§ 1 .

SPAŢII FIBRATE DIFERENŢIABILE

 OBSERVAŢIA 1°
Un spaţiu fibrat diferenţiabil (pe scurt, spaţiu fibrat) este un obiect
geometric format din :
i) trei varietãţi diferenţiabile : E (spaţiu total) , M ( spaţiu bazã ) si
F ( fibra standard );
ii) o aplicaţie surjectivã şi diferenţiabilã π:E → M ,numitã
proiecţie ;
iii) o acoperire deschisã U a lui M şi pentru orice U ∈ U
presupunem cã este datã φ : π (U) → F atfel încât
−1

(π, φ) : π (U) →U × F este difeomorfism (aplicaţia (π, φ) se

−1

numeşte hartã a fibrãrii sau trivializare localã a lui E pe U).

Notãm spaţiul fibrat respectiv cu (E,π,M,F).Mulţimea hãrţilor
fibrãrii poartã numele de atlasul structural (sau de trivilalizare ).
Pentru orice p∈M, mulţimea E p
π −1 ({p}) se numeşte fibra
=

in punctual p.Fiecare fibrã a lui E este subvarietate în E, difeomorfã

cu fibra standard F prin
ψ|
Ep : E p →F
unde p∈U şi (π,ψ) este hartã localã a lui E peste U ⊂ M.
Aplicaţia π este submersie (i.e. π :E*V V → Mπ (V ) este
surjecţie, oricare ar fi v∈E).
Fie Diff(F) grupul difeomorfismelor lui F cu operaţia de compunere.
Dacã (π, φ) si (π,ψ) pe deschişii U şi V din M sunt hãrţi ale fibratului
(E,π,M,F) cu U  V ≠ φ , atunci aplicaţia
f ϕψ : U  V
,
→ Diff(F) , f ϕψ (p)= φ  (ψ |E
, p
) −1
se numeşte funcţie de tranziţie de la ψ la φ .
Evident dim E = dim M + dim F .

Propoziţia 1°
Fie (π, φ) , (π,ψ) , (π, η) hãrţi ale fibrãrii (E,π,M,F) pe U,V resp. W
deschişi în M. Atunci :

1
 i) f ϕϕ = id F
ii) f ϕψ (p) = f ϕη (p)  f ηψ (p) , oricare ar fi p∈U V 

W
iii) ( f ϕψ (p)) −1
= f ψϕ (p)
demonstraţie :
ii) conform definiţiei , pentru orice p∈U V W avem
f ϕη (p)  f ηψ (p) = φ  (η|E ) −1p
 η  (ψ |E p
)= f ϕψ (p) ; (i) şi
(iii) rezultã din (ii) particularizând ψ = η = φ resp. ψ = φ .

 OBSERVAŢIA 2°
Fie spaţiul fibrat ( E,π,M,F ) şi G un grup Lie care acţioneazã
pe F la stânga. Hãrţile fibratului (π, φ) şi (π,ψ) pe U resp. V deschişi în M
se numesc G-compatibile dacã sau U  V ≠ φ sau în caz contrar existã a∈G
astfel încât
f ϕψ (p) = L a : F→F
în acest caz identificãm f ϕψ cu a .
Fie G un grup Lie. Un fibrat ( E,π,M,F ) se numeste fibrat cu grup
structural G dacã G este grup de transformãri ( la stãnga ) ale lui F şi dacã
existã un atlas de fibrat A pe E asfel încât orice douã hãrţi din A sã fi G-
compatibile. Notãm un asemenea fibrat cu ( E,π,M,F,G ) sau , cãnd atlasul A
nu se subînţelege , cu ( E,π,M,F,G, A ) .

Exemplul 1°
Fie M şi N varietãţi diferenţiabile şi pr :M × N→M , pr (p,q) =
1 1

p proiecţia canonicã. Sã se arate cã (M × N , pr ,M , N ,{ id N }) este 1

fibrat diferenţiabil de grup structural G = { id N

} şi cu atlasul structural A
= {M , id M ×N
}.(Acest fibrat se numeşte trivial).
Rezolvare: Produsul M × N este varietatea diferenţiabilã. Evident
pr 1
este diferenţiabilã şi surjectivã . Considerãm acoperirea deschisã {M} a lui
M şi atlasul de trivializare format numai din harta ( pr , pr
1 2
) este

2
difeomorfism, iar atlasul considerat este G-compatibil, deoarece pentru orice
p∈M avem
f pr 1 pr 2 (p) = pr  ( pr / (M × N ) )
2 2 p
−1
= id N
∈G

 OBSERVAŢIA 3°
Amintim ca exemplu de varietate diferenţiabilã : banda lui
Möbius , M 2 .Considerãm în R
2
dreptunghiul D={(x,y) ∈ R
2
/0≤ x≤
9 , -1< y < +1}.Identificând în D punctele (0,y)=(9,-y) ( ∀y∈(-1,+1))
obţinem mulţimea S , spaţiul geometric al foii lui Möbius . Spaţiul aritmetic
2
de modelare este R .Un atlas A 0 va fi constituit din 3 hãrţi locale h a (

U ,χ a a
), a=1,2,3 unde zonele geometrice sunt : U 1
={(x,y) ∈S/ x < 2
sau x >7} , U 2
={(x,y) ∈S/ 1< x < 5} , U 3
= {(x,y) ∈S/ 4< x < 8}
.Corespondenţele ce definesc hãrtile locale sunt :
∀(x,y)∈ U 1
│ χ 1
 ( x, y ), x < 2
(x,y) = ( x,−y ), x > 7,


χ U R , χ : (x,y) ∈ U 3 →(x,y) ∈ R
2 2
2
: (x,y) ∈ 2
→(x,y) ∈ 3
.

Exemplul 2°
Fie E= (R × (-1,1))/ Z banda lui Möbius (conform obs 3°) şi cercul S
= R/Z .Considerãm aplicatiile π:E → S 4 , φ : π (U) →(-1,1),
4 −1

ψ: π (V) →(-1,1) definite prin

−1

π([p,q]) = [p] , φ([p.q]) = q , ψ([p,q])= - q ,

unde U şi V sunt deschişi în S 4 cu proprietatea cã U = {[p] ∈ S /|p|< π } şi
1

V={ [p] ∈ S / p∈[0,2π] } . Am notat prin [p,q] , [p] clasele de echivalenţã

4

4
(modulo Z) în E resp. S . Fie atlasul A ={(π, φ),(π, ψ)}.Sã se arate cã (E,π,
4
S ,(-1,1), Z 2 , A ) este un spaţiu fibrat diferenţiabil de grup strucutural Z
2 .
4
rezolvare : Mulţimile E şi S sunt varietãţi diferenţiabile .Considerãm
diagrama :
R × (-1,1) pr
 1 → R

3
 θ θ′

R × (−1,1) π
E= → R / Z = S 4
Z
unde θ şi θ ′ sunt proiecţiile canonice.Deoarece 2π Z ⊂ ker( θ ′ . pr 1
)
rezultã cã diagrama este comutativã .(Am folosit şi faptul cã Z ≅ 2π Z ).
Aplicaţia π  θ = θ ′ · pr 1 este surjectivã (este compunere de
aplicaţii surjective),de unde rezultã cã şi π este surjectivã.Din surjectivitatea
lui θ , împreunã cu difernţiabilitatea lui π  θ reiese difernţiabilitatea lui π.
Considerãm aplicaţia (π, φ) : π (U) →(-1,1) prin (π, φ) ([p,q]) =
−1

([p],q).Din ([p],q)=( [ p′], q′ ) rezultã q = q′ şi p - p ′ =2π n, dar p, p ′ ∈(-π,π)

deci p = p ′ (i.e. n=0 ).Rezultã cã (π, φ) este injectivã; deoarece
surjectivitatea este evidentã, obţinem cã (π, φ) este difeomorfism.Analog se
aratã cã (π,ψ) este difeomorfism.Considerãm pe U  V ≠ φ funcţia de
tranziţie
f ϕψ (p) : (-1,1) → (-1,1),
f ϕψ (p) = φ  (ψ |E ) −1 , ∀p∈ U  V
p

Avem
f ϕψ (p)(q) = φ([p,q]) = - q
deci f ϕψ (p) poate fi identificat cu un element din Z 2 .Analog se aratã cã
f ϕϕ (p) = f ψψ (p) = id ( −1,1) ,deci pot fi identificate cu elementul neutru
din Z 2 .În concluzie, atlasul A este G-compatibil.

 OBSERVAŢIA 4°
Un fibrat cu grup structural trivial se numeşte fibrat trivial .
În concluzie, pentru a “construi” un spaţiu fibrat nu este suficient sã se
fixeze doar fibra standard, spaţiul bazã şi o acoperire deschisã a acestuia.
Mai general, avem Teorema de construcţie a spaţiilor fibrate :”Fie un spaţiu
topologic M, {U i }i∈I o acoperire deschisã a lui, G un grup topologic ale unui
spaţiu topologic F, acţionând efectiv şi f ij
: U i U j → G un sistem de
funcţii continue cu proprietatea cã ∀ p∈ U i U j U k

f ij
(p) · f jk
(p) = f ik
(p)

4
Atunci existã un spaţiu fibrat (în general, fãrã structurã diferenţiabilã) cu
spaţiul bazã B, fibra tip F, grupul structural G şi având drept funcţii de
″
tranziţie pe f ij .
Acţiunile grupurilor de transformãri în exemplele anterioare sunt la
stânga ( în acord cu definiţia hãrţilor G-compatibile).

Propoziţia 2°
Fie M o varietate diferenţiabilã de dimensiune n , TM varietate
tangentã , π proiecţia canonicã TM →M.Considerãm acoperirea deschisã
{U i }i∈I a lui M şi aplicaţiile

(π,dx) : π (U) →U ×
−1 n
R , (π,dx)(v) = (π(v), dx 4 (v),…,dx n (v)) cu (x 4 ,
…,x n ) sistem de coordinate pe U. Notãm mulţimea acestor aplicaţii cu A
n
Atunci ( TM,π,M, R ,GL(n, R), A ) este fibrat diferenţiabil.
Demonstrţie: TM este varietate diferenţiabilã iar π :TM →M este
aplicaţie diferenţiabilã. Grupul GL(n, R) este grup Lie şi acţioneazã
n
R : dacã A∈ GL(n, R), A = (a j )1≤i , j ≤n şi
i
(efectiv) la stãnga pe
n
)1≤i ≤n ∈
R
i
λ = (λ ,avem

(A , λ) → a λ = (a ij λ j )1≤ i ≤ n ∈ R
n

Fie (U,h) hartã a varietãţii M , cu coordonatele (x 4 ,…,x n ). Harta de

fibrat indusã pe U este
(π,dx) : π (U) →U ×
−1 n
R
(π,dx)(v) = (π(v), dx 4 (v),…,dx n (v))
(Aceasta este diferitã de harta de varietate a spaţiului total TM
indusã de U,h care este
(h  π,dx) : π (U) →U ×
−1 n
R
(h  π,dx)(v) = (h  π(v), dx 4 (v),…,dx n (v))
(π,dx) este difeomorfism
Fie (π, φ) , (π,ψ) hãrţi de fibrat pe U resp. V deschişi în M, φ = dx ,
ψ = dy. Fie p ∈ U  V ≠ φ .Funcţia de tranziţie

f ϕψ (p) 
=
φ  (ψ |(TM) p
) −1 : R
n
→ R
n

n
se scrie în punctul λ∈ R
5
 ∂ ∂y j ∂
( f ϕψ (p)( λ) = φ( λ ∂y i
i
p ) = φ( λ i

∂x i
p ·
∂x j
p )=Aλ
 ∂y j 
unde A = 
 ∂x i 
 ∈GL ( n, R ). În concluzie orice douã hãrţi din A sunt
 1≤i , j ≤n
GL(n, R)-compatibile.(Am folosit faptul cã acţiunea lui GL(n, R) este
efectvã, cãnd am dedus din
( f ϕψ (p) λ =A λ , ∀λ ∈ R n
cã f ϕψ (p) =A ∈GL(n, R) ).
 OBSERVAŢIA 5°
Fie V un spaţiu vectorial m-dimensional peste corpul F ( F este R
sau C ). Un spaţiu fibrat E peste M cu fibra standard V se numeşte F–fibrat
vectorial dacã fiecare fibrã a lui E este înzestratã cu o structurã de spaţiu
vectorial peste F şi dacã existã un atlas de fibrat A astfel încât orice hartã de
fibrat sã fie liniarã pe fibrã (i.e. pentru (π, φ) hartã pe U în M , (π, φ) :
π (U) → U × V aparţinând lui A , sã avem ϕ| : E p →V izomorfism de
−1
Ep
spaţii vectoriale, oricare ar fi p∈U ). Fibratul E se numeşte fibrat vectorial de
rang m peste F.

§ 2 . SPAŢII FIBRATE PRINCIPALE ŞI

SPAŢII FIBRATE ASOCIATE
§ 2. 1.SPATII FIBRATE PRINCIPALE
 DEFINIŢIA 1°
Fie M o mulţime iar G un grup Lie. Un fibrat principal
diferenţiabil pe M cu grupul G este alcãtuit dintr-o mulţime P şi o
acţiune a lui G pe P, care sã satisfacã urmãtoarele condiţii :
1) G acţioneazã liber pe P la dreapta : (u,a) ∈P × G→ua = u ∈P ; R a
2) M este spaţiul coeficient al lui P prin relaţia de echivalenţã indusã de
G, M=P/G, iar proiecţia canonicã π :P→M este diferenţiabilã ;
3) P este local trivializare , adicã fiecare punct x al lui M are o
vecinãtate U astfel încât π (U) este izomorf cu U × G , în sensul
−1

cã existã un difeomorfism ψ : π (U) →U × G astfel încât ψ(u) =

−1

6
 π
−1
(π(u), φ(u)) unde φ reprezintã o aplicaţie a lui (U) în G care
satisface φ(u,a) =( φ(u))a pentru toate u∈ π (U) , iar a∈G .
−1

 DEFINIŢIA 2°
O varietate diferenţiab lã P este un fibrat principal diferenţiabil
peste varietatea diferenţiabilã M, cu grupul structural Lie G, dacã
existã o submersie π:P→ M, astel cã :
1) Fiecare punct x∈M are o vecinãtate U astfel cã π (U) este
−1

difeomorfã cu U × G, iar difeomorfismul respectiv φ : π (U) →U × G

−1

are proprietatea π∙ ϕ−1 (U) = p1 : U × G→U, unde am notat prin p1

proiecţia pe primul factor.
2) Pentru orice x∈M şi oricare douã vecinãtãţi U,V ale lui x pentru
care avem difeomorfismele φ: π (U) →U × G, ψ: π (V) →V × G
−1 −1

din condiţia 1,difeomorfismul

ψ ϕ−1 : (U ∩ V) × G→(U ∩ V) × G
este de forma
(1) ψ ϕ−1 (y,a) = (y, gVU (y)a),
unde y∈U ∩ V, a∈G, gVU : U ∩ V→G este o aplicaţie diferenţiabilã,
iar gVU (y)a indicã operaţia de produs în G.

Exemplul 1°
Fie M o varietate diferenţiabilã de dimensiune n şi L(M)
varietatea reperelor lui M . Sã se arate cã L(M) (M,GL(n, R)) este fibrat
principal.
Rezolvare : L(M) varietate diferenţiabilã; π :TM→M, π(r(x, Xa x )) este
surjectivã şi diferenţiabilã iar grupul Lie GL(n, R) acţioneazã (la dreapta)
i
liber pe L(M), prin ((x,a) ~~~  RA (x,u) = (x, a i1ui ,..., an ui ) .
Verificãm cã (L(M),π,M, GL(n, R), GL(n, R)) este fibrat
diferenţiabil. Considerãm harţile de fibrat de forma
(π, φ): π (U)→U × GL(n, R)
−1

(π, φ)(r(p, Xa p )) = (p,║ Xa ║ p )

i

unde ║ Xa ║ p 1≤,i a ≤n ∈ GL(n, R) iar Xa = X a ( x i ) sunt componentele

i i

câmpurilor de vectori X în sistemul de coordonate x1 ,..., x n al hãrţii (U,h).

7
Aplicaţia (π, φ) este bijectivã şi diferenţiabilã. Inversa ei este încâ

 

 i ∂ i ∂ 

diferenţiabilã (π ,ϕ ) ( p, A) = p, A / , . .A. , /
−1
 p i p p i p
 1 ∂x n ∂x 
 
j
pentru A ∈ GL(n, R), A = ( A )1i≤i , j ≤n ; p∈U. Deci (π, φ) este
difeomorfism.
Grupul GL(n, R) acţioneazã asupra lui însuşi (la stânga) în mod
canonic, prin LA : GL(n, R)→ GL(n, R), LA ( B ) = AB, oricare ar fi
A,B ∈ GL(n, R) .
Fie (π, φ): π (U)→U × GL(n, R), (π,ψ): π (V)→V × GL(n, R)
−1 −1

hãrţi de fibrat , U  V ≠ φ .Considerãm pe U respectiv V sistemele de

coordonate x1 ,..., x n respectiv y1 ,..., y n .Atunci funcţia de tranziţie
f ϕψ : U  V→ GL(n, R) este
 
 i∂ i ∂ 

( f ϕψ (p))(A) = ϕ ψ / L(M ) p ( A) = ϕ  r p, A i / p , . . A. , i / p   =
  r ∂y
1 nr ∂y

 
 
 i ∂x ∂
k
i ∂x
k
∂ 
 A1 p i / p ⋅ k / p , . . .An, p i / p ⋅ k / p  = ║
∂x k
║ p ∙A oricare ar fi p∈ U  V,
 ∂y ∂x ∂y ∂x  ∂y i

 
∂x k
A ∈ GL(n, R). Deci f ϕψ (p) = ║ ∂y i
║ p ∈ GL(n, R), adicã hãrţile de
atlas sunt GL(n, R)-compatibile.
Rãmâne sã mai arãtãm cã φ(ua) = φ(u)a ,pentru orice u∈U, a∈G.
Pentru aceasta fie (p,u) not π r (p,u) ∈ π (p), A ∈ GL(n, R). Calculãm
−1 −1

i i i k
φ(r(p,u)∙A) = φ(p, a1 ui ,..., an ui ) =║ a j ⋅ ui ║ 1≤j , k ≤n = u ∙ A = φ(p,u) ∙ A .

8
 OBSERVAŢIA 1°

Condiţiile puse în definiţia 2 a fibratului principal diferenţiabil

nu sunt independente între ele, în sensul cã unele din ele ar putea fi
obţinutele din altele.
Condiţia π ϕ−1 = p1 satisfãcutã de orice hartã fibratã (U, φ) pe
P ne asigurã cã difeomorfismul :
φ: π (U)→U × G
−1

are urmãtoarea formã :

φ(u) = (π(u), ϕ−1 (u)); u∈P,
unde ϕ−1 : π (U)→G este a doua componentã a lui φ.Dacã (V,ψ)
−1

este o altã hartã fibratã a lui P şi

ψ(u) = (π(u), ψ−1 (u)),
atunci, pentru orice u din domeniul comun π (U∩V), avem
−1

u = ϕ−1 (π(u), ϕ′ (u)); π( ϕ−1 (π(u), ϕ′ (u))) = π(u),

astfel cã
(π(u), gVU (π(u)) ϕ′ (u)) = ψ ϕ−1 (π(u), ϕ′ (u)) =
= (π(u), ψ′ ϕ−1 (π(u), ϕ′ (u)) = (π(u), ψ′ (u)).
Deci relaţia (1) se mai poate scrie sub forma
(1’) ψ′ (u) = gVU (π(u)) ϕ′ (u)); u∈ π −1 (U∩V).

Pentru x∈M, submulţimea π (x) a lui P se numeşte fibra în x a

−1

lui P. Dacã (U, φ) este o hartã fibratã a lui P astfel cã x∈U, restricţia
ϕx a lui φ la π −1 (x) este o bijecţie a lui π −1 (x) pe G astfel cã putem
transmite prin aceastã bijecţie structura de varietate a lui G pe π (x).
−1

Dacã (V,ψ) este o altã hartã fibratã a lui P astfel cã x∈V, atunci ψx :
π (x)→G este o altã bijecţie, iar ψx ϕ−1x :G→G este translaţia la
−1

stânga pe G prin elementul gVU (x) dupã cum se vede uşor din
condiţia (2) din definiţia 2 °.Ţinând cont cã translaţia la stânga este un
difeomorfism, rezultã cã cele douã structuri de varietate pe π (x)
−1

definite cu ajutorul bijecţiilor ϕx ,ψx coincid , astfel cã structura de

varietate definitã pe π (x) este independentãde harta fibratã utilizatã
−1

pentru definirea ei.Ţinând cont cã submulţimile de forma {x} × G din

M × G sunt subvarietaţi, se constatã uşor utilizând hãrţi fibrate, cã
fibra

9
 π
−1
(x) în x a lui P este o subvarietate în P pentru orice x∈M.

 OBSERVAŢIA 2°
Structura de grup a lui G nu poate fi transportatã pe
fibrele lui P. Pentru a vedea acest lucru, fie x∈M şi (U,φ), (V,ψ) douã
hãrţi fibrate ale lui P astfel cã x∈U∩V. Imaginile unitãţii e a lui G prin
ϕ−1 x şi ψ −1 x sunt în general elemente diferite din π (x) cãci, în baza
−1

condiţiei (2)
ψ −1 x (e) = ϕ−1 x ( gVU (x)).
În general gVU (x) este diferit de elementul neutru al lui G astfel cã
structurile de grup pe π (x) introduse cu ajutorul celor douã hãrţi
−1

fibrate nu coincid. Deci putem defini în acest mod o structurã de grup

pe fibrele lui P.

 DEFINIŢIA 3 °

Se numeşte secţiune diferenţiabilã a lui P o aplicaţie diferenţiabilã

s:M→P astfel cã π◦s = I M ( I M -identitatea lui M)
Considerând aplicaţia s definitã pe un deschis din M se obţine
noţiunea se secţiune localã. Secţiunile locale ale unui fibrat principal
diferenţiabil existã întotdeauna. Pentru a vedea aceasta, fie (U, φ) o hartã
fibratã a lui P şi fie e∈G element neutru. Aplicaţia sϕ:U→P definitã prin :
sϕ(x) = ϕ−1 ( x, e) are proprietatea cã π sϕ(x) = π ϕ−1 ( x, e) =x , astfel cã
este o secţiune localã a lui P. Evident, putem înlocui pe e cu orice element al
lui G, pentru a obţine altã secţiune localã.
Secţiunile globale ale unui fibrat principal nu existã întotdeauna,
existenţa lor având, dupã cum vom vedea mai departe, implicaţii serioase
asupra structurii fibratului principal.
 Propozitia 1°
Dacã (P,M,G) este un fibrat principal diferenţiabil, atunci grupul G
acţioneazã diferenţiabil la dreapta pe P. Pentru un u∈P , fixat, elementul
neutru e al lui G este singurul element al lui G care lasã u fix.

demonstraţie :

10
 Fie a∈G şi u∈P. Fie (U, φ) o hartã fibratã pe P astfel cã π(u)∈U.
Atunci
φ(u) = (π(u), ϕ−1 (u ) ).
Definim acţiunea R a lui G pe P prin
(2) Ra : P→P

u→ Ra (u ) = u a = ϕ−1 (π(u ), ϕ′(u ) a)

Pentru ca aplicaţia Ra sã fie binedefinitã, trebuie sã arãtãm cã nu

depinde de harta fibratã utilizatã. Fie (V,ψ) o altã hartã fibratã astfel cã
π(u)∈V.Atunci în virtutea relaţiei (1’),

Ra (u) = ϕ−1 (π(u ), ϕ′(u )a ) = ψ−1 (ψ ϕ−1 ) (π(u), ϕ′ (u) a ) =

= ψ−1 (π(u), gVU (π(u) ) ϕ′ (u) a ) = ψ−1 (π(u), ψ′ (u) a ),
astfel cã Ra (u) nu depinde de harta fibratã utilizatã pentru definirea sa.
Se constatã uşor, utilizãnd formula (2) cã R defineşte o acţiune
diferenţiabilã la dreapta a lui G pe P. Tot din formula (2) rezultã cã pentru
a∈G, elementul Ra (u ) se aflã în aceeaşi fibrã cu u. resupunând cã pentru
un
a∈G şi un u∈P, avem
Ra (u) =u
atunci
u = ϕ−1 (π(u ), ϕ′(u )) = ϕ−1 (π(u ), ϕ′(u ) a)
astfel cã, ţinând cont cã φ este difeomorfism,
ϕ′(u ) = ϕ′(u)a .
Înmulţind aceasta relaţie la stânga cu (ϕ′(u )) −1 rezultã a = e. Deci e este
singurul element al lui G care lasã pe loc un u arbitrar din P.

 DEFINIŢIA 4°
Acţiunea R a lui G pe P se numeşte translaţia la dreapta pe P.

 TEOREMA
Pe spaţiul cât H/G al unui grup Lie H printr-un subgrup închis
G al sãu, se poate înţelege o structurã de varietate diferenţiabilã astfel cã

11
π:H→H/G este diferenţiabilã şi defineşte pe H o structurã de fibrat principal
diferenţiabil cu baza H/G şi grupul structural G.

demonstraţie :
Fie m dimensiunea lui H şi n<m dimensiunea subgrupului închis G al
lui H. Mulţimile uG cu u∈H, formeazã o familie de subvarietãţi n-
dimensionale ale lui H, adicã definesc un sistem complet integrabil pe H. In
baza tepremei lui Frobenius {} putem introduce hãrţi locale pe H astfel cã
varietãţile uG sunt caracterizate de faptul cã ultimele m – n coordonate sunt
constante pe ele, iar primele n coordonate sunt constante în hãrţi locale pe
aceste subvarietãţi. Fie (U,φ) cu coordonatele x1 ,..., x m şi (V, ψ) cu
coordonatele y1 ,..., y m douã astfel de hãrţi locale pe H. Pe domeniul comun
U ∩V putem exprima pe y1 ,..., y m ca funcţii diferenţiabile de x1 ,..., x m
şi , ţinând cont cã pe U∩V∩uG atât x n+1 ,..., x m , cât şi y n +1 ,..., y m sunt
constante, rezultã cã y n +1 ,..., y m depind numai de x n+1 ,..., y m , adicã
y i = y i ( x1 ,..., x m ) ; i=1,…,n ;
y a = y a ( x n+1 ,..., x m ) ; a=n+1,…,m.
Mulţimile π(U) şi π(V) sunt deschise în H/G şi pe aceste mulţimi
putem considera respectiv coordonatele locale x n+1 ,..., x m ; y n +1 ,..., y m .
Legãtura între aceste coordonate este datã de ultimele m - n formule de mai
sus. Rezultã cã H/G poate fi organizat ca o varietate diferenţiabilã, iar
aplicaţia π:H → H/G este datã în hãrţile locale considerate de luarea
ultimelor m – n coordonate locale în H, astfel cã este diferenţiabilã. Mai
rãmâne sã arãtãm cã H este un fibrat principal diferenţiabil peste H/G cu
grupul structural G. Pentru o hartã localã (U,φ) pe H cu coordonatele
x n +1 ,..., x m , fie (π(U), ϕ′ ) harta localã pe H/G cu coordonatele
corespunzãtoare x n+1 ,..., x m . Fãcãnd o translaţie şi micşorãnd eventual pe
U, putem presupune cã punctele de coordonate (0,…,0, x n+1 ,..., x m ) sunt în
U, pentru orice x n+1 ,..., x m , coordonatele unui punct din π(U).
Definim aplicaţia :
sφ:π(U) →U ,
care asociazã unui element x∈ π(U) de coordonate x n+1 ,..., x m , elementul
n+1 m
sφ(x)∈U de coordonate (0,…,0, x ,..., x ) . Se constatã uşor cã πsφ(x)=x
astfel cã aplicaţiile sφ vor juca rolul secţiunilor locale în H. mai rãmâne sã
arãtãm cã G acţioneazã diferenţiabil la dreapta pe H şi liber pe mulţ G
acţioneazã diferenţiabil la dreapta pe H şi liber pe mulţimile π (x) care
−1

joacã rolul fibrelor. Acţiunea la dreapta a lui H prin elementele subgrupului

G. Pentru a∈G , ub∈uG avem Ra(ub) = uba ∈ uG astfel cã G pãstrezã

12
fibrele. Evident, G actioneazã liber pe fibre deoarece n grupul H se pot face
simplificãri.
Structura de fibrat principal diferenţiabil a lui H poate fi pusã în
evidenţã cu ajutorul secţiunilor locale sφ , a acţiunii la dreapta a lui G pe H.
{teorema lui Frobenius : Dacã Δk este un sistem diferenţial, definit pe
deschisa U ∈ v r n , diferenţiabil de clasã C 1 condiţia necesarã şi suficientã ca
acest sistem sã fie involutiv este ca pentru orice punct x0 sã existe cel puţin
o hartã localã admisibilã a lui v n , ha (U a , χ a ) satisfãcând urmatoarele
r

condiţii : 1) x0∈Ua⊂U , 2) χ a ( x0 ) = 0 ∈ R , 3)
n
χ a (Ua ) = { x )(
i
/ x i < a , i=1, …,n},

4) oricare ar fi constantele C α α = k+1,…,n pentru care C α < a,

subvarietate scufundatã în v r n , datã în ha prin relaţiile
x j = u j , xα = C α , j =1,..., k ; α = k+1, …, n , este o varietate integralã de
dimensiune k a sistemului Δk .}

Aceastã teoremã permite considerarea câtorva exemple interesante de

fibrate principale diferenţiabile.
1.Fie H= O(n-1) considerat ca subgrupul lui O(n) care lasã pe loc un
n n
vector unitar din R . Acest vector este dus prin O(n), în sfera Sn-1 din R
şi se constatã uşor cã O(n)/O(n-1) = Sn-1. Deci O(n) poate fi considerat ca
fibrat principal diferenţiabil peste sfera Sn-1, cu grupul structural O(n-1).
2.Fie H= O(m+n) şi fie G=O(n) conceput ca subgrupul lui O(m+n)
care lasã pe loc un sistem de m vectori unitari şi ortogonali doi câte doi, pe
m+n
scurt, un m-reper ortonormat în R . Varietatea cât O(m+n)/O(n)=Vm,n+m,
( m + n)( m + n −1) n( n −1) m(m − 1)
de dimensiune − = mn + se numeşte
2 2 2
varietatea Stiefel si se interpreteazã din punct de vedere geometric ca
m+n
mulţimea m-repererelor ortonormate din R deoarece O(m+n)
acţioneazã tranzitiv pe mulţimea acestor m-repere. Atunci O(m+n) este un
fibrat principal diferenţiabil peste Vm+n,m cu grupul structural O(m). Sã
remarcãm faptul cã
avem Sn-1=O(n)/O(n-1) = Vn,1 .
3. Fie Gm,n mulţimea subspaţiilor vectoriale m-dimensionale (m-
m+n
planelor) din R . Orice element al lui O(m+n) duce un m plan într-un
m-plan şi se poate vedea uşor cã O(m+n) acţioneazã tranzitiv pe Gm,n. Dacã

13
 m+n
X este un m-plan fixat în R , fie Y complementul sãu ortogonal.
Subgrupul lui O(m+n) care lasã pe loc X este O(m) × O′(n) , unde O(m)
este conceptul ca acţionând în m-planul X, lãsând elementele lui Y fixe, iar
O′(n) în n-planul ortogonal Y, lãsând elementele lui X fixe. Atunci putem
scrie :
Gm,n= O(m+n)/ O(m) × O′(n)
obţinând o structurã de varietate diferenţiabilã de dimensiune mn pe Gm,n
peste care O(m+n) este un fibrat principal diferenţiabil cu grupul structural
O(m) × O′(n) . Varietatea Gm,n se numeşte varietatea Grassmann a
m+n
m-planelor în R .
Sã mai remarcãm faptul cã aceeaşi varietate mai poate fi obţinutã din
grupul liniar general GL(m+n, R) prin factorizare cu subgrupul care lasã un
m plan pe loc. În cazul m=1,G1,n este mulţimea dreptelor prin origine în
n +1
R adicã este spaţiul proiectiv n-dimensional. Deci
= Gm,n= O(n+1)/ O(1) × O′(n) .
n
P
 Propozitia 2°

Dacã fibratul principal (P,M,G) are o secţiune globalã s:M→P,

atunci varietatea P este difeomorfã cu produsul direct M × G.

demonstraţie :
Existenţa sectiunii globale s:M→P permite considerarea aplicaţiei
M × G→P
(x,a)→Ras(x)
despre care se poate dovedi uşor cã este un difeomorfism.
Propoziţia demonstratã mai sus ne sugereazã introducerea noţiunii de
morfism de fibrate principale. Fie ( P′, M ′, G′) şi (P,M,G) douã fibrate
principale difernţiabile .

 DEFINIŢIA 5°
Aplicaţia difenţiabilã f: P′ →P este un morfism de fibrate
principale dacã existã omomorfismul de grupuri Lie f ′ : G′ → G astfel cã
f (u′a′) = f (u′) f ′(a′)
pentru orice u′ ∈ P′, a′ ∈ G′ .

14
 Deci un morfism de fibrate principale comutã, într-un anume sens cu
translaţiile la dreapta. Ţinând cont cã translaţia la dreapta pãstreazã fibrele şi
este simplu tranzitivã pe fibre rezultã uşor cã un morfism de fibrate
principale duce fibrele lui P′ în fibrele lui P. Se obţine astfel cã un morfism
de fibrate principale induce o aplicaţie diferenţiabilã f ′′ : M ′ → M definitã
prin f ′′π′ = πf .
Un morfism de fibrate principale f: P′ →P este o scufundare dacã f
este scufundare de varietãţi şi f ′ : G′ → G este monomorfism. Se obţine uşor
cã şi f ′′ : M ′ → M este tot o scufundare.
O subvarietate P′ a lui P este un subfibrat principal al lui P, dacã
restricţia proiecţiei π:P→M la P′ defineşte o structurã de fibrat principal
diferenţiabil pe P′ cu baza subvarietatea M ′ a lui M şi grupul structural
subgrupul Lie G′ al lui G, iar incluziunea i: P′ →P este o scufundare de fibrate
principale.
În cazul G′ = G , P′ se numeşte restricţia fibratului principal P la
subvarietatea M ′ a lui M.
În cazul când M ′ = M vom spune cã avem o reducere a grupului structural G al
lui P la subgrupul Lie al sãu G′ .Fibratul principal ( P′ ,M, G′ ) se va numi fibratul
redus.

 Propozitia 3°

Grupul structural G al fibratului (P,M,G) se poate reduce la subgrupul

Lie G′ dacã şi numai dacã existã o acoperire deschisã {Uα} a lui M cu domenii de hãrţi
fibrate pentru P astfel cã toate schimbãrile de coordonate gU U : U α ∩ U β → G relative
α β

la aceastã acoperire, iau valori în G′ .

demonstraţie :
Fie ( P′ ,M, G′ ) fibratul principal redus al lui (P,M,G). Atunci
P′ este o subvarietate a lui P. Fie {Uα} o acoperire a lui M cu domenii de hãrţi

fibrate pentru P′ şi fie φ :

π ′ (Uα ) → Uα × G′
−1 difeomorfismele corespunzãtoare.

Atunci schimbãrile de coordonate : g β α = gU β Uα

: U α ∩ U β → G′
sunt definite prin
x∈ U α ∩U β , a∈ G′ .
−1
( x, g βα ( x ) a ) = ϕαϕα ( x, a );
Pentru aceeaşi acoperire {Uα} extindem difeomorfismele φα la
π −1 (U α ) în modul urmãtor. Orice v ∈π −1 (Uα ) poate fi reprezentat sub

15
forma v = ua unde
v∈ π ′ (Uα )
−1 şi a∈G în baza faptului cã translaţia la dreapta

este simplu tranzitivã pe fibrele lui P şi orice fibrã a lui P conţine cel puţin
un element din P′ ⊂ P . Atunci extindem φα la π (U α ) şi notãm aceastã
−1

extensiune tot cu φα , prin

φα(v) = φα(ua) = (π′(u ), ϕα′(u )a) ,
unde ϕα′ este componenta a doua a lui φα : π −1 (U α ) → U α ×G′ . Aceastã
extensiune nu depinde de exprimarea v = ua ; u∈ P′ , a∈G a elementelor din
P . Pentru a vedea acest lucru fie v = u′a′ o altã exprimare a lui v cu u′ ∈ P′ şi
a′ ∈ G . Deoarece u , u′ sunt în aceeaşi fibrã a lui P′ existã b∈ G′ astfel cã
u′ = ub . Deci v =ub a′ astfel cã, în baza simplei tranzitivitãţi a translaţiei
la dreapta pe fibre, rezultã a = ba′ , adicã a′ = b −1a . Deci v = (ub )( b −1a) .
Extensiunea lui φα relativ la aceastã descompunere este
φα(v) = (π′(ub ), ϕα′(ub )( b −1a )).
Deoarece u şi ub sunt în aceeaşi fibrã, avem π ′(ub ) = π ′(u ) şi, în baza
definiţiei cu ajutorul hãrţilor fibrate a translaţiei la dreapta, avem
ϕα (v) = (π′(ub ), ϕα′ (ub )( b −1a) .
Se obţine astfel cã extensiunea lui φα nu depinde de reprezentarea
aleasã pentru elementele lui P. Atunci aceste extensiuni definesc hãrţi fibrate
pe P. Pentru a obţine schimbãrile de coordonate relative la aceste extensiuni
fie (Uβ ,Uβ ) o altã hartã fibratã pe P′ şi fie extensiunea lui φβ la P definitã
prin
ϕβ (v) = (π′(u ), ϕβ′ (u )a ) ,
unde am descompus ca mai sus v = ua ; u∈ P′ , a∈ G. Atunci, pentru
x∈Uα ∩ Uβ , b∈G, fie g = ba ; b∈ G′ , a∈G :
φα ϕα ′ (x,g) = ϕβ (ϕ−1 α ( x, ba )) =ϕβ (ϕ−1 α ( x, b)a ) = ( x,ϕβ′ (ϕ−1 α ( x, b)a )) =
−1
= ( x, ϕβ′ (ϕα ( x, b)a )) = ( x, g β α( x)ba ) = ( x, g β α( x) g ).
Rezultã astfel cã schimbãrilede coordonate relative la extensiunile
considerate sunt tot gβ α care iau valori în G′ .
Reciproc, presupun cã putem gãsi sistemul de hãrţi fibrate {(Uα ,φα)}
astfel cã Uα acoperã M şi schimbãrile de coordonate ale lui P, relative la
aceastã acoperire iau valori în subgrupul Lie G′ al lui G . Putem considera
restricţiile aplicaţiilor :
−1
ϕα : U α × G → π −1 (U α )

16
la Uα × G′ şi aceste restricţii iau valori într-o subvarietate P′ a lui P dupã
cum se constatã uşor. Restricţiile aplicaţiilor φα la P′ vor defini hãrţi fibrate
pe P′ şi schimbãrile de coordonate sunt aceleaşi cu ale lui P obţinut prin
reducerea grupului structural al lui P la G′ .

§ 2. 1.FIBRATE ASOCIATE FIBRATELOR PRINCIPALE

Fie (P,M,G) un fibrat principal diferenţiabil şi fie F o varietate diferenţiabilã pe

care G acţioneazã diferenţiabil la stânga :
G × F→F,
(a,p)→ap.
Fie P × F varietatea produs şi sã considerãm actiunea la dreapta a lui
G pe aceastã varietate definitã prin
(P × F) × G→ P × F
((u,p)a)→(ua,a −1 p),
unde ua reprezintã translaţia la dreapta pe P. Aceastã acţiune defineşte în
mod evident o relaţie de echivalenţã pe P × F şi sã considerãm spaţiul cât
relativ la aceastã relaţie :
P × F/G= P × G F=E.
Elementele din E sunt clase de perechi (u,p)∈ P × F, perechile din
aceeaşi clasã fiind de forma (ua,a −1 p);a∈G. Considerãm aplicaţia
πE:E= P × G F→M
datã prin πE(u,p)=π(u), care este bine definitã în baza faptului cã toate
perechile (ua,a −1 p) din aceeaşi clasã au componentele de pe primul loc în
aceeaşi fibrã.
Pentru orice x∈M, mulţimea πE −1 (x)=Ex se numeşte fibra luiE în x.
Fie (U,φ) o harta fibratã a lui P. Atunci φ(u)=(π(u), ϕ′(u ) ) pentru
orice u∈π −1 (U) şi acţiunea lui G pe P × F se exprimã local prin
(u,p)→(ua,a −1 p)=(π(u), ϕ′(u ) a, a −1 p).
Ţinând cont cã G acţioneazã simplu tranzitiv pe P prin translaţii la
dreapta, rezultã cã π −1 (U) poate fi aplicatã în U × F prin
[ua, a −1 p]∈ P × G F→( π(u), ϕ′(u ) p)∈ U × F,
unde [ ] noteazã clasa de echivalenţã relativã la acţiunea lui G pe P × F. Se
constatã uşor cã aplicaţia de mai sus nu depinde de alegerea reprezentanţilor
acestor clase de echivalenţã. Mai mult, aceastã aplicaţie este bijectivã, astfel
cã putem transporta structura de varietate diferenţiabilã a lui U × F pe πE −1
(U) Pentru a putea defini o structurã canonicã de varietate diferenţiabilã pe E
prin acest procedeu trebuie sã arãtãm cã structurile locale sunt compatibile
între ele, adicã, în punctele comune la douã domenii de hãrţi fibrate (U,φ) ,

17
(V,ψ) ale lui P, schimbãrile de coordonate în πE −1 (U∩V) sunt
diferenţiabile. Pentru x∈ U∩V,p∈F, avem :
(u,p)∈( U∩V) × F→[φ −1 (x,e),p]∈P × G F→( π(φ −1 (x,e), ψ′ ( φ −1 (x,e)p)=
=(x,gVU(x)p)∈ ( U∩V) × F.
Se constatã astfel cã schimbãrile în E se fac diferenţiabil, deci putem
introduce pe E o structurã de varietate diferenţiabilã.

 DEFINIŢIA 1°
Varietatea diferenţiabilã E obţinutã prin procedeul de mai sus se
numeşte fibratul cu fibra F , asociat fibratului principal P şi se va nota prin
(E,P,M,G,F) .

 OBSERVAŢIA 1°
Ţinând cont de faptul cã E , se prezintã local, ca produsul direct dintre
deschişii din M cu F , rezultã cã fibratul asociat este o noţiune similarã cu
cea de fibrat principal.
Se poate defini în general noţiunea de fibrat diferenţiabil peste
varietatea M cu fibra F şi grupul structural G. Aceastã definiţie urmeazã în
mare, definiţia fibratului principal cu modificãrile necesare.

 OBSERVAŢIA 2°
Elementele lui E, care sunt clase de echivalenţã ale perechilor
(u,p)∈ P × F relativ la acţiunea lui G, vor mai fi notate prin up . Aceastã
notaţie este naturalã, ţinând cont cã modul cum am definit bijectivitãţile
dintre deschişii lui E şi produsele U × F. Pentru perechea (ua,a −1 p)
aparţinând la aceeaşi clasã avem up=(ua)(a −1 p) astfel cã putem interpreta
clasa up ca rezultatul unei compuneri a lui P cu F. Relativ la aceastã
compunere, elementele lui G, intercalate între u şi p pot fi asociate atât lui u
cât şi lui p:
(ua) p= u(ap); a∈G .
Altfel spus, orice element u al lui P defineşte o aplicaţie a varietãţii F
în fibratul (mai precis în fibra peste π(u) a acestui fibrat), E asociat lui P :
u : F→E
p→up
Exemple :
1° Fibratul tangent T(M) al varietãţii diferenţiabile M este un fibrat asociat
fibratului principal P(M) al reperelor lui M relativ la acţiunea uzuala a lui

18
 m
GL(n, R) pe R , unde m este dimensiunea lui M. În baza celor spuse mai
m
sus, orice reper din P(M) poate fi gândit ca o aplicaţie a lui R în T(M),
m
aplicaţie care asociazã oricãrui vector din R ,vectorul tangent la M care
are în reperul considerat aceleaşi coordonate.
Mai general, orice fibrat vectorial este asociat fibratului principal al
reperelor acestui fibrat vectorial.
2° Fie π:Vm+n,m→Gm,n fibratul principal cu baza varietatea Grassmann Gm,n ,
spaţiul general varietatea Stiefel Vm+n,m şi grupul structural O(m).
m
Considerând acţiunea naturalã a lui O(m) pe R , fibratul asociat este
fibratul vectorial peste Gm,n în care fibra într-un punct x∈ Gm,n este formatã
m+n
din toţi vectorii R conţinuţi în planul x . Acest fibrat vectorial se
numeşte fibratul canonic al lui Gm,n .Câteodatã i se mai spune şi fibratul
tautologic deoarece fibrele coincid cu punctele bazã numai cã sunt
considerate ca mulţimi de vectori .
Fie (P,M,G) un fibrat principal şi fie H un subgrup închis al lui G.
Dupã cum ştim, G acţioneazã în mod natural pe spaţiul omogen G/H al
claselor de echivalenţã la stânga relative la H. Fie (E,P,M,G,G/H) fibratul
asociat lui P cu fibra G/H .

 Propozitia 1°
Fibratul E= P × G (G/H) se poate identifica cu spaţiul cât P/H relativ
la acţiunea prin translaţii la dreapta a lui H pe P.

demonstraţie :
Elementele lui P/H sunt clase de elemente din P care diferã prin
translaţii la dreapta cu elemente din H. Fie p0=eH∈G/H clasa
corespunzãtoare elementului neutru în G/H. Atunci orice element din G/H
se poate reprezenta sub forma aH=a.eH=ap0;a∈G.
Definim corespondenţa :
E= P × G (G/H) → P/H
u(ap0) → [ua]
unde [ua] este clasa din P/H reprezentatã de ua. Aceastã corespondenţã nu
depinde de reprezentarea ap0 a elementelor lui G/H cãci dacã ap0=bp0 ,atunci
a −1 b∈H şi deci ub = (ua)(a −1 b), de unde [ub]=[ua].

19
 Se obţine astfel cã P mai poate fi considerat şi ca un fibrat principal
peste E=P/H cu grupul structural H . Proiecţia P → E aplicã u∈P în up0∈E.
Ca şi în cazul fibratelor principale putem defini secţiunile în fibratele
asociate.

 DEFINIŢIA 2°
O secţiune a fibratului (E,P,M,G,F) este o aplicaţie
σ : M → E astfel cã πE σ = IM .
 Propozitia 2°
Grupul structural G al fibratului principal (P,M,G) se poate reduce
la un subgrup închis H dacã şi numai dacã fibratul asociat (E,P,M,G,G/H)=
=P/H are o secţiune .
demonstraţie :
Fie (Q,M,H) fibratul principal redus al lui P şi i:Q→P injecţia canonicã. Fie
p:P→E=P/H proiecţia naturalã. Dacã u,v sunt în aceeaşi fibrã a lui Q ,
atunci v = ua cu a∈H astfel cã p(i(v)) = p(i(u)a) =p(i(u)) . Deci pi este
constantã pe fiecare fibrã a lui Q astfel cã x induce o aplicaţie σ : M → E
datã prin σ(x) = pi(u), unde x =π(i(u)). Se constatã uşor cã σ este o secţiune a
lui E. Reciproc, fie σ : M → E o secţiune a lui E şi fie Q mulţimea
elementelor u∈P asfel cã p(u) = σ(π(u)). Se constatã uşor cã Q este o
reducere a fibratului P.

§ 3 . CONEXIUNI ÎN FIBRATE
PRINCIPALE

Fie (P,M,G) un fibrat principal. Pentru orice u∈P, fie Tu(P) spaţiul
tangent al lui P la u iar Gu subspaţiul lui Tu(P) alcãtuit din vectori tangenţi la
fibrã prin u . O conexiune Γîn P este o atribuire a unui subspaţiu Qu al lui
Tu(P) fiecãrui u∈P astfel încât :
a) Tu(P)=Gu + Qu (sumã directã)
b) Qua=(Ra ) * Qu pentru u∈P şi a∈G, unde Ra este
transformarea lui P indusã de a∈G, Rau = • ua ;
c) Qu depinde în mod diferenţiabil de u .

20
 Condiţia (b) semnificã faptul cã distribuţia u → Qu este invariabilã prin
G . Numim Gu subspaţiu vertical iar Qu subspaţiu orizontal al lui Tu(P). Un
vector x∈Tu(P) se numeşte vertical (respectiv orizontal) dacã se aflã în Gu
(respectiv Qu ) . Prin (a), fiecare vector x∈Tu(P) poate fi scris în mod unic ca
X+Y+Z unde Y∈ Gu iar Z∈Qu .
Numim Y (respectiv Z) componentul vertical (respectiv orizontal) al lui X
pe care îl notãm prin vX (respectiv hX ) . Condiţia (c) prin definiţie înseamnã
cã dacã X este un câmp de vectori diferenţiabil pe P , la fel sunt şi vX şi hX.
Având o conexiune Γ datã în P, putem defini 1-forma ω pe P cu
valori în algebra Lie g a lui G dupã cum urmeazã. Orice A∈g induce un
câmp de vectori A* pe P numit câmpul fundamental de vectori
corespunzãtori lui A, şi cã A → (A*) este un izomorfism linear al lui g în Gu
pentru orice u∈P. Pentru orice x∈Tu(P), definim ω(x) ca fiind unicul A∈g
astfel încât (A*)u sã fie egal cu componentul vertical al lui X. Este evident cã
ω(x)=0 dacã şi numai dacã X este orizontal. Forma ω se numeşte forma de
conexiune a conexiunii date Γ.
 Propozitia 1°
Forma de conexiune ω a unei conexiuni satisface urmãtoarele
condiţii :
(a’) ω (A*)=A pentru fiecare A∈g;
(b’) (Ra)* ω= ad(a −1 ) ω, adicã ω((Ra)*X) = ad(a −1 )∙ ω (X) pentru fiecare
a∈G şi fiecare câmp de vectori X pe P, unde ad numeşte reprezentarea
adjunctã a lui G în g .
Dimpotrivã, datã fiind 1-forma ω cu valoarea g pe P şi care satisface
condiţiile (a’) şi (b’), existã o conexiune unicã Γîn P a cãrei formã de
conexiune este ω.
demonstraţie :
Fie ω forma de conexiune a unei conexiuni. Condiţia (a’) derivã
din definiţia lui ω. Deoarece fiecare câmp de vectori al lui P poate fi
descompus într-un câmp de vectori orizontali şi un câmp de vectori verticali,
este suficient sã verificãm condiţia (b’) în urmãtoarele doua cazuri speciale:
(1) X este orizontal şi (2) este vertical. Dacã X este orizontal, la fel este şi
(Ra)*X pentru fiecare a∈G conform condiţiei (b) a conexiunilor. Astfel,
dispar atât ω((Ra)*X) cât şi ad(a −1 )∙ ω (X). în cazul în care X este vertical,
putem presupune cã X este un câmp fundamental de vectori care corespunde
lui ad(a −1 )A . Astfel avem :
( R*aω )u ( X ) = ω ua ((Ra ) X ) = ad (a −1 ) A = ad (a −1 )(ω u ( X )) .
Dimpotrivã, pentru o formã ω datã care satisface (a’) şi (b’) , definim

21
 Qu={ X∈Tu(P) ; ω (X) = 0 } .
u → Qu defineşte o conexiune a cãrei formã de conexiune este ω . q.e.d.
Proiecţia π : P → M induce o aplicaţie liniarã π : Tu(P) → Tx(M)
pentru orice u∈P , unde x = π(u) . Când e datã o conexiune, π aplicã
subspaţiul orizontal Qu izomorf în Tx(M) .
Ridicarea orizontalã (sau, mai simplu, ridicarea) unui câmp de vectori
X pe M este un câmp unic de vectori X* pe P care e orizontal şi care se
proiecteazã în X, adicã π(X*u) = Xπ(u) pentru fiecae u∈P .

 Propozitia 2°

Datã fiind o conexiune în P şi un câmp de vectori X pe M, existã liftul

orizontal, unic X* a lui X. Liftul X* este invariabil prin Ra pentru fiecare
a∈G. Dimpotrivã, fiecare câmp de vectori orizontali X* pe P invariabil prin
G este liftul unui câmp de vectori X pe M ;

demonstraţie :
Existenţa şi unicitatea lui X* sunt evidente din faptul cã dã un
izomorfism liniar al lui Qu în Tπ(u)(M). Pentru a demonstra cã X* este
diferenţiabil dacã X este diferenţiabil, luãm o vecinãtate U a oricãrui punct x
dat al lui M astfel încât π −1 (U ) ≈U ×G . Folosind acest izomorfism, obţinem
mai întâi un câmp de vectori diferenţiabil pe π−1 (U ) astfel încât πY= X .
Atunci X* este componentul orizontal al lui Y şi astfel este diferenţiabil.
Invarianţa lui X* prin G este evidentã din invarianţa subspaţiilor orizontale
prin G. În sfârşit, fie X* un câmp de vectori orizontali pe P invariabil prin G.
Pentru fiecare x∈M, luãm un punct u∈P astfel încât π(u) = x şi definim
X x = π ( X *u ) . Vectorul Xx este independent de alegerea lui u astfel încât
π(u)=x, deoarece dacã u’=ua, atunci π ( X u′ ) = π ( Ra ⋅ X u ) = π ( X u ) . Este
* * *

evident cã X* este în acest fel liftul câmpului de vectori X. q.e.d.

 Propozitia 3°
Fie X* şi Y* ridicãrile orizontale ale lui X şi Y. Atunci
(1) X*+Y* este liftul orizontal al lui X+Y ;
(2) Pentru fiecare funcţie f pe M, f*∙X* este liftul orizontal al lui fX
unde f* este funcţia pe P definitã de f*=f◦π ;
(3) Componentul orizontal al lui [X*,Y*] este liftul orizontal a lui
[X,Y].

22
demonstraţie :
Primele douã afirmaţii sunt simple. Cât pentru a 3-a, avem
π(h[X*,Y*])=π([X*,Y*])=[X,Y]. q.e.d.
Fie x1
,..., x n
sistemul local de coordonate într-o vecinãtate
coordonatã U din M. Fie X*i liftul orizontal din π−1 (U ) a câmpului de
vectori X i = ∂ / ∂xi din U pentru orice i. Atunci X*1 ,…,X*n formeazã o bazã
localã pentru distribuţia u → Qu în π−1 (U ) .
Acum vom exprima o formã de conexiune ω pe P printr-o familie de
forme fiecare definitã într-o submulţime deschisã a varietãţii de bazã M. Fie
{Uα} o acoperire deschisã a lui M cu o familie de izomorfisme
ψ α : π −1 (Uα ) → U α × G şi familia corespunzãtoare de funcţii de tranziţie
ψαβ :Uα∩Uβ → G . Pentru orice α , fie σα: Uα → P secţiunea transversalã pe
−1
Uα definitã de σ α ( x) = ψ α ( x, e) , x∈Uα unde e este identitatea lui G. Fie θ 1-
forma canonicã ( stângã, invariabilã, de valoare g ) pe G.
Pentru orice Uα∩Uβ non-vid, definim un θ αβ de 1-forma cu valoare g
pe Uα∩Uβ prin θ αβ = ψ α βθ .
*

Pentru fiecare α, definim un ωα de 1-forma şi valoarea g pe Uα prin

ω α = σ *α ω .

 Propozitia 4°
Formulele θ αβ şi ωα se supun condiţiilor :
ω β = ad (ψ −1α β)ωα + θ α β pe Uα∩Uβ .
Dimpotrivã, pentru fiecare familie de 1-forme cu valoarea g { ωα }
fiecare definitã pe Uα şi care sã satisfacã condiţiile precedente, existã o
formã de conexiune unicã ω pe P care dã naştere la { ωα } în modalitatea
descrisã.
demonstraţie :
Dacã Uα∩Uβ este non-vid, σβ ( x) =σα ( x)ψαβ ( x) pentru toate x∈
Uα∩Uβ . Pãstrãm notaţiile pentru diferenţialele la : σα , σβ şi ψα β . Atunci
pentru fiecare vector X∈Tx(Uα∩Uβ ), vectorul σβ (X)∈Tu(P), unde u = σβ (x),
este imaginea lui (σα (X),ψα β (X))∈Tu(P)+Ta(P) , unde u′ = σ α (x) iar a=ψα β
(x) sub aplicaţia P × G → G. Din formula lui Leibniz avem
σβ ( X ) =σα ( X )ψαβ ( x ) +σα ( x )ψαβ ( X ) ,
unde σα ( X )ψαβ ( x) însemnã Ra (σα ( X )) iar σα ( x)ψαβ ( X ) este imaginea lui
ψαβ ( X ) prin diferenţialul lui σα (x) , σα (x) fiind considerat o aplicaţie a lui

23
G în P care aplicã b∈G în σα (x)b. Luând valorile lui ω din ambele pãrţi ale
egalitãţii, obţinem
ωβ ( X ) = ad (ψαβ ( x ) −1ωα ( X ) +θαβ ( X ) .
Într-adevãr, dacã A∈g este cãmpul stâng de vectorii invariabil pe G care e
egal cu ψαβ ( X ) la a = ψαβ (x) astfel încât θ(ψαβ ( X ) ) = A, atunci
σα (x) ψαβ ( X ) este valoarea câmpului fundamental de vectori A* la u =
σα (x) ψαβ ( x ) şi astfel ω ( σα (x) ψαβ ( X ) )= A.
Inversul poate fi verificat urmând în direcţie inversã procesul obţinerii
lui { ωα} din ω. q.e.d.

24