Actul I

Actiunea primului act are loc in camara de lucru a

Mesterului Manole. Acesta incearca sa gaseasca, cu
ajutorul Staretului Bogumil, o explicatie pentru caderea
zidurilor bisericii pe care incercau s-o construiasca.
Staretul incearca sa-l convinga pe Manole ca fortele
superioare se impotrivesc cladirii bisericii si ca numai o
jertfa umana ar tine zidurile in picioare.
Mesterul nici nu concepe o asemenea idee,
ca una dintre Cele zece porunci este sa nu
Gaman, un batran prieten al lui Manole, se ofera
jertfa necesara, insa Mesterul nu doreste sa
asemenea ganduri.

stiind
ucizi.
sa fie
auda

Dupa plecarea Staretului, apare Mira, sotia lui

Manole. Aceasta nu are deloc incredere in Bogumil,
numindu-l pacatos. Ea crede ca sotul ei nu se mai
odihneste deloc din cauza acestei biserici. Manole se
chinuieste sa construiasca acel lacas de sapte ani, tot
atatia de cati este casatorit cu Mira.
Cele doua iubiri ale Mesterului sunt sotia sa si
biserica pe care doreste s-o cladeasca. El nu intelege
de ce cerul i se impotriveste si cauta tot felul de solutii.
Apar sase dintre cei noua zidari pentru a-l vesti pe
Mester de prabusirea noilor ziduri ale bisericii. Acestia
sunt de parere ca nici un loc nu este bun pentru
constructie, desi masuratorile sunt corecte. Obositi fiind
si satui de atatia chinuri, zidarii vor sa-l abandoneze pe
Manole. Gaman ii convinge insa sa nu se lepede de
Mester si pornesc cu totii la locul tragediei pentru a
examina faptele.
Mira ramane acasa, sfatuita fiind de sotul ei, sa se
culce.

Actul II

Dimineata devreme, Manole cerceteaza temeliile

ruinei. Zidarii sunt convinsi ca nu mai are rost sa
incerce, deoarece tot ceea ce ei ridica, noaptea se
darama.
Peste putin timp se infatiseaza in fata lor un sol al
domnitorului care-i anunta ca Voda vrea sa vada
biserica ridicata. Zidarii si Manole ii spun solului ca
pamantul acesta este bantuit si ca trebuie ales alt loc.
Solul spune ca Voda a cheltuit mult pentru aceasta
biserica care trebuia construita in doi ani. Au trecut
sapte ani si nici macar zidul nu este ridicat. Mesterul
mai cere o singura sansa si promite ca va ridica biserica
in curand; el cere doar trei zile.
Dupa plecarea solului, zidarii il intreaba cum a
putut fagadui ceva ce le poate cauza moartea. Al
saselea zidar vrea sa plece si ceilalti i se alatura. Ei ii
cer lui Manole sa porunceasca sufletelor lor sa uite de
imaginea bisericutei. Mesterul nu poate sa faca acest
lucru, dar este mai sigur ca oricand ca biserica se va
inalta.
Al saselea zidar nu vrea sa mai fie vrajit de chipul
bisericii si ii paraseste.
Ceilalti zidari raman si ii spun mesterului ca
numai printr-o minune vor reusi sa ridice biserica.
Manole le spune ca numai printr-o jertfa de sange vor
reusi si printr-o minune de Sus sau de Jos.
Dupa o lupta psihologica cu el insusi, Manole le
spune cu un glas ireal ca o viata de om trebuie cledita
in zid. Fiinta jertfita trebuie sa fie o sotie, care inca n-a
nascut, sora curata sau fiica luminata.

La inceput, mesterii sovaie, dar inteleg ca

sacrificiul este singura solutie si fac un juramant: jertfa
va fi prima femeie care va veni sa-si vada sotul, fratele
sau tatal. Apare si cel de-al saselea zidar, care nu poate
uita biserica.

Actul III

Actiunea se petrece tot la zidul in ruine, in

dimineata celei de-a treia zi, ceruta de Manole ca
ragaz. Zidarii sunt palizi si slabiti, in asteptarea primei
femei care va veni.

Nici ei, nici Mesterul nu mai pot dormi noaptea.

Barbatii se roaga sa nu fie sotia, sora sau fiica unuia
dintre ei sacrificata. Zidarii, intaratati de cel de-al
saselea, cred ca Manole a incalcat juramantul,
anuntand-o pe Mira.
Manole le raspunde ca acest juramant a fost facut
pentru Dumnezeu, iar pe El nu-l poate insela. In plus, le
spune ca asa cum a impartit totul cu ei pana atunci ,
asa imparte si suferinta cu ei. Zidarii nu il cred si vor sa
desfaca juramantul.
Mira soseste cu rasuflarea taiata si cu un suras
speriat. Dupa ce a vorbit cu Staretul Bogumil si dupa ce
a aflat ca trebuie facuta o jertfa umana, pentru a inalta
biserica, sufletul Mirei a fost cuprins de neliniste si a
venit in graba sa opreasca o asemnea nebunie.
Sotul ei este inlemnit si vrea s-o faca sa plece, dar
zidarii ii amintesc de juramant si nu ii dau voie Mirei sa

plece. Femeia este decisa sa nu-i lase sa omoare pe

cineva si ii incredinteaza ca oricare ar fi juramantul lor,
ea ii dezleaga. Mesterul o linisteste, spunandu-i ca nu
au zidit pe nimeni si ca in cateva zile biserica va fi
intreaga. Mira crede ca blestemul a fost biruit.
Manole ii spune ca povestea cu jertfa umana e un
joc pe care-l vor face cu ea. Blestemul il vor invinge
prin acest joc. Barbatii se vor preface ca o zidesc; ea
trebuie doar sa stea nemiscata si sa zambeasca. Mira
crede ca este vorba doar de un joc si accepta sa
participe.
Actul IV
Zidurile bisericii incep sa se ridice. Zidarii, zoriti
de Manole, lucreaza fara odihna. Mesterul umbla agitat
si aude vaietul in zid", desi ceilalti nu aud nimic.
Oamenii se intreaba daca Mira a inteles ce s-a
intamplat. Unul din ei crede ca nu si-a dat seama nici
dupa moarte deoarece avea un suflet atat de bun.
Grupuri de femei vin de prin tara sa planga pentru
sotia din zid. Ele privesc zidurile si par sa uite pentru ce
au venit. Drumul de intoarcere il parcurg in tacere, iar
unele dintre ele, nici nu stiu de ce au venit.
Manole este bantuit de amintiri. El are impresia ca
lucreaza de ani de zile si nu de sapte zile. El nu-si mai
poate aminti cum s-a stins Mira din viata si il intreaba
pe un zidar. Acesta incearca sa-i aline durerea si ezita
sa-i raspunda. Mesterul este revoltat ca Dumnezeu i-a
cerut totul pentru a cladi aceasta biserica.
Manole aude vocea Mirei din zid si le porunceste
oamenilor sa lucreze tot mai repede. La un moment
dat, Mesterul isi pierde mintea si incepe sa loveasca
peretii, pentru a-i darama.

Zidarii incearca sa-l opreasca, dar el striga ca nu

mai vrea turle, ferestre, nici biserica, ci o vrea pe Mira
din piatra. Vrea sa inceteze "vaierul". Barbatii nu stiu
cum sa-l faca sa inceteze.
Manole ii intreaba cine a zidit-o, cine a pus ultima
piatra. Zidarii ii raspund ca el a fost cel care a zidit-o
pana la ultima piatra. Manole nu poate accepta acest
lucru.
Actul V

Biserica este terminata. Zidarii incearca sa ridice

clopotul cel mare. Ei asteapta sosirea domnitorului si
anuntarea pedepsei lui Manole si poate chiar a lor.
Mesterul pare sa nu mai traiasca; el se plimba pe langa
biserica si aiureaza.
Soseste Gaman, care ii spune lui Manole ca a fost
pe la manastiri sa se roage. Acesta ii spune batranului
cum a omorat-o pe Mira si ii arata zidul in care se afla
trupul ei. Gaman ii marturiseste ca stie toata povestea
si ca aude si el cantecul Mirei din zid. Il anunta pe
Manole ca tara e ingrozita de aceasta jertfa si ca in
sobor, multe glasuri s-au ridicat impotriva lui.
Voda e presat de boieri pentru a-l judeca pe
mesterul vinovat de crima. Manole este foarte obosit si
isi da seama ca a fost doar o unealta in mana
Domnului.
Domnitorul vine sa vada biserica, insotit de un
alai de boieri si calugari, care ii spune domnului ca
Manole poate ridica o biserica mai frumoasa. Ei il
indeamna sa ordone moartea mesterului. Voda nu ii
asculta, ci ii ureaza lui Manole sa traiasca multi ani,
fiind chiar ingrijorat pentru sanatatea lui.

Manole vrea sa i se permita sa traga primul

clopotul cel mare si intra in biserica. Boierii continua sal acuze pe mester de crima, dar multimea se
impotriveste. Manole trage clopotul, apoi se arunca din
biserica si moare la cateva secunde dupa ce atinge
solul.
Gaman a simtit ca sufletul Mesterului era atras
catre o alta lume. Zidarii se simt pierduti fara Manole si
simt ca nu-si vor mai gasi locul in lume.