza rapid de lucru, permit


compararea urmei sau amprentei cutate cu toate imaginile din banca de date, astfel fiind
evitate erorile de codificare, clasificare i cutare ntlnite la cartoteca manual.
Totui sistemele automate genereaz la rndul lor noi tipuri de erori care nu au
fost nc studiate suficient datorit timpului scurt de cnd au devenit operaionale.
3.6 Desenele papilare ale unor categorii de animale
Majoritatea oamenilor cred ca doar fiintele umane au amprente, dar acest lucru nu este
adevarat. Toate primatele au de asemenea amprente chiar si pe cozi, dupa cum se va
putea observa. (fig. 15, 16).

a.
b.
Fig. 15 Amprente papilare prelevate de la un adult uman(a) si de la un cimpanzeu (b).

90

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Fig. 16 Coada unei primate(fotografie metrica) si amprenta papilara corespunzatoare


unei portiuni de pe suprafata cozii(in medalion- indicat prin sageata).
Chiar si alte animale au amprente, dupa cum se va putea citi despre ursii koala in
articolul de mai jos.
Amprentele constau in tipare formate din cute paralele pe pielea neteda. Ele sunt tipice
pentru primatele avansate, dar exista si la alte mamifere in mod sporadic. S-a constatat
recent prezenta dermatoglifelor microscopice si macroscopice similare celor umane, pe
degetele de la maini si pe degetele mari de la picioare ale marsupiului phascolactus
cinereus ce se catara in copaci. Prezenta mai multor dermatoglife aproape identice in
descendenta mamiferelor separa evolutia pentru cel putin 70 de milioane de ani, dar
faptul ca primatele s-au adaptat la catarat si insfacat indica faptul ca regularitatile
adaptabile pot fi o trasatura comuna a procesului de evolutie.
Un mod de viata arboricol este insuficient pentru a explica existenta
dermatoglifelor deoarece nu au fost observati in copaci, catarandu-se pe crengile
copacilor. Mainile si picioarele le sunt acoperite cu negi ce se aseamana cu cei ai ursilor
marspupiali. De aceea, originea dermatoglifelor este cel mai bine definita ca fiind
adaptarea la catarat ce produce cute multidirectionale pe piele. Caile evolutiei
marsupiilor si euterianelor au fost separate pentru cel putin 70 de milioane de ani si
totusi koala si fiinta umana prezinta remarcabile similaritati. Regularitatile adaptive sunt
pe cale de a avea prioritate fata de evenimentele istorice unice. Se pare totusi ca tiparul
cutelor dermale reprezinta structuri mostenite ce apar pe pielea extremitatilor acelor
mamifere care sunt predispuse la catarat independent de afiliatia taxonomica a unui
animal.
In contrast cu majoritatea primatelor mai avansate, numai o portiune din pielea
mainilor, picioarelor si degetelor era acoperita cu cute.
Marsupialii tipici si ecuatorienii au zone pe piele ale extremitatilor acoperite exclusiv cu
negi.

91

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

a
b
Fig. 17 Amprentele standard in cerneala, a celui de-al treilea deget de la
membrul drept a unui adult koala(a) si a unui adult uman(b).

a.

92

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

b.

Fig. 18 Scanarea imaginilor la microscop a epidermelor ce acopera varful


degetelor aceluiasi urs koala (a) si a aceleiasi fiinte umane (b) ca in fig. 17. Mici
diferente in textura suprafetei epidermelor pot fi datorate faptului ca ursul koala a fost
observat cateva ore dupa ce murise, in timp ce fiinta umana era inca in viata.
Observatiile noastre arata ca pliurile dermale nu sunt prezente pe labele unor
rude koala, nasul paros al ursului marsupial, in timp ce cutele se regasesc in phalanger
maculatus, care este un membru al unei subcategorii, phalangeriformi.
Faptul ca acele suprafete de palme, talpi, degete si uneori cozile cu care se agata
primatele sunt acoperite cu cute papilare organizate intr-un tipar dermatoglific complex,
este binecunoscut. Cutele dermale apar sporadic si in cazul altor specii de mamifere
(Okajima, 1991). Modelele tiparite de cute dermale formate in viata intrauterina sunt
cunoscute a fi usor de mostenit.
Interpretarile evolutiei de la origine si a semnificatiei functionale a cutelor dermale sunt
inca o problema de dezbatut. Interpretand prezenta dermatoglifelor in vasta diversitate a
descendentei mamiferelor poate ajuta la rezolvarea discutiei.
Autori mai recenti au sustinut ca dermatoglifele nu sunt prezente la koala.
Koala sunt membrii ai subdiviziunii marsupiale Vombatiformes, si dupa cum numele
sugereaza, sunt usor asemanati cu ursii marsupiali. Koala cantarind intre 4 si 12 kg, se
hranesc catarandu-se vertical pe ramurile mai mici ale eucaliptilor, intinzandu-se dupa
hrana, culegand pumni de frunze pe care le mananca.
Intr-un studiu anatomic comparativ s-a observat ca pliurile dermale ale ursilor koala sunt
foarte asemanatoare in morfologia microscopica cu acelea umane. Cutele erau prezente
si la indivizii examinati, fie ca erau barbati, femei sau tineri.

93

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

94

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

ANEXE

95

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

96

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

97

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

98

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

99

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

100

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

101

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

102

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

103

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

104

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

105

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

106

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

Bibliografie

1. Ion Radu Constantin & Marius Radulescu Dactiloscopia, Bucuresti, 1975


2. Camil Suciu Criminalisica, Ed. Didactica si Pedagogica, BUCURESTI, 1972
3. Gheorghe Pasescu & Ion Radu Constantin Secretele amprentelor papilare,
Ed. National, Bucuresti, !996
4. Emilian Stancu Criminalistica Monografie, editia a treia, vol. I/II, Ed.
Actami, Bucuresti, 2000
5. Aurel Olaru Practica dactiloscopiei in sistemul cartotecii decadactilare a
cazierului judiciar, Ed. Ministerului de Interne, 1997
6. Constantin Turai Elemente de politie tehnica dactiloscopia, Tipografia
Alexandru Popescu, Bucuresti, 1937
7. Dictionar de criminalistica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984.
coordonatori: Nicolae Dan & Ion Anghelescu
8. Tratat practice de criminalistica, vol. I , Ministerul de Interne, Bucuresti, 1976
9. Emilian Stancu Criminalistica, Vol. I, editia a treia, Ed. Actami, Bucuresti,
1999
10.Criminalistica note de curs, vol. I Scoala de agenti de politie Vasile
Lascar Campina, coordinator Cms. Sef de Pol. Lefter Alexandru; 2004

107

RELEVAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE

11.Lee, Henry C., & Gaensslen, R. E. Cyanoacrylate Fuming: Theory and


Procedures. West Haven, CT: Connecticut State Police Forensic Science
Laboratory in conjunction with the Forensic Sciences Program at the
University of New Haven, 1984.
12.Shaw, Ken (fingerprint technician for the Boston Police). Personal Interview.
21 April, 1990.

108

S-ar putea să vă placă și