Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Nebulizatorul
cu compresor: cel mai folosit tip de nebulizator; presupune un compresor care furnizeaza
aer comprimat nebulizatorului
Nebulizatoarele pot fi conectate la o sursa de curent sau pot functiona pe baterie (portabile). Cele
care se introduc in priza sunt mai mari decat cele portabile, insa mai ieftine.
Cum se foloseste corect nebulizatorul?
Asamblarea nebulizatorului se face cu ceva timp inainte de ora la care trebuie sa se realizeze
administrarea medicatiei, mai ales cand este vorba despre un copil a carui rabdare, dupa cum
bine stim, este limitata. Asamblarea prealabila iti ofera si avantajul de a fi increzatoare si stapana
pe situatie, pentru a nu speria si mai mult copilul pus in fata unui aparat despre care nu stie
nimic.
Se va respecta intocmai medicamentatia prescrisa de medic, dozele si modul de combinare
al medicamentelor. De obicei, medicamentele folosite in nebulizare se amesteca cu ser
fiziologic si nu apa distilata, intrucat aceasta irita mucoasele.
Copilul mai mare va sta pe scaun, cu spatele drept, cel mic poate sta in poala unui parinte.
Masca se fixeaza bine pe fata, iar ajutajul (piesa care se introduce in gura) trebuie
pozitionat intre dintii copilului, buzele captusind si sigilind gura.
Respiratia trebuie sa fie inceata si adanca. Daca este posibil, respiratia trebuie
mentinuta 2-3 secunde inainte de a expira aerul din cavitatea toracica pentru a permite
medicatiei sa se instaleze pe caile respiratorii. Inhalarea aerosolilor este completa si
eficienta daca fiecare respiratie a copilului face ca suspensia de particule sa dispara.
Masca nebulizatorului
Daca copilul nu este destul de mare pentru a folosi ajutajul, medicatia va fi administrata folosind
masca nebulizatorului care, desi poate inspaimantatoare pentru un copil, asigura o tratare corecta
a afectiunii copilului prin patrunderea in plamani a unei cantitati suficiente de medicatie pentru
imbunatatirea starii de sanatate. De aceea, parintii care realizeaza nebulizarea fara masca,
indreptand suspensia de aer catre fata copilului in timp ce acesta doarme (fiind prea speriat sa
accepte tratamentul treaz), trebuie sa stie ca medicatia care ajunge in plamanii copilului este
insuficienta. Distanta optima la care poate fi tinuta masca in timpul nebulizarii este de 2,5
cm de fata copilului, asigurand o transmisie de 80% a medicatiei in plamani fata de 50%
daca masca ar fi tinuta la 5cm de fata.
Efecte secundare
Daca copilul acuza ameteala, vomita sau tuseste tare in timpul nebulizarii, luati o pauza de 5
minute. Ajuta-l sa se relaxeze si sa-si revina la respiratia normala, apoi reluati tratamentul.
Efectele secundare sunt induse de medicatie si nu de aparatul de aerosoli in sine.
Cele mai comune efecte secundare care apar in urma folosirii nebulizatorului sunt:
iritatie usoara pe gat sau caile respiratorii cu apariti raguselii sau unui gat dureros
gura uscata
Curatarea nebulizatorului
Pentru a preveni infectiile, nebulizatorul trebuie igienizat dupa fiecare folosire intr-o incapere
ferita de fum de tigara si praf, departe de ferestrele deschise:
Cupa in care se introduc medicamentele trebuie clatita cu apa calduta, apoi scuturata bine
pentru a elimina excesul de apa si lasata la uscat. La sfarsitul unei zile de tratament (care
de obicei se prescrie de 2 ori pe zi) cupa, masca si ajutajul nebulizatorului vor fi spalate
in apa cu sapun sau putin detergent de vase, clatite foarte bine si lasate la uscat. Tubul
compresorului nu trebuie curatat.
Nebulizatorul trebuie curatat prin lasarea lui sa functioneze doar cu apa curata,
dupa fiecare sedinta de aerosoli
Depozitarea nebulizatorului
Invita copilul sa coloroze nebulizatorul cu ajutorul unei carioci sau sa lipeasca abtipilduri
pe el
Daca copilul e mai mare, lasa-l sa-si asume responsabilitatea efectuarii tratamentului.
Chiar si cei mai mici pot ajuta la plasarea corecta a mastii pe fetisoara lor sau la pornirea/
oprirea nebulizatorului
Beatrice Cioba
Infeciile respiratorii fac parte din categoria bolilor foarte des ntnite la copii, n mod
special n sezonul rece. O imunitate sczut dar i contactul zilnic cu ali copii bolnavi
din colectivitile pe care le frecventeaz grdinia, locurile de joac,etc. - i fac pe cei
mici s fie inte directe ale unor astfel de infecii. Cnd aceste infecii se grefeaz pe un
teren alergic lucrurile pot deveni mult mai complicate, dar despre acest lucru n
continuare, cu dl. conf.dr.Ioan Cerntescu-medic primar pediatru-IOMC, un nume n
pneumologia romnesc.
Cred ca mai nti ar trebui definit acest teren astmaticde care facei vorbire. Sunt muli
factori responsabili, dar cel puin doi sunt considerai eseniali: predispoziia genetic i
terenul alergic. Adeseori prinii se tem c racelile frecvente ale copilului lor ar putea fi
astm, n condiiile n care o rud apropiat are astm sau manifestri alergice diverse.
Aceste temeri sunt n parte justificate i vor fi luate n considerare atunci cand evalum
diagnosticul(n faza anamnestic).De fapt, predispoziia genetic este evideniat numai
anamnestic, investigaiile genetice fiind apanajul cercetrilor tiinifice. n schimb,
investigaia alergologic este obligatorie i se refer la identificarea atopiei i a factorilor
alergici poteniali, chiar i la vrstele foarte mici(< 2ani).Cu sperana c am elucidat acest
termen s rspund la ntrebarea d-voastr.Infeciile respiratorii(i aici m refer la cele de
tract respirator superior), la copil pot avea simptomele cele mai diverse, de la banalele
Rspunsul este foarte scurt: infeciile respiratorii sunt considerate principalul factor
declanator al exacerbarilor astmatice. La copilul precolar, 3 sunt fenotipurile astmatice
posibile: astmul indus viral, astmul indus de alergene i astmul indus de efort. De departe
astmul indus viral este cel mai frecvent. n situaiile n care exist terenul astmatic,
orice infecie respiratorie contactat poate fi potenial declanatoare de exacerbri
astmatice. Prinii reclam aceast situaie cu ocazia frecventrii colectivitii de ctre
copiii lor.Adeseori, ei se plng de faptul c micuul lor nu st mai mult de 1-2 sptmni
la grdini, fr s rceasc i sunt foarte preocupai de aceast situaie.
Cred c n loc de un protocol terapeutic s-ar impune cteva recomandri.La copilul mai
mic de 1an nu se recomand expectorantele, antihistaminicele, iar terapia cu aerosoli
trebuie strict supravegheat de ctre medic, cu precdere la medicaia folosit.Spre
exemplu, bronhodilatatoarele de tip beta2adrenergice- salbutamol-ul pot fi nocive la
sugarul <6 luni.Am mai observat c sunt la mod aerosolii cu dexametazon, singur
sau n diverse combinaii, mai ales dac copilul tuete. Atrag atenia c,
dexametazona(un excelent medicament pentru strile de urgen) poate avea efecte
secundare importante, de la leucocitoza reactiv, stri de hiperglicemie i insuficiena
cortico-suprarenal.
n concluzie cred ca medicaia n aceste afeciuni respiratorii trebuie s fie ct mai puin
agresiv, mai ales la copilul mai mic de 1an.
avea efecte nedorite(iritaii gastrice). Atenie i la preparatele din miere, mai ales la
copilul alergic.
Din practica i experiena dvs. exist anumite legende dup care unii prini i trateaz
copiii dar care fac mai mult ru dect bine?
Nu tiu dac se poate vorbi despre legende, dar ce tiu este c o mam care fumeaz n
timpul sarcinii contribuie din plin la riscul terenului astmatic al copilului.