Sunteți pe pagina 1din 14

Pus ai fost, Hristoase

Prohodul Domnului- Si cu moartea Ta, pe moarte o ai pierdut


starea 1 Si viata lumii Tu ai izvorat.

1. In mormant, Viata
Pus ai fost, Hristoase 8. Cu cei rai, Hristoase,

Si-au spaimantat ostirile ingeresti, Ca un raufacator

Plecaciunea Ta cea multa preamarind. Socotit ai fost, dar ne-ai indreptat pe toti

2. Dar cum mori, Viata,


Si cum sezi in mormant? Si ne-ai scos din amagirea celui rau.

Si imparatia mortii Tu o zdrobesti


Si pe mortii cei din iad ii inviezi? 9. Mai frumos cu chipul
Decat oamenii toti,

3. Te marim pe Tine, Ca un om se vede mort si fara chip.

Iisuse Doamne, Cel ce toata firea a-nfrumusetat.

Si-ngroparea Iti cinstim si patimile,


Ca din stricaciune Tu ne-ai izbavit. 10. Iadul cum va rabda
Intrarea Ta, Doamne,

4. Cel ce-ai pus pamantul Si cum nu se va zdrobi intunecandu-se,

Cu masuri, Hristoase, De-a luminii Tale fulgere orbind?

Astazi sezi in mic mormant, Ziditorule


Si din gropi, pe cei ce-au murit inviezi. 11. Dulcea mea lumina
Si mantuitoare,

5. Iisuse al meu, Cum in groapa intunecoasa Tu Te-ai

Imparat a toate, ascuns

De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al O, rabdare de nespus si negrait!

meu?
Vrei sa dezrobesti neamul omenesc. 12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,

6. Stapanul a toate Nici multimea far-de-trup poate povesti

Mort se vede acum Taina ingroparii Tale, nestiind.

Si desertatorul gropilor celor morti


Se încuie-n groapa noua ca un om. 13. O, minuni straine!
O, ce lucruri noua!

7. In mormant, Viata, Cel ce-mi da suflare mie se poarta mort,


Ingropat de mainile lui I-o-sif. Si din iad goneste intunericul.

14. In mormant ai apus, 20. Multimea de ostiri,


Dar de-al Tatalui san Cea duhovniceasca,
Nicicum nu te-ai despartit, Hristoase al Impreuna cu I-o-sif si Nicodim
meu Merg sa-ngroape pe Cel ce e ne-ncaput.
Acest lucru e strain si nefiresc!
21. Murind Tu de voie
15. Inteaga faptura In mormant ai fost pus;
Recunoaste in Tine: Si pe mine ce-am fost mort, I-i-su-se-al
Imparat adevarat, pe pamant si in cer, meu,
Desi in mormant Te-ncui, Hristoase-al De amara mea greseala m-ai scapat.
meu.
22. S-a schimbat faptura
Prin ale tale patimi,
16. Tu-n mormant fiind pus, Caci cu Tine au patimit toate cate sunt,
Ziditor Hristoase, Tiitor a toate cunoscandu-Te.
Temelia iadului s-a cutremurat
Si-ale mortilor morminte s-au deschis. 23. Luand in pantece
A vietii piatra,
17. Cela ce in palma Cel a toate mancator, iadul, a varsat
Tot pamantul tine Pe toti mortii ce din veac i-a inghitit.
Sub pamant acum cu trupul se afla mort,
Slobozind pe mortii cei legati in iad. 24. In mormant nou Te-au pus,
Innoind, Hristoase,
18. Din stricare, Doamne, Firea oamenilor, prin invierea Ta,
Viata mea o ridici; Dupa cum se cade unui Dumnezeu.
Caci murind acum, la cei morti Te-ai
coborat 25. Pe pamant ai venit,
Si-ale iadului zavoare le-ai zdrobit. Pe Adam sa-l mantui.
Si pe-acesta negasind, jos Te-ai pogorat;
19. Ca lumina-n sfesnic, Pan la iad, Stapanul meu, l-ai cautat.
Se ascunde acum
Sub pamant, sub oboroc, Trupul 26. Pamantul de frica
Domnului S-a miscat, Cuvinte,
Si luceafarul lumina sa si-a ascuns. 33. Pe intaiul Adam,
Apunand a Ta lumina sub pamant. Prin pacat omorat,
La viata ridicandu-l cu moartea Ta,
27. Ca un om ai murit Adam nou in trup Te-ai aratat acum.
De-a Ta voie, Doamne,
Dar ca Dumnezeu pe morti din groap-ai 34. Cerestile cete
sculat Mort intins pentru noi,
Si din intunericul pacatelor. Te-au vazut, Stapanul meu, si s-au
spaimantat
28. Varsand rau de lacrimi Si cu aripile s-au acoperit.
Peste Tine, Doamne
Cea curata, ca o maica, a glasuit: 35. Pogoratu-Te mort,
"Oare, cum Te voi ingropa, Fiul meu?" De pe lemn, Cuvinte,
I-o-sif cel cu bun chip Te pune-n
29. Ca grauntul de grau, mormant;
Ce-ncolteste-n pamant, Ci-nviaza, Doamne, mantuind pe toti!
Spic aducator de rod noua Te-ai facut,
Inviind pe toti urmasii lui Adam. 36. Bucurie, Doamne,
Fiind ingerilor,
30. Sub pamant Te-ai ascuns Intristare lor acum le-ai pricinuit,
Ca un soare, acum, Cu trup mort, ca pe un om , vazandu-Te.
Si-ntr-a mortii noapte neagra Te-ai
invelit; 37. Suind Tu pe cruce,
Ci rasari, Hristoase-al meu, mai stralucit! Impreuna-ai suit
Si pe muritorii vii; iar stand sub pamant,
31. Cum ascunde luna Ai sculat de-acolo pe cei adormiti.
Fata sa de soare,
Asa groapa Te-a ascuns si pe Tine-acum, 38. Ca un leu, Tu, Doamne,
Cel ce prin trupeasca moarte ai apus. Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost
32. I-i-sus, Viata mort,
Gustand moarte acum, Lepadand si batranetea trupului.
Pe toti oamenii de moarte i-a izbavit
Si viata tuturor le-a daruit. 39. Cel ce din coasta
Lui Adam cel dintai
Pe stramos-ai plasmuit, esti in coasta- De-ngroparea Ta infricosandu-se.
mpuns
Si izvor curatitor ne izvorasti. 46. Sub pamant, de voie
Pogorand ca un mort,
40. Se-njunghia-n taina Tu ridici de pe pamant, Hristoase, la cer
Mai-nainte mielul, Pe cei ce de-acolo au cazut de demult.
Iar acum Tu, patimind fara sa cartesti,
Esti fatis junghiat si firea curatesti. 47. Desi Te-au vazut mort,
Dar esti viu Dumnezeu
41. Cine dar va spune Si ridici de pe pamant, Hristoase, la cer
Chipul groaznic si nou? Pe cei ce de-acolo au cazut demult.
Cel ce stapaneste toate fapturile
Patimeste azi si moare pentru noi. 48. Desi Te-au vazut mort,
Dar esti viu Dumnezeu
42. Cuprinzandu-i spaima, Si pe toti oamenii cei morti, pe toti
Ingerii au strigat: inviezi,
"Cum se vede mort Stapanul a tot ce-i Omorand de tot pe-al meu omorator.
viu
Si de ce-n mormant se-ncuie 49. O, ce bucurie
Dumnezeu?" Ce dulceata multa,
A fost ceea ce-a umplut pe toti cei din
43. Din coasta Ta, Doamne, iad,
Cea insulitata, Stralucind lumina Ta-n adancul lui.
Izvorasti mie viata, prin viata Ta,
Si ma innoiesti si ma viezi cu ea. 50. Ingropare-Ti laud,
Patimilor ma-nchin;
44. Rastignit pe cruce Si puterea Iti maresc, Milostivule,
Ai chemat pe oameni, Prin care de patimi am fost dezlegat.
Iar curata coasta Ta impungandu-se
Tuturor iertare dai, Iisuse-al meu. 51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascutit
45. Cel cu chip cuvios Si-a puternicului sabie s-a tocit.
Te gateste-ngrozit Iar cel din Eden se biruieste-acum.
Si Te-ngroapa, ca pe-un mort, cu
smerenie. 52. Vazand mieluseaua
Pe-al sau Miel injunghiat, 59. "Vai Lumina lumii!
Doborata de dureri striga si-ndemna Vai a mea Lumina!
Ca si turma sa se tanguie cu ea. O, Iisus-al meu! O, Fiule preadorit!"
Cu amar striga Fecioara si jelea.
53. In mormant de Te-ngropi,
Si in iad de cobori, 60. Vino, necurate,
Iar mormintele, Iisuse, le-ai desertat Ucigas ucenic,
Si intregul iad, Hristoase, l-ai golit. Din pricina rautatii arata-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos sa-L
54. De-a Ta voie, Doamne, vinzi?
Pogorand sub pamant,
Pe toti oamenii din moarte i-ai inviat 61. Iubitor de oameni
Si la slava Tatalui i-ai inaltat. Te prefaci, nebune,
Orb, nemernic, ne-mpacat, vanzatorule,
55. Unul din treime, Tu, ce Mirul ai voit sa-L vinzi pe bani.
Cu trupul, pentru noi,
Defaimata moarte rabda, binevoind, 62. Cu ce pret ai vandut
Se cutremura si soare si pamant. Sfantul Mir cel ceresc?
Sau ce lucru de El vrednic in schimb ai
56. Ca un vinovat, sta luat?
Cel Preadrept la Pilat Nebunie-aflati, preablestemat satan!
Si la moartea cea nedreapta e osandit
Si Judecatoru-i osandit pe lemn. 63. De iubesti pe saraci
Si mahnit esti de mir
57. Plasmuind pe Adam Ce se varsa, curatind suflet pacatos,
Din pamant cu mana, Cum pe-arginti pe-a tuturor Lumina vinzi?
Pentru dansul Te-ai facut om firesc in
trup 64. "O, Cuvinte, Doamne,
Si de bunavoia Ta Te-ai rastignit. A mea bucurie,
Ingroparea-Ti de trei zile cum voi rabda?
58. Ascultand, Cuvinte, Mi se rupe inima ca unei maici".
De al Tau Parinte,
Pan-la iadu-ngrozitor Tu Te-ai coborat, 65. "Cine-mi va da lacrimi
Inviind tot neamul muritorilor. Si izvor nesecat,
Ca sa plang pe Iisus, dulcele meu Fiu?",
A strigat Fecioara, Maica Domnului. 72. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
66. O, munti si valcele Si-ngroparea de trei zile noi o cinstim
Si multimi de oameni, A fiului tau si-al nostru Dumnezeu.
Tanguiti-va si plangeti cu mine toti
Si jeliti cu Maica Domnului ceresc! 73. In mormant, Viata,
Pus ai fost, Hristoase,
67. "Cand am sa Te mai vad, Si s-au spaimantat ostirile ingeresti
Vesnica Lumina, Plecaciunea Ta cea multa preamarind.
Bucuria si dulceata sufletului",
A strigat Fecioara, tanguindu-se.

68. Desi ca o piatra


Tare si taioasa,
Ai primit a Te taia, dar ne-ai izvorit
Rau de viata vie, vesnice Izvor.

69. Ca dintr-o fantana,


Din indoitul rau,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adapam
Si viata vesnica o mostenim.

70. Voind Tu, Cuvinte,


In mormant Te-ai vazut;
Dar esti viu si Te ridici din morti, cum ai
spus,
Cu-nvierea Ta, Mantuitorule.

71. Te cantam, Cuvinte,


Doamne al tuturor,
Impreuna si cu Tatal si Duhul Sfant
Si-ngroparea Ta cea sfanta preamarim.
5. "Una-intre femei
Te-am nascut Fiu fara de durere;
Dar acum sufar dureri prin patima Ta".
Cea curata, mult jelindu-se zicea.

6. Sus vazandu-Te
De Parinte nedespartit, Doamne,
Iara jos cu trupul mort, sub pamant fiind,
Serafimii s-au infricosat acum.

7. Rastingnindu-Te,
Prohodul Domnului – S-a rupt tampla templului prin mijloc
Starea a doua Si si-ascund luminatorii lumina lor,

1. Cuvine-se, dar, Sub pamant Tu, Soare, ascunzandu-Te.

Sa cadem la Tine, Ziditorul,


Cela ce pe cruce Ti-ai intins, 8. Cela ce cu-n semn

Si-ai zdrobit de tot puterea celui rau. A facut la inceput pamantul,


Azi apune sub pamant, ca un muritor.

2. Cuvine-se, dar, Ingrozeste-te de-aceasta, cerule!

Sa-ti dam slav-a toate Ziditorul,


Caci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima 9. Sub pamant apui

Ta, Cela ce-ai facut pe om cu mana,

Si din stricaciuni toti ne-am izbavit. Ca pe oameni sa-i inalti din caderea lor,
Cu puterea Ta atotputernica.

3. Soarele-a apus
Iar pamantul s-a clatit, Cuvinte, 10. Venita sa cantam

Apunand Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Lui Hristos cel mort, Ce-i plans cu jale,

Si cu trupul in mormant punandu-Te. Ca femeile, ce mir au adus atunci,


S-auzim cu ele: "Bucurati-va!"

4. Somn invietor
In mormant dormind, Hristoase Doamne, 11. Cu adevarat,

Din cel mai greu somn al pacatului ai Nesecat Mir esti Cuvinte Doamne;

sculat Pentru aceea si femeile mir Ti-aduc,

Intreg neamul omenesc cel pacatos. Celui viu, ca unui mort si ingropat.
Varsa rauri de lacrimi, Hristoase,
12. Cu-ngroparea Ta Si-a strigat cand Te-a vazut cu trupu-n
Ai zdrobit tot iadul, Hristoase, mormant:
Si cu moartea Ta pe moarte ai omorat "Inviaza, Fiule, precum ai spus!".
Si din stricaciune lumea mantuiesti.
19. Iosif Te-a ascuns,
13. Rau de viata esti Cu evlavie, in groapa noua;
Ce din Tatal curgi, Intelepciune, Si cantari dumnezeiesti, de-n groparea
Iar in groapa apunand, viata daruiesti Ta,
Celor din adancurile iadului. Ti-a cantat, cu lacrimi impletindu-le.

14. "Ca sa innoiesc 20. Doamne, Maica Ta,


Firea oamenilor cea zdrobita, Pironit vazandu-Te pe cruce,
Eu cu moartea Mi-am ranit trupul Meu, De amara intristare, sufletul ei
voind; S-a patruns de cuie si de sabie.
Deci jelind, nu-ti bate pieptul, Maica
Mea". 21. Maica Ta, vazand
Adaparea Ta cu fiere, Doamne,
15. Sub pamant apui Cel ce esti dulceata lumii noastre intregi,
Cel ce esti Luceafar al dreptatii, Fata ei cu-amare lacrimi a udat.
Si pe morti i-ai ridicat, ca dintru-un somn
greu, 22. "Rau m-am intristat
Alungand din iad tot intunericul. Si rarunchii mi se rup, Cuvinte,
Junghierea Ta nedreapta vazand-o",
16. Bob cu doua firi Zis-a preacurata, tanguindu-se.
Datatorul de viata, astazi
In adanc pamant cu lacrimi se aseamana; 23. "Cum am sa-Ti inchid
Rasarind El iar lumea va bucura. Ochii dulci si-a Tale buze, Doamne,
Si cum dar ca pe un mort Te voi
17. S-a temut Adam, ingropa?"
Dumnezeu umbland in rai, atuncea, Iosif a strigat, infiorandu-se.
Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad:
Caci cazand atunci, acum s-a ridicat. 24. Jalnice cantari
I-sif si cu Nicodim canta
18. Maica Ta acum
Lui Hristos ce s-a-ngropat, acum, in 31. Piatra cea din unghi
mormant O acopera piatra taiata
Si cu dansii canta cetele ceresti. Si pe Domnul-L pune-n groapa un
muritor.
25. Sub pamant apui Infioara-te, de acum, pamantule!
Tu, Hristoase, Soare al dreptatii;
Deci si buna Maica Ta, care Te-a nascut, 32. "Vezi-ne aici:
De dureri se stinge, nevazandu-Te. Ucenicul cel iubit si maica
Si cu dulce glas raspunde-ne, Fiule!"
26. Iadul s-a-ngrozit, A strigat curata, cu amar plangand.
Datatorule de viata, Doamne,
Cand pradata si-a vazut bogatia lui 33. Nici chip ai avut,
Si-nviati pe mortii cei legati din veac. Nici frumusete, cand patimeai, Doamne;
Dar mai mult ai stralucit, cand ai inviat,
27. Soare luminos Si cu sfinte raze ne-ai impodobit.
Dupa noapte straluceste, Doamne;
Iar Tu, dupa moartea Ta, stralucesti mai 34. Ai apus in trup,
mult, Sub pamant, nestinsule Luceafar;
Inviind din groapa ca un Dumnezeu. Si aceasta neputand vedea soarele,
In amiaza-zi el s-a intunecat.
28. Ziditorule,
Primindu-Te in san pamantul 35. Luna, soarele
S-a clatit de frica Ta, Preaputernice, Se-ntuneca impreuna, Doamne,
Si pe morti cutremurul i-a desteptat. Si robi binevoitori Ti s-au aratat
Si in mantii negre s-au invesmantat.
29. O, Hristoase-al Meu!
I-o-sif si Nicodim cu miruri, 36. "Chiar de-ai si murit,
Intr-un chip deosebit, acum Te gatesc Dar sutasul Dumnezeu Te stie;
Strigand: "O, pamante-nfricoseaza-te!" Iar eu cum Te-oi pipai, Dumnezeul meu,
Ma cutremur", a strigat cel cu bun chip.
30. Doamne, ai apus
Si cu Tine-a soarelui lumina; 37. A dormit Adam
Iar faptura de cutremur cuprins-a fost, Si din coasta lui isi scoase moartea;
Facator al tuturor vestindu-Te. Tu dormind acum, Cuvinte-al lui
Dumnezeu,
Lumii viata izvorasti din coasta Ta. Si in iad, Hristoase-al meu, te-ai pogorit.

38. Ai dormit putin 45. Tins fiind pe lemn,


Si-ai dat viata la cei morti, Hristoase, Cel ce spanzuri pamantul pe ape,
Si-nviind ai inviat pe cei adormiti, In pamant, fara suflare, acum cobori;
Ce-adormisera din veacuri, Bunule. Care lucru nerabdandu-l, tremura.

39. De ai si murit, 46. "Vai, o, Fiul meu!",


Dar ai dat vinul de mantuire, Preacurata jeleste si zice
Vita, care izvorasti viata tuturor, Ca "pe Care-L asteptam ca pe-un Imparat
Patima si crucea Ta Ti le slavesc. Osandit acum pe cruce Il privesc!"

40. Cum pot suferi 47. "Astfel mi-a vestit


Cerestile cete indrazneala Gavriil, venind din cer la mine:
Celor ce Te-au rastignit, Dumnezeule, El mi-a spus ca-mparatia Fiului meu
Cand Te vad gol, insangerat si osandit? Este o imparatie vesnica".

41. In batjocura 48. Vai, s-a implinit


Tu imbraci pe Impodobitorul, A lui Simenon proorocie,
Care cerul a-ntarit si-a impodobit Ca prin inima mea sabie a trecut;
Tot pamantul, intr-un chip preaminunat. O, Emanuile, Cel ce esti cu noi!

42. Ca un pelican 49. Fariseilor!


Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte; Rusinati-va macar de mortii
Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit, Inviati de Datatorul vietii lor,
Raspandind asupra lor izvoare vii. Cel pe care, plini de pizma, L-ati ucis,

43. Oarecand Navi, 50. S-a cutremurat


Opri soarele, zdrobind dusmanii; Si lumina soarele si-a stins-o,
Iat Tu, Soare, ascunzindu-Ti lumina Cand in groapa Te-a vazut neinsufletit;
Ai zdrobit pe-al iadului stapanitor. Nevazuta mea lumina, Bunule!"

44. Nu Te-ai despartit 51. Cu amar plangea


De-al parintelui san, Milostive, Preacurata maica ta, Cuvinte,
Chiar binevoind a lua chip de muritor; Cand pe Tine Te-a vazut in mormant;
Ne-nceput si negraite Dumnezeu. Rastignirea si-ngroparea Ta acum.

52. Maica precista 59. Ceea ce-ai nascut,


Omorirea Ta vazand, Hristoase, Preacurata Fecioara, Viata,
Cu adanca-amaraciune, Tie-Ti graia: Potoleste dezbinarea-n Biserica
"Sa nu zabovesti, Viata, intre morti!" Si da pace, ca o buna, tuturor.

53. Iadul cel cumplit 60. Cuvine-se, dar,


Tremura, cand Te-a vazut pe Tine, Sa cadem la Tine, Ziditorul,
Vesnic Soare al maririi, Hristoase-al meu. Cele ce pe cruce mainile Ti-ai intins
Si in grab-a dat din el pe cei legati. Si-ai zdrobit de tot puterea celui rau.

54. Iadul cel cumplit


Mare si grozav-acum se vede:
Caci al vietii Datator moarte-a suferit,
Voind El sa dea viata tuturor!

55. Coasta Ti-au impuns,


Mainile Ti-au pironit, Stapane;
Si cu rana Ta din coasta ai vindecat
Ne-nfranarea mainilor stramosilor.

56. Oarecand jelea


Toata casa pe fiul Rahilei;
Iar acum pe-al Fecioarei Fiu il jelesc
Maica Lui si ceata ucenicilor.

57. Palme si loviri


I s-au dat lui Hristos peste fata,
Celui ce cu mana Sa pe om plasmui
Si-a zdrobit cu totul ale fiarei falci.

58. Toti cei credinciosi,


Cu-ngroparea Ta scapati de moarte,
Iti cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude,
3. De mir purtatoare,
Mir Tie, Hristoase,
Ti-aduc cu sarguinta,

4. Vino-ntreaga fire,
Psalmi de ingropare
Lui Hristos sa-I aducem.

5. Pe Cel viu cu miruri,


Ca pe-un mort sa-L ungem,
Cu mironositele.

6. Fericitul Iosif,
Trupul ce da viata,
Al lui Hristos, ingroapa.

7. Cei hraniti cu mana


Otet si cu fiere
Ti-aduc, Hristoase al meu.

8. Ca rob far-de minte,


A tradat Iuda
Pe-Adancu-ntelepciunii.
Prohodul Domnului –
Starea a treia 9. Rob ajunge-acuma
Vicleanul de Iud,
April 24th, 2008 admin Leave a comment Cel ce-a vandut pe Domnul.
Go to comments
1. Neamurile toate
10. Iosif si Nicodim,
Lauda-ngroparii
Pe Domnul ingroapa,
Ti-aduc, Hristoase-al meu.
Cu toata cuviinta.

2. Arimatianul
11. Slava Tie, Doamne,
Jalnic Te pogoara
Cel ce dai viata
Si-n mormant Te-ngroapa.
Si-n iad, puternic, cobori. 20. "Fiule din Tatal,
Imparat a toate,
12. Maica preacurata Cum ai primit patima?"
Se jelea, Cuvinte,
Vazandu-Te mort acum. 21. Maica mieluseaua,
Mielul ei pe cruce
13. "Primavara dulce, Vazandu-L, s-a tanguit.
Fiul meu preadulce,
Frumusetea unde Ti-a apus?" 22. Trupul ce da viata
Iosif impreuna
14. Plangere pornit-a Cu Nicodim ingroapa.
Maica precurata,
Cand ai murit, Cuvinte. 23. Mult inlacrimata
A strigat Fecioara,
15. Vin cu mir sa-L unga, Rarunchii patrunzandu-si:
De mir purtatoare,
Pe Hristos, Mirul ceresc, 24. "O, a mea lumina,
Fiul meu preadulce,
16. Cu moartea pe moarte Cum Te-ai ascuns in groapa?"
O omori Tu, Doamne,
Cu sfanta Ta putere. 25. "Nu mai plange Maica:
Pe Adam si Eva
Ca sa-i slobod, Eu sufar".
17. Pier-amagitorul,
Scapa amagitul 26. "Fiul meu, slavescu-Ti
Cu-ntelepciunea-Ti, Doamne. Inalta-ndurare
Prin care rabzi acestea".
18. Cade vanzatorul
In fundul gheenei, 27. Cu otet si fiere
In groapa stricaciunii. Te-au adapat, Doamne
Gustarea veche s-o strici.
19. Curse de ciulini sunt
Caile lui Iuda, 28. Te-i suit pe cruce,
Celui nebun si viclean. Cel de altadata
Umbrisi poporul sub nor,
Fiind Tu mort, Cuvinte.
29. De mir purtatoare,
Venind l-a Ta groapa, 38. Spaima ia pe ingeri
Ti-aduceau, Doamne, miruri. De grozava-Ti moarte,
O, Facator a toate!
30. Scoala-Te-ndurate,
Si pe noi ne scoate 39. Pana-n zori, cu miruri,
Din a gheenei groapa! Ti-au stropit mormantul
Cele inteleptite.
31. "Doamne, inviaza",
Zicea, varsand lacrimi, 40. Pace in Biserici,
Maica Ta ce te-a nascut. Lumii mantuire,
Prin inviere-Ti da-ne!
32. Inviaza-n graba,
Alungand durerea 41. O, Treime Sfanta,
Curatei Tale Maice! Tata, Fiu si Duh Sfant,
Lumea o mantuieste,
33. Prinse-au fost de frica
Cerestile cete, 42. Robilor tai, Maica,
Cand Te-au vazut mort, Doamne. Da-le ca sa vada
Scularea Fiului tau!
34. Iarta de greseli,
Pe cei ce cu frica, 43. Neamurile toate
Cinstesc a Tale patimi. Lauda-ngroparii

Ti-aduc, Hristoase al meu.


35. O, infricosata,
Straina vedere;
Pamantul cum Te-ascunde.

36. Altadata-un Iosif


Ti-a slujit in fuga,
Si-acum Te-ngroapa altul.

37. Plange, Te jeleste,


Preacurata-Ti Maica,