Ministerul Educaiei din Republica Moldova

Universitatea de stat din Moldova

Facultatea de Istorie i Filosofie
Departamentul de Filosofie i Antropologie

Fi de lectur
John Stuart Mill-Despre libertate

Aprobat:Suceveanu Anghelina,doctor, conf. univ

Elaborat:Scutelnic Valeria, anul III, filosofie

Chiinu 2015

Biografie
John Stuart Mill (20 mai 1806 - 8 mai 1873) a fost filosof britanic, unul dintre cei mai
influeni gnditori liberali ai secolului XIX; a contribuit la dezvoltarea utilitarismului.
Nscut la Pentonville, Londra n 1806 este fiul economistului i filosofului Scoian James
Mill i al Harrietei Mill. John Stuart a fost educat de tatl su, cu sfaturile i ajutorul
filosofului utilitarist Jeremy Bentham. A primit o educaie riguroas i n mod deliberat a fost
crescut complet separat de ali copii; a nceput s nvee greaca la vrsta de trei ani, latina la
apte ani, logica la doisprezece i un curs de economie politic la treisprezece ani.
Prima publicaie a sa o reprezint dou scrisori aprute ntr-un ziar n 1822. n 1823 a format
Societatea Utilitarist (care s-a destrmat n 1826) i a devenit funcionar la East India
Company, compania unde lucra tatl su.
Rezultatul educaiei primite de Mill a fost ambiguu: John a absorbit utilitarismul lui Bentham
i al tatlui su, dar a trecut i printr-o criz profund la vrsta adolescenei (declanat n
1826). Acest eveniment l-a iniiat pe Mill n devenirea sa ca filosof, a lsat la o parte ceea ce
el numea "un adevarat sectarianism interior", i a nceput s se elibereze de tatl su, de
Bentham i de raionalismul secolului al XVIII-lea pe care ei l reprezentau.
n 1831 a publicat o serie de articole n Examiner i l-a ntlnit pe Carlyle. n 1835 va fi
responsabil de pierderea manuscrisului primului volum al lucrarii lui Carlyle, "French
Revolution". Va face apoi recenzia volumului I al crii lui Alexis de Tocqueville, Democracy
in America. S-a retras de la East India House n 1858, iar n 1859 a publicat Toughts on
Parlamentary Reform, i Dissertations and Discussions, volumul I i II.
n 1851 se cstorete cu Harriet Taylor, care s-a dovedit a fi un adevrat sprijin inclusiv n
ceea ce privete munca sa intelectual.
n 1865 a publicat An Examination of Sir William Hamiltons Philosophy, n acelai an fiind
ales membru al Parlamentului (unde apr dreptul la vot i la emancipare al femeii) i apoi
devenind Lord Rector la St. Andrews University. n acelai an a mai publicat The Subjection
on Women i o nou ediie a lui James Mill Analysis of the Phenomena of the Human Mind
(1869). Post-mortem i-au fost publicate lucrarile: Autobiography, Nature, Utility of Religion
(1873); Theism (1874) i Dissertations and Discussions, volumul IV (1875).
Mill a fost o personalitate multilateral: a scris tratate de economie i logic, a dezvoltat
filosofia utilitarist i filonul tradiiei empiriste engleze i a fost cel mai important dintre
liberalii secolului al XIX-lea. A fost un admirator nfocat al scrierilor lui Auguste Comte chiar
nainte de a-l ntlni personal. A nceput prin a coresponda cu acesta pentru ca mai apoi, peste
civa ani, s devin un reprezentant marcant al pozitivismul sociologic, afirmndu-se ca un
propagator al ideilor comtiste n Anglia, n confruntarea cu doctrina organicist promovat de
Herbert Spencer. ncepnd cu anul 1842, Mill introduce termenul de sociologie n circuitul
sociologic din Anglia.
n logic a dezvoltat o teorie a induciei i procedee de experimentare. n moral, John Stuart
Mill a adaptat utilitarismul lui Jeremy Bentham ntr-un utilitarism care consider fericirea ca
scop final al moralei. n politic, a avut poziia unui liberal care nu cerea intervenia statului
dect n beneficiul celor slabi i n special a femeii.

Introducere
In cartea Despre Libertate de John Stuart Mill nu se vorbeste despre Libertatea Vointei ci
despre Libertatea Civila sau Sociala, anume despre modul in care societatea isi poate exercita
puterea asupra indivizilor si despre limitele in care o poate face.
Una dintre cele mai importante trasaturi ale istoriei este lupta dintre Libertate si Autoritate. In
trecut, prin Libertate se intelegea protectia impotriva puterii conducatorilor. Telul patriotilor
era acela de a ingradi puterea pe care carmuitorul trebuia lasat sa o exercite asupra
comunitatii, iar ei intelegeau prin libertate tocmai aceasta ingradire. Se incerca obtinerea
libertatii pe doua cai. In primul rand s-a incercat a se recunoaste anumite libertati politice care
daca erau incalcate de catre carmuitor avea loc o revolta generala. Al doilea mod, folosit mai
tarziu, consta in delimitarea unor mijloace de control constitutionale. In timp, oamenii au
decis ca ar fi mai bine, pentru a nu se abuza de putere din partea conducatorilor, sa aiba
carmuitori temporali, stabiliti prin alegeri. Ultima generatie a liberalismului european a avut
caracteristica, ca si mod de gandire , ideea ca puterea conducatorilor nu este nimic altceva
decat puterea natiunii insasi, concentrata si adusa la o forma potrivita pentru a putea fi
exercitata.
Regulile de conduita au fost determinate de inclinatiile si aversiunile societatii, fiind
desemnate pentru a fi respectate de toata lumea, incalcarea lor fiind sanctionata de lege sau de
opinia oamenilor. Pe de alta parte, marii ganditori ai lumii au afirmat ca libertatea de
constiinta este un drept incontestabil al omenirii, negand cu vehementa ca o fiinta ar trebui sa
raspunda in fata altora de unele dintre faptele si credintele sale.
Autorul mentioneaza in acest capitol ca scopul sau miza eseului in cauza este de a afirma
principiul fundamental ce sta la baza legaturilor bazate pe costrangere si control dintre
societate si individ sau chiar dintre indivizi. Acest principiu considera autoapararea singura
justificare ce ii indreptateste pe oameni sau grupuri de oameni sa constranga libertatea altora.
Singurul scop in care puterea este indreptatita a se folosi este pentru a impiedica vatamarea
altor oameni, iar propriul bine, fizic sau moral, nu este o justificare suficienta. Un om poate fi
tras la raspundere doar pentru unicul aspect de a-i fi lezat pe ceilalti cu conduita lui. Asupra
propriei persoane, a corpului si a mintii lui, fiecare individ este suveran si nu poate fi
constrans sa actioneze sau sa nu actioneze intr-un anumit sens pentru ca si-ar putea face rau,
fizic sau psihic. Singurele fiinte care ies din discutie cu privirea la aplicarea acestei doctrine
sunt copiii sau tinerii care nu au ajuns inca la maturitate din punct de vedere legat si de
asemenea, persoanele care se afla in ingrijirea altora si care trebuie ferite de propriile fapte
sau de alte pericole din exterior.
Astfel, se diferentiaza mai multe tipuri de libertati: libertatea de constiinta, libertatea de a se
exprima, libertatea de a face ceea ce dorim cu conditita de a suporta consecintele, atat
pozitive cat si negative, iar in ultimul rand, libertatea de asociere a indivizilor intr-un grup,
presupunandu-se ca acestia sunt maturi si nu au fost fortati sau amagiti sa faca acestea. O tara
nu este pe deplin libera, indiferent de forma de guvernamant ce ii este atribuita atat timp cat
nu se respecta libertatile enumerate, in totalitate, fara nici o exceptie. Fiecare este propriul
paznic al propriului corp si al propriei minti, fiind liber sa decida pentru sanatatea sa fizica,
mintala sau sufleteasca. John Stuart Mill considera ca omenirea ca si integ are mai mult de
castigat lasand pe fiecare sa traiasca asa cum crede ca e mai bine decat silind pe fiecare sa
traiasca dupa regulile celorlalti. Desi acest concept nu este unul nou, este totusi in contradictie

cu doctrina societatii, care de-a lungul timpului a incercat prin diverse mijloace sa determine
oamenii sa traiasca dupa niste standarde si dupa niste conceptii impuse atat pe plan individual
cat si social.

Despre Libertatea Gandirii si a Cuvantului

In cel de-al doilea capitol, pentru a discuta despre libertatea de exprimare, adica a gandirii si a
cuvantului, autorul pleaca de la premisa ca nu mai este nevoie de o aparare a libertatii presei
in conditiile in care se scrisesera atat de multe despre acest subiect pana la momentul
respectiv. John Stuart Mill nu considera justificata incercarea de constrangere a presei chiar
daca aceasta constrangere este exercitata in acord cu opinia publica. Presupunand ca intreaga
omenirea cu o singura exceptie ar avea o singura parere, nimeni nu ar fi indreptatit sa reduca
la tacere acea persoana in opozitie cu majoritatea, cum nici persoana respectiva nu ar fi
indreptatita sa reduca la tacere majoritatea. Raul facut prin impiedicarea exprimarii unei opinii
este un rau deosebit de grav prin prisma faptului ca atinge atat persoana care afirma cat si
persoana care neaga parerea respectiva. Pentru cei ce au dreptate, este o dovada in plus, poate
mai clara prin care se priveste adevarul, iar pentru cei ce nu au dreptate, se ofera argumente in
plus prin care sa se convinga de cauza pentru care e gresita judecata lor.
Judecand separat, in cazul in care opinia care se doreste a fi suprimata este adevarata, atunci
cei ce o judeca, contesta valoarea de adevara a acesteia, fara a lua in calcul marja de eroare a
fiecarei persoane in parte si faptul ca nimeni nu are dreptate intru totul, nefiind infailibili. Pe
de alta parte, faptul ca toti suntem supusi greselii nu este recunoscut de intreaga omenire. In
general, oamenii care sunt obijnuiti sa nu li se conteste niciodata nimic, au impresia ca toate
judecatile lor sunt adevarate. Ceilalti, care sunt obijnuiti sa li se combata unele ipoteze,
considera adevarate acele judecati care sunt impartasite de ceilalti oameni din jur sau de
oamenii a caror parere este considerata a fi de valoare. Oamenilor carora le lipseste increderea
in propria judecata se sprijina pe judecatile celorlalti, limitand lumea la grupul social din care
fac parte. Cei care pot intr-adevar sa vada lumea ca o tara, continent sau epoca, pot fi intradevar numiti liberali si oameni cu vederi largi.
Cu privirea la cunoasterea adevarului, autorul considera ca singura cale pe care o fiinta o
poate folosi pentru a se apropia de o cunoastere cat mai buna a unui lucru este de a asculta tot
ce poate fi spus despre acel lucru, de persoane cat mai diferite si cu filosofii dintre cele mai
diferite. Altfel, daca nu s-ar asculta toate punctele de vedere, oamenii, publicul care adopta
aceleasi principii si teorii, nu le-ar mai putea crede cu aceeasi tarie.
Libertatea de gandire nu este necesara doar pentru a crea mari ganditori, ci pentru a crea un
popor care sa gandeasca la cel mai inalt nivel, care sa atinge dezvoltarea maxima de care sunt
capabili. Intr-o atmosfera de constrangere nu a existat vreodata si nici nu poate exista un
popor activ din punct de vedere intelectual.
De asemenea, dezbaterea pe o anumita tema este importanta pentru a scoate la iveala adevarul
si pentru a ii ajuta pe oameni sa isi creeze un sistem propriu de adevaruri. Autorul ia ca
exemplu raspandirea crestinismului, care desi a fost persecutat in felurite moduri foarte dure,
a devenit cea mai raspandita religie, si a rezistat in timp persecutiilor.

Dialogurile lui Platon sunt un alt exemplu de dezbatere pe o anumita tema. Scopul lor este de
a-i face pe oameni sa constientizeze ca multe din teoriile aplicate zi de zi nu sunt intelese pana
la cel mai adanc punct pana in momentul in care nu se ia in considerare viziunea negativa.
Astfel, adevarurile pot fi aprofundate in momentul in care se asculta ambele parti, fiecare
persoana fiind capabila sa hotarasca de care parte a barierei se situeaza.
Astfel, autorul recunoaste ca pentru o buna dezvoltare a mintii umane este nevoie de libertatea
de opinie si libertatea exprimarii opiniilor , iar in acest sens argumenteaza prin 4 argumente.
In primul rand, negarea unei opinii nu implica automat ca acea opinie chiar este falsa. Exista o
probabilitate ca opinia sa fie adevarata, iar negarea acestui lucru ne face sa ne consideram fara
cusur.
In al doilea rand, chiar daca opinia negata ar fi gresita, ea poate sa contina si de multe ori
contine un dram de adevar. Parerea acceptata de majoritate nu reprezinta intotdeauna adevarul
in totalitate, iar pentru a ajunge la restul adevarului trebuie neaparat sa se confrunte parerile.
In al treilea rand, presupunand ca parerea unanim acceptata ar reprezenta adevarul in
intregime, partinitorii acesteia ar accepta-o ca pe o axioma si nu ar intelege-o in adevaratul
sens al cuvantului pana in momentul in care nu se contesta cu toata vigoarea si seriozitatea.
In al patrulea rand, ideile necontestate risca sa isi piarda adevaratul sens, putand fi folosite
intr-un scop gresit, impiedicand oamenii sa isi formeze alte pareri pe baza ratiunii si a
judecatii proprii.
In ultimul paragraf al acestui capitol autor dezbate limitele in care ar trebui sa se incadreze
atacul la argumente in momentul in care se exprima dezaprobarea in legatura cu parerea
cuiva. Exista persoane care sunt de acord cu exprimarea opiniei in limita in care aceasta se
realizeaza intr-o masura moderata. Totusi, Mill considera aceasta masura moderata
relativa,in conditiile in care orice atac de orice fel la adresa unei opinii ar fi la fel de deranjant
pentru posesorul opiniei pentru simplul motiv ca se ataca principiile personale. Mai important
decat moderatia este considerat adevarul. Argumentele folosite intr-o dezbatere trebuie sa fie
sincere si adevarate.

Despre Individualitate, ca unul din elementele bunei-stari

Se considera ca libertatii individului trebuie sa i se puna o limita in momentul in care acesta

pricinuieste vreun rau celorlalte persoane. Totusi, indivizilor trebuie sa li se permita sa-si
transpuna nestingherit propriile opinii in practica, pe propriul risc. Telul fiecarui individ in
viata ar trebui sa fie dezvoltarea propriei persoane, a propriei minti, a propriilor concepte.
Celor care nu se calauzesc in viata dupa propriile principii si concepte ci dupa principiile
celorlalti le lipseste unul din cele mai importante ingrediente ale progresului si ale fericirii
umane.
Pentru buna-stare a persoanelor, libera dezvoltare a individualitatii este unul dintre cele mai
importante lucruri. Reprezinta conditia indispensabila pentru civilizatie si cultura.

Marele savant Wilhelm von Humboldt a mentionat in tratatul sau doctrina conform careia
telul omului, ce ii este prescris fiecaruia reprezinta dezvoltarea cea mai inalta a puterilor
fiecaruia catre un intreg complet si coerent, indivdualitatea fortei si a dezvoltarii, iar pentru
aceasta exista doua cerinte: libertatea si varietatea situatiilor.
Omul trebuie sa isi exerseze facultatile specifice precum perceptia, judecata, puterea de
discernamant, activitatea mentala si chiar preferintele morale prin actul alegerii. Nu trebuie sa
ne supunem imitatiei pentru ca astfel ne golim de tot ce inseamna individualitate.
Impulsurile si dorintele trebuie sa apartina fiecarui om in parte. Cel care este lipsit de ele este
lipsit si de caracter, de energie, este o marioneta in mana maselor care incearca sa il
uniformizeze. Cei care cred ca individualitatea dorintelor si a impulsurilor nu ar trebui
incurajata trebuie sa demonstreze ca societatea nu are nevoie de energie si de firi puternice si
ca nu are nimic de castigat daca membrii ei au caracter.
In prezent, societatea ca si intreg a devenit mult mai puternica decat individualitatea, iar
pericolul care ameninta omenirea este lipsa impulsurilor personale. Exista o tendinta de a
incadra intreaga populatie intre niste limite impuse de societate. Cei ce actioneaza in urma
impulsurilor personale sunt judecati, subjugati. Astfel, chiar si atunci cand fac ceva cu placere,
oamenii se gandesc sa se conformeze. Au tendinta de a se compara cu altii care au acelasi
nivel de cultura sau stare materiala, compara situatiile si reactiile celorlalti. Astfel, capacitatile
lor omenesti se atrofiaza. Ajung sa nu mai aiba pareri, dorinte, iar in general ajung sa fie
lipsiti de opinii sau simtaminte ale lor, proprii.
Este oare aceasta tendinta una benefica pentru natura umana? Conform teoriei calviniste, este.
Aceasta teorie sustine faptul ca omul nu are nevoie de judecati si facultati proprii. El trebuie
sa se supuna in intregime vointei lui Dumnezeu, iar tot ce nu este o datorie este un pacat.
Singurul scop in care pot fi folosite judecatile personale este pentru a realiza intr-o mai buna
forma vointa divina. Teoria calvinista doreste uniformizarea tuturor intr-un singur tel:
indeplinirea scopului divin. Insa nu reducand la uniformitate tot ce este individual intr-o
persoana poti crea un caracter nobil si frumos. Ci din contra, prin libertate, in limitele impuse
de drepturile si interesele celorlalti, poti progresa.
Un geniu poate respira liber doar intr-o atmosfera de libertate, considera Mill. Oamenii de
geniu sunt intr-adevar foarte putini, dar intr-o mai mare masura decat ceilalti niste
individualitati. In consecinta, ei nu se pot incadra la fel de usor ca ceilalti in tiparele impuse
de societate in incercarea de a construi un caracter pentru cei ce nu-si doresc sa modeleze
unul. Geniile sunt in general excentrice, de multe ori date ca exemple negative pentru ceilalti
care constituie masa in devenire. Dar excentricitatea a fost intotdeauna mai mare acolo unde si
forta de caracter domina , de multe ori proportionala cu genialitatea si curajul moral.
Inceputul tuturor lucrurilor intelepte si nobile trebuie sa vina de la indivizi, in general de la
unul, geniul. Cinstea si gloria omului obijnuit sta in a fi in stare sa recunoasca aceste initiative
si a le urma cu ochii deschisi.
Uniformizarea nu este benefica atat pentru buna starea persoanei dar nici pentru fericirea
individuala. Firile omenesti se deosebesc intre ele prin lucrurile care le confera placere. Daca
nu exista acea diversitate in modul indivizilor de a trai, daca nu-si asculta dorintele atunci ei
nu vor atinge fericirea la care au dreptul dar nici nu se vor dezvolta la capacitatea pe care firea
lor este apta de a o atinge, nerealizandu-se astfel progresul. Cu toate acestea, oamenii sunt
frecvent judecati pentru deciziile pe care le iau,pentru faptele pe care le fac. Foarte putini sunt

aceia care au un statut social inalt si care isi permit luxul de a face ceea ce le place intr-o
oarecare masura, fara ca reputatia lor sa aiba de suferit.
Principiul progresului este acela al dragostei de libertate sau al dorintei de mai bine, dar
indiferent de forma pe care o imbraca el se supune domniei obiceiului.Se poate intampla ca un
popor sa progreseze iar apoi sa stagneze cand poporul in cauza inceteaza sa mai posede
individualitate. Ea este cea cu care ne razboim si am fi convinsi ca am face minuni daca am
reusi sa fim toti la fel, egali, uitand ca tocmai deosebirea dintre persoane este primul lucru
care atrage atentia asupra superioritatii sau a posibilitatii de a crea un lucru mai bun .
Este foarte greu pentru individualitate ca si valoare sa isi pastreze pozitia,considera utorul, iar
acest lucru se va realiza daca o parte inteligenta a publicului va realiza ca este bine sa fim
deosebiti, chiar daca uneori aceste deosebiri pot genera raul. Daca se va ajunge la o
uniformizare in masa, oamenii vor deveni incapabili sa perceapa diversitatea, daca o vreme nu
au mai intalnit-o.

Despre limitele autoritii asupra individului.

John Stuart Mill afirma in cel de-al patrulea capitol al cartii ca individualitatii trebuie sa ii
apartina partea din viata care intereseaza individul, iar societatii trebuie sa ii apartina partea
din viata care intereseaza societatea. Insa linia dintre cele doua parti este una subtire , de
aceea actele unui individ pot fi daunatoare pentru el insusi, acesta putand fi pedepsit doar de
opinia publica, iar uneori, actele lui pot dauna si celorlalte persoane cu care intra in contact,
acesta putand fi pedepsit de lege.
Fiintele omenesti isi datoreaza unele altora ajutor reciproc intru dezvoltarea capacitatilor
facultatilor superioare. Nici o persoana si nici un grup de persoane nu poate influenta o alta
ajunsa la varsta maturitatii sa nu faca ceea ce ea doreste cu propria viata. Ar fi astfel o
ingradirea a libertatii personale. Societatea nu poate interveni decat la nivel general pentru a
modifica judecatile oamenilor in chestiunile care ii privesc doar pe ei.
Se poate totusi intampla ca fara a face rau altora un om sa actioneza in neconformitate cu
principiile noastre, judecandu-l aspru, dar totusi neingradindu-i lui individualitatea, ci
exercitand-o pe a noastra.
Se poate considera ca, daca prin viciile sale un om nu aduce prejudicii in mod direct altora, ii
poate totusi influenta prin exemplul pe care il da. Autorul admite in totalitate ca raul pe care
omul si-l face sie insasi ii poate afecta pe cei din jur prin intermediul intereselor lor, iar la un
anumit nivel poate afecta chiar intreaga societate.
Cei care nu sunt capabili de a indeplini o aumita datorie fata de colectivitate sunt vinovati de a
aduce un prejudiciu societatii. De exemplu, un om care bea peste masura nu trebuie pedepsit,
insa un soldat sau un politist care este beat in timpul serviciului trebuie pedepsit.
Un alt exemplu de interventie a societatii in libertatea personala este cel in care este decretata
prin lege duminica ca si zi de odihna, desi nu este obligatie religioasa decat pentru evrei.

Criticul literar Emi Socaciu a afirmat ca multe dintre argumentele formulate de Mill au
devenit locuri comune in orice istorie intelectuala a liberalismului. Pledoaria sa din Despre
Libertate in favoarea libertatii de exprimare ramane un exemplu de claritate conceptuala si
forta argumentativa. De asemenea, avertismentul lui Mill ca democratia, conceputa ca
presupunand o forma de suveranitata nelimitata a majoritatii, se poate transforma intr-o
tiranie a majoritatii (cel putin la fel de arbitrara si repugnanta ca si tirania exercitata de un
singur om), ar trebui sa dea in continuare destule motive de reflectie teoreticienilor secolului
XXI.
De asemenea, Gertrude Himmelfarb mentioneaza ca John Stuart Mill reprezinta in lumea
anglo-americana ceea ce este Nietzsche pentru traditia continental-europeana: apogeul
modernitatii. Nu este de mirare ca eseul Despre Libertate e atat de relevant, atat de
rezistent in contemporaneitate.
Impactul tratatului lui Mill asupra gandirii politice a fost imediat si a lasat urme de durata. El
a inlocuit formularile anterioare ale argumentarii in favoarea individualismului si tolerantei,
de la Milton si Locke pana la Montesquieu si Voltaire, si ramane pledoaria clasica pentru
libertatea individuala, afirma Isaiah Berlin.