Sunteți pe pagina 1din 5

Boli ale Sistemului Nervos

Meningita
Meningita reprezint
inflamarea meningelor, membranele
acoper creierul i coloana vertebral,
este cauzat frecvent de o bacteria sau
virus.
Meningit viral este cea mai
frecvent form i nu prezint
simptome grave. n cazurile severe,
aceasta poate duce la febr i
frisoane. Meningita viral afecteaz
anual 80-92% din copiii mici i
sugari. Aceasta poate fi transmis
mncare, ap i obiecte contaminate.

care
i
un

prin

Meningit bacterian este


cauzat de Neisseria meningitidis
(meningococul) sau Streptococcus pneumoniae (pneumococul), bacterii localizate la nivelul
gtului i la nivel nazal, fr a provoca afeciuni. ns, ele pot cauza meningit n cazul n care
ajung n fluxul sanguin, iar prin intermediul acestuia, la nivelul lichidului cefalorahidian (LCR) sau
la nivelul membranelor creierului (meninge). Streptococul de grup B i Listeria monocytogenes
sunt alte dou bacterii ce pot cauza meningit. n cele mai multe cazuri, meningita cauzat de
Streptococul de grup B a fost regsit n rndul nou-nscuilor, numita meningita neonatal, iar
cea cauzata de Listeria n rndul adulilor n vrst. Meningita bacterian este rar, ns foarte
periculoas i poate fi transmisa prin intermediul secreiilor nazale i a salivei. Dac nu este
tratat, se poate ajunge la afeciuni ale creierului sau chiar deces.

Simptomele meningitei
Cele mai frecvente simptome sunt:

Gt nepenit i durere n zona cervical

Febr

Dureri de cap

Stri de vom

Somnolen

Dureri musculare

Frisoane

Fotofobie

n cazul copiilor pot aprea iritaiile pe piele, refuzul de a mnca i plnsetele atunci cnd sunt
inui n brae.

Tratamentul meningitei
Meningita bacterian poate fi tratat cu antibiotice prescrise la recomandarea medicului,
dar uneori poate fi necesar i administrarea de medicamente pe baz de steroizi. Pacientul
necesit internare i supraveghere permanent pentru observarea evoluiei bolii i pentru a
identifica efectele medicaiei.

Meningita viral, n schimb, poate fi tratat la domiciliu cu medicamente antiinflamatoare


i prin consum ridicat de lichide, care grbesc vindecarea. Tratat corespunztor, aceast form
uoar de meningit poate fi vindecat n mai puin de dou sptmni.

Prevenie meningit
Pentru a preveni mbolnvirea de meningit, este important ca prinii s le ofere copiilor
vaccinurile necesare pentru imunizare.

vaccinul mpotriva pojarului, a oreionului i a rubeolei, administrat de rutin la


copiii de 12 luni-15 luni.

vaccinul mpotriva varicelei (vrsatul de vnt), recomandat la copii cu vrste mai


mici de 18 luni, la copii mai mari, adolesceni i la aduli care nu au avut vrsat de
vnt.

vaccinul HIb (anti Haemophilus influenzae de tip B) se recomand la toi copiii cu


vrste ntre 2 luni-5 ani, la toate persoanele cu vrste peste 5 ani care au siclemie
(anemie cu hematii n secer) sau au sistemul imunitar slbit.

vaccinul meningococic este recomandat la persoanele cu risc crescut de infecie,


precum vrstnicii, copiii i adulii cu sistemul imunitar slbit. Administrarea
vaccinului nu i va oferi copilului imunitate pentru tot restul vieii mpotriva
meningitei deoarece aceasta poate fi cauzat i de alte bacterii i virusuri. Acest
vaccin se va administra intramuscular si va proteja nou-nscutii dup 2-3 doze n
proporie de 95%, fiind n special recomandat celor trecui de vrsta de 2 luni.

Encefalita
Encefalita reprezinta o inflamatie a
creierului. Uneori aceasta inflamatie poate cuprinde
si meningele, situatie in care avem de a face cu o
meningoencefalita.

Simptome de encefalita
Manifestarile clinice si evolutia sunt foarte
variate. Cele virale sunt precedate pentru cateva zile
de stare de rau cu febra, dureri musculare, cefalee,
greata, voma.

Ulterior, afectarea creierului poate fi difuza sau focala, manifestandu-se prin: afectarea
statusului mental, meningism (in special daca exista o cointeresare meningeala), deficite focale
(hemipareza, disfunctie autonoma, pareze de nervi cranieni, ataxie etc.), crize epileptice.
Grupele extreme de varsta sunt cele mai afectate, prezentand forme mai severe de boala.

Tratamentul pentru encefalita


Tratamentul include masuri de sustinere a functiilor vitale si tratamentul complicatiilor
sistemice, tratament antiviral, antibiotic, administrarea de depletive cerebrale, de antiepileptice.
Prognosticul este dictat de virulenta agentului patogen si de starea de sanatate preexistenta
bolii. Varstele extreme, starea de imunodepresie, suferinta neurologica preexistenta se asociaza cu
prognostic mai prost.
Netratata, mortalitatea in encefalita herpetica ajunge la 50-75%, iar cei care supravietuiesc
raman cu sechele neurologice si diferite dizabilitati. In cea tratata, mortalitatea este de 20% si
gravitatea sechelelor este influentata de durata intervalului de timp scurs de la debut pana la
initierea tratamentului.

Convulsiile
Convulsiile febrile sunt crize de tip epileptic, care sunt declansate de febra, la copilul mic (3
luni-5 ani), in absenta unei infectii cerebrale de tip meningita sau encefalita. Se exclud copiii care
au prezentat anterior convulsii in afebrilitate!
Simple - cele mai frecvente, apar la copii cu varsta intre 6
luni-5 ani, de durata scurta- sub 15 minute, nu se repeta in 24 ore,
sunt de tip tonico-clonic generalizat sau hipotone, se declanseaza la
cresterea brusca a temperaturii peste 38,5 grade Celsius, apar la
copiii fara boli neurologice anterioare, iar riscul recidivelor este
crescut.
Complexe - sunt mai rare, apar la sugarul mic, pana la 1 an,
crizele sunt de tip unilateral, au durata mai lunga, putand depasi 15
minute, se pot repeat in decurs de 24 de ore, apar la copii cu
probleme neuropsihice cunoscute.

Simptomele convulsiilor febrile


Crize de convulsii de obicei bilateral, cu durata scurta, care apar in context febril, uneori
chiar ca prima manifestare a bolii.

Conduita terapeutica (tratament)


- tratament anticonvulsivant - Diazepam intrarectal sau intravenos la spital
- tratament antitermic - cu acetaminofen sau ibuprofen, mijloace fizice gen impachetari sau dusuri
hipotermizante in caz de febra mare, care nu cedeaza la antitermicele uzuale

- tratamentul infectiei care a determinat febra, cu antibiotic in cazul infectiilor bacteriene


documentate, nu si in cazul infectiilor virale!

Hemoragiile cerebrale
Hemoragia Intracerebrala (hemoragia intracraniana)
Hemoragiile intracraniene reprezinta a
treia cauza de accident vascular cerebral. Aici
sunt incluse hemoragia intracerebrala de
cauza hipertensiva, ruptura anevrismala si cea a
malformatiilor arterio-venoase si hemoragiile
asociate tratamentului anticoagulant si cu
agenti trombolitici.

Hemoragia intracraniana
simptome
Tabloul clinic este de multe ori unul
dramatic, inainte aceasta afectiune fiind
cunoscuta sub denumirea de apoplexie.
Imaginea clasica este cea a unui barbat obez,
pletoric, hipertensiv care n
aparenta stare de sanatate se prabuseste brusc, este inconstient, areactiv, cu respiratie stertoroasa
si moare in cateva ore.
In functie de dimensiunile sangerarii si de localizarea acesteia, manifestarile clinice variaza.
Cele mai multe au nsa in comun un salt tensional, varsaturi, cefalee intensa alaturi de deficitul
neurologic focal determinat strict de localizarea hemoragiei.
De exemplu, in hemoragia putaminala, pacientul prezinta hemipareza/hemiplegie, dizartrie,
devierea capului spre partea opusa hemiplegiei putand ajunge la stare confuzionala, stupor, coma.
Hemoragia cerebeloasa se caracterizeaza prin vertij, varsaturi repetate, cefalee occipitala intensa,
lipsa coordonarii cu imposibilitatea de a sta in picioare, de a merge.

Tratamentul pentru hemoragie intracerebrala


Tratamentul pacientilor cu hemoragie intracerebrala se face in spital, uneori necesitand
conditii de terapie intensive. Presupune controlul functiilor vitale, cu mentinerea unui nivel
adecvat de ventilatie, reglarea adecvata a valorilor tensionale, monitorizarea presiunii
intracraniene.
In anumite situatii, in functie de localizarea hematomului (de exemplu n cerebel), de
dimensiunile acestuia si de starea clinica se poate pune problema unei interventii chirurgicale, cu
evacuarea hematomului respectiv.

Coma

n medicin, o com este o stare de incontien care dureaz mai mult de ase ore. O
persoan aflat n stare de com, dei este n via, procesele ei interne continund s func ioneze,
nu poate s fie deteptat, nu rspunde n mod contient la durere, lumin sau sunet, nu ini iaz
nicio aciune voluntar i i lipsete ciclul normal de somn i trezie. Individiul comatos, chiar dac
poate s fac impresia de a fi treaz, nu simte, nu vorbete, nu aude i nu se mi c n mod con tient
i intenionat.

Tratament
pentru
coma
Tratamentul
comei
depinde de
cauzele sale.
Persoanele
apropiate unui
pacient
comatos ar
trebui sa ofere medicului cat mai multe informatii posibil pentru a ajuta la identificarea cauzelor
comei. Ingrijirea medicala prompta este vitala pentru tratarea unor conditii potential reversibile.
Spre exemplu, daca pacientul prezinta o infectie care afecteaza creierul, pot fi necesare antibiotice.
Glucoza poate fi necesara pentru tratarea unui soc diabetic. Chirurgia poate fi necesara
pentru eliberarea presiunii asupra creierului datorate edemului sau pentru indepartarea unei
tumori. Anumite medicamente pot fi folosite, de asemeni, pentru tratarea edemului.
Medicamentele pot fi folosite si pentru tratarea unor eventuale crize epileptice. In general,
tratamentul comei este unul suportiv. Pacientii in coma sunt ingrijiti in unitati de terapie intensiva
si unii dintre ei necesita sisteme de sustinere a vietii pana la imbunatatirea situatiei.

Prognosticul comei
Prognosticul variaza cu fiecare situatie. Sansa de recuperare a unei persoane depinde de
cauzele comei, daca problema care a determinat-o poate fi tratata, si de durata comei. Daca
problema poate fi rezolvata, pacientul deseori se poate intoarce la nivelul de functionare anterior.
Uneori, totusi, daca leziunea cerebrala este severa, persoana poate ramane cu sechele sau se nu
redevina constienta niciodata.
Comele care rezulta din intoxicatia cu monoxid de carbon, de exemplu, sau cu alte substante
toxice au cea mai mare rata de recuperare daca se acorda pacientului ingrijiri specifice de urgenta.
Comele care rezulta din traumatismele craniocerebrale au tendinta de a avea o rata mai mare de
recuperare decat comele care au legatura cu diferite afectiuni. Tipic, comele nu dureaza mai mult
de cateva saptamani. Totusi, daca, coma continua, se considera ca pacientul este intr-o stare
vegetativa permananta cu sanse mici de recuperare dupa ce mentine aceasta stare pentru mai mult
de un an.