Tipurile de pia: omogen, "grupat", complet eterogen,

eterogen
Categorie a economiei de schimb, n accepiunea cea mai frecvent, piaa desemneaz un
ansamblu coerent, un sistem sau o reea de relaii de vnzare cumprare ntre pri contractante
care sunt pe de o parte, unite prin legturi de interdependen i, pe de alt parte se afl n
raporturi de opoziie. Participanii la aceste relaii sunt productorii de bunuri i servicii,
ofertanii de factori de producie i consumatorii, care reprezint aa cum aprecia J.K.Galbraith i
W.Salinger, Centrii distinci de decizie, care se opun unul altuia prin urmrirea propriului
interes, dar sunt legai n acelai timp printr-o solidaritate funcional.
n acelai timp, piaa este privit de muli economiti drept un mecanism complex care
cuprinde, n principal, cererea i oferta, concurena, preurile, i altele, care reglementeaz
economia, care acioneaz asupra diviziunii muncii i la schimbul de activiti, dup cum arat
F.von Hayek piaa apare pentru agenii participani la schimb ca o ameninare, ca o for
arbitrar care le determin preul i implic venitul i pe care ei caut s o influenteze sau s o
controleze. Situaia lor economic i nu numai aceasta depinde de piaa i n primul rnd de
ceea ce se petrece pe pia.
Piata afirma economistul francez M.Dider-apare ca un ansamblu de mijloace de comunicatii
prin care vinzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce
acestea au nevoie, despre preturile pe care le cer si pe care le propun pentru ca tranzitiile dintre ei
sa se incheie. Deci, piata este inainte de toate un contract social, mai mult sau mai putin
spontan, care difineste locul economic in ansamblul vietii sociale.
Importanta pietei, intr-un asemenea mecanizm economic deriva din functiile pe care ea le
indeplineste in economie, cu abateri mai mari sau mai mici ca urmare a conditiilor concrete ce
exista in timp sau spatiu. In primul rind, piata este cea care realizeaza contactul permanent dintre
productie, respectiv dintre producatorii de bunuri si servicii, pe de o parte si consum, respectiv
consumatorii, nevoile si gusturile acestora, pe de alta parte. Prin acest fapt piata asigura alocarea
si utilizarea eficienta a resurselor economico-materiale, umane si financiare, determinind
deciziile agentilor economici cu privire la productie, repartitie, schimb si consum. In al doilea
rind prin piata economica se autoregleaza, isi stabileste independent proportiile si echilibrele
necesare propriei reproduceri. In acest scop in decursul veacurilor de constituire si maturizare ea
si-a format numeroase pirghii ce actioneaza intr-o complexa angrenare(pret, cerere, profit,
concurenta, ect.). In al treilea rind, piata asigura echilibrul economic pe termen lung, in principal,
echilibrul dintre oferta(productie) si cerere(consum), realizind ceea ce preconizau inca
economistii clasici- transformarea intereselor proprii ale indivizlor in cea mai buna optiune
pentru societate- cu privire la utilizarea resurselor disponibile la un moment dat.

Pentru ca piata sa indeplineasca asemenea functii se impune sa existe o serie de premize

necesare.

In primul rind, conditia fundamentala pentru existenta si functionarea pietii este aceea a
autonomiei de decizie a agentilor economici care apar pe piata, autonomiei care trebuie privita
sub toate cele trei laturi ale ei: autonomie in ceea ce priveste dreptul de decizie in alocarea si
utilizarea resurselor materiale, umane si financiare, autonomia organizarii si conducerii
procesului economic si autonomia in ceea ce priveste modul de valorificare a rezultatelor
activitatilor economice.
In al doilea rind, reglementarea de catre stat a economiei prin pirghii economice, care isi gasesc
expresia imtr-o actiune indirecta asupra activitatii economice, prin bugetul de stat, impozite, taxe
si tarife, credite, investitii de stat, ect.
Deasemenea si statul trebuie in acelasi timp sa asigure orientarea sociala a economiei, aplicind
in acest scop sistemul garantiilor sociale, care asigura tuturor cetitenelor posibilitati egale de
munca, de realizare a veniturilor, de asigurari sociale, de ocrotirea sanatatii, invatamint, cultura,
conditii sanatoase de munca si de mediu de viata. In fapt, nicaieri in lume piata nu mai este cu
adevarat si in intregime libera. In toate tarile sint anumite regule de functionare a pietei, care de
obicei cad in competenta statului. Iata ce spune, in legatura cu aceasta B.Reich, profesor al
universitatii Harvard:In lumea moderna este imposibil ca statul sa nu ea decizii, privind modul
in care trebuie organizata concurenta economica in cadrul pietei, iar institutiile de stat ar trebui
sa-si concetreze atentia asupra elaborarii unor reguli privind concurenta in conformitate cu
telurile de ansamblu ale societatii.
Dup opiniile unor economiti procesul de internaionalizare a economiei a parcurs dou faze, n
prezent aflndu-se n cea de a treia faz:
- prima faz s-a derulat n primele trei decenii ale perioadei postbelice, concentrndu-se printr-o
dezvoltare a schimburilor dintre economiile rilor lumii, care i pstreaz caracterul lor
naional;
- cea de-a doua faza, specific perioadei 1970-1990, de transnaionalizare, se caracterizeaz prin
apariia de fluxuri de investiii strine;
- anii 90 marcheaz nceputul unei noi faze denumit economia fr frontiere sau economia
global, caracterizat i prin existenta unor fluxuri de transfer tehnic i informaional la scar
planetar.
Pentru cele mai multe ntreprinderi, piaa devine tot mai deschis spre exterior. Astfel, n rile
dezvoltate att ntreprinderile mari ct i cele medii realizeaz o jumtate din cifra lor de afaceri
n exterior. Acest proces se observ tot mai mult i n rile n curs de dezvoltare.
Urmare a acestui proces, care se accelereaz, ntreprinderile sunt nevoite s-i extind studiile de
pia la nivel internaional . Practic aceste studii de pia la nivel internaional reprezint n
prezent o activitate absolut necesar unei ntreprinderi angrenate n strintate, indiferent de
mrimea ei.
Pentru a desemna o companie cu activitate internaional n literatura de specialitate sunt folosii
numeroi termeni: corporaie global, societate transnaional, companie supranaional,
companie internaional, ntreprindere (companie) multinaional .a.

Unii autori consider c o companie multinaional ar fi acea firm care are acionari de diferite
naionaliti pe cnd o societate transnaional este acea ntreprindere care dispune de faciliti de
producie situate n mai multe ri de pe glob.
Cea mai cunoscut definiie dat societii transnaionale este formulat de John Dunning, i care
afirm c transnaionala este o firm care se angajeaz n investiii strine directe i care deine i
controleaz activiti creatoare de valoare n mai mult de o ar".
Naiunile Unite definesc o societate multinaional ca o ntreprindere care are n proprietate i
controleaz faciliti de producie sau de prestri de servicii n afara rii de origine. Aceast
definiia a fost criticat ca fiind o perspectiv pur economic care nu surprinde dimensiunile
cantitative i calitative. Din punct de vedere cantitativ, exist anumite cerine minime pentru ca o
societate s se poat cataloga drept multinaional. Dei este acceptat ca fiind suficient numrul
de dou ri n care compania s i desfoare activitatea, alte studii impun drept cerin un
numr mai ridicat de piee. De exemplu, Universitatea Harvard din SUA impune un numr
minim de ase state n care societatea s fie reprezentat. Un alt element des utilizat este acela al
ponderii veniturilor realizate n exterior fa de cele realizate pe piaa de origine. Majoritatea
studiilor accept cifra de 25 30%. Iar un ultim element luat n considerare este acionariatul
societii respective (acionari din minim dou state). Din punct de vedere calitativ, cel mai
important element este comportamentul firmei. Dup distribuia puterii de luare a deciziilor din
punct de vedere geografic firmele pot fi: firme etnocentrice (centrul din ara de origine ia
deciziile n mod absolut), policentrice (orientate spre piee int individuale), regionale sau
geocentrice (orientate ctre zone mai mari, de regul blocurile comerciale) i globale (elementul
geografic nu mai prezint nici o importan). Dei din punctul de vedere al internaionalizrii
produciei chiar i firmele etnocentrice s-ar califica ca fiind societi multinaionale, elementul
naional este prea puternic pentru ca firma respectiv s considere piaa de origine ca fcnd
parte dintr-un ntreg mult mai mare i deci mai important. Cele dou dimensiuni, cantitativ i
calitativ, sunt importante n ncercarea de definire a societii multinaionale n msura n care
criteriile cheie ale calificrii sunt faptul c firma controleaz faciliti de producie n exterior iar
gestiunea ntregii activiti se realizeaz ntr-un mod unitar astfel nct obiectivele primordiale
sunt exploatarea oportunitilor care apar pe piaa global privit ca ntreg.
Plecnd de la accepiunea general a pieei1, se poate aprecia c piaa extern se refer la
un ansamblu alctuit din cererea i oferta de mrfuri, din condiiile confruntrii i realizrii
acestora i din relaiile economice care iau natere cu acest prilej ntre parteneri aparinnd unor
ri diferite. Pe aceste piee realizarea final a cererii i ofertei are loc, n general, n afara
granielor ntre care acestea se formeaz.
Piaa extern poate fi reprezentat n profil geografic la nivelul unei ri sau al unei zone, sau n
funcie de obiectul acestor piee, al actelor de pia i al relaiilor stabilite pe baza lor.
n funcie de delimitarea spaial a perimetrului actelor de schimb exist urmtoarele tipuri de
piee:

piaa local, (cu trsturi specifice n ceea ce privete amploarea i structura proceselor de
circulaie a bunurilor, evideniate n diferenele dintre piaa urban de piaa rural);


piaa naional (denumit i domestic) a unui produs sau grup de mrfuri reprezint
ansamblul fluxurilor de vnzare - cumprare, privitoare la respectivele bunuri ce se deruleaz n
interiorul granielor unei ri i care se constituie n componente ale pieei internaionale;

piaa internaional care reprezint ansamblul alctuit din cererea i oferta de bunuri i de
servicii, din condiiile realizrii acestora i din relaiile economice care iau natere cu acest prilej
ntre parteneri aparinnd unor state diferite;
piaa mondial care reprezint ansamblul raporturilor ce se stabilesc ntre productori din diferite
ri i ntre economiile naionale, n procesul schimbului de activiti care au loc pe plan
internaional. ntr-un sens restrns, corespunztor accepiunii microeconomice, piaa mondial
reprezint ansamblul relaiilor de schimb ce se stabilesc ntre agenii economici din diferite ri,
pe baza cererii i ofertei. Ea se refer la totalitatea pieelor privite ca un ansamblu de relaii
reciproce dintre diferite piee interdependente, relaii a cror amplificare i perfecionare
reprezint o cerin indispensabil a progresului economico-social.
Piata se poate defini ca un concept economico - social, un sistem integrat de relatii de
interdependenta si conexiuni directe sau inverse intre cerere, oferta, si factorii sai de influenta,
manifestarea prin totalitatea actelor de vanzare cumparare desfasurate intr-un anumit spatiu
geografic. Ea reprezinta pentru orice intreprindere elemental de referinta datorita activitatilor pe
care le desfasoara.
In cadrul ei actioneaza 2 tipuri de entitati: purtatorii cererii si purtatorii ofertei. Purtatorii cererii
sunt consumatori individuali, unitati economice, organizatii, asociatii pentru consum colectiv iar
cei ai ofertei sunt unitati producatoare, ministere economice, persoane individuale.
Formele pieei
Exist mai multe forme ale pieei:
-piata libera in care actele de vanzare - cumparare se desfasoara in mod nestingherit existand
doar anumite restrictii de ordin economic si mai putin administrativ (ex.: impozite, taxe, accize)
- piata dirijata (planificata) este dirijata in mod administrativ (de stat); exista multe restrictii de
ordin administrativ in privinta cantitatilor comercializate, preturile desfacute pe piata, principali
beneficiari furnizori.
- piata efectiva formata din totalitatea cumparatorilor existenti la un moment dat pe o piata
- piata potentiala: totalitatea cumparatorilor care ar putea sa apara in viitor persoane juridice,
institutii, organizatii. Lupta producatorilor este pentru piata potentiala
- piata bunurilor: totalitatea cumparatorilor individuali dar si piata afacerilor (totalitatea
cumparatorilor, persoane juridice)
- piata interna - totalitatea actiunilor de vanzare-cumparare din interiorul comunitatii
- piata externa - totalitatea actiunilor de vanzare-cumparare din exteriorul comunitatii
- piata nationala - totalitatea cumparatorilor din interiorul tarii

- piata internationala - totalitatea cumparatorilor din afara granitelor

- piata mondiala - cumparatorii din interior dar si din afara granitelor
- piata urbana, piata rurala, piata locala etc.
Tipuri de pia
Piaa se clasifica in:
Piaa bunurilor si serviciilor
Piaa factorilor de productie (care cuprinde piata resurselor naturale, piata capitalurilor, piata
fortei de munca)
Piaa monetara
Practica relaiilor de schimb internaionale a impus o serie de noiuni specifice anumitor
modaliti de desfurare a actelor i relaiilor n cadrul pieelor externe. Astfel apar noiunile de
pia caracteristic i pia reprezentativ.
Piaa caracteristic pentru un produs desemneaz piaa cu cel mai mare volum de tranzacii, n
msur s orienteze ntreaga activitate de comercializare internaional a produsului respectiv
(pentru cereale bursa din Chicago; pentru metale neferoase bursa de la Londra).
Piaa reprezentativ pentru un produs este un punct de referin datorit n primul rnd nivelului
calitativ sau a unor condiii ndeplinite de mrfurile pieei respective (piaa elveian pentru
ceasuri).
O distincie se impune a fi realizat ntre piaa ntreprinderii i piaa produsului, ultima fiind
determinat de fenomenul concurenial care determin ca ofertele mai multor productori s se
confrunte n cadrul aceluiai spaiu geografic.
Pieele externe prezint o serie de caracteristici (trsturi) dar cu nuane specifice de la o pia la
alta:
1. eterogenitatea dat de imensa varietate de mrfuri care formeaz obiectul vnzriicumprrii, de multitudinea de participani la actele de schimb, de condiiile de comercializare
specifice.
2. caracter necontrolabil la nivelul partenerilor din exteriorul acestor piee. Condiiile de
import i export se stabilesc ca rezultat al evoluiei raportului dintre cerere i ofert, dar i sub
influena adesea decisiv, a unor msuri adoptate de organele competente ale rilor respective.
3. concurena echilibrul dintre cerere i ofert este, de regul, fragil ca urmare a unei
permanente competiii ntre participanii la activitatea de pia. Concurena are intensiti i
forme diferite de manifestare n funcie de tipul pieelor, de obiectul activitii de pia, de
conjunctura specific fiecrei perioade.

4. dinamism urmare a adncirii diviziunii internaionale a muncii i a creterii

produciei mondiale. Dinamismul pieelor externe se refer att la componenta cantitativ ct i
structural.
Complexitatea pieelor externe, diversitatea i mobilitatea acestora sub aspect dinamic, structural
i calitativ, sub influena unor factori diferii ca natur i mod de aciune, nu exclude existena
unor elemente comune mai multor piee. Faptul c diverse piee se aseamn ntr-o serie de
privine, permite gruparea lor n cteva tipuri sau categorii dup anumite criterii:
potrivit criteriului geografic se poate vorbi de piaa mondial, regional (zonal, continent),
naional;
dup politicile comerciale promovate, n funcie de gradul de protejare al pieelor ele pot fi:
liberalizate (libere), protejate, nchise. Aceast delimitare nu se refer doar la piee naionale ci
poate fi vorba de piee zonale ce cuprind mai multe piee naionale i care datorit politicii
comerciale comune, se ncadreaz n acelai tip.
Gradul de protejare este variabil n raport cu anumite ri i mrfuri, dup interesele proprii n
fiecare caz n parte. La nivelul pieelor naionale, interesele difereniate pe ri i grupe de
produse determin o mare varietate de msuri cu caracter de protejare a industriilor autohtone, n
scopul sporirii posibilitilor proprii de satisfacere a cererii interne i de stingere a obligaiilor
fa de strintate.
n cazul gruprilor integraioniste, al cror numr a crescut considerabil, preocuprile se
ndreapt n dou direcii:
asigurarea unor faciliti, pn la liberalizarea complet a schimburilor de pia n interiorul
gruprii,
protejarea pieelor naionale ale rilor membre fa de teri, prin msuri comune de asemenea
natur.
Complexitatea pieelor externe, diversitatea i mobilitatea acestora sub aspect dinamic,
structural i calitativ, sub influena unor factori diferii ca natur i mod de aciune, nu exclude
existena unor elemente comune mai multor piee. Faptul c diverse piee se aseamn ntr-o
serie de privine, permite gruparea lor n cteva tipuri sau categorii dup anumite criterii:
a potrivit criteriului geografic se poate vorbi de piaa mondial, regional (zonal,
continent), naional;
b dup politicile comerciale promovate, n funcie de gradul de protejare al pieelor ele pot
fi: liberalizate (libere), protejate, nchise. Aceast delimitare nu se refer doar la piee naionale
ci poate fi vorba de piee zonale ce cuprind mai multe piee naionale i care datorit politicii
comerciale comune, se ncadreaz n acelai tip.
Gradul de protejare este variabil n raport cu anumite ri i mrfuri, dup interesele
proprii n fiecare caz n parte. La nivelul pieelor naionale, interesele difereniate pe ri i grupe
de produse determin o mare varietate de msuri cu caracter de protejare a industriilor autohtone,
n scopul sporirii posibilitilor proprii de satisfacere a cererii interne i de stingere a obligaiilor
fa de strintate.

n cazul gruprilor integraioniste, al cror numr a crescut considerabil, preocuprile se

ndreapt n dou direcii:

asigurarea unor faciliti, pn la liberalizarea complet a schimburilor de pia n

interiorul gruprii,

protejarea pieelor naionale ale rilor membre fa de teri, prin msuri comune
de asemenea natur.
Msurile i reglementrile de protejare a pieelor proprii pot fi grupate n:

tarifare - vamale, al cror instrument principal este taxa vamal;

netarifare - mai greu de depistat, cunoscut i negociat (contingentri, msuri ce

afecteaz preul mrfurilor, msuri ce se refer la standarde, norme diverse, intervenia
statului). Prin msurile netarifare se asigur o protecie a pieelor naionale, ele de multe ori
devin bariere de netrecut n calea schimburilor economice internaionale.
n anumite condiii, pieele protejate pot deveni piee nchise, ca urmare a interzicerii
totale, n mod formal, a importului anumitor mrfuri, dar mai ales prin stabilirea unui nivel
prohibitiv, extrem de ridicat, al taxelor vamale (n Italia importul vinului este interzis). n unele
ri ale Americii Latine, unde industria naional este bine reprezentat (TV, mobil) taxele
vamale ajung la 200% ceea ce face imposibil ptrunderea produselor strine;
c dup sensul fluxurilor de bunuri i servicii pot fi: piee exportatoare (ofertante), piee
importatoare.
ara sau piaa care ofer strintii diverse mrfuri este pia exportatoare, iar locul
pieelor unde se vnd aceste mrfuri sunt piee de export.
ara sau piaa ce-i satisface cererea din exterior este pia importatoare, iar locul unde
se achiziioneaz mrfurile devine pia de import.

n majoritatea cazurilor pieele exportatoare sunt simultan i importatoare.

d dup intensitatea activitii de pia, ca rezultat al configuraiei geografice a pieelor, al
repartiiei productorilor i a consumatorilor se delimiteaz unele tipuri distincte de piee
externe, respectiv: accesibile sau greu accesibile; concentrate (dense) sau dispersate. De
exemplu:
distana foarte mare ntre dou piee poate mpiedica satisfacerea cererii pieei importatoare la
bunurile de consum perisabile.
lipsa ieirii la mare, dimensiunile neadecvate ale porturilor, lipsa cilor de comunicaie n unele
regiuni fac greu accesibile sau inaccesibile unele piee;
aglomerarea consumatorilor ntr-un anumit spaiu determin un numr mare i o frecven
ridicat a actelor de vnzare-cumprare ceea ce caracterizeaz o pia dens, concentrat;
unele produse precum cerealele, cafeaua, sunt consumate practic pe tot globul pmntesc ceea ce
duce la o dispersie a pieei internaionale a acestor produse, cu relative concentrri zonale ale
cererii de import i ofertei de export.
e - dup obiectul tranzaciilor pieele externe pot fi de mrfuri, de servicii;
f - dup gradul de mobilitate i tendinele nregistrate de dimensiunile lor, pieele externe
pot fi: dinamice, mobile, foarte mobile, n cretere, stagnante, n scdere.
n anumite condiii o pia poate dobndi un caracter substanial diferit de cel pe care l
avea anterior, nregistrnd modificri de tendin, de ritm etc.

Studierea dimensiunilor pieelor externe mai ales n ultimele decenii a pus n eviden o
caracteristic dominant a acestora mobilitatea, ceea ce determin modificarea permanent a
pieei prin sporirea numrului de ofertani, apariia cererii de import i pe piee pe care aceasta nu
se manifestase, i schimbarea statutului unor ri care devin din exportatoare importatoare i
invers.
Capacitatea pieelor externe este pus n eviden prin indicatori ce exprim volumul
cererii de mrfuri, volumul ofertei i volumul tranzaciilor de pia, al importurilor i
exporturilor.
n funcie de aceti indicatori se poate vorbi de pia efectiv, fiind vorba de volumul
efectiv al importurilor i exporturilor unei ri, i de pia potenial exprimat de dimensiunile
posibile ale pieei, limitele cele mai largi n cadrul crora urmeaz s se confrunte cererea cu
oferta. Din acest punct de vedere piaa potenial pentru o ntreprindere internaional este
reprezentat de piaa mondial, vzut ca suma tuturor pieelor naionale.
n funcie de obiectul tranzaciilor de pia (categoriile de mrfuri i servicii ce alctuiesc
oferta i cererea) pot fi piee de produse chimice, de produse textile, de combustibili etc. Fiecare
dintre acestea se poate diferenia la rndul su pe produse. Ex.: piaa combustibililor poate fi
subdivizat n piaa petrolului, a crbunelui, a gazelor naturale. Natura serviciilor difereniaz i
ea pieele externe. Se poate astfel vorbi de o pia bancar, valutar, turistic, a asigurrilor, a
navlurilor.
n funcie de direcia fluxurilor de mrfuri sau de servicii n raport cu o pia extern pot
fi piee exclusiv sau preponderent furnizoare respectiv exportatoare de mrfuri sau prestatoare de
servicii, altele cumprtoare sau se pot ntlni piee pe care se ntlnesc ambele fluxuri de
mrfuri i servicii.
n funcie de gradul de concentrare al actelor de vnzare-cumprare de intensitatea
acestora, de nivelul competitivitii .a. se pot obine alte structurri ale pieelor externe.
Procesul complex de adaptare a ofertei intreprinderii la necesitatile pietei presupune un efort de
identificare, analizare si cuantificare a pietei. In urma acestui proces de analiza, in functie de
caracteristicile pietei careia i se adreseaza, intreprinderea va decide pentru ce alternativa
strategica de abordare a pietei va opta.
Aceste caracteristici determin urmatoarele tipuri de pia:
- piaa omogen. Este acea pia unde nu exista diferente semnificative intre nevoile
consumatorilor si ca urmare toti potentialii consumatori pot fi abordati folosind aceleasi optiuni
in privinta mix-ului de marketing (ex: piata otelului).
ncepnd cu anul 2000, piaa mondial a oelului s-a aflat n cretere, sub influen a
industrializrii rilor emergente.
Tendina de industrializare din Asia a transformat acest continent n regiunea cu cea mai mare
producie i cerere de oel din lume.

n prezent, China domin producia mondial de oel: China producea 39% din totalul produciei
de oel din Asia; acest procent a ajuns la 71% n 2012. Aceast cretere a produciei a condus la o
supracapacitate intern a Chinei i a transformat ara dintr-un importator net n cel mai mare
exportator de oel la nivel mondial. Industria siderurgic din China furnizeaz, n prezent,
aproximativ 50 %4 din producia mondial de oel.
- piata "grupat". Este acea piata, pe care exista in mod natural, grupuri distincte de
consumatori ale caror nevoi sunt diferite (ex: locuitorii unei zone maritime sau montane)
- piaa complet eterogen. Este acea piata in care fiecare consumator potential este considerat
ca fiind o entitate cu nevoi semnificativ diferite de ale celorlalti, ceea ce impune o abordare de
marketing distincta, din acest motiv fiind considerata ca este cea mai dificila situatie pentru o
intreprindere (ex: pacientii unui cabinet stomatologic).
- piaa eterogen. Este acea piata pe care exista diferente intre consumatori, insa este posibila o
grupare a consumatorilor, in functie de anumite caracteristici, in grupuri relativ omogene, ce pot
fi abordate in mod distinct. Este tipul cel mai des intalnit de piata (ex: piata produselor lactate).
Realitatea atesta faptul ca, situatiile in care o piata poate fi caracterizata ca fiind omogena, sunt
foarte rare. O analiza atenta a consumatorilor si nevoilor lor releva faptul ca exista diferente intre
acestia care pot fi exploatate de catre intreprindere. In fapt, piata se poate divide in grupuri
relativ omogene de consumatori avand nevoi similare numite segmente de piata.
Segmentul de pia este grupul de consumatori cu nevoi sau cerinte similare si care vor raspunde
pozitiv unui anumit marketing mix, deci unui produs cu anumite calitati, la un anumit pret,
distribuit intr-un anumit fel si cu anumite mijloace promotionale. Deci, acest grup va raspunde
unui anumit mix mai bine decat oricarui alt mix si mai bine decat orice alt segment de piata.
Nisa de piata este un grup de consumatori si mai restrans care solicita o combinatie speciala de
avantaje, pentru obtinerea carora sunt dispusi sa plateasca un pret mai mare. De exemplu, firma
Porsche obtine un pret foarte ridicat pentru autoturismele sale deoarece si produsele si serviciile
oferite formeaza un pachet unic pe care clientii nu-l gasesc in alta parte.
Ca rezultat al studierii comportamentului consumatorului si realizarii cercetarii de piata,
organizatiile deseori ajung la concluzia ca nu este posibil sau nu este de dorit sa incerce sa-si
vanda produsele sau serviciile la toti clientii posibili ai pietii.
Procesul de identificare a segmentelor de piata, selectand unul sau mai multe dintre ele si
dezvoltarea marketingului mix pentru a satisface nevoile este cunoscut sub denumirea de
marketing de int.

Dezvoltarea marketingului de int

In cadrul primei etape n dezvoltarea pietei este de obicei posibil sa se sustina o strategie de
marketing nediferentiata si de a realiza un singur produs pentru a satisface intreaga piata.
Pe masura ce o piata creste si in mod particular daca competitorii apar cu alternative la oferta
produsului unic, se observa ca apar anumite variatii in preferintele diferitilor clienti.

Pentru a raspunde acestui lucru, organizatiile adopta uneori o strategie diferentiata, producand
diferite versiuni ale produsului, toate oferind totusi beneficiile de baza dar folosind un sir de
lucruri diferite pentru a da clientului posibilitatea de alegere.
Intreaga filosofie din spatele marketingului bazat pe produse diferentiate sau nediferentiate este
de a gasi suficiente similaritati intre clienti pentru ca firmele sa fie capabile sa vanda produse
aplicabile intregii piete.
Marketingul de tinta este o abordare care se concentreaza pe identificarea similaritatilor intre
clienti, dar si a diferentelor intre diferitele grupuri de clienti.

Bibliografie

http://conspecte.com/Marketing/segmentarea-pietelor-internationale.html
http://www.preferatele.com/docs/marketing/4/referat-la-marketing18.php
http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/Piata-si-cai-de-dezvoltare-ale44.php
http://www.svedu.ro/curs/marketing/c3.html