Distrofia musculara (DM) este un grup de afectiuni rare ereditare, caracterizate
prin deteriorarea progresiva a muschilor corpului, antrenand slabiciune musculara si invaliditate. Distrofia musculara se traduce prin slabirea progresiva a musculaturii, si in special a muschilor scheletici (controlati de creier in mod voluntar). Pe masura evolutiei bolii, fibrele musculare necrozate sunt inlocuite de tesut conjunctiv si adipos. In unele forme de distrofie musculara sunt afectati miocardul si alti muschi involuntari (netezi) precum si alte organe. Cele mai frecvente forme sunt distrofia musculara Duchenne (DMD) si distrofia musculara Becker (DMB) a) Distrofia muscular Duchenne Debut ntre 3-5 ani cu evoluie lent progresiv. Deficitul motor predomin proximal (rdcina membrelor) iniial la nivelul centurii pelvine. Apar tulburri de mers: mers dificil, lent, legnat (mers de ra), dificulti n alergare, urcatul i cobortul scrilor, cderi frecvente cu dificulti de ridicare din poziia eznd sau din poziie culcat (,,crndu-se pe sine manevra Gowers). b) Distrofia muscular Becker Simptomele debuteaz dup vrsta de 5 ani sau mai trziu (25 ani).. Este afectat n principal musculatura proximal a membrului inferior. Pseudohipertrofia moleilor este precoce, piciorul scobit este prezent la 60% din cazuri. Reflexele achiliene sunt abolite. Evoluia este mai lent dect n DMD, mersul este posibil pn la 25-30 ani. Obiectivele sunt prevenirea contracturilor i deformrilor osteoarticulare prin kinetoterapie susinut, la care se asociaz ortez glezn-picior sau old-picior. Tendoanele achliene vor fi alungite chirurgical. Exerciii de respiraie. Cnd bolnavul este dependent de crucior este necesar supravegherea atent a coloanei vertebrale, deoarece n 90% din cazuri apare scolioz sever, element important n apariia insuficienei respiratorii cronice restrictive. n acest scop se vor folosi suporturi pentru trunchi (corset, bretele toracice speciale
Evaluarea functionala in cazul distroifei de membru inferior consta in:
Bilantul articular Reguli generale ale testarii: 1.Masurarea amplitudinii miscarilor normale, 2.Depistarea miscarilor anormale 3. Punerea in evidenta a eventualelor aspecte clinice asociate
4.Studiul radiologic al articulatiei
5. Sinteza tuturor datelor obtinute Reguli specifice tehnicii bilanului articular: Subiectul trebuie s fie relaxat din punct de vedere psihic i fizic, aezat confortabil, s fie instruit asupra manevrelor care vor urma. Starea de contractur, teama, etc. limiteaz amplitudinea de micare pasiv, iar necooperarea, pe cele de micare activ Pentru fiecare articulaie trebuie s se defineasc o poziie zero sau poziie neutr, de la care se msoar amplitudinea diferitelor micri. Aceast poziie corespunde, de obicei, poziiei anatomice i se va preciza la fiecare articulaie n parte Instrumentul de msurat amplitudinile de micare i anume goniometrul, va fi aplicat ntotdeauna pe partea lateral a articulaiei, cu cateva excepii i anume, supinaia, pronaia, inversia i eversia i n cazul rotaiilor umrului i oldului Centrul goniometrului trebuie s corespund cel mai exact posibil centrului articulaiei i braele sale trebuie s se suprapun axelor longitudinale ale segmentelor. Goniometrul nu trebuie presat pe segmente, ci aplicat uor, pentru a nu mpiedica micarea Amplitudinile micrilor articulare n direcii opuse, de exemplu flexia / extensia se vor msura fiecare, n parte, apoi se va nota i suma lor, care reprezint gradul de micare aunei articulaii ntr-un anumit plan Gradul de micare mobilitatea a unei articulaii este egal cu valoarea unghiului maxim msurat al acelei micri, dar numai dac s-a plecat de la poziia zero. Bilant muscular Scopul acestui bilant este multiplu: -ajuta la elaborarea atat a diagnosticului complet functional, cat si la precizarea nivelului lezional al bolii neurologice -sta la baza alcatuirii programului de recuperare si stabileste, secvential rezultatele obtinute prin aplicarea acestui program ; -determina tipul unor interventii chirurgicale de transpozitii tendomusculare -contureaza deseori prognosticul functional al pacientului. Pentru executarca unui bilant muscular corect, sint necesare citeva conditii: - un testator bine antrenat in aceste manevre si perfect cunoscator al anatomiei functionale a sistemului muscular : - o colaborare totala din partea pacientului, caci bilantul muscular, spre deosebire de cel articular, este prin definitie un proces activ ; -va fi precedat intotdeauna de bilantul articular, caci starea articulatiei (redoare,durere) poate influenta precizia bilantului muscular ; -sa nu oboseasca bolnavul, eventual se face in sedinte succesive -sa fie executat in conditii de confort : camera calda, liniste, pe o masa speciala detestare, prin pozitionari corecte ale pacientului etc. -retestarile sa fie facute de acelasi testator, -inregistrarea rezultatului testingului muscular sa fie exprimata intr-un sistem decotare international..La acest gen de cotare se obisnuieste, in serviciile noastre de fizioterapie si recupera remedicala, pentru o mai fina departajare a fortei musculare, sa sa adauge la cifra gradului acestei forte semnele ( + ) sau (-).Astfel, forta 3+ este
evident mai mare decat forta 3, dar mai mica decat -4, care, la randul ei, este mai mica decit forta 4. Bilantul muscular, desi are o mare valoare clinica, ramane un examen care poate duce la interpretari gresite, datorita mai multor cauze precum substitutii musculare, atuci cand miscarea este realizata nu de muschiul principal testat, ci de cei secundari, asa cum se intimpla in special in distrofiile musculare
Tehnica bilantului muscular manual
In sistemul de apreciere pe cele 6 trepte (5-0) a fortei musculare s-a putut constata ca 3 trepte se realizeaza antigravitational si 3 cu elirninarea gravitatiei, dupa cum urmeaza : Rezulta ca pacientul care urmeaea sa fie supus testarii va trebui pozitionat in asa fel,incat miscarea de testat sa fie antigravitationala pentru fortele f3, f4 si f5 sa se execute fara interventia gravitatiei pentru fortele f0, f1 si f2. Vor exista deci doua pozitionari, pe care,pentru simplificare, le vom denumi pozitia FG (fara gravitatie) si pozitia AG (anti-gravitatie). Miscarea segmentului de testat necesita o stabilizare a zonei proximale, pentru a permite mobilizarea completa si corecta a segmentelor distale. Pentru diferentierea fortei 5 de forta 4 si a ambelor de forta 3 se aplica orezistenta pe zona cea mai distala a segmentului (osului) care se misca si pe care se insereaza muschiul testat. Rezistenta realizata de mana testatorului se directioneaza in sens invers directiei de miscare a segmentului si se aplica dupa ce segmentul a parcurs liber toata amplitudinea de miscare. La acest nivel rezistenta (presiunea realizata de mana testatorului) incearca sa readuca segmentul la pozitia anatomica, de repaus, de plecare. Aceasta manevra este denumita ,,test de rupere" s-au ,,break test". In timpul miscarii este posibil sa apara substitutii musculare, care paraziteaza corectitudinea testingului.
Bibliografie: - Roxana Popescu, Luminita Marinescu- Bazele fizice si anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo-articulara Editura Agora, Craiova, 1999. - Tudor Sbenghe - Kinetologie profilactic, terapeutic i de recuperare , Editura Medical, 1987 -Tratat de neurologie, Volumul I Semiologie, Editura Medicala
Student: Florea Stefania-Alexandra
Anul I, Master-kinetoterapie in reeducarea neuromotorie
