Termenul din ghilimele - chef-less vrea sa insemne, intr-o expresie romano-englezita, lipsa de chef.

Am ales
varianta combinata romano-engleza - pentru ca traim intr-o lume in care a devenit obisnuit ca la doua trei fraze in
limba materna sa strecuram cateva cuvinte in engleza, ca e la moda, e cool cum se spune. Nu mai zicem: Frate,
trebuie sa plec la birou ca e tarziu! Nu, ci _Brother, trebuie sa run la office ca e late! Sau pui si tu o intrebare: Iti
place treaba asta? Si primesti raspuns: Yep, nice! sau Oh, my God! sau, inca, cum am auzit deunezi: OMG. Inchei
argumentarea utilizarii expresiei in romano-engleza cu o anecdota: doi priet eni stau de vorba si unul il intreaba pe
celalalt: Man, cum se spune corect ERP sau I-AR-PI, la care celalalt raspunde: la ce anume?
Unde intalnim acest chef-less? Va spun eu: peste tot. Incepand cu chef-less-ul de acasa: tu te trezesti de dimineata,
inaintea lui/ei dupa caz, si zici sa ii faci o surpriza pregatindu-i micul dejun. Asadar, fierbi ceaiul, ungi feliile de paine
cu unt, apoi cu miere, pregatesti si un bol de cereale din acelea care stii ca ii plac si cand se trezeste si vede
surpriza singurul lucru pe care il spune este: iar miere, mi-ar fi placut si mie o dulceata de trandafiri. Apoi este chefless-ul de pe strada. Tu mergi strecurandu-te prin multime in graba catre serviciu, ca nu-i asa esti putin in intarziere,
si vine unul; cu capul in jos, cu o figura posaca si te loveste cu umarul. Tu, politicos, iti ceri scuze, desi nu este vina
ta, iar el iti raspunde: Pai nu te uiti domle pe unde mergi? Apoi, in fine, este chef-less-ul de la birou, colegul tau, care
este foarte ocupat si tu vrei sa il ajuti si te gandesti ca s-ar bucura sa vada ca ai adunat toate documentele care
zaceau vraiste pe birou si pe sub birou, le-ai grupat pe categorii, le-ai perforat si le-ai indosariat intr-un biblioraft, dar
nu, cand vede el iti spune: A, multumesc, dar nu le-ai si opisat, nu-i asa?
Se spune ca Dumnezeu ne-a creat astfel incat sa avem in noi toate raspunsurile, trebuie doar sa ne adresam
intrebarile potrivite pentru a constientiza anumite lucruri despre noi. Iar forta interioara la care ma refer, poate cea
mai puternica dintre toate, este atitudinea adica acea stare a mintii sau o dispozitie interioara indreptata spre ceva
din mediul exterior care ne influenteaza conduita.
Cat de mult sau de bine o putem controla si cine ne impiedica sa facem acest lucru? Cu aceasta intrebare ajungem la

factorii care ne influenteaza atitudinea.

Fireste ca nu acestia sunt toti si cu siguranta nu sunt nici cei mai importanti. Dar ne ajuta sa ne conturam o impresie
generala.
1) Mediul in care traim si ne desfasuram activitatea. In drum spre serviciu: soferi nervosi in trafic, si
neacordari de prioritate. La serviciu: atmosfera, conditiile de lucru, sistemele informationale, colectivul, etc.
La cumparaturi: abundenta de produse, cu multe etichete, cu aglomeratie de carucioare, cu coada la casa de
marcat.
2) Alegerile pe care le facem si motivatia care sta in spatele fiecarei alegeri. Sa presupunem ca aceasta
este o scandura de lemn, suficient de rezistenta, lata de circa 20 de cm si lunga de vreo 30 de metri. O
asezam pe doua caramizi. Cati dintre voi aveti curajul se treceti dintr-o parte in alta fara ezitare? Mana sus!
Excelent! Acum sa presupunem ca aceeasi scandura de lemn este asezata pe cele doua turnuri City Gate de la
Romexpo. Cati dintre cei care ati ridicat mana mai devreme aveti curajul sa treceti fara ezitare dintr-o parte in
alta? Mana sus! Mai putini! Ce s-a intamplat de fapt? Caci, in fond, este vorba despre aceeasi scandura, la fel
de rezistenta, la fel de lunga, la fel de lata! A intervenit un element nou, nu-i asa? Teama/Frica! Dar frica este
o alegere, este proiectia noastra asupra unui fapt nepetrecut inca. Acum, daca la capatul celalalt este copilul
nostru, cu toata frica pe care o simtim, trecem dincolo? Cine are copil stie foarte bine ca raspunsul este da,
fara ezitare. Pentru cei care nu au copii, daca dincolo ar fi 1 mil de dolari? Iata deci cum ne schimbam
atitudinea si facem alegeri in functie de motivatie!

3) Convingerile noastre (proprii sau insuflate) despre sine si ceilalti. Invatam de mici de la parinti ca nu
este bine sa fim nepoliticosi. Invatam si experimentam lucruri noi si in functie de cum percepem aceste
invataturi ne cream propriile credinte dupa care ne ghidam in viata: unele bune, altele mai putin bune.
4) Familia si cercul de prieteni. Se spune ca suntem media celor 5 persoane din viata noastra noastra alaturi
de care petrecem cel mai mult timp. La mine se verifica! Puteti incerca si voi!
5) Ceea ce citim si ascultam: suntem bombardati cu stiri negative: crime, omoruri si violuri, cu articolele gen
can-can cu dragusance, cu pliciuri si impacari spectaculoase. Stirile sunt in proportie de 90% negative si
trunchiaza realitatea. Reversul este mai constructiv, va garantez.
6) Modul in care privim lucrurile. Am un joculet pentru a exemplifica acest lucru. Cine imi poate spune ce
scrie pe hartia atasata mapei de prezentare? Ce scrie? Este destul de greu de descifrat, nu-i asa? Dar daca
totusi inclinam hartia in acest unghi astfel incat partea de sus a literelor sa se apropie de cea de jos putem
deslusi mai usor. Ce scrie deci? (cineva spune corect) Corect. Bravo. Iata deci ca daca privim lucrurile dintr-o
alta perspectiva putem vedea dincolo de barierele comune. Sigur, exemplificarea este una cat se poate de
plastica, insa retineti ideea!
Iar in acest punct ajungem la Regula de 3 simpla: Atitudine + Ganduri + Actiuni = REZULTAT
Nu ntotdeauna ne putem controla propriile ganduri. Uneori chiar deloc. Ceea ce ne putem controla este atitudinea. O
persoan fericit nu este aceea aflat ntr-o anumit situaie, ci mai degrab cea care are o anumit atitudine.
Succesul nostru n via ncepe i se termin cu atitudinea pe care o avem. Dac i doreti s ai succes, trebuie s
ncepi s te gndeti la tine nsui ca la o persoan de succes si sa actionezi in consecinta.
Nu obtii mai nimic daca nu actionezi. Am scris o carte: are de toate, personaje interesante, intriga, suspans. N-am
publicat-o, dar ce carte frumoasa am scris!
Succes > Actiuni potrivite > Ganduri potrivite > Atitudine potrivita.
Un prim pas ar fi sa intelegem si sa acceptam ca nu putem controla lumea exterioara decat intr-o foarte mica masura,
insa detinem controlul deplin asupra reactiei noastre la ce se intampla in jurul nostru. Daca vreau recunostinta,
trebuie sa cultiv recunostinta. Daca vreau dreptate, trebuie sa fiu drept si cinstit la randul meu. Daca vreau sa
primesc trebuie sa invat si sa ma obisnuiesc sa ofer. Si asa mai departe.