Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Documentatie Laborator Retele
Documentatie Laborator Retele
Retele de Calculatoare
Datorit
structurii
sale
i
a
izolrii
bune,
cablul
coaxial
prezint
dou
avantaje
majore
fa
de
alte
tipuri
de
cablu
de
cupru:
-
comportare
foarte
bun
n
frecven
-
poate
acoperi
o
band
foarte
larg,
de
la
frecvene
joase
pn
la
UHF
(Ultra
High
Frequency),
ceea
ce
l
face
ideal
pentru
transmisii
de
video
analogic
(televiziune
prin
cablu),
ns
i
pentru
tehnologii
digitale
moderne
de
transmisie
de
date.
Tipuri
(principale)
de
cablu
coaxial:
Cablul
coaxial
gros
este
cunoscut
i
sub
denumirea
de
10Base5.
Explicaia
acestei
denumiri
este:
-
"10"
-
viteza
de
transfer
(10
Mbit/s)
-
"Base"
-
se
refer
la
faptul
c
transmisia
se
face
n
banda
de
baz
-
"5"
-
prescurtarea
de
la
lungimea
maxim
a
cablului
500
m.
Cablul
coaxial
subire
este
cunoscut
i
sub
denumirea
de
10Base2:
-
10
-
viteza
de
transfer
(10
Mbit/s)
-
Base
-
se
refer
la
faptul
c
transmisia
se
face
n
banda
de
baz
-
2
-
dei
lungimea
maxim
este
de
175
de
metri,
prescurtarea
vine
de
la
200
metri.
Cablurile
coaxiale
de
mare
lungime
se
folosesc
pentru
a
conecta
retele
radio
si
de
televiziune,
desi
au
fost
inlocuite
la
scara
larga
de
alte
metode
mai
eficiente
(fibra
optica,
comunicatii
prin
satelit).
Acesta
ramane
insa
principala
destinatie
a
cablului
coaxial
si
inca
mai
este
folosit
de
majoritatea
utilizatorilor
de
televizoare.
Cablurile
coaxiale
de
mici
dimensiuni
se
folosesc
in
echipamente
militare
si
in
alte
echipamente
de
scanare
cu
ultrasunete.
Principalele
impedante
utilizate
sunt
de
50
sau
52
ohmi
si
75
ohmi
desi
exista
si
cabluri
cu
alte
impedante
utilizate
in
anumite
aplicatii.
Cablurile
de
50/52
ohmi
sunt
des
utilizate
in
scopuri
industriale
si
comerciale
in
special
pentru
aplicatii
radio
cu
dublu
sens(
radio,
telecomunicatii),
desi
cablul
de
75
ohmi
este
cel
obisnuit
pentru
difuzarile
de
televiziune
si
radio.
-
Cat
6:
este
un
standard
de
cablu
pentru
Gigabit
Ethernet,
compatibil
cu
categoriile
3,
5
i
5e.
Ofera
performante
inalte
la
o
frecventa
dubla
fata
de
5e
250
Mhz.
Cat
6
conine
tot
patru
perechi
de
conductori
de
cupru,
dar
dimensiunea
conductorilor
creste.
Lungimea
maxima
poate
fi
admisa
pana
la
100
m.
-
Cat
7:
este
un
standard
de
cablu
pentru
Ultra
Fast
Ethernet,
compatibil
cu
categoriile
traditionale
cat.5e
i
cat.6.
Pentru
a
atinge
aceste
caracteristici,
s-a
adaugat
ecranare
atat
pentru
fiecare
pereche
n
parte
cat
i
pentru
intreg
cablul.
Standardul
cat
7
a
fost
creat
pentru
a
permite
construirea
unei
retele
10-gigabit
Ethernet
pe
o
lungime
de
100m
de
cablu
orizontal.
Cablul
cat.7
poate
avea
ca
terminatie
conectori
GG45
compatibili
cu
conectorii
RJ-45;
utilizat
impreun
cu
conectorii
GG45,
frecventa
normata
a
cablului
cat.7
este
de
pana
la
600
MHz.
Mufarea
cablurilor
cu
conectori
RJ-45
se
poate
face
in
modul
straight,
cand
fiecare
dintre
cei
8
pini
de
la
un
capat
corespund
cu
ceilalti
pini
de
la
celalalt
capat,
sau
in
modul
crossover
cu
pinii
interschimbati
1
cu
3
si
2
cu
6.
3.
Fibra
Optica:
Fibra
optic
este
o
fibr
de
sticl
sau
plastic
care
transport
lumin
de-a
lungul
su.
Fibrele
optice
sunt
folosite
pe
scar
larg
n
domeniul
telecomunicaiilor,
unde
permit
transmisii
pe
distane
mai
mari
i
la
lrgimi
de
band
mai
mari
dect
alte
medii
de
comunicaie.
Fibrele
sunt
utilizate
n
locul
cablurilor
de
metal
deoarece
semnalul
este
transmis
cu
pierderi
mai
mici,
i
deoarece
sunt
imune
la
interferene
electromagnetice.
Principiul
de
funcionare:
O
fibr
optic
este
un
ghid
de
und
dielectric
cilindric
ce
transmite
lumina
de-a
lungul
axei
sale,
prin
procesul
de
reflexie
intern
total.
Fibra
const
dintr-un
miez
nconjurat
de
un
strat
de
substan
(teac).
Pentru
a
pstra
semnalul
optic
n
miez,
indicele
de
refracie
al
miezului
trebuie
s
fie
mai
mare
dect
cel
al
tecii.
Se
deosebesc
doua
categorii
de
fibra
optica:
-
Fibra
Multi-Mode:
Un
miez
de
fibra
multimodala
transmite
mai
multe
moduri
simultan
(pentru
simplificare
-
fascicule
cu
aceeasi
lungime
de
unda).
Propagarea
acestor
fascicule
creeaza
o
dispersie
modala,
care
scade
semnificativ
distanta
si
viteza
maxima
de
transmisie.
Mai
simplu,
semnalul
se
extinde
in
timp
deoarece
viteza
de
propagare
a
sa
nu
este
aceeasi
pentru
fiecare
fascicul
in
parte,
acestea
parcurgand
distante
diferite
intre
transmitator
si
receptor,
rezultand
in
unghiuri
diferite
de
reflectie.
-
Fibra
Single-Mode:
Fenomenul
de
dispersie
este
practic
eliminat
in
fibra
optica
monomodala
care
transmite
doar
un
singur
fascicul
de
lumina
cu
o
lungime
de
unda
specifica.
In
cazul
fibrei
monomodala
fasciculul
se
transmite
aproape
paralel
la
axa
fibrei.
Viteza
de
transmisie
pe
fibrele
monomodale
sunt
limitate
de
dispersia
cromatica
si
de
dispersia
de
polarizare.
Dispersia
cromatica
este
o
combinatie
intre
dispersia
cauzata
de
material
si
de
ghidul
de
unda.
Acest
fenomen
duce
la
degradarea
semnalului,
din
cauza
ca
diferite
componente
ale
semnalului
ajung
la
receptor
in
timpi
diferiti
fata
de
ordinea
initiala,
totusi,
semnalul
nu
este
atat
de
afectat
ca
si
in
cazul
fibrei
multimodale.
4.
Wireless
(Wi-Fi):
Wi-Fi
este
numele
comercial
pentru
tehnologiile
construite
pe
baza
standardelor
de
comunicaie
din
familia
IEEE
802.11
utilizate
pentru
realizarea
de
reele
locale
de
comunicaie
(LAN)
fr
fir
(wireless,
WLAN)
la
viteze
echivalente
cu
cele
ale
reelelor
cu
fir
electric
de
tip
Ethernet.
Suportul
pentru
Wi-Fi
este
furnizat
de
diferite
dispozitive
hardware,
i
de
aproape
toate
sistemele
de
operare
moderne
pentru
calculatoarele
personale
(PC),
rutere,
telefoane
mobile
i
cele
mai
avansate
console
de
jocuri.
Standardul
802.11
a
fost
elaborat
de
IEEE
n
anii
1990,
prima
versiune
a
lui
fiind
definitivat
n
1997.
Acea
versiune
nu
mai
este
folosit
de
implementatori,
versiunile
mai
noi
i
mbuntite
802.11a/b/g
fiind
publicate
ntre
1999
i
2001.
In
anul
2005
s-a
inceput
lucrul
la
standardul
802.11n
definitivat
in
anul
2009.
Principalele
standarde
wifi:
Limitrile
standardului
provin
din
mediul
fr
fir
folosit,
care
face
ca
reelele
IEEE
802.11
s
fie
mai
lente
dect
cele
cablate,
de
exemplu
Ethernet,
dar
i
din
folosirea
benzii
de
frecven
de
2,4
GHz,
mprit
n
12
canale
care
se
suprapun
parial
dou
cte
dou.
Limitrile
date
de
consumul
mare
de
energie,
precum
i
de
reglementrile
privind
puterea
electromagnetic
emis,
nu
permit
arii
de
acoperire
mai
mari
de
cteva
sute
de
metri,
mobilitatea
n
cadrul
acestor
reele
fiind
restrns.
Cu
toate
acestea
au
aprut
i
unele
tehnologii
care
permit
legturi
fr
fir
bazate
pe
standardul
802.11
ntre
dou
puncte
fixe
aflate
la
distane
de
ordinul
sutelor
de
kilometri.
5.
Bluetooth:
Este
un
set
de
specificaii
(un
standard)
pentru
o
reea
personal
(englez:
personal
area
network,
PAN),
bazat
pe
unde
radio.
Bluetooth
este
o
traducere
n
englez
a
cuvntului
scandinav
Bltand/Bltann,
cum
era
supranumit
regele
viking
Harald
I
al
Danemarcei
din
sec.
al
X-lea.
Harald
I
a
unit
Norvegia
i
Danemarca;
el
era
renumit
ca
fiind
foarte
comunicativ
i
se
pricepea
s
i
fac
pe
oameni
s
comunice
ntre
ei.
Specificaia
Bluetooth
a
fost
formulat
pentru
prima
dat
de
Sven
Mattisson
i
Jaap
Haartsen,
muncitori
n
oraul
Lund,
Suedia,
la
divizia
de
telefonie
mobil
a
companiei
Ericsson.
La
20
mai
1998
a
fost
fondat
gruparea
Bluetooth
Special
Interest
Group
(SIG),
care
azi
are
rolul
de
a
vinde
firmelor
tehnologia
Bluetooth
i
de
a
urmri
evoluia
acestei
tehnologii.
Printr-o
reea
Bluetooth
se
poate
face
schimb
de
informaii
ntre
diverse
aparate
precum
telefoane
mobile,
laptop-uri,
calculatoare
personale,
imprimante,
camere
foto
i
video
digitale
sau
console
video
printr-o
unde
radio
criptate
i
de
raz
mic.
Specificatii
Bluetooth:
6.
Infrarosu:
Echipamente
de
retea
2.
Repeater:
Repetorul
este
dispozitivul
de
interconectare
ce
functioneaza
la
nivel
fizic.
Deoarece
la
nivelul
fizic
nu
exista
date
ci
doar
biti,
repetorul
nu
este
preocupat
de
identificarea
destinatiei
sau
de
verificarea
unui
cod
de
corectie,
ci
doar
de
semnalul
electric
pe
care-l
primeste
si
de
regenerarea
acestuia.
Principala
sa
functie
este
aceea
de
a
extinde
suprafata
acoperita
de
o
retea
locala
cu
un
cost
si
o
latenta
foarte
scazute.
Exista
repetoare
pentru
toate
mediile
de
transmisie
pe
cupru
-
de
la
cablul
coaxial
de
diferite
impedante
pana
la
cel
torsadat
dar
si
pentru
mediile
de
transmisie
optice
si
radio.
3.Bridge:
Un
bridge
nu
este
nimic
altceva
decat
un
device
specializat
care
este
conectat
la
doua
(sau
mai
multe)
retele
locale
simultan.
Bridge-ul
stie
sa
preia
pachete
de
date
dintr-o
retea
si
sa
le
transmita
in
cealalta,
daca
este
nevoie.
Aparent
functiunile
unui
bridge
sunt
aceleasi
cu
ale
unui
repetor.
Exista
insa
importante
diferente:
-
atunci
cand
un
bridge
leaga
doua
retele
locale
de
tipuri
diferite,
el
face
si
conversii
intre
cele
doua
retele;
pachetele
arata
altfel,
si
regulile
de
transmisiune
sunt
diferite;
-
un
bridge
nu
copiaza
electric
informatii
de
pe
o
parte
pe
alta;
el
citeste,
stocheaza
si
inainteaza
pachetele
de
date
(store
and
forward).
-
bridgeul
nu
copiaza
orbeste
pachete
dintr-o
parte
intr-alta;
daca
un
bridge
determina
ca
un
pachet
are
atat
sursa
cat
si
destinatia
de
aceeasi
parte,
atunci
nu
copiaza
pachetul.
4.
Hub-ul:
Cea
mai
buna
metoda
de
a
descrie
modalitatea
de
functionare
a
unui
hub
este
prin
asocierea
sa
cu
un
sinonim
utilizat
uneori
pentru
acest
dispozitiv:
repetor
multiport.
Asadar,
hubul
primeste
un
semnal
pe
la
unul
dintre
porturile
sale,
ii
imbunatateste
calitatea
si
il
difuzeaza
pe
la
toate
celelalte
porturi.
Principala
limitare
a
retelelor
Ethernet
o
dau
coliziunile,
care
consta
in
existenta
simultana
pe
cablu
a
doua
semnale
electrice
corepunzatoare
unor
transmisii
diferite.
Din
acest
punct
de
vedere,
introducerea
huburilor
nu
imbunatateste
foarte
mult
lucrurile
fata
de
arhitectura
clasica
de
tip
magistrala,
deoarece
oricare
doua
statii
conectate
prin
intermediul
unuia
sau
mai
multor
huburi
pot
intra
in
coliziune.
Acest
lucru
limiteaza
numarul
de
huburi
care
pot
fi
folosite
intr-o
retea
la
4
huburi
(care
sa
delimiteze
5
segmente)
intr-o
retea
de
10Mbps,
respectiv
la
doua
huburi
(3
segmente)
intr-o
retea
Fast
Ethernet.
De
remarcat
este
faptul
ca
Hub-urile
au
facut
posibila
tranzitia
de
la
retelele
de
tip
Bus
(cu
cablu
coaxial)
la
retelele
Ethernet
(cablu
torsadat)
avand
deseori
pe
langa
porturile
Ethernet
si
un
port
Coaxial.
5.
Switch-ul:
Marea
diferenta
dintre
un
switch
si
un
hub
este
ca
switchul
este
capabil
sa
filtreze
pachetele.
Fiind
un
dispozitiv
de
nivel
legatura
de
date,
switch-ul
este
capabil
sa
"analizeze"
adresa
destinatie
a
unui
pachet
(este
vorba
despre
adresa
MAC,
si
nu
despre
adresa
IP!),
sa
consulte
o
tabela
de
comutare
stocata
in
memoria
sa,
si
sa
comute
pachetul
doar
pe
la
acel
port
al
switch-ului
unde
acesta
considera
ca
se
gaseste
conectat
calculatorul
destinatie.
Tabela
de
comutare
a
switch-ului
nu
trebuie
configurata
manual
de
catre
un
operator,
ea
fiind
dinamica
si
auto-configurabila.
Practic,
comutatorul
"invata"
cum
sunt
mapate
adresele
Ethernet
pe
porturile
sale,
pe
masura
ce
primeste
pachete.
Atunci
cnd
se
foloseste
un
switch,
coliziunile
sunt
practic
eliminate.
Tipuri
de
Switch-uri
in
functie
de
metodele
de
retransmitere
a
datelor
suportate:
-
Stocheaza
si
trimite
(store
and
forward)
-
Switch-ul
actioneaza
ca
un
buffer
si,
in
mod
uzual,
realizeaza
o
suma
de
control
pentru
fiecare
cadru
retransmis;
-
Cut-through
-
Switch-ul
citeste
doar
pana
la
adresa
hardware
a
cadrului,
inainte
de
a
il
trimite
mai
departe.
Nu
exista
detectie
de
erori
la
aceasta
metoda;
-
Fragment
free
-
Metoda
incearca
sa
retina
beneficiile
ambelor
metode
prezentate
anterior.
Se
verifica
primii
64
de
octeti
din
cadru,
stocandu-se
informatia
legata
de
adresare.
In
acest
fel,
cadrul
isi
va
atinge
intotdeauna
destinatia.
Detectia
erorilor
este
lasata
in
seama
dispozitivelor
terminale
de
la
nivelele
3
si
4,
de
obicei
fiind
vorba
de
routere;
-
Comutare
adaptiva
(adaptive
switching)
-
Metoda
comuta
automat
intre
cele
trei
metode
precedente.
6.
Router-ul:
Un
router
este
un
dispozitiv
hardware
sau
software
care
conecteaza
doua
sau
mai
multe
retele
de
calculatoare
bazate
pe
comutarea
de
pachete
(packet
switching).
Functia
indeplinita
de
routere
se
numeste
routing(rutare).
Diferentierea
intre
routere
hardware
si
rutere
software
se
face
in
functie
de
locul
unde
se
ia
decizia
de
rutare
a
pachetelor
de
date.
Routerele
software
utilizeaza
pentru
decizie
un
modul
al
sistemului
de
operare,
in
timp
ce
routerele
hardware
folosesc
dispozitive
specializate
(procesoare
de
tip
ASIC)
ce
permit
o
viteza
mai
mare
de
comutare
a
pachetelor.
Ruterele
opereaza
la
nivelul
3
al
modelului
OSI.
Ele
folosesc
deci
adresele
IP
(de
retea)
ale
pachetelor
aflate
in
tranzit
pentru
a
decide
catre
care
anume
interfata
de
iesire
trebuie
sa
trimita
pachetul
respectiv.
Decizia
este
luata
comparand
adresa
calculatorului
destinatie
cu
inregistrarile
din
tabela
de
rutare.
Aceasta
poate
contine
atat
inregistrari
statice
(configurate/definite
de
catre
administratorul
retelei),
cat
si
dinamice,
aflate
de
la
ruterele
vecine
prin
intermediul
unor
protocoale
de
rutare.
Tipuri
de
Routere
in
functie
de
nivelul
la
care
opereaza:
-
Tipul
Core:
un
ruter
de
nucleu
trebuie
sa
asigure
rutarea
cu
cea
mai
mare
viteza
a
pachetelor,
fara
sa
le
manipuleze
in
niciun
fel,
fiind
deci
optimizate
pentru
viteza.
Un
asemenea
ruter
interconecteaza
ruterele
de
nivel
distributie
din
diferitele
locatii
ale
companiei.
-
Tipul
Distribution:
Nivelul
distributie
asigura
separatia
intre
nivelul
acces
si
nivelul
nucleu.
Ruterele
de
nivel
distributie
agrega
traficul
de
la
mai
multe
rutere
de
acces,
fie
din
aceeasi
locatie,
fie
din
locatii
diferite,
catre
nodul
central
al
retelei
companiei.
Ele
asigura
si
comutarea
pachetelor
intre
diferitele
VLANuri
ale
companiei.
Ruterele
de
nivel
distributie
sunt
deseori
responsabile
de
asigurarea
calitatii
serviciilor
intr-o
retea
cu
arie
geografica
mare
(WAN),
astfel
incat
pot
avea
mai
multe
interfete
WAN,
multa
memorie
si
putere
de
procesare.
Acest
tip
de
rutere
poate
oferi
acces
si
la
anumite
grupuri
de
servere
sau
chiar
la
unele
retele
externe.
Daca
acest
lucru
se
intampla,
ruterele
trebuie
incluse
in
politica
de
securitate
a
companiei.
De
aceea,
sunt
folosite
firewalluri
sau
alte
dispozitive
de
securitate.
Cand
firma
este
concentrata
intr-un
singur
campus,
este
posibil
ca
acest
nivel
sa
lipseasca.
In
acest
caz,
ruterele
de
acces,
conectate
la
diferitele
retele
locale,
sunt
interconectate
prin
rutere
de
nucleu.
-
Tipul
Access:
Nivelul
acces
este
punctul
in
care
utilizatorii
acceseaza
reteaua.
El
ofera
latime
de
banda
divizata
intre
utilizatori
si
filtrare
la
nivelul
2
al
stivei
OSI,
precum
si
agregarea
rutelor
expuse
de
acest
nivel
catre
nivelurile
suplimentare.
Ruterele
de
la
acest
nivel
sunt
asemanatoare
ca
performante
cu
ruterele
pentru
acasa
si
sunt
plasate
la
locatii
de
la
marginea
retelei,
care
nu
au
nevoie
de
reguli
complicate
de
rutare
Topologii
de
retea:
Tipuri
de
topologii:
topologii
fizice
-
trateaza
aspectul
spatial
si
organizarea
fizica
a
statiilor
din
retea
si
a
cablurilor;
topologii
logice
-
se
refera
la
modul
in
care
se
realizeaza
comunicarea
in
retea,
la
modul
in
care
datele
circula
intre
statii.
Topologia
unei
retele
afecteaza
direct
performantele
acesteia,
alegerea
unei
topologii
in
detrimentul
alteia
influenteaza:
tipul
si
caracteristicile
echipamentului
folosit,
posibilitatile
de
extindere
a
retelei
dar
si
modul
de
administrare
al
retelei
respective.
1.
Topologia
Point-to-Point:
Cea
mai
simpla
topologie
din
aceasta
categorie
este
o
legatura
permanenta
intre
oricare
doua
endpoint-uri.
2.
Topologia
de
tip
Bus
(Magistrala):
Este
o
topologie
de
retea
in
care
toate
nodurile
retelei
sunt
conectate
la
un
mediu
comun
de
transmisie
care
are
exact
doua
terminatii
(terminator).
Dispozitivul
respectiv
(terminatorul)
absoarbe
energia
care
ramine
in
semnal
astfel
prevenind
reflectarea
sau
propagarea
semnalului
in
directia
opusa.
Terminatorul
are
ca
si
caracteristica
principala
impedanta.
Topologia
Bus
este
cel
mai
simplu
mod
de
a
conecta
mai
multi
clienti,
insa
are
adesea
probleme
cind
doi
sau
mai
multi
clienti
doresc
sa
transmita
simultan
informatie.
Pentru
a
contracara
acest
neajuns
au
fost
proiectate
scheme
de
evitare
a
coliziunilor
de
date
pe
magistrala
comuna.
Cea
mai
folosita
metoda
este
cea
de
tip
Carrier
Sense
Multiple
Access
care
controleaza
resursele
partajate
a
magistralei
comune.
Carrier
Sense
Multiple
Access
(CSMA)
este
un
protocol
Media
Access
Control
(MAC)
in
care
fiecare
nod,
inainte
de
a
transmite
informatia
pe
magistrala
comuna,
testeaza
prezenta
altui
trafic
de
pe
mediul
comun
de
transmisie.
3.
Topologia
de
tip
Inel:
Topologia
inel
(ring)
presupune
ca
o
statie
este
conectata
numai
cu
vecinii,
interconexiunile
formand
un
inel
inchis
in
care
datele
se
transmit
unidirectional,
de-a
lungul
inelului.
Fiecare
statie
actioneaza
ca
un
repetor,
transmitand
datele
receptionate
catre
vecinul
sau,
in
sensul
de
parcurgere
a
inelului.
Standardul
IEEE
802.5
a
actualizat
acest
tip
de
topologie
prin
introducerea
unui
dispozitiv
de
interconectare
de
tip
repetor
(hub
Token
Ring),
eliminandu-se
vulnerabilitatea
topologiei
initiale
in
cazul
caderii
unei
statii.
10
11
12
Datele
TCP/IP
ale
unui
calculator
Adresa
IP:
vezi
definitia
mai
jos;
Subnet
Mask:
se
utilizeaza
pentru
identificarea
partii
din
adresa
care
este
network
prefix
si
a
partii
rezervate
pentru
host
number.
Acest
lucru
este
realizat
printr-un
AND
(si
logic)
intre
adresa
IP
si
masca
de
retea;
Adresa
Gateway:
asigura
posibilitatea
comunicarii
in
afara
reelei
proprii
un
loc
unde
sa
fie
trimise
datele
(de
obicei
router-ul),
a
carui
sarcina
in
continuare
este
de
a
gasi
calea
catre
destinaia
finala;
Server
DNS:
(Domain
Name
System)
este
un
sistem
distribuit
de
pastrare
si
interogare
a
unor
date
arbitrare
intr-o
structura
ierarhica.
Cea
mai
cunoscuta
aplicatie
a
DNS
este
gestionarea
domeniilor
in
Internet
(atribuie
un
nume
de
domeniu
unui
IP).
13
Adrese
IP
(Standard-ul
IPv4)
Adresa
IP
a
fost
standardizata
ca
fiind
o
valoare
de
32
biti
unica
pentru
fiecare
sistem
conectat
la
Internet,
exprimata
prin
4
grupuri
a
cate
8
biti,
constituita
din
2
parti,
prima
este
adresa
de
retea
(network
number
sau
network
prefix)
iar
a
doua
este
adresa
gazdei
(host
number).
Aceasta
modalitate
de
prezentare
prezinta
2
niveluri
de
ierarhie.
|network
prefix|host
number|
+-----------adresa
IP------------+
Adresa
IP
poate
fi
reprezentata
atat
in
binar
cat
si
in
zecimal.
Notatia
zecimala
a
fost
introdusa
pentru
o
citire
si
scriere
mai
usoara
a
adreselor
IP.
Cele
patru
grupuri
sunt
separate
prin
cate
un
punct.
binar
01110111.01101100.01011111.00010111
zecimal
119
.108
.95
.23
Pentru
a
putea
adresa
retele
de
diferite
dimensiuni
adresele
au
fost
impartite
in
3
clase
principale:
A,
B
si
C.
Clasele
D
si
E
au
o
utilizare
speciala.
Clasa
A
are
primul
bit
0
si
adresa
de
retea
de
8
biti.
Subnet
Mask
255.0.0.0
Sunt
126
de
astfel
de
retele
(din
cele
128
fiind
excluse
0.0.0.0
si
127.0.0.0).
Utilizare:
retele
foarte
mari,
mereu
impartite
in
subclase.
|0------------|host
number|
+---8biti---+
127.0.0.1
este
loopback-ul
adresei
Internet
Protocol
(IP)
numit
si
localhost.
Adresa
este
utilizata
pentru
a
stabili
o
conexiune
IP
la
aceeasi
sistem
sau
calculatorul
este
utilizat
de
catre
utilizatorul
final.
Clasa
B
are
primii
biti
10
si
adresa
de
retea
de
16
biti.
Subnet
Mask
255.255.0.0
Sunt
maximum
16.384
de
astfel
de
retele.
Utilizare:
retele
mari,
impartite
in
subclase.
|10------------|host
number|
+---16biti---+
Clasa
C
are
primii
biti
110
si
adresa
de
retea
de
24
biti.
Subnet
Mask
255.255.255.0
Sunt
maximum
2.097.152
de
astfel
de
retele.
Utilizare:
retele
mici,
cea
mai
comuna
clasa.
|110----------|host
number|
+---24biti---+
Clasa
D
are
primii
biti
1110
si
adresa
de
retea
de
32
biti.
Subnet
Mask
255.255.255.255
Sunt
maximum
268.435.456
de
astfel
de
retele.
Utilizare:
adresa
de
grup
multicasting,
nu
are
host-uri.
Clasa
E
este
rezervata
pentru
scopuri
experimentale.
14
Clasa
A
B
C
D
E
Prefix
/8
/16
/24
/32
nedefinit
Primii
biti
0xxx
10xx
110x
1110
1111
Interval
adrese
0.0.0.0-127.255.255.255
128.0.0.0-191.255.255.255
192.0.0.0-223.255.255.255
224.0.0.0-239.255.255.255
240.0.0.0-255.255.255.255
Retele/Clasa
128
16.384
2.097.152
268.435.456
nedefinit
Hosturi/Clasa
16.777.214
65.534
254
0
nedefinit
CIDR
(Classless
InterDomain
Routing):
se
refera
la
modul
de
reprezentare
a
adreselor
IP
in
tabela
de
rutare
si
la
modul
de
trimitere
a
mesajelor
de
actualizare.
In
notatia
CIDR,
adresa
IP
este
retinuta
intotdeauna
impreuna
cu
masca
de
retea.
De
exemplu,
o
adresa
IP
de
tipul
192.168.2.1,
cu
masca
255.255.255.0,
ar
fi
scrisa
in
notatia
CIDR
ca
192.168.2.1/24,
deoarece
primii
24
de
biti
din
adresa
IP
indica
subreteaua.
Adrese
private
Dispozitivele
neconectate
la
Internet
nu
au
nevoie
de
o
adresa
IP
unica.
Pentru
aceste
dispozitive
au
fost
standardizate
adresele
private.
Aceste
adrese
nu
sunt
unice
la
nivelul
Internetului
si
de
aceea
nu
sunt
rutate
de
dispozitivele
de
nivel
3.
Au
fost
definite
trei
intervale
rezervate
pentru
adresare
privata:
-
pentru
clasa
A:
10.0.0.0
-
10.255.255.255
-
pentru
clasa
B:
172.16.0.0
-
172.31.255.255
-
pentru
clasa
C:
192.168.0.0
-
192.168.255.255
Nu
este
obligatoriu
ca
fiecare
bloc
de
adrese
sa
fie
alocat
unei
singure
retele.
De
obicei,
administratorul
de
retea
va
imparti
un
bloc
in
subretele;
de
exemplu,
multe
rutere
pentru
uz
personal
folosesc
subreteaua
192.168.0.0
-
192.168.0.255
(192.168.0.0/24).
Adrese
IP
rezervate:
primul
host
number
contine
numai
caracterul
0
si
impreuna
cu
network
prefix
compune
adresa
retelei
(base
network),
iar
ultimul
contine
numai
caracterul
1
si
compune
adresa
broadcast
(broadcast
address).
|network
prefix|000...000|
-
adresa
de
baza
a
retelei
|network
prefix|111...111|
-
adresa
broadcast
a
retelei
15
16