Sunteți pe pagina 1din 1

Oare ce scuz vom afla noi, cei cinstii cu vigoarea brbteasc i aflai mai molatici

dect femeile? Oare nu este vrednic de rs i de mare ruine, cnd n zilele de rzboi,
femeile fac fapte eroice i exceleaz n lupte, tind rndurile dumanilor i capetele
celor de alt neam i aduc przi mpratului, iar brbaii cad neputincioi, i ei, care erau
i mai mult datori s exceleze n rzboi, sunt nimicii cu uurin, nempotrivindu-se
deloc dumanilor? Oare nu este ruinea aceasta mai grea i dect moartea, c otenii
sunt prini de dumani, iar femeile i zdrobesc pe acetia? Oare nu se va ntmpla
aceasta, n ziua judecii, ntre noi i sfintele femei i sfintele fecioare? Cci acelea au
clcat n picioare cu brbie pe vrjmai i patimile trupului, iar noi, vai mie, ne-am
artat clcare patimilor i vrjmailor. Cine oare atunci dintre noi va ndrzni s
deschid gura, i s spun: am fost biruit de slbiciunea trupului i nu am putut s stau
mpotriva poftei firii? Iar dac cumva cineva ar vrea s pun nainte drept scuz
slbiciunea trupului i tirania vrjmaului i a poftei firii, iat, va zice Judectorul, i
femeile acestea, neamul mai slbnog, fiind necjite i ele de aceleai patimi, nu au fost
biruite de plceri, nu au fost rnite de sgeile necuvioilor vrjmai i cu vrednicie au
fost ncununate, fecioare gingae fiind i asemenea i altele mai btrne i foarte
nfrnate i deja au motenit mpria cerurilor. i cum tu ndrzneti s aduci scuz
poftele firii i tirania vrjmaului, avnd, ca brbat, putere natural, i pe aceasta
trdnd-o, te-ai artat mai mpuinat i mai mic dect femeile?
(Sfntul Neofit din Cipru, Scrieri, vol. V)