Mihai Eminescu

Departe sunt de tine...

Departe sunt de tine i singur lng foc,
Petrec n minte viaa-mi lipsit de noroc.
Optzeci de ani mi pare n lume c-am trit,
C sunt btrn ca iarna, c tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad n picuri,
Redeteptnd n fa-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vntul lovete n fereti,
Se toarce-n gndu-mi firul duioaselor poveti,
-atuncea dinainte-mi prin cea parc treci,
Cu ochii mari n lacrimi, cu mni subiri i reci;
Cu braele-amndou de gtul meu te-anini
i parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strng la piept averea-mi de-amor i frumusei,
n sarutri unim noi srmanele viei...
O! glasul amintirii rmie pururi mut,
S uit pe veci norocul ce-o clip l-am avut,
S uit cum dup-o clip din braele-mi te-ai smult...
Voi fi btrn i singur, vei fi murit de mult!