Sunteți pe pagina 1din 14

Bioetanolul este alcool etil (H3C-CH2OH) produs din fermentarea

zaharurilor continute in biomas.

Materiile prime utilizate n fabricarea bioetanolului sunt :


- Materii amidonoase: porumb, gru, triticale, cartof si manioc;
- Materii zaharoase: melas rezultat de la procesarea sfeclei, a trestiei de zahr,
sorg zaharos i unele fructe;
- Materii lignocelulozice: resturi vegetale, deeuri agricole (paie de cereale), lemn,
etc.

n producia actual, cele mai utilizate materii prime pentru obinerea


bioetanolului sunt cerealele, n special porumbul. Cea mai important surs de
obinere a bioetanolului, din punct de vedere cantitativ, o reprezint ns materiile
prime lignocelulozice.
Bioetanolul este utilizat ca si alternativ la folosirea combustibililor clasici cum ar fi
benzina. Folosirea bioetanolului implic realizarea unor amestecuri de benzin i
bioetanol n diferite proporii, de exemplu: E10 reprezint un amestec de 10%
bioetanol i 90% benzin.
Pn n prezent se utilizeaz amestecuri de 85% bioetanol i 15% benzin,
combustibil denumit E85.
Utilizarea n proporie de 100% a bioetanolului la motoarele cu ardere implic
modificri constructive ale motoarelor respective. Folosirea bioetanolului drept
combustibil are avantaje nete deoarece este un combustibil ecologic, iar cantitatea
de dioxid de carbon rezultat n urma arderii e mult mai mic n comparaie cu
dioxidul de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili.
Bioetanolul se poate utiliza n diverse alte domenii ale industriei chimice, spre
exemplu: ca solvent sau ca reactiv.

Definitie
Conform HG 1844/2005 privind promovarea utilizarii biocarburantilor si a altor
carburanti regenerabili pentru transport, bioetanolul este definit ca fiind
etanol produs din biomasa si/sau fractia biodegradabila a deseurilor, in vederea
utilizarii ca biocarburant. Este un combustibil ecologic, formula chimica fiind aceeasi
cu cea a alcoolului etil.

Proprietati
Caracteristicile fizice si chimice ale sale, redate in tabelul 1, se refera la densitatea
energetica, la caldura de vaporizare, raportul molecular dintre reactanti si produsii
de combustie, energia specifica, limita de imflamabilitate, viteza de transmitere a
scantei si temperatura acesteia, la continutul de hidrogen si carbon.

Tabel 1. Caracteristicile fizico - chimice ale bioetanolului

Tehnologii de obtinere a bioetanol de prima generatie


Materia prima utilizata pentru producerea bioetanolului de prima generatie se refera
in primul rand la sursa de biomasa care, de asemenea, este sursa pentru nutritia
oamenilor si animalelor.

Diagrama 1. Culturi energetice utilizate la obtinerea bioetanolului de prima


generatie
In diagrama 1 sunt rezumate cateva culturi de prima generatie. Materia prima ce
are la baza sucroza provine in principal din trestie de zahar (Saccharum sp.), sfecla
de zahar (Beta vulgaris L.), si sorg zaharat (Sorghum sacharatumL.) [13, 17], in timp
ce materia prima cu continut bogat in amidon provine din culturile cerealiere
precum porumb (Zea mays), grau (Triticum aestivum), orz (Hordeum vulgare), ovaz
(Avena sativa), secara (Secale cereale) si culturile amidonoase cartof (Solanum
tuberosum), manioc (Manihot esculenta)

Schema 1. Schema fluxului tehnologic pentru obtinerea bioetanolului

Schema fluxului tehnologic pentru obtinerea bioetanolului prin prelucrarea


sorgului zaharat
Din biomasa de sorg zaharat obtinuta in urma procesului de maruntire se extrage
un sirop cu continut ridicat de zaharuri care este supus apoi procesului de
fermentatie.

Schema 2. Schema fluxului tehnologic de obtinere a melasei din biomasa de sorg


zaharat

Reziduul sau pulpa (bagasa) ramasa dupa extractia sucului dulce din tulpini contine
celuloza in proportie de circa 31-35% si o serie de alte glucide convertibile in
bioetanol dupa hidroliza enzimatica cu enzime specifice. Celuloza obtinuta din sorg
este de calitate asemanatoare cu cea din lemnul de foioase destinate productiei de
celuloza.
Sucul de sorg zaharat are compozitia chimica prezentata in tabelul 2.

Tabel 2. Compozitia chimica a melaseide sorg zaharat

Schema 3. Schema fluxului tehnologic de obtinere a bioetanolului din melasa de


sorg zaharat
Procesarea materiei prime
Materia prima sorgul zaharat va fi receptionat, depozitat in silozuri, cantarit,
dupa care se va realiza macinarea acestuia cu ajutorul unor masini speciale. Din
silozuri materia prima este transportata cu ajutorul unor benzi rulante si unor
elevatoare catre punctul unde are loc macinarea ei. In timpul depozitarii se vor
asigura conditii de preintampinare a procesului de putrezire, se va asigura o aerisire
permanenta, si o temperatura constanta.
Atat paniculul cat si tulpinile de sorg zaharat sunt strivite cu ajutorul unor masini
constituite din presa cu tavalugi, filtrul grosier cu diametrul porilor de 0.2 0.4 mm,
pompa, rezervor intermediar, rezervor de acumulare, presa pentru presarea
repetata a bagasei.
Pregatirea melasei in vederea fermentatiei cuprinde urmatoarele operatii necesare
pentru transformarea melasei intr-un mediu fermentabil:

Schema 4. Etapele pregatirii melasei pentru fermentare


Melasa ca atare este foarte vascoasa si are un continut ridicat de zahar. In aceste
conditii drojdiile nu pot transforma zaharul in alcool si dioxid de carbon. Pentru a
realiza concentratia optima de zahar si pentru a mari fluiditatea melasei aceasta se
dilueaza cu apa.
Datorita reactiei usor alcaline a melasei este necesara neutralizarea si acidularea
acesteia pana la pH-ul de fermentatie de 4.5 5, uneori chiar la un pH mai scazut.
De asemenea, este necesara adaugarea de substante nutritive care contin azot,
fosfor, magneziu pentru a compensa deficitul substratului in aceste substante.
Melasa acidulata si imbogatita in substante nutritive este supusa in continuare
operatiei de limpezire, absolut necesara, deoarece suspensiile fine se depun pe
membrana celulei de drojdie impiedicand interactia zaharului si a celorlalte
substante nutirtive cu celulele.
Fermentatia melasei

Fermentarea este operatia tehnologica prin care zaharoza din melasa este
transformata de catre drojdii in alcool si dioxid de carbon ca produse principale, iar
ca produse secundare se obtin aldehide, esteri, alcooli superiori, alcool metilic,
glicerina. Concentratia alcoolica a plamezii fermentate variaza in limite largi
cuprinse intre 6 si 12% in functie de felul materiei prime si procesul tehnologic
aplicat.
Fermentarea melasei se realizeaza in vase speciale numite fermentatoare
(bioreactoare) prevazute cu agitator cu elice, pompa cu circulatie, serpentine de
racire sau un sistem exterior de racire si conducte de captare a dioxidului de
carbon.
Ca prim pas, se asigura umplerea fermentatorului cu melasa diluata, proportia de
1:4 fiind reglata de dozatoare adecvate. In acelasi timp se pun in functiune
regulatoarele de temperatura, pH, de dozare a materialelor auxiliare (factori de
crestere, substante nutritive si antispumante).
Printre factorii de care depinde calitatea si randamentul de obtinere a
bioetanolului, alaturi de calitatea materiei prime, alegerea si respectarea celui mai
adecvat proces tehnologic, un rol deosebit il are drojdia utilizata la fermentarea
plamezilor.
In termenii stoechiometriei reactiei chimice, conversia glucozei la etanol se
realizeaza dupa cum urmeaza [20]:

Parametrii importanti monitorizati in timpul fermentatiei sunt: modificarile densitatii


celulelor de drojdie, concentratia plamezii, consumul de zahar, pH, temperatura,
gradul de spumare si continutul in alcool [16].
Distilarea bioetanolului
Alcoolul etilic si alti componenti volatili din plamada precum aldehide, esteri, alcooli
superiori, acizi volatili, se separa din plamada prin operatia de distilare. Distilarea se
realizeaza prin incalzirea pana la fierbere a plamezilor fermentate in instalatii
speciale, prin care alcoolul etilic si alti componenti volatili trec in faza de vapori si
sunt apoi condensati prin racire cu apa. Separarea alcoolului etilic din acest
amestec se bazeaza pe diferenta de volatilitate dintre acesta si apa.
Pentru a obtine un produs cu un continut ridicat in etanol sunt necesare distilari
repetate si odata cu cresterea continutului in alcool al lichidului supus distilarii se
realizeaza o concentrare din ce in ce mai redusa pana in momentul in care se
ajunge la asa numitul punct azeotropic, din care nu se mai poate realiza in
continuare o concentrare prin distilare. Pentru amestec acest punct azeotropic
corespunde unei concentratii alcoolice de 97,17%vol.
In afara de alcool si apa prin distilarea plamezii fermentate trec in distilat si alte
substante volatile continute, cum ar aldehide, esteri, alcooli superiori, acizi volatili,
alcool metilic, astfel incat se obtine asa numitul alcool brut, care trebuie purificat in
continuare prin operatia de rafinare.
Rafinarea bioetanolului
In urma distilarii rezulta ca produs intermediar alcoolul brut, care are o
concentratie alcoolica de 8085% vol. si contine o serie de impuritati, mai mult sau
mai putin volatile, fie provenite din plamada fermentata, fie formate chiar in cursul
procesului de distilare. Rafinarea reprezinta operatia de purificare si concentrare a
alcoolului brut, in vederea obtinerii unui produs de puritate superioara.
Pentru a se realiza o purificare avansata a alcoolului este necesar ca la rafinare sa
se aiba in vedere doua aspecte principale: temperaturile de fierbere ale
impuritatilor si solubilitatile lor in amestecul de alcool apa.
Anhidrizarea bioetanolului
Operatia de anhidrizare este obligatorie pentru utilizarea bioetanolului ca
biocarburant, apa continuta de alcoolul rectificat diminuand performantele in
procesul de combustie.
Anhidrizarea bioetanolului se poate realiza prin urmatoarele procedee:
v Distilare azeotropa cu benzen, tricloretilena, dietileter, n pentan;
v Distilare extractiva cu etilenglicol sau benzina;

v Pervaporatie prin procedee membranare.

Utilizari
Utilizarea bioetanolului drept carburant pentru motoarele cu ardere interna nu este
o inventie recenta, fiind practicata de aproape un secol si jumatate. Ideea folosirii
bioetanolului drept carburant pentru motoarele cu aprindere prin scanteie dateaza
din primele decade ale secolului al XIX-lea. In 1860 Nicolaus A. Otto a utilizat
etanolul pentru alimentarea prototipului motorului sau, precursorul motoarelor cu
aprindere prin scanteie de azi. "Reinventarea" in ultimii ani a bioetanolului ca si
carburant s-a datorat necesitatii de gasire a unor surse de energie alternative care
sa inlocuiasca treptat resursele minerale.
Pentru folosirea bioetanolului in conditii avantajoase s-au intreprins numeroase
cercetari, care au condus la elaborarea unor prototipuri de motoare si automobile
urmarindu-se comportarea la pornire, in mers, consumul de energie si emisile de
gaze de esapament.
Exista urmatoarele alternative de utilizare a bioetanolului:
aditiv pentru benzine (ETBE)
folosirea unor amestecuri de benzina si bioetanol in diferite proportii. Bioetanolul
este utilizat pentru cresterea cifrei octanice si imbunatatirea calitatii benzinei. Sunt
o varietate de mixturi cu proportii variate de etanol/benzina in care E indica
proportia etanolului in mixtura. De exemplu: E10 reprezinta un amestec de 10%
bioetanol si 90% benzina. Pana in prezent se utilizeaza amestecuri pana la 85%
bioetanol si 15% benzina, combustibil denumit E85. Utilizarea in proportie de 100%
a bioetanolului la motoarele cu ardere implica modificari constructive ale motoarelor
respective.
biocombustibil pentru celulele de combustie
in diverse alte domenii ale industriei chimice, spre exemplu ca solvent sau ca
reactiv

Avantaje
Trebuie subliniat faptul ca bioetanolul este un combustibil regenerabil si nu este un
contributor net la emisiile de gaze cu efect de sera. Acest lucru se datoreaza
faptului ca biomasa cultivata pentru bioetanol este capabila sa reabsoarba (prin
fotosinteza) dioxidul de carbon produs in timpul arderii bioetanolului .

Astfel, principalul avantaj al biocombustibililor este faptul ca sunt neutri din punct
de vedere al efectului de sera. Biocombustibilii sunt neutri pentru ca la arderea lor
se elibereaza in atmosfera cantitatea echivalenta de bioxid de carbon care a fost
fixata fotosintetic de plante cand s-a produs materia prima vegetala din care s-au
obtinut biocombustibilii.
Se vorbeste despre bioetanol ca despre solutia energetica a viitorului, deoarece
constituie o alternativa viabila la combustibilul conventional (benzina). Un alt
avantaj este faptul ca are cifra octanica mai mare decat a benzinei, ceea ce se
traduce prin ardere mai eficienta si, implicit, emisii toxice mai reduse.
In diagrama urmatoare sunt subliniate schematic avantajele utilizarii bioetanolului
ca biocombustibil.

Diagrama 2. Argumente pro pentru producerea si utilizarea bioetanolului

Dezavantaje
Desi bioetanolul este considerat o alternativa verde, prietenoasa cu mediul,
utilizarea lui la o scara din ce in ce mai mare la nivel global poate crea probleme
legate de defrisari si siguranta alimentara a populatiei. Astfel, multe din culturile
agricole destinate pentru consum sunt convertite in culturi destinate pentru
biocombustibil.
De asemenea, bioetanolul pur (E100) poate porni autovehiculul mai greu la
temperaturi scazute, de aceea cel mai raspandit bioetanol se gaseste in amestec
(etanol+benzina in diferite proportii).
In diagrama urmatoare sunt subliniate schematic dezavanatjele utilizarii
bioetanolului ca biocombustibil.

Diagrama 3. Argumente contra pentru producerea si utilizarea bioetanolului