3.1 Ce este lexicografia?

In ultimele decenii lexicografia a cunoscut un amplu proces de schimbare,

datorat atat extinderii performante a ariilor de cercetare filozofica, cat si
modernizarii mijloacelor de redactare.Lexicografia poate fi definita drept
stiinta ce explica sensul cuvintelor, clasand si definind aceste sensuri intrun cuvant este arta, stiinta, practica de a se face dictionare.Lexicografia
alaturi de lexicologie a fost considerata mult timp un domeniu
complementar al lingvisticii. Insa, lexicografia, ca stiinta a realizarii
dictionarelor, are o vechime mai mare cu cateva secole decat lingvistica,
ce a devenit disciplina de sine statatoare abia in secolul al XIX-lea . In ce
priveste definirea lexicografiei exista acceptii diferite. Astfel in DEX este
oferit urmatorul sens termenului lexicografie: disciplina lingvisticii care
stabileste princiipile si metodele practice de intocmire a dictionarelor.
Totalitatea dictionarelor(dintr-o tara, Dintr-o epoca, dintr-un domeniu etc.)
cu mentiunea ca nu se face delimitarea afata de domeniul lingvisticii.In
dictionarul limbii romane al Academiei lexicografia este definita ca o
Activitate de elaborare a dictionarelor, constand in
inregistrarea(alfabetica) si cercetarea cuvintelor, expresiilor unei limbi, ale
unui dialect etc., considerate in forma si mai ales in semnificatia lor.Ca
teorie, lexicografia stabileste asadar principiile si metodele practice de
alcatuire a dictionarelor. Ca stiinta practica, lexicografia este suma
tehnicilor si operatiilor implicate in intocmirea dictionarelor. Din categoria
acestor tipuri de lucrari fac parte dictionarele, glosarele, vocabularele,
enciclopediile.
Dictionarele inregistreaza cuvintele unei limbi, aranjate intr-o
anumita ordine, aceasta ordine este deobicei alfabetica, cuvintele sunt
explicate in aceeasi limba sau traduse in alta. In loc de dictionar se
foloseste uneori si termenul de lexicon, cuvant de origine greaca. Acesta
din urma se utilizeaza mai mult pentru dictionarele de proportii mai mari
sau dictionarele tehnice.
Glosarul este un dictionar mai mic, o lista de cuvinte rare cu
explicatii necesare, cu un caracter limitat. De obicei, glosarul este intocmit
pentru un scop anume: glosar al cuvintelor dintr-un manual sau dintr-o
editie a unui autor vechi sau dintr-o dscriere de specialitate, care utilizeaza
termeni tehnici cu acceptiuni mai putin cunoscute.
Vocabularul este si el un dictionar redus, si prezinta o categorie de
cuvinte proprii unui anumit mediun social, unei anumite arte sau stiinte.
Astfel se poate vorbi de vocabularul navigatorilor, minerilor etc.
Enciclopedia este o lucrare cu alt caracter, care se confunda in mod
gresit cu dictionarul. Dictionarele se ocupa de cuvintele prin care sunt

numite notiunile. Enciclopedia are in vedere obiectele sau notiunile,

denumite din acele cuvinte. In dictionar va fi prezentat intelesul cuvantului
din diversele lui acceptiuni, felul cum il folosesc vorbitorii si posibilitatea
imbinarii in sintagme si in expresii.
Enciclopedia va descrie obiectul, va arata valoarea lui practica, se va
ocupa de partile lui componente si va aduce informatii istorice.
Dictionarul este o oglinda in care cel care il consulta trebuie sa
recunoasca date ale istoriei culturii si a istoriei limbii romane.
3.2 Evolutia lexicografiei romanesti pana la momentul Scoala
Ardeleana
Lexicografiei si lexicologiei li s-au acordat in general mare
importanta in tara noastra.Traditia lexicografica romaneasca este foarte
veche. In lexicografia romaneasca de la origini pana la 1825 Mircea
Seche aduce in discutie existenta a doua fragmente de vocabular slavoromanesc din veacul al XVI-lea pastrate pana astazi. Cele doua fragmente
o dovedesc ca aparitia lexicografiei bilingve este pe teren romanesc ,
aproape concomitenta cu traducerea din limba slavona a primelor texte
bisericesti.
La aceste fragmente pot fi adaugate, in sec. al XVII-lea alte opt
glosare slavo-romanesti, dintre care cel putin doua tin de prima jumate al
secolului.: este vorba de fragmentul de Vocabular biblic sarbesc-romanesc,
a carei dotare trebuie situata in jurul anului 1630, precum si de Lexiconul
slavo-romanesc al lui Macarie Cozianul, din 1649, prima opera
lexicografica completa pastrata pana astazi.
Lexicografia slavo-romana din sec al VII-lea este fara indoiala de
provenienta munteneasca. In muntenia circula o bogata literatura
religioasa, slavona sau tradusa. Nevoile practice au dus la realizarea unor
astfel de lucrari. Glosarele slavo-romane erau folosite in special de slujitorii
bisericii, si mai ales de traducatori care, conform dogmelor religioas, erau
obligati sa respecte intocmai sensul textului original, considerat sfant.
Inmultirea numarului de glosare in veacul al XVII-lea se explica prin
avantul pe care il iau acum la noi traducerile din limba slava. Alte lucrari
din aceasta perioada sunt: Lexiconul pastrat in Codicele Sturdzan (circa
1660-1670) precum si Lexiconul lui Mihai (1672) lucrari relativ bogate cu
peste 8000 de cuvinte titlu. Lexicografia slav-romana (nu cea doar din
veacul al XVII-lea) este, am putea spune, rudimentara, lipsita de orice
aparat stiintific. Ea se prezsinta sub forma unor simple liste bilingve in care
termenuluin slavon i se adauga corespondentul romanesc. Daca
lexicografia moderna, ordinea alfabetica este respectata, aici, nu vorbim

de acelasi lucru. Odata cu sfarsitul sec al XVII-lea si anii de inceput al sec

al XVII-lea se va produce in istoria lexicografiei o cotitura fundamentala.
Mai intai, locul limbii slavone va incepe sa fie luat, in dictionarele bilingve
sau poliglote, de limba latina sau de o limba romanica.
In al doilea rand, numarul unor asemea lucrari creste in mod
surprinzator. Se mai constata ca centrul de greutate al lexicografiei
romanesti incepe sa se mute in Ttransilvania care, timp de aproape doua
secole de acum inainte, va aduce un insemnat aport in acest domeniu.
O alta lucrare lexicografica care pare a fi tot un vocabular de origine
munteneasca este un mic Lexicon italian-roman, redactat in jurul anului
1700 de stolnicul Constantin Cantacuzino, realizat probabil la cerea
ambasadorului italian de la curtea lui Brancoveanu, Luigi Ferdinando
Marsigli. Desi este foarte mic, are meritul de a deschide seria de
vocabulare italiano-romane redactate in sec al XVIII-lea . Manuscrisul este
structurat in 3 parti: prima (Nomi per la lingua valacca) fiind cea mai
intinsa si mai valoroasa aproape 200 de cuvinte comune (partile corpului,
pasari, patrupede, fructe etc.).Textul este impartit pe 3 coloane, pe prima
termenul italian, pe celelalte doua termenul romanesc corespunzator, cu
caractere chirilice si latine. In aceeasi maniera este organizat materialul si
in celelalte doua parti, care cuprind termeni geografici comuni si nume
proprii geografice. Subliniind faptul ca a doua parte a micului vocabular
realizat de stolnicul Constantin Cantacuzino constituie prima incercare de
dictionar de tip special, de termeni stiintifici (geografici).
Un alt manuscris care intereseaza lexicografia romaneasca si care
dateaza din aceeasi perioada (circa 1687-1701) este Dictionarul latinroman-maghiar. Este primul dictionar trilingv, gasit in biblioteca contelui
italian Luigi Ferdinando Marsigli. Contele care indeplinise functia de
ambasador la curtea lui Constantin Brancoveanu, va ramane in
Transilvania inca multa vreme. Se pare ca autorul vocabularului pe care
contele Marsigli l-a achizitionat, este un ardelean de origine germana. Il
amintim si pe Amerio Silvestro si Francantino Minotto, alti doi italieni care
se intereseaza de limba noastra si redacteaza, ei insisi, vocabulare
bilingve in care cea de a doua limba este romana. Dictionarul trilingv
achitionat de contele Marsigli este cunoscut astazi sub numele de
Lexiconul marsilian. El marcheaza inceputul influentei maghiare asupra
lexicografiei romanesti, lucrarea insusindu-si in buna parte lista de cuvinte
a cunoscutului Dictionar latin-maghiar compus de Albert Molnar. Daca
autorul lexiconului discutat mai sus a prelucrat izvoruol maghiar si a redus
considerabil numarul de termeni, in schimb Teodor Corbea, autorul
Dictionarului latinesc-romanesc din jurul anului 1700, transpune cuvant cu
cuvant lista editiei a IV-a a Lexiconului lui Molnar, adaugangd de la el doar

corespondentul romanesc. Lucrarea lui Teodor Corbea numara cifra

enorma de 34000 de cuvinte-titlu. Partea romaneasca inregistreaza multe
cuvinte si forme vechi ardelenesti, lucru explicabil daca ne gandim la
originea ardeleana a scriitorului.Se remarca numarul mare de neologisme
prezenta in lucrare, in primul rand imprumuturi din limba latia( (de
clamatiia, orator, oratiia, patria, mod, tegula etc.). Prin intermediul acestor
dictionare au patruns neincetat termeni noi in limba noastra. De multe ori
neavand la dispozitie un corespondent romanesc vechi pentru termenul
strain, lexicografii au fost nevoiti adeseori sa introduca drept corespondent
chiar termenul de baza strain, adaptandu-l la sistemul fonetic al limbii
romane. Corbea merge pe aceasta linie nu insa in spirit latinist. Dictionarul
abunda, de exemplu, in adverbe formate in chip artificial cu terminatia
teaste (suneteaste=sonor).
In preajma anului 1700 a fost redactat si Dictionarium balachico
latin, prima dintre lucrarile lexicografice bilingve cu limba de baza
romaneasca. Acest dictionar este cunoscut si sub numele de Anonymus
Caransebesiensis nefiind insa terminat. Din anul 1704 dateaza incercarea
de glosar de neologisme. Este vorba de cunoscuta Scara a numerelor si
cuvintelor straine talcuitoare, anexa pe care Dimitrie Cantemir o adauga la
Istoria Ieroglifica. Dimitrie Cantemir adauga aceasta anexa pentru a
lamurii cititorii referitor la o serie de termeni pe care ii foloseste inca
necunoscut sau putin cunoscut in limba romana. Scara cuprinde 286 de
termeni si ii va deschide lunga serie de glosare-anexe, de neologisme, care
vor aparea intr-un numar mai mare, mai ales in prima jumate a secolului al
XIX-lea. Precizam ca aici nu avem de aface numai cu primul vocabular de
termeni noi, ci si cu cea dintai lucrare lexicografica in care se folosesc
definitii explicative, prin perifraza. Cuvantul neologic anonim este definit
de exemplu prin perifraza: Cela ce i isvodind ceva numele nu i se stie fara
nume. Glosarul lui Cantemir este si cea dintai incercare de dictionar unii
lingv romanesc. El cuprinde si indicatii etimologice sumare insa si in
general lipsita de temei stiintific. Majoritatea neologismelor sunt de origine
latina si greaca. De remarcat este adaptarea acestor imprumuturi
introduse in limba romana de marele invatat moldovean. Forma lor este
identica sau apropiata de aceea in care ele s-au consacrat, pana la urma in
limba romana literara (avocat, anatomie, anthrax, anonym,antidot,
anthipatia, apothecariu, aporiu, argument etc.). Intre anii 1704-1780 se
constata un regres evident in dezvoltarea lexicografiei romanesti, mai ales
in ceeace priveste numarul lucrarilor. Important este ca apar unele
proiecte de dictionare explicative unilingve romanesti nepuse in pradctica,
care se datoresc unor reprezentanti ai Scolii Ardelene, scoala care va da la
inceputul secolului urmator primele dictionare stiintifice ale limbii romane.
In jurul anului 1780 apare un glosar slav-roman ce apartine unui muntean
pe nume Nisail. Mai interesant este Pacurariul sau lexiconul pacurariului

slavo-romanesc, si cel muntenesc terminat la 1778 de un calugar Macarie.

O valoare strict documentare o are Vocabularium valachicum care este
putin cunoscut fiind descoperit in Biblioteca Regala din Copenhaga. Acest
vocabular este o mica lista bilingva latino-romana, ce cuprinde injur de
170 de termeni si dateaza din a doua jumate a secolului al XVIII-lea. Ea
apartine unui diletant danez, Temler si are numeroase greseli de limba
romaneasca. O alta lucrare bilingva italiano-romana a calugarului
franciscan Silvestru Amelio, a fost prefect al misiunilor catolice din
Moldova, Muntenia si Transilvania. Redactat in 1719 Breve vocabulario
italiano-moldavo cuprinde aproape 1000 de termeni. Din epoca ascensiunii
din principatele romanesti se cunosc doua incercari lexicografice grecoromane. Un mic Vocabular grec-roman din lucrarea ce contine doar 18
pagini. Mircea Seche aminteste si de existenta unui Dictionar grec-roman,
redactat pe la 1770, de un Calioti. Informatia este luata de Mircea Seche
din revista Amicul scolii anul VI (1865), p.77, si Foaia Societatii pentru
literatura si cultura romana in Bucovina anul I (1865), numarul 1-3, p 99.
Incepand cu 1783 apare primul glosar de nume de plante realizat de
profesorul secui Benko Josef. Acestglosar este trilingv, latino-maghiaroroman. El marcheaza inceputul lexicografiei tiparite si face parte printre
alte articole din sumarul unei reviste. Contine un numar de 620 de termeni
de plante, transcrierea cuvintelor romanesti facandu-se cu ortografie
maghiara. La 1789 protoiereul si omul de cultura Mihail Strilbitki infiinteaza
la Iasi, o mica tipografie. Aici iese la lumina un mic Dictionar bilingv,
rusesc-romanesc.
Dictionarul este o simpla lista de termeni rusesti carora li se da
corespondentul romanesc. Fiind foarte practic a avut un succes neobisnuit.
A fost retiparit in acelasi an si a fost anexat Gramaticii moldo-ruse
publicate de Toader Scoleriu. Din ultimul deceniu al sec al XVIII-lea se
cunosc trei dictionare bilingve si 3 poliglote. Cel dintai dictionar poliglot din
serie pare a fi Dictionarii triun lingvarum germano-latina et daco-romano.
Acest dictionar de mari proportii in trei tonuri apartine ardeleanului
Aurelius Antonius Praedetis Masody si dateaza de la 1792-1793. Un alt
dictionar de importanta mai mare se pare ca a fost Dictionarul in patru
limbi (roman-german-francez-latin) realizat de banateanul Paul Iorgovici.
Opera nu s-a pastrat si referirile la continutul dictionarului se fac indirect
prin alta lucrare a banateanului.
Observatii de limba romaneasca
El este si unul dintre lexicografi puristi propunandu-si sa tipareasca
un glosar special care sa cuprinda echivalentele latinesti de cuvintele
nelatine din limba romana, scopul urmarit fiind inlocuirea termenilor
nelatini prin termeni latini. Paul Iorgovici dorea, in sens etimologist,

remodelarea cuvintelor romanesti de origine latina a caror forma se

indeparta prea mult de corespondentul latinesc.
Tot de pe la sfarsitul veacului al XVIII-lea se pare ca dateaza si un
mic Dictionar francez-grec-roman, descoperit de Nicolae Iorga printre
manuscrisele lui Gh.A.Sturza. Lucrarea contine doar 203 cuvinte-titluri.
Referitor la dictionarele bilingve, in 1796 se realizeaza un Lexicon-grecescromanesc de aproape 9000 de termeni. Manuscrisul provine de la
Manastirea Neamt si se pare ca a apartinut unui moldovean. Lucrarea nu
este terminata, ea este organizata ca in majoritatea operelor lexicografice
ale vremii, dupa metoda listelor primitive de corespondente. Ionachita
Vacarescu realizeaza si el un Dictionar roman-turc si turc-roman. Lucrarea
nu este terminata lucru impiedicat de moartea autorului. Un mic Dictionar
francez-roman ce dateaza din 1797 este atribuit lui C. Si Ilie Kogalniceanu.
Termenii sunt grupati intamplator, nu se respecta nici cirteriul alfabetic nici
acela pe materii. Odata cu sec al XIX-lea preocuparile lexicografice vor lua
amploare in special in Transilvania. Cele mai multe din dictionarele care
apar in aceasta perioada nazuiesc prin aspectul lor general (alegerea
cuvintelor si a formelor, indicatiile etimologice), sa demonstreze latinitatea
lexicului limbii romane, de multe ori insa prin sacrificarea realitatii
obiective.
Alaturi de cele mai importante lucrari lexicografice care apartin
reprezentantilor Scolii Ardelene, (Samuil Micu Clain, Gheorghe Sincai, Ion
Budai Deleanu, Petru Maior, precursorul Scolii Ardelene Grigore Maior) si
despre care vom discuta mai pe larg in capitolele urmatoare, in aceasta
perioada sunt concepute si alte manuscrise de gen.
Fara sa fie cunoscuta foarte bine este activitatea filologica a
ardeleanului Stefan Gusan(Korosi), fost profesor la colegiile reformate din
Cluj si Mures-Osorhei (Tg. Mures). Acesta a redactat un Lexicon romanlatin-maghiar si pe la 1802 lucrarea era gata de tipar. La solicitarea lui
Crisan episcopul Ioan Bobb se arata dispus sa finanteze o parte din
publicarea ei. Se presupune ca desi tiparirea a inceput la Cluj, ca
momentul in care autorul a aflat de lucrarea similara a lui Samuil Micu
Clain ar fi renuntat la publicarea ei. Lucrarea numara peste 10000 de
cuvinte-titlu, autorul folosind ortografia latina.
In sec al XIX-lea este tiparit Klaineb walachisch-deutsch und deutschwalachisches Wirterbuch si apartine germanului ardelean Clemens
Andreas. Dictionarul s-a bucurat de o mare circulatie, probabil in cercurile
didactice si scolare. Fiecare dintre cele doua parti ale dictionarului cuprind
circa 5000 de cuvinte-titlu. Lista apare insa mult incarcata prin includerea
multor nume proprii (la A apar, de exemplu, Aaron, August, Averchie,
Avraam, Agnita, Adam, Adolf, Alexandru, Anastasie etc.) precum si unitati

fraziologice sau constructii gramaticale lasate cap de articol (de exemplu,

va avea grija, va ploua, va sa fie, vrednic de iubire etc. La litera V).
La 1822 se tipareste, la Sibiu, vocabularium nemtesc si romanesc, in
redactarea doctorului Ioan Molnar, cunoscut prin gramatica si manualelel
sale. Dictionarul contine peste 8000 de cuvinte-titlu, insa modest ca
realizare stiintifica, avand aspectul unei simple liste de termeni. Un
element aparte al lucrarii ar fi bogata terminologie inclusa in ea.
Inaintea Lexiconului de la Buda apare Dictionarul rumanesc,lateinesc
si unguresc, in doua tonuri, realizat la dorinta lui Ioan Bobb, tiparit la Cluj,
intre anii 1822 si 1823. Opera lexicografica de mari proportii este tiparit in
intregime cu litere latine. Lucrarea inaugureaza purismul extrem in
lexicografie.
Cum vom discuta in continuare despre unele (cateva) din lucrarile
reprezentantilor Scolii Ardelene care au marcat lexicografia romaneasca.
In sfera preocuparilor lingvistice ale reprezentantilor Scolii ardelene a
existat mereu problema elaborarii dictionarelor si cea a introducerii
alfabetului latin in scrierii latine.
3.3Lexicografia Scolii Ardelene-de completat-> vezi studii vezi din
Limba Romana 1964+ cercet de lingvistica...
3.3.1.
Grigore
Valachium(1762-1776)

Maior-Lexicon

compendiarum

Latino-

Dificultatea de acces la opera lexicografica a lui Grigore Maior, a

limitat interesul specialistilor asupra acesteia. Informatiile despre dictionar
cat si despre gramatica lui Grigore Ureche sunt preluate din studiul lui
Carlo Tagliavini (Despre Lexicon compendiarum Latino, Bucuresti 1932)
si sunt prezentate de unii cercetatori dupa cum afirma Alin-Mihai Gherman
in Studiul introductiv la Grigore Maior, fie trunchiate, fie chiar deformate.
(cauta sinonime)
Mircea Seche in Schita de istorie a lexicografiei romanesti, volumul I,
atribuia Lexiconul curentului religios iesit iezuit din Transilvania redactat pe
la 1762-1776, prin partile Orastiei, informatie preluata din studiul lui Carlo
Tagliavini. Limba elevata, corectitudinea formelor de limba, fonetismele si
formele lexicale il conduc pe C. Tagliavini la concluzia ca dictionarul a fost
realizat de un om cultivat, preot sau calugar al curentului iuzuit.
Insa, experienta unor noi date confirma paternitatea lui Grigore Maior
asupra celor doua lucrari (vezi Mihai Gherman in cercetari de lingvistica,
despre Dictionarul si gramatica lui G.Maior).

Existenta unei scrisori originale a lui Grigore Maior catre episcopul

Aaron din 2 noiembrie 1759, din care reiese incredintarea unui dictionar
este amintita de Timotei Cipariu in Acte si fragmente si mai tarziu Elena
Pervaim va publica intr-un articol scrisoarea episcopului Petru Pavel Aaron
din 17 octombrie 1759, cat si raspunsul din 2 noiembrie al lui Grigore
Maior.Scrisorile arata ca relatiile dintre episcop si cei 2 calugari, Grigore
Maior si Silvestru Caliani, pe atunci calugari, la Manastirea din Blaj, erau
tensionate si formale datorate inlaturarii predecesorului episcop,
Inochentie Micu Clain.
Cele doua scrisori ofera informatii din cele mai importante in ceea ce
priveste identificarea autorului dictionarului. In scrisoarea episcopului se
face referire la existenta unui proiect anterior <<Mai inainte ne-ati
fagaduit inceperea si savarsirea lexiconului spre slujba si folosul
obstii.Aceasta de o ati inceput si o ati continuat, nu stiam>>.
Din aceeasi scrisoare aflam ca in raelizarea lexiconului erau
implicate doua persoane, calugarii Grigore Maior si Silvestru Baliani.
Inceputul lucrarii poate fi plasat in perioada imediat urmatoare a anului
1754 (data deschiderii scolilor romanesti din Blaj si o perioada anterioara a
anului 1759 (1757) cand au loc modificari de structura in scolile mari
infiintate, fiind o parte integranta a programului cultural si scolar dezvoltat
in aceasta perioada de catre episcopul Petru Pavel Aaron.
O confruntare a scrisului din dictionarul lui Grigore Maior cu
documentele care s-au pastrat dovesteste fara dubiu ca autorul lexiconului
este cu siguranta acesta. Se pare ca dictionarul si gramatica lui Grigore
Maior au ajuns la Kalecsa (cauta pe net) dedicate lu Francisc Xaver Rhier
(cauta), dictionarul si gramatica ajung in biblioteca episcopului de Oradea
Adam Patachich cunoscuta figura a iluminismului din Rasaritul Europei, el
insusi autor de dictionare ramase in manuscris.
In 1776 Patachich se muta ca arhiepiscop Kalocsa. Pentru stabilirea
datei de redactare a directionarului, cercetarii au luat in considerare ca
indicii activitatea lui Francisc Haver
Rier la Oradea (1762-1776) si
examenul filigranologic (1771-1776). Prefata dictionarului si textul
gramaticii (inclusiv prefata) sunt scrise cu alta caligrafie. Ceea ce
considera foarte important A-Mihai Gherman in Studiu interactiv la Grigore
Maior este cerneala feruginoasa intens neagra, care a patruns hartia
gaurind-o uneori, folosita pentru redactarea gramaticii in comparatie cu
cerneala negru caramizie din dictionar. Tot A. M. Gherman precizeaza :
Credeam ca nu e gresit daca afirmam ca ele au fost redactate in perioade
diferite. Data redactarii dictionarului poate fi cuprinsa 1759 (prima
mentiune a proiectului realizarii lui) si primavara lui 1765 (in 9 iulie Grigore
Maior a fost trimis sub escorta la locul detentiei sale monahale, iar Caliani

a fost trimis cu un regim sever de izolare la manastirea Prislop din

Transilvania).
In urma separarii orice colaborare dintre cei doi a fost intrerupta
pana la eliberarea lui G. Maior din manastirea de la Muncaci (toamna lui
1774).
Faptul ca cele doua lucrari au ajuns in biblioteca lui Adam Patachich
ramane o enigma. Este posibil ca ele sa fi fost confiscate de la Maior in
momentul arestarii sau e la fel de posibil ca Maior incercand sa castige
bunavointa unui ierarh catolic sa daruiasca cele doua lucrari. A doua
varianta e mai plauzibila, reusind astfel sa dea o explicatie dedicatiei catre
Francisc Xaver Rhier de pe ambele lucrari.
Avand aceleasi dimensiuni cu gramatica (21 X 16cm.), Lexicon
Compediarium latino-vacarium contine 271 de file de text (primele zece
nenumerotate, urmatoarele 261 avand o numaratoare ulterioara facuta cu
creionul) datand din secolul al XX-lea. Lexicon Compendiarium este prima
lucrare lexicologica romaneasca redactata cu o conceptie stiintifica ferma.
Grigore Maior afirma originea latina a limbii romane dar nu neglijeaza si
imprumuturile din alte limbi. El face o selectie deliberata a cuvintelor-titlu
latinesti, numele proprii sunt excluse cu exceptia unora a caror echivalent
romanesc e mult diferit sau foarte familiare unui ardelean. De asemenea,
nu a inclus grecismele din limba latina si a redus numarul derivatelor
latinesti incluse in lista de cuvinte.
Grigore Maior a fost posesorul unei latine de o mare eleganta si
concizie. Dictionarul cuprinde 12654 de cuvinte-titlu latine, a carora le-ar
corespunde 7000 de cuvinte romanesti cu o frecventa de peste 32000 de
cuvinte-text .In prefata dictionarului Maior atragea atentia ca limbii
romane ii lipsesc o serie de termeni ( ce tin de terminologia stiintifica,
probabil) carora incearca sa le gaseasca un echivalent prin folosirea
perifrazei.
Contributia lui Silvestru Galiani este o mica importanta: el introduce
circa 150 cuvinte-titlu latine (abies-molid; alenegatio-tagaduire; obortivusstarpitura; acceptarles- bineprimit, bine placut; acceptalio-primire;
acolytus- urmator de scintenie ; algrio- tangaiesc, tanjesc; aeruginorugaminte; agope-nafura etc.). Aduce cateva completari in cadrul unor
articole deja redactate de Grigore Maior, desi, nici in cazul acestora
numarul completarilor nu depaseste 700 de interventii. Cele mai multe
completari se gasesc in prima parte a dictionarului, lucrare ce poate duce
la ideea ca, colaborarea celor doi a fost intrerupta. Cuvintele introduce de
Silvestru Caliani sunt majoritatea din viata religioasa: stihar, anghel,
minorosita, vlagostenie, propovedanie, bogoslov, ceaslov etc. . O alta

observatie ar fi aceea ca majoritatea cuvintelor introduse de Silvestru

Caliani exprima fonetismul unui grai din centrul Transilvaniei diferit de cel
al lui Grigore Maior. Identificarea persoanei care a scris Lexiconul ca fiind
vorbitor al unui grai din nord-vestul Transilvaniei s-a facut pe baza catorva
elemente care caracterizeaza aceste graiuri. Ceea ce i-au atras atentia lui
Carlo Tagliavni sunt in primul rand trasaturile fonetice. Cea mai importanta
este reducerea diftongului ea in pozitie finala la e: iertare greselei, flare
vietii,
necare
trupului,
adunare
tarii,
lasare
lucrului,
suflare
vantului,turburare apei, impreunare voii, castugare avutiei, imputinare
cheltuielii etc.
Caracteristica graiurilor din Transilvania este durificarea consoanelor.
Putem afirma ca Grigore Maior a avut in vedere si a tinut cont de limba
textelor bisericesti pe care le cunostea bine, evitand fonetismul si lexicul
regional. Singurele incalcari ale principiilor limbii editare standard le gasim
in cazul unor cuvinte pe care nu le cunostea din toate textele bisericesti.
Sunt cateva situatii in care sunt notate formele palatelizate ale unor
cuvinte, ca de exemplu: abde abea, droptie dopie, gheeocheala
deocheala, deochiere, gheochire deochiere, gheochi si gheochiu
deochi, buche bute. Constient ca formele palatalizate marcheaza o
pronuntie religioasa din punct de vedere al limbii literare, Maior reface
forme hipercorecte: nedina neghina, jdeab jgheab, desdinare
desghinare, curetiu curechi, titie tichie, teag cheag, otiu ochiu,
integat inchegat.
Fara sa deranjeze lectura, textul dictionarului are o serie de cuvinte
specifice graiurilor din Transilvania de nord-vest: almdriu- dulap, almas
carutas, batar chiar dear, baie- mina, baies- miner, baturi- indesa,
batusire- indesare, bindereu- pantec, bolfa- umflatura, boltuire- negustorie,
bronzar- vierme de matase, bugusi-improasca, comenita-cuptor, ceapsaboneta, cef-varf, cersala-tesala, ciungar- ciung, colinza- sopron, copos-chel,
corcil-tarus, goz- gunoi, grelus-greier, grohoteala- grohaire, grohoti- grohai,
grostior- smantana, grohui-cocor, gubav- lepros etc. (alte exemple in
Georghe Chivu din Studii si Cercetari lingvistice-daca gasesc). Multe din
aceste cuvinte sunt de origine maghiara s-au preluate din limba maghiara.
Impresionanta lista de cuvinte din Lexicon Compenetiarium face din
acest dictionar o lucrare fundamentala in cunoastearea si evolutia lexicului
romanesc, multe cuvinte isi gasesc atestare doar in aceasta lucrare.
In anul 2001 eforturile profesorului universitar AlinMihai Gherman au
dus la infiintarea si publicarea acestui dictionar, alaturi de o lucrare de
gramatica, reunite sub titlul Instilutiones lingae valachicae. Lexicon
compendiarium latino- valachicum. Vom reda mai jos o lista de cuvintetitlu de la litera a din Dictionarul lui Grigore Maior aparut in 2001 la Alba

Iulia in urma eforturilor depuse de profesorul lui Mihai Gherman: a, ale de

la; a teneris din tinerete; alonge de dreptate; a consiliis sfetnic; a coena
dupa cina; a me stat e despre parte me; aferma claros; abacus almariu;
abalienatio instreinare...(SCRIE DIN DICTIONAR)
Operele scrise de la una dintre personalitatile cele mai insemnate ale
Bisericii Romane Unite cu Roma, episcopul Grigore Ureche intra in atentia
cercetatorilor incepand cu sec al XX-lea. Prin recuperarea dictionarului lui
Grigore Maior inceputul Scolii Ardelene trebuie plasat inainte de 1780,
data cheie pentru fenomenul cultural numit Scoala Ardeleana.
Desi lucrarile lui Maior Au fost cunoscute carturarilor romani trebuie
sa tinem seama de faptul ca Grigore Maior a predat gramatica, formand
mai multe generatii de elevi, putem cu usurinta banui o influenta
exercitata de el prin intermediul ideilor prin care le-a incumbat acestora.
3.3.2. Samuil Micu Clain Dictionarium Valachico- Latinum
(1801-1805)
Eforturile lui Samuil Micu_Clain de codificare a limbii romane in
sensul cultivarii limbii nationale s-au extins, si in domeniul lexical. Dorinta
corifeului iluminist era sa-si completeze gramatica cu un dictionar romanlatin, care sa serveasca pe deoparte romanilor la invatarea altor limbi, iar
pe de alta, sa usureze studiul limbii romane strainilor. Importanta
dictionarului lui Samuil Micu este certificata de studiile realizate asupra lui
fiind prima forma coerenta a unui dictionar romanesc. Exemplul anterior
este, dupa cum am discutat in capitlol precedent, Dictionarul latin-roman
al lui Grigore Maior. Samuil Micu reuseste sa il amplifice la dimensiuni
impresionante considerand aceasta lucrare indispensabila pentru poporul
sau. Tiparirea dictionarului nu se realizeaza in timpul vietii sale, munahul
moare chiar in anul in care isi propusese acest lucru. Dictionarul a fost
tiparit postum, intr-o editie stiintifica de literatul ungur Laszlo Galdi,
Samuelis Klein, Dictionarium valachico-latinum, Budapesta,1944. Studiul
editorului ungur este o interpretare ampla si pertinenta, greu de egalat
motiv pentru care,dupa opinia specialistilor, lipsesc contributiile
romanesti la cunoasterea acestei lucrari cu rezonanta istorica.Manuscrisul
original dupa care literatul ungur a realizat editia din 1944 se pastreaza la
Biblioteca Academiei Romane din Cluj-Napoca, cota ms. rom. 46. Pentru
ilustrarea am ales litera J si vom folosi textul tiparit postum la Budapesta in
1944 de Laszlo Galdi. (scrii cuvintele cu litera J)
Realizarea dictionarului sau Samuil Micu s-a vazut pus din nou in fata
unor dificultati de care se mai izbise si in munca sa de traducator:
dificultatea denumirii in romaneste a fenomenelor si notiunilor stiintifice,
tehnice, culturale si sociale de care romanii tocmai luat cunostiinta sau

pentru care nu aveau inca o denumire. Era necesara introducerea unor

termeni noi in limba. Caracteristica pentru conceptia lingvistica si pentru
limba lui Micu este insa o anumita rezerva fata de folosirea neologismelor.
In cazul Dictionarului, cuvintele-titlu sunt redate in ortografia etimologica a
autorului. Recunoasterea cuvantului sub invelisul echimologic nu este un
exercitiu dificil pentru cititor: jar=jar; jalba=jalba; jaruitoriu=jeluitoriu;
jder=jder etc.
Samuil Micu, invatatul calugar de la Blajeste autorul unei opere
considerabile, care a atins aproape toate domeniile umaniste din vremea
sa: filologie, istorie, teologie, lexicografie, beletristica etc. Aportul sau in
domeniul lexicografiei este notabil fiind un punct de plecare pentru
realizarea Dictionarului tezaur al limbii romane.
3.3 Gheorghe Sincai- Vocabularium pertinens ad tria regna
natura e(1808-1810)
Desi nu a vazut lumina tiparului,primul dictionar de stiinte naturale a
fost scris de Gheorghe Sincai intre anii 1806-1810. In toamna anului 1916
Al. Borza fiind evacuat oficial impreuna cu toti profesorii din Blaj la
Oradea-Mare are ocazia sa-si copie acest Vocabular prin bunavointa Pr. Sf.
Episcop Dr.Demetriu Radu. In revista Dacoromania nr. V 1927-1928 apare
articolul cu titlul Primul dictionar de stiinte naturale romanesc:
Vocabularium pertinense ad tria regna naturae de Gheorghe Sincai in
care Al. Borza publica acest vocabulary cu toate greselile de scriere la
numirile latinesti (Centauria, Heleborus, Chalamintha etc.) si cu toate
identificarile lui gresite (rhizophora Mangle nu este un animal ci o planta).
Acest articol este sursa din care vom reda mai jos cateva numiri de plante
din vocabular.
Prima parte a vocabularului paginile 1-15 este latin-roman-maghiargerman, iar cea de a doua parte 17-31 este roman-latin-maghiar-german.
Textul romanesc este scris cu chirilice marunte si ciutete cunoscute ale lui
Sincai. Gheorghe Sincai a folosit izvoare germane in manuscrisul sau
conform in verzeichniss der in Sieben burgen wildwachsenden Pflanzen
lui de P. Sigerus. Servindu-se de publicatia lui Singerus Sincai a completato cu unele numiri aflate mai tarziu de el si cu toate cuvintele privitoare la
regimul animal si mineral, pe care le-a extras din Istoria nature sau a
firei, prelucrata de Sincai insusi, dupa Helmuth. Lucrarea lui Gheorghe
Sincai urmareste sa reuneasca terminologia generala a stiintelor naturii.
Cei 427 de termeni ai vocabularului indica nume de plante, de minerale si
animale. Termenii romanesti folositi de autor in Vocabular sunt, in cea mai
mare parte, populari, Sincai manifestand o deosebita si evidentiata grija in
evitarea terminologiei Civresti, neologice.

In cele ce urmeaza vom reda din manuscrisul lui Gheorghe Sincai

denumirile inregistrate la litera A. (LE SCRII!!!)

Vocabularul lui Gheorghe Sincai a fost exploatat, dupa toata

probabilitatile, in definitivarea Lexiconului de la Buda, care insa l-a folosit
in mod eretic operand unele rectificari.
3.3.4 Budai Delean ca filolog este lexicografia. Interesul acestuia pentru
chestiunile lexografice este destul de mare. Dorina arzatoare de a ordona
i fixa limba roman se poate realiza prin alctuirea de
dicionare.Cercetarea lexicului limbii romne , problem ce punea dificutai
pentru epoca aceea , era uurat de orientarea sigur de care st dovada
Ioan Budai-Delean in domeniul lexicografiei.Daca parcurgem manuscrisele
lingvistice ale sciitorului, intlnim lucrari unde erudiia sa se manifesta in
forme impresionate. Ne referim aici la descrierea pe care o sunetelor limbii
romne ,cand, pentru a oferi strainilor o pronunare corecta face apel la nu
mai
putin
de
10
limbi
(
german,latina,franceza,
italian,greac,poloney,ceh,maghiar,rus). Alt punct n care erudiia
scriitorului reine atenia este atunci cnd el face examenul etnologic al
vocabularului limbii romne.Pentru a stabili unele legaturi intre o serie de
cuvinte romnesti i straine Budai-Deleanu apeleaz la un numar
impresionant de limbi. Cunoaterea satisfcatoare a tuturor acestor limbi e
greu de imaginat.Studiile privind opera lingvistic a scriitorului conduc la
ideea c acesta era posesorul unui numr destul de mare dicionare, dar i
un bun cunosctor al limbiilor clasice si modern.
Referitor la activitatea lexicografica Ion Budai-Deleanu concepuse un
dictionar in 10 volume: Romn-latin i Latin-Romn , Romn-Grec, Grec
Romn,Romn-Italian.Italian-Romn,Romn-Francez,FrancezRomn,Romn-German, German-Romn. Neputnd s duca singurla capt
singur aceasta ampl lucrare el s-a vayut nevoit s fac numai un
dicionar
In doua pri i patru tomuri, Romn-German, German-Romn, Romnlatin, Latin-Romn, dar a definitivat numai Lexicul romnesc nemesc.
Munca depusa n domeniul lexicografiei se intinde pe un interval de peste
35 de ani . Marturisete in Prefaa la lexicon c era inc student la Viena
cnd a inceput s strnga materialului necesar redactrii dicionarului.
ntors n ara dupa anii de studiu, el ndjduia s-i implineasc visul cu
ajutorul celor pricepui n stiina . La scurta vreme dup intoarcere a fost
nevoit s ia drumul pribegiei: nsa almintrei au hotrt ursita : Cci
precum negutatoriul ce plutind de preste mri intoarce acas; tocma cnd

va s abat la mal,rapit fiind de nprastica i vnturi nsalnice,s trezste

aruncat napoi cu sute de miluri , la nete ostroave necunoscute :
-aa i eu ! abia clcai stramoescul pmnt , cnd, intmpinndu-m
toate mi prosti verele fui slit iarai am instina. Ba cum a zice a merge //
de voe buna n urgie . Fui silit n urm a m aseza n ar straina ntru care
nemernicii m aflu pna acuma.
Din proiectele sale grandioase i numaratele iniiative doar o parte , puin
e drept. Se vor nplini, dar suficient pentru a ilustra meritele exceptionale
ale autorului.
3.3.4.1 Lexicon romnesc-nemesc(1784-1818) unica lucrare lexicografic
ncheiat autorului iganiadei
Din toate nzuinele celor peste 35 ani de activitate un singur dicionar va
prinde forma romn-german. Marturisirile facute de Ion Budai-Deleanu
evideniaz n primul rnd condiiile vitrige n care a luat fiina Lexiconul:
Singur dar,far nici un ajutor, am alctuit acest lexicon adun niamului
mieu toat osteneala tinereailor mele i o inchin; nice poftesc alt
rsplat , fr ca s o priimeasc cu acea cunostiina smitoare, cu care
eu o am svrit i cu care i-o afierosesc.De cumva nu ar priimi i nu ar
cunoate preul crii acetii, vina nu este de parte mea. tiu c neamul
viitor l va precepe i va m bine cuvnta in mormnt.
Sunetul de pornire al Lexiconului l-a constituit nmnuncherea cuvintelor i
aezarea lor n ordinea alfabetic lucru artat de autor i dovedit prin
prezena exclusiv a termenilor romnesti, grupai n liste, n mai multe
pri ale manuscriselor pregtitoare. Selecia cuvintelor i criteriilor dup
care au fost alese s-a ndreptat spre dou surse: limba vorbit i limba
scris.
Dicionarul are 4 volume scrise de mn i poarta titlul romnesc n
caractere chirilice:
Dicionarul are 4 volume scrise de mn i poart titlul romnesc n
caractere
chirilice
:Lexiconu
romnesc-nemescu
i
nemescuromnescualctuitu de Ioana Budai chesaro-crescul sfeatnicu la iudeul
nemeilor n Livu-tomu I ce cuprinde n sine lexiconul romnescunemescu, dup care urmeaz titlul n german cu caractere
gotice:Romanish oder walachischdeutsches und deutsh- walachisches
Worterbuch verfasst von Johan Buday k. K. Landrath zu Lemberg I Band
enthaltend das walachisch deutches Worterbuch.

Operele utilizate pentru recoltarea materialului sunt consemnate n doua

liste ( una n german, alta n romn) i notate prin abrevieri, care sunt
apoi folosite n lucrare.
O prim surs care atrage atenia autorului este limba veche i, mai ales,
felul n care ea este prezentat n scriirile bisericeti(Biblia,Psaltirea). Pe
lista bibliografic figureay din punct de vedere al literaturii istorice i
cronica lui Grigore Ureche. Alturi de Grigore Ureche autorul consemna n
list diplomate sau hrioave fapt ce ne indic profunzimea investigaiilor
sale.
Preferinele lui Budai-Deleanu n ceea ce privete literatura veche se
ndreapt spre Dosoftei , citat n mai multe rnduri. Atracia pe care
Dosoftei a exercitat-o asupra lui se explic prin aspectul artistic al limbii
folosite de mitropolitul sucevean. Scriirile utilizate din literatura sec. 18 nu
mai sunt bisericeti cu excepia Hexameronului SF. Vasile, un manuscris
care cunotea o larg raspndire.
Limitarea lexicului limbii literare va urma un principiu logic, acela a
circulaiei cuvintelor i al acceptrii lor unanime de ctre toi vorbitorii. Se
insit mai puin asupra aspectului calitii al limbii vorbite n arile
Romneti i se acord importan circulaiei.
Budai-Deleanu a indicat dup cum am menionat mai sus sursele
dup care trebuia delimitat vocabularul limbii, A precizat ceea ce era
necesar s se rein i msura n care limba literar se apropie de vorbirea
popular i se deosebea de ea .
n prefaa la Lexicon, Budai-Deleanu arat c fiecare termen are mai nti
de toate noima sa cea de ntii i fireasc, precum cnd zicem cap,
nlegem dupa noima cea ntie i fireasc, acea parte a jivinilor
vieuitoare, de la care s ncepe trupul i care ocrmuiete celelalte
mdulri-dar cnd yicem capu lucrului, capu codrului, atunce cap s ia n
ce doaole noim, pentru asmnare i va s yic nceputul codrului i
pricina ntie a lucrului. Aidere zicem capul ostelor, i altele.
O alt problem era aceea e principiului care trebuia s stea la baza
stabilirii succesiunii sensurilor sensurilor. Referitor la aceasta BudaiDeleanu se ndreapt ctre etimonul cuvntului , al crui sens
fundamental l caut ntre acceptiunile termenului romnesc. O dat gasit
, e notat pe prim plan , chiar dac el nu e cunoscut dect intr-o regiune
restrns i ignorat de restul vorbitorilor .
Organizarea intern a articolelor din Lexicon. Termenul romnesc
este transcris cu caractere chirilice i , n parantez, latine , cu indicarea
accentului , i e urmat de categoria gramatical prescurtat . La

substantive se nsemneaz i genul : s.m.,s.f. i s.n. Diateza verbelor e

notat pretutindeni (v.a. sau v.act. verb activ sau lucrre, v.n.verb
neutru , v.rec.verb reciproc sau n sine ntorctoriu. Diminutivele i
augmentativele sunt nsemnate cu consecven: dimin. i augm.
Regionalismele
sunt
indicate
de
fiecare
dat
:
siele
sau
siebenb.aredelenete, i mold.moldovenete. Termenii populari,
deosebit de regionalisme sunt notai prin vulg . (de obte).
Fiind un dicionar bilingv, Lexiconul scriitorului conine o serie de
expresii uzuale, care sunt urmate de echivalentul german . La GHEA se
dau sintagmele : un sloi de ghea , rece ca gheaa , rumpere gheaa, n
sensul propriu das Eis brechen i apoi n accepiunea figurat.
O atenie mare este acordat i sinonimelor pe care le noteaz prin s.
:GLUM(s. ag),
BOREAS(s. Jupneas) , BOSTAN(s.lubeni),
BORESC(s.vrs,torn)etc.
Reproducem spre exemplificare articolele din Lexicon de la litera I .
Sursa reproducerii este studiul (caut). Ion Budai-Deleanu n marturii
antologice:
Caracteristicile Lexiconului lui Iona Budai-Deleanu dicionarul
scriitorului are un numr de particulariti care i confera o structura
proprie , chiar dac unele tendine se regsesc , in parte , i n dictionarele
timpului.
I Elemente regionale (populare):popular atunci cnd nu face parte din
limba cult . Importana elemntului polular i regional cu Lexicon este
remarcabil.
Folosindu-se de vorbirea vie a poporului, anticipa n felul acsta,
dezideratul generaiilor viitoare:ntemeierea limbii literare pe aspectul
contemporan, popular al vorbirii .
Elemente populare i regionale : bot , blag, brozb , gadin, golei,
guiea, gujb.
Elemente arhaice
S distingem astzi din rndul arhaismelor, care erau considerate ca
atare in epoca sciitorul, e destul de greu .
Derivarea cu sufixe
Din materialul Lexiconului fac parte un numar mare de termeni
provenii prin sufixaie .
Iat cteva exemple de derivate cu sufixe consemnate n lexicon :

-a:boiera. Berbeca;
-lie:gonglie;
-re:brumre;
-ciune:gustciune;
-e:bajocure,brfe,gole;
-i:grmdi;
-os:bajocuros,beicos.
Utiliznd ntr-un numr mare elemente populare i regionale i innd
seama de noii termeni ptruni n limb,Budai-Deleanu nregistreaz un
numr mare de cuvinte.Acord o atenie deosebit derivrii cu
sufixe,precum i nregistrrii variantelor si dubletelor lucru ce face ca
numrul cuvintelor, concentrate n dicionar s spoveasc.
Direciile multiple de unde a fost luat materialul lexical explic
numeroi termeni sau sensuri care n-au fost nregistrate ulterior n
dicionare.
Prin structura sa interioar, Lexiconul este mai mult dect un
dicionar bilingv,punnd n balan ceea ce se nelegea pe atunci prin
acest
termen.Dac
atam
la
Lexicon
fragmentele
celorlalte
dicionare,printre cele dinti n care limba romn definea i nu era
definit , nelegem c Budai-Deleanu mai face un pas nspre dicionarul
general al limbi.
3.3.5.Petru Maior i Lexiconul de la Buda(1825)
Comasnd n paginile sale munca ndelungat a mai muli crturari
transilvneni, redactarea Lexiconului s-a efectuat n mai multe etape
datorate, n primul rnd,stingerii succesive din via a colaboratorilor.S-a
creat astfel un ntreg istoric al lucrrii esut n jurul unei opere
monumentale i al unor nume prestigioase: Samuil Micu, Ioan MolnarPinariu, Gheorghe incai, Vasile Coloi , Ioan Corneli, Petru Maior, Ioan
Teodorovici, Alexandru Teodori.
Se pare c punctul de plecare l lucrrii l constituie ultima versiune
a Dicionarului, alcatuit n colaborare cu profesorii Halityki, pentru partea
german, i Virag Benedele, pentru cea maghiar.
Moartea neasteptat a autorului mpiedic tiparirea . Inprimeria de la
Buda va cuta un crturar demn de Micu i l gsete n persoana
parohului Vasile Coloi, care avea in pregtire un dicionarpropriu. Vasile

Coloi primete materialul rmas de la Micu pentru a-l compara cu al su.

Condiiile grele de lucru duc la trecerea timpului, iar n 1814 Coloi
moare.n acest an tipografia din capitala Ungariei difuzeaz o nou
ntiinare de iminent apariie a Dicionarului.
Munca celor doi crturari Micu i Coloi este incredinat n 1915
canonicului Ioan Corneli. Dup o prealabil disput cu Maior, cenzor i
corector, diput cauzat de ortografierea tezaurului lexical inclus n
Dicionar, Corneli se angajeaz s termine opera, al crui manuscris il
duce cu sine la Oradea. Prins de alte treburi nu-i va onora angajamentul .
La 1820 Petru Maior i-a asupra lui sarcina Lexiconului. Fixeaz
norme n vederea definitivrii, stabilete etimologii , revizuiete Lexiconul
pna la litera H . Pe baza indicaiilor lui Petru Maior , ncheie opera
I.Teodorovici i A. Teodori i o tipresc n 1825 .
Interesul lui Petru Maior pentru soarta Lexiconului e mai veche de
1820 .La 8 martie 1809 , cnd Maior sosete la Buda se ofer s
colaboreze la Lexicon . Primul cu care Maior intr n legtura este Vasile
Colosi . Sorguineionul preot predase Tipografiei, partea I i litera A din
partea II a Lexiconului. Cenzorul citete materialul i obieciile sale se
ndreapta ctre ortografia adoptat de Coloi.
Mustrarea lui Coloi de ctre Maier nu s-a limitat numai la problema att
de disputat , att a ortografiei . Maior este cel care l sftuiete s
introduca pluralul la fiecare cuvnt romnesc, precum i etimologia
cuvintelor romneti.
Moartea lui Vasile Coloi alarmeaz Tipografia . Ea se adreseaza lui Ioan
Monar Pioariu i Demetriu Pop dar la 1815 Molnar-Pioariu moare .
Urmtorul carturar chemat la Buda este canonicul Corneli.
Corneli pleac la Buda unde l ntlnete pe Maior cu care dezbate
aprins probleme de ortografie . Chemat de episcopul Samuil Vulcan , Ioan
Corneli prsete Buda lund cu sine prile I i II din Dicionar pentru a le
modifica dup criteriile ortografice stipulate, n ntelegerea cu Maior . Dar
venirea acas i faptul c lucra singur la dicionar ngreuneaz finalizarea
lucrrii. Tipografia ngijorat i solocit lui Maior un raport amanunit.Textul
raportat las s se ntrevad dou idei cheie a lui Maior:Se impune ca
Lexiconul s fie oglinda fidel a unei limbi unitare , curat romneasc , i
s indice etimologia cuvintelor, tiinific stabilit. Ambele preri se
subordonau nevoii de a demonstra , i pentru raiuni politice, latinitatea
limbii noastre << ... ca s se vad>> c vorbele romneti sunt <<...
asemene>> altor cuvinte din <<... limba italienesc , spanioleasc si
franceza sau, din aceste luate . Continuarea lucrrii se va incredina lui

Petru Maior intr-o perioad n care acesta se lupta cu boala : tuberculoza .

Petru Maior este nvins de nemiloasa boal . Dupa deces sunt recrutai ,
greu, doi proaspei colaboratori la Dicionar : I. Teodorovici i A. Teodori .
Lucrarea este ncheiat la 1825 , an n care cultura romnesc -si
mbogaeste zestrea cu un dar de pre epocal : Lexiconul romnesc
latinesc-unguresc-nemtesc , care de mai muli autori , n cursul a trizeci si
mai multor ani s-au lucrat sau Lexicon valachino-latino-hungarico-germanicum,quod a pluribus auctoribus decursu trigita et amplius annorum
elaboratum est. Lucrarea propriu-zis (sic), un Extractus observationum ad
pronunciationem quarundam literarum pertinentium i de Orthographia
romana sive latino-valachoca.... , semc c acesta a slujit drept ndreptat i
lui Maior i continuatorilor si .
n cele ce urmeaz vom identifica cteva situaii ce privesc aspecte
att de ordin formal ct i alte chestiuni ce subliniaza definirea cuvintelor
n Lexicon. Ne vom opri la litera A de tipar cu cteva exemple folosim ca
surs varianta electronic a Lexiconului.
Cuvinte definite prin echivalente latine , germane i maghiare :
(9)
Alergtoriu,f.ore.
pl.
nzargalo:der Renner,Lauser

Ori.[Alergtoriu,-oare].

Adj.cursor:futo,

(10)Ajunu,m.pl.nuri,f.[Ajun], subst:jejunium:bojt;das Fasten.

(11)Alinare,f.pl.ari.
[Alinare].subst.alleviatio,lenimen,levamentum:enyhules,enyhites:die
Linderung