Sunteți pe pagina 1din 16

1

Introducere
Fiecare decizie a managerului are i o component etic, pentru c decizia stabilete i
impune o conduit care trebuie s fie conform cu anumite valori fundamentale, reguli, principii
sau legi i norme adoptate de administraii statale. In aceste condiii, firescul In management ar
constitui atitudinea favorabil fa de comportamentele, conceptele, ideile i modelele pe care lea statuat etica - tiina normativ care ofer coordonatele morale ale existenei i activitii
omului.
In esen, etica managerial poate fi definit drept cercetare a modului in care deciziile
influeneaz persoanele i grupurile sociale, domeniul in care se definesc drepturile i
indatoririle, precum i regulile pe care trebuie s le respecte persoanele care decid.
Se consider c monitorizarea afacerilor in raport cu normele etice este obligatorie, pentru c
managementul reprezint, in primul rind, o disciplin sociouman, care doar prin scopurile
urmrite se inscrie in sfera tiinelor economice. Etic i moral sunt percepute ca o simpl
umbrel sub care sunt acoperite relaiile interne i externe ale firmei, neputindu-se ins delimita
clar ceea ce este corect de ceea ce este incorect.
Funcionarea optim a regulilor pieei este, la rindul su, determinat de calitatea mediului
sociologic, de cultura i valorile morale propuse i exprimate.

Capitolul I. Istoria i tipurile de etic managerial


1.1.

Repere istorice i evoluia eticii manageriale

Etica managerial se afirm, aa cum arat loan Mihu, ca o nou disciplin ce ii propune s
defineasc conduita corect a managerilor. Etica managerial poate fi considerat un cod de
principii morale care stabilesc ceea ce este bine i ru, corect i incorect, responsabil i
iresponsabil in exercitarea funciilor i atribuiilor manageriale.
Etica managerial ridic numeroase probleme, pentru c luarea oricrei decizii trebuie s aib
o component etic in conformitate cu legile i normele adoptate la nivelul unei comuniti.
Managerii cu comportament etic au ca obiectiv succesul pe baza unor practici clare de
management care se caracterizeaz prin corectitudine i justiie.
Unii lideri vd succesul ca pe o virtute, iar srcia ca pe un viciu, bogia fiind pentru ei o
surs generatoare de obligaii morale, in timp ce srcia - o surs de probleme morale. Alii vd
in afaceri o modalitate de citiguri necinstite obinute prin exploatarea sracilor de ctre bogai.
Aceste discuii teoretice sunt temperate i astfel s-a ajuns la concluzia c trebuie formulate
principii morale in afaceri, cu accent pe aprarea drepturilor consumatorilor. Acestea au cptat
forma unor coduri etice adoptate de marea majoritate a corporaiilor care desfoar afaceri
multinaionale.
Inc din antichitate au fost elaborate un ir de coduri etice care reglau comportamentul
comunitilor. Codul lui Hamurabi, cioplit in piatr in 1970 i.e.n. conine norme i reguli cu
privire la calitate, msurtori, preuri, conduite care trebuiau respectate de comerciani i
productori. Platon, in Republica, arat c intre practicarea vieii morale i natura uman exist
un conflict, iar oamenii nu sunt drepi de bunvoie". N.Machiavelli, in Principele, realizeaz
apologii morale burgheze, prin machiavelism inelegindu-se o combinaie intre tactica politic i
norma moral care convine conductorului, creindu-i condiii de guvernare de pe poziia unui
monarh absolut, iar in termini moderni - conductor autocrat, totalitar. Domnitorul Neagoe
Basarab, prin sfaturile date in invturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Theodosie,
reprezint un promotor nedisimulat al echitii ... care se refer la integrarea in sistem...", el
insui trebuie s fie un exemplu personal: responsabilitatea pentru binele grupului, poziioneaz
exemplul personal intre preocuprile domnitorului".
In secolul XV, in Austria, a fost introdus pedeapsa laptelui alterat: vinztorul era obligat s
bea laptele scos la vinzare, iar in secolul XVI, in Frana, negutorii de ou stricate deveneau
inta acestora.
In Etica, Spinoza, definind omenia, binele, rul, modestia, ura, mila, ambiia, mindria,
ingimfarea, omul liber, spune c: Este imposibil ca omul s nu fie o parte a naturii i s nu se
supun ordinii ei comune".
In secolul XVII apare Elizabethan Poor Law, lege progresist in care colectivitile erau
fcute rspunztoare pentru soarta celor aflai in dificultate, stabilind o tax pentru srcie
perceput asupra pmintului aflat in proprietatea celor avui. Mai tirziu, tot in Anglia, Adam
Smith promoveaz teoria lui homo economicus ", situind interesul personal la baza tuturor
aciunilor conductorilor, adoptind deciziile in funcie de cel mai mare citig pentru sine, intr-un
calcul rece, ce exclude sentimente i slbiciuni.
In 1883, Bismarck promoveaz primul sistem de asigurri sociale cu fonduri din contribuiile
statului, patronilor i ale muncitorilor sistem in care erau stabilite compensaii pentru accidente
de munc i pentru orfani, pensii, ajutoare de boal.
Sfiritul secolului XIX i inceputul secolului XX gsete economia american in plin avint,
dar cu o legislaie redus, incomplet, incapabil s protejeze muncitorul sau consumatorul; este
perioada laissez-faire-ului, termen francez, care evideniaz neimplicarea stutului in domeniul
economic.
In 1924 a fost elaborat unul din primele coduri de etic Wembley Code of Ethics, indreptat
impotriva abuzurilor grosolane ale celor implicai in afaceri, propunind ase reguli de conduit
4

aplicabile afacerilor! adevr viabil, far inelciune, far critici incorecte, recunoaterea
responsabilitii mutuale, eforturi direcionate spre afaceri i servicii mai bune.
Dup marea criz economic, declanat in octombrie 1929, cind problema condiiilor sociale
devine o politic de stat, preedintele American F. Roosevelt a iniiat in 1933 un program de
revigorare economic i, concomitent, de dezvoltare a unor servicii sociale legalizate, in 1962 J. F.
Kennedy a promovat in Congresul American ,, Consumer Bill of Right" (Drepturile
consumatorului), recunoscut ca un document de referin in implicarea guvernelor in problema
responsabilitii sociale, guvernul devenind garantul corectitudinii afacerilor fa de consumatori,
fixind patru drepturi fundamentale: dreptul la siguran, dreptul de a fi informat, dreptul de a
alege i dreptul de a fi auzit. Acestora, in timp i intr-un context social mai complex i mai
responsabil, li s-au adugat inc dou drepturi: dreptul de a beneficia de un mediu nconjurtor
curat i dreptul sracilor i al altor minoriti de a avea asigurate propriile drepturi.
Mediul afacerilor se dezvolt in societile in care exist proprietate privat, libertate
economic i competiie. Chiar dac firmele sunt libere s-i maximizeze profitul, intregul lor
succes depinde de cererea consumatorului, iar mai pe larg - de preteniile consumatorului i de
puterea lui de cumprare. Preteniile consumatorului au i componente etice de care trebuie s se
in cont intr-un mediu competitiv.
Aceast optic implic guvernul in adoptarea legilor potrivite" pentru lumea afacerilor.
Guvernul trebuie s apere interesele firmelor i s le exonereze de obligaiile adiionale" fa de
societate, dat fiind c afacerile profitabile ajut societatea prin crearea de locuri de munc, prin
creterea standardului de via al proprietarilor i al salariailor. Totodat, firmele pltesc taxe i
impozite care susin aciunile sociale ale guvernului. Majoritatea oamenilor, ins, percepe mediul
de afaceri mai puin nobil, fr scrupule, deoarece este legat de profit.
Legtura indisolubil dintre etic i competitivitatea firmelor este confirmat i de fostul
preedinte al IBM, John Akers, care susine c: etica i competitivitatea sunt inseparabile. Noi
concurm ca societate. O societate cu oameni care se atac pe la spate, cu oameni care fur unii
de la alii, in care fiecare document trebuie autentificat pentru c nu poi avea incredere in
cealalt persoan, in care orice ceart mic se sfirete la tribunal, in care guvernul scrie
maldre de reglementri, legind de miini i de picioare firma pentru a o face onest, o asemenea
societate nu va putea nicieri s concureze foarte mult sau cu succes.

1.2.

Tipurile de etic managerial

1. Etica obiectivitii. Obiectivitatea este un model ideal, optim, de apreciere i ierarhizare a


valorilor, dar este improprie fiinei umane. Orice individ este caracterizat de anumite trsturi de
personalitate, crora li se asociaz interese particulare i moduri diferite de a vedea lucrurile.
Depersonalizarea pe care o propune etica obiectivitii intr in contradicie cu modelul de
personalitate proeminent pe care trebuie s-1 reprezinte un manager in faa subordonailor si,
ceea ce ne face s credem c soluiile impariale nu vor fi automat benefice pentru organizaia in
ansamblu.
2. Etica virtuii i a caracterului reprezinta sistemele de valori care pun pre pe cultivarea
marilor virtui, cum ar fi: inelepciunea, curajul, cumptarea, echitatea. Integritatea moral a unui
manager presupune respect, promovarea adevrului, respectarea promisiunilor i a regulii de aur:
ce ie nu-i place altuia nu-i face.
3. Etica drepturilor i ndatoririlor pornete de la ideea c intreaga existen uman este
guvernat de instituirea unui complex de drepturi i indatoriri, in conformitate cu care trebuie s
se desfoare comportamentele umane. Exercitarea puterii manageriale nu trebuie s se fac in
detrimentul drepturilor i libertilor celorlali.
4. Etica rezultatelor este similar utilitarismului i presupune s obin unele rezultate pozitive
pentru un numr cit mai mare de persoane i s antreneze consecine negative pentru un numr
cit mai mic. Evident, o decizie este bun in msura in care aduce beneficii, i rea, dac genereaz
lezarea unor interese. Dac acest lucru este uor de cuantificat pe plan economic, nu acelai lucru
5

este valabil i in plan social. In consecin, nu trebuie scpate din vedere aspectele nefinanciare
ale profitului i ale costurilor aferente.
Cele patru tipologii comportamentale incearc s rezolve dilemele etice intr-o manier
distinct, cu impact direct asupra deciziilor luate.
Economitii americani observ, de exemplu, c in jurul profitului ca baz pentru manifestarea
unor sisteme de valori specifice s-au creat dou sisteme etice de gindire: pragmatismul i
naturalismul.
Pragmatismul ii gsete raiunea in esena gindirii scriitorului i omului politic Niccolo
Machiavelli, fapt care i-a adus i denumirea de machiavelism aplicat.
Renumitul renascentist considera c pentru realizarea unui anumit scop se pot folosi orice
mijloace, inclusiv inelciunea i violena.Drept consecin, aciunile care dau rezultatele cele
mai bune, neconstrinse de responsabiliti sociale i morale sau de ali factori ce ar putea
determina apariia unor complicaii, sunt considerate cele mai juste.
In forme atenuate, machiavelismul constituie baza pragmatismului, fiind in concordan cu
sistemele de valori ale unor oameni practici, orientai spre aciune. Managerii pragmatici, potrivit
acestei teorii, nn se angajeaz in probleme etice, deoarece pentru ei acestea nu sunt importante.
Importante sunt numai rezultatele!
Folosit, ins, la extrem, pragmatismul in afaceri poate genera probleme grave prin eludarea cu
bun tiin a sistemelor legale construite i aprate de societate, a codurilor etice organizaionale
sau de nivel naional (acolo unde acestea exist) sau chiar a unor drepturi general-valabile
dreptul la protecia social i individual, dreptul III tratament egal etc.).
Naturalismul sau mina invizibil" se bazeaz pe ideea de a lsa natura s-i urmeze cursul,
pentru c in cadrul ei exist fore care permit binelui s ias la suprafa.
Naturalitii resping discuiile cu subiect etic, deoarece intr-o lume natural, etica li se pare
artificial.
Concluzia lor este: Poate leul s fie condamnat pentru uciderea unei cprioare care i
asigur supravieuirea?
Cu referire nu numai la modalitile teoretice i practice de obinere a profitului, ci la o sfer
de cuprindere mult mai larg (cel puin prin idealul care-1 urmrete) se remarc in afaceri i
sistemul etic denumit absolutism.
Absolutismul se bazeaz pe legi etice absolute, pe valori universale, pe aciuni sau lucruri
considerate ca fiind bune sau rele, oriunde in timp sau spaiu.
Etica i deciziile manageriale
Deciziile etice nu sunt simple alegeri intre drept i nedrept, corect i greit, ci sunt judeci
complexe asupra balanei dintre performanele economice i sociale. Pentru echilibrarea acestei
balane se fac analize economice, sociale, juridice i etice.
Rspunsurile la problemele eticii le putem afla din morala comun i standardele comunitii
in care trim, fr s ne intrebm de ce este bine s procedm intr-un anumit fel. Este vorba de
un automatism legat de standardele societii: dac o persoan se apropie de normele etice ale
unei comuniti, ea se bucur de apreciere i incredere, iar dac lucrurile sunt contrare, persoana
va avea parte de constringeri, izolare, marginalizare i chiar excludere.
Dac inem cont c orice decizie luat de manager afecteaz direct viaa i activitatea
angajailor, ne dm seama c se impun a fi respectate citeva principii etice ca etalon in toate
domeniile exercitrii funciei de personal a organizaiei: angajare, promovare, recrutare,
retrogradare, evaluarea performanelor, instruirea, cerinele sindicatelor.
De altfel, in rapoartele asociaiei Human Resource Professionals se arat c cele mai importante
situaii care pun probleme de natur etic sunt:
plasarea, formarea, promovarea resurselor umane pe baze de favoritism;
difereniere in aplicarea recompenselor, a msurilor disciplinare i a promovrilor datorit unor
relaii de prietenie cu managerii de virf;
6

hruirea sexual;
nerespectarea principiilor confidenialitii;
utilizarea unor criterii non-profesionale in evaluarea i promovarea resurselor umane.
Este evident c deciziile manageriale, pentru a fi respectat responsabilitatea social, trebuie
s ia in considerare, in aceeai msur, atit factorii economici i organizaionali, cit i pe cei
sociali, aciunile specifice organizaiei putind fi analizate pe baza unor etaloane economice,
legale i sociale.
In alegerea unui anumit comportament etic intervin nu numai sistemele etice cunoscute, ci i
factorii care influeneaz comportamentul managerial: persoana, organizaia pe care o conduce i
mediul extern. Cei care nu au un set puternic de valori etice personale risc s-i schimbe
deciziile de la o situaie la alta, fiind puin consecveni in ceea ce fac. Sigur, cei care au o nevoie
de putere mai mare, care sunt puternic orientai spre valorile economice, sunt mai expui la
urmrirea interesului personal i luarea unor decizii neetice pentru intreaga organizaie.
Totui, o asemenea afirmaie nu are caracter definitiv, deoarece un studiu a pus in eviden c,
dei valorile i filozofiile personale ale managerilor influeneaz deciziile etice in afaceri, ele nu
constituie o component central care s conduc aciunile i politica unei organizaii.
O asemenea ipotez ofer o explicaie a faptului c oamenii folosesc sisteme etice diferite in
situaii diferite i c valorile personale reprezint doar o mic parte din sistemul de valori al
intregii organizaii.
Exist anumite exigene de naturi diferite, uneori chiar divergente, crora trebuie s le
rspund organizaia, iar definirea normelor dc comportament genereaz frecvent dileme. Aceste
dileme de comportament reprezint adevrate capcane pentru firm i pentru conducere
deopotriv, intrucit se materializeaz in oscilaii comportamentale faa de solicitri exterioare
foarte diferite ca natur i incidene. Iar aceste oscilaii genereaz percepia negativ de
inconsecven, prezen labila a firmei in mediul su de aciune.
Depirea limitelor fixate de normele economice i juridice duce la apariia de conflicte i
pune in discuie responsabilitatea omului de afaceri. Desigur, constringeri sociologice cum ar fi:
excesul de fiscalitate, controlul excesiv al statului, slaba putere de cumprare, voluntarismul,
corupia etc. pot conduce la denegarea responsabilitii.
Incapacitatea sau lipsa voinei politice in asumarea responsabilitii genereaz multiple efecte
ce pun in situaie critic etica afacerii. Un mediu ostil afacerii va nate comportamente atipice,
tulburind sistemul de valori etice. Birocraia, corupia, fiscalitatea excesiv, penuria de politici
sectoriale stimulative etc. - sunt inamici ai economiei libere.
Criza de legitimitate a puterii are efecte profunde i de durat asupra crizei eticii manageriale.
De aceea, sntatea moral i calitatea valorilor etice ale unei comuniti condiioneaz calitatea
eticii in organizaie sau probleme.
Probleme morale in management
1. Mita. Este folosit pentru a manipula oamenii, prin cumprarea" influenei. Ea este definit
ca oferirea, darea, primirea sau solicitarea oricrei valori pentru a incerca influenarea unei
aciuni a unui funcionar in schimbul eliberrii de indatoririle sale legale. Valoarea poate fi sub
forma unor pli directe in bani sau proprieti; de asemenea, poate fi sub forma unei rsplate
dup ce afacerea a fost incheiat.
Mita creeaz un conflict de interese intre persoana care primete mita i organizaia sa. Ea este
folosit mai ales pentru a citiga vinzri (clieni), pentru a intra pe noi piee sau pentru a schimba
politica public. Dac oferirea banilor (sau primirea) este uor de definit ca fiind mit, in schimb
intenia de a oferi cadouri este mai greu de apreciat ca fiind mit. Un cadou poate fi oferit ca un
semn de curtoazie intr-o anumit ocazie (i in unele culturi asiatice este ceva frecvent, chiar i in
afaceri), sau poate influena in viitor deciziile de afaceri. Problemele cheie se refer la intenia i
ateptarea unui rspuns. Dac un cadou este oferit cu intenia de a influena comportamentul,
atunci este considerat mit. Dac acel cadou nu influeneaz comportamentul ulterior, atunci nu
este vorba de mit. Dar existena sau inexistenta acestei influene este greu de demonstrat. Mita
7

reduce libertatea de alegere, alterind condiiile de luare a deciziilor. Ea este folosit pentru a face
o alternativ mai atractiv decit cealalt pentru cel care ia decizia; de regul, aceast alternativ
este cea care produce mai putin satisfacie i mai puine profituri firmei - cci altfel, de ce ar
mai fi nevoie de mit?
Corupia este, in general, considerat condamnabil. Chiar i in rile in care corupia pare s
fie ceva comun, sunt tot mai muli oameni care o depling. Probabil c principala raiune pentru
care mita este intens condamnat este inerenta inechitate: este nedrept c, in locul meritelor
personale, s fie decisive anumite pli sau influene secrete.
2. Constringerea. Ea controleaz oamenii prin fora ameninrilor. Este definit ca obligarea
cuiva folosind fora armelor sau ameninrile de orice fel". Este folosit pentru a determina o
persoan s acioneze mpotriva propriilor credine, a voinei personale, in interesul altcuiva (al
celui care folosete constringerea). Fora este adeseori folosit ca o ameninare de ctre cel mai
puternic.

Capitolul II. Teorii, Caracteristici, Competene


1.1.

Teorii despre moralitatea conducerii

Exist un ir de teorii despre moralitatea conducerii, clasificate in trei categorii, in funcie de


importana relativ acordat: 1) consecinelor aciunilor (sau scopurilor propuse); 2)
responsabilitilor, 3) drepturilor.
1. Etica bazat pe finalitatea aciunii apreciaz activitile ca fiind corecte sau greite, doar prin
analiza efectului lor - bun sau ru. Managerii sunt inclinai s foloseasc profitul, eficiena i alte
criterii de performan pentru a judeca ce este cel mai bine pentru cei mai muli oameni.
Teoriile bazate pe finalitatea aciunii ("Goal based theories") se ancoreaz pe faptul c
obinerea unor consecine corecte i evitarea producerii unora greite este, in final, singura
consideraie importanta din punct de vedere moral.
Utilitarismul este departe de a fi cea mai influent teorie din aceast categorie. Potrivit ei,
toate principiile morale se reduc la un principiu fundamental: ar trebui s obinem mereu ceea ce
este mai bun pentru cea mai mare parte din oameni.
Exist dou versiuni ale utilitarismului:
a aciona conform principiului de baz, ceea ce inseamn a examina activitatea fiecrui individ
pentru a determina dac este in folosul tuturor i dac produce, in consecin, ce este mai bun
pentru cea mai mare parte din oameni;
a aciona pe baza unor reguli care, dac sunt urmate, ar produce ce este mai bine pentru cea mai
mare parte din oameni.
Muli economiti au imbriat utilitarismul, dar nu au fost satisfcui de teoriile tradiionale
de bunstare oferite de Bentham, Mill (1806-1873) i Moore (1873-1958). Pentru ei, ceva este
bun pentru o persoan, pornind de la preferina pentru acel lucru. Pornind de la aceast versiune
a utilitarismului, decizia corect este aceea care produce cea mai mare satisfacie pentru toi cei
implicai.
2. Etica bazat pe responsabilitate. Conform acestui sistem, comportamentul este considerat
etic, dac este in conformitate cu principiile de responsabilitate i indatorire, ceea ce presupune
mai mult decit obinerea unor rezultate neaprat favorabile. O asemenea etic, regsit in plan
filozofic la Immanuel Kant, se bazeaz pe caracterul perfect al datoriilor, care nu admite nici o
excepie, indiferent de situaie. Totui, dat fiind complexitatea lumii in care trim, atunci cind
anumite reguli (de exemplu, respectarea acordului dat) vin in contradicie cu alte reguli,
rezolvarea unei dileme etice impune ca una dintre reguli s devin o excepie. in gindirea etic
actual, este recunoscut conflictul datoriilor ca un factor al progresului moral. Conflictul
datoriilor se explic prin apartenena subiectului la mai multe grupuri sociale, fiecare impunind
datorii contrare. Rezolvarea unui asemenea conflict (al valorilor) ine de o anumit prioritate a
datoriilor (intr-o anumit situaie o datorie devine prioritar alteia i nu sufer aminare).
Imperativele morale nu sunt condiionate. Ele sunt necondiionate sau categorice, ceea ce
presupune respectarea lor, chiar dac ne place sau nu. De exemplu, nu condiionm posibilitatea
de a fi fericit cu: Dac vrei s fii fericit, respect promisiunile fcute", ci alegem sa facem ceea
ce este corect, simplu, deoarece este cel mai corect lucru.
3. Etica bazat pe drepturi s-a aflat in concuren cu utilitarismul i a propus, pe baza ideilor lui
John Locke (1632-1704), un sistem care pleda pentru universalizarea drepturilor inalienabile ale
omului: libertatea i proprietatea. Punctele sale de vedere au avut un impact puternic in acele
vremuri asupra revoluiilor francez i american.
Din punct de vedere managerial, etica bazat pe rezultatele aciunii ofer o justificare pentru
decizii care vizeaz binele pentru cei mai muli oameni, etica bazat pe responsabilitate
promoveaz valori universale care transcend practicile locale (oferind argumente instaurrii unei
morale universale in opoziie cu relativismul cultural), iar etica bazat pe drepturi apr
drepturile fundamentale ale oamenilor.
9

Discriminrile dup apartenen la gen. Cu toate c asistm i in ara noastr la o explozie


a studiilor de gen i a unei literaturi de specialitate remarcabile pe tema erei feministe, mai exist
numeroase aspecte discriminatorii privind apartenena la gen. Stereotipia sexuala se refer la
prejudeci care pot afecta deciziile de personal, generate de modul tradiional de a acorda un
anumit statut social unei persoane i de a-i judeca comportamentul in funcie de sex.
Lipsa unor principii etice asumate la nivelul organizaiei sau reglementate legal, pune
persoanele nedreptite in imposibilitatea de a se apra. Apartenena la o familie acioneaz ca
factor discriminator, de obicei, in privina femeilor. De exemplu, cind ambii soi lucreaz
in aceeai firm i se fac reduceri de personal, dei femeile pot demonstra aceleai capaciti ca
i brbaii, acestea sunt disponibilizate primele; Aceast atitudine, frecvent intilnit la noi in
ultimii ani, este promotoare de discriminri i pericliteaz chiar eficiena organizaiei prin
posibila disponibilizare a unei persoane bine pregtite profesional. De asemenea, hruirea
sexual este un fenomen de ostilitate fa de femeile care refuz s acorde favoruri sexuale sau o
agresiune sexual explicit asupra creia cadrul legislativ de la noi ofer deja suficiente clarificri.
Dei in ultimii ani, sub presiunea exercitat de societatea civil,s-au realizat progrese
importante in promovarea cauzei egalitii intre sexe (accesul la educaie, medii de afaceri sau
posturi rezervate cindva numai brbailor), sunt inc numeroase semnale c lucrurile nu se ridic
la nivelul ateptrilor.
Discriminrile legate de vrst. Vizeaz, de obicei, persoanele de peste 40 de ani care sunt
ignorate de angajatori. ntilnim deseori anunuri publicitare prin care, facindu-se cunoscute
locuri de munc vacante, se condiioneaz angajarea solicitanilor cu indeplinirea unui barem
prohibitiv: s nu se depeasc virsta de 35-40 de ani. Astfel, cei care depesc aceast virst,
indiferent de pregtirea lor, nu numai c nu au posibilitatea s-i gseasc un loc de munc, dar
nu pot nici mcar s-i incerce ansele prin participarea la concursurile organizate de angajatori.
Discriminrile privind persoanele cu handicapuri. Asemenea persoane au un defect fizic
sau psihic care determin o limitare in desfurarea unor activiti majore. Pentru integrarea lor
socioprofesional, organizaiile trebuie s asigure condiii de adaptare la specificul muncii:
accesul la zona de lucru prin adaptarea unor elemente de construcie (scri, coridoare), a
sarcinilor, programului de lucru i a echipamentelor (prin corelarea lor cu posibilitile fizice i
psihice ale persoanelor cu handicap) etc.
Discriminrile pe baze etnice i religioase sunt in contradicie cu prevederile constituionale
i cu normele internaionale legate de respectarea drepturilor omului. Apartenena la o etnie sau
la o comunitate religioas nu are nici o legtur cu modul de desfurare a activitilor la locul de
munc sau cu obinerea de performane. Doctrinele drepturilor omului se bazeaz pe trasarea
unor condiii minime pentru o via demn de o fiin uman deplin.
Formalizarea etic in managementul personalului este un deziderat care poate fi indeplinit,
mai ales atunci cind in procesele decizionale se ine cont de: codul etic al organizaiei i codul de
conduit profesional.Studiile noi arat c prezena codurilor etice nu are efectul scontat in
luarea deciziilor, fiind relaionate negativ cu rezultatele deciziilor individuale. Aceasta inseamn
c procesele decizionale sunt influenate, in special, de cultura i climatul etic. Totui, putem fi
de accord c idealurile, valorile i principiile pe care le formuleaz codurile etice i cadrul
legislativ pot consolida practicile i procedurile corecte utilizate in managementul resurselor
umane, respectiv, creterea increderii i promovarea virtuilor i valorilor profesionale. In aceste
condiii, capabilitatea etic devine o surs de avantaj competitiv pentru managementul resurselor
umane, deoarece implic intr-o organizaie resurse rare i inimitabile.
Etica managerial trebuie s identifice elementele fundamentale de comportamente i s
gseasc atitudinile corespunztoare in patru categorii prioritare.
1. Societatea reprezint categoria cea mai general fa de care etica managerial trebuie s-i
defineasc comportamentul.
2. Grupurile interesate ocup un palier special i cuprinztor in problematicile eticii
manageriale, definind cile corecte in demersurile iniiate pentru rezolvarea problemelor sociale
ale grupurilor interesate, precum i modul in care sunt influenai de deciziile manageriale.
10

3. Problemele interne genereaz atitudini manageriale care trebuie s defineasc natura relaiilor
dintre firm i angajai, inclusiv managerii.
4. Problemele personal sunt cele legate de relaiile unei persoane fa de o alt persoan din
organizaie.

1.2.

Caracteristicile managerilor

Managerul artist este indrzne, plin de imaginaie, exploziv, entuziast, vizionar,


imprevizibil, emotiv, vesel, ciudat, inspirator, are spirit de iniiativ i intuiie. Imaginativ fiind,
managerul artist nu accepta in nici un caz interpretrile convenionale despre afaceri, despre
pia sau despre lume, in general. Fiind ataat pe deplin organizaiei, cheltuiete din plin energie
i incearc s-i antreneze i s-i inspire, prin exemplul su, pe subalterni.
Managerul profesionist (artizan) are o bogat experien profesionista in domeniul in care
activeaz. A reuit s dobindeasc cunotinele necesare exercitrii meseriei (profesiei)
parcurgind toate treptele acesteia i consider c in domeniul su cunoate totul. Nu accept ca
munca s se desfoare aleator, respectind toate etapele prevzute pentru fiecare gen de
activitate. Este exigent i, in general, rbdtor. Ii place munca pe care o face i nu dorete s fac
altceva. Este inelept, prudent, amabil, binevoitor, demn de incredere, onest, direct, rezonabil,
realist, responsabil i, evident, conservator, pentru c respect tradiiile i le pune in valoare. Nu
accept schimbrile organizaionale decit atunci cind realizeaz utilitatea lor evident. Ii cunoate
bine concurenii. Nu se las pclit de subalternii care incearc s-i prezinte idei depite intr-un
nou ambalaj: acestora le trebuie argumente puternice ca s-i conving superiorul, care d
dovad de flexibilitate i de toleran, dar care nu face compromisuri. Dac managerul s-a
convins c proiectul propus de subalterni este solid, acesta va face eforturi pentru a-i mobiliza pe
salariai s ating obiectivul propus.
Managerul profesionist (artizan) lucreaz in sistemul pailor mruni: mai intii trebuie s se
amelioreze ceea ce nu este inc desvirit i apoi urmeaz explorarea etapelor urmtoare,
urmrind cu asiduitate s promoveze spiritul de echip.
Managerul Tehnocrat sunt exceleni manageri; lucreaz tehnocrat precis, rapid, fr ezitri
sau complexe, punindu-i in valoare principiile, metodele si tehnica managerial performant. In
termenii dicionarelor, tehnocraii fac s prevaleze aspectele concrete, tehnice ale unei probleme,
in detrimentala consecinelor sociale. Managerii tehnocrai ii controleaz emotivitatea, menin
distana fa de subalterni, sunt serioi, analitici, metodici, cerebrali, conservatori, profunzi,
hotrii i dovedesc, de multe ori, excelen. Sunt respectai, dar nu sunt iubii. Puterea lor const
in profunda analiz a situaiilor pe care le stpinesc pe deplin. Sunt capabili de a oferi pentru
oricare situaie soluii alternative. Acetia au capacitatea de a transmite altora cunotinele lor,
ceea ce este o calitate apreciat de subalterni. Ca strategie, managerii tehnocrai conteaz pe
aliane i pe planificarea strategic. Dau dovad de oportunitate in toate planurile (atent
pregtite) i in toate programele pe care i le asum.

1.3.

Competenele managerilor

Managerul artist. Temperamentul managerului artist este fluctuant: acesta trece cu uurin
de la stri de exaltare la stri ,depresive, de la stri de bucurie, in caz de reuit, la stri de
mihnire, in caz de eec. De regul, este optimist, dar, neavind simul detaliilor, nu poate anticipa
efectele unor proiecte pe care dorete s le pun in practic, astfel incit rezultatele finale nu au
anse sigure de succes. Acioneaz sporadic, uneori incorect i d dovad de o gindire electric.
Nu se strduiete s conjuge eforturile subalternilor pe care ii solicita conform oportunitilor
pieei. Pe termen lung, strategia improvizat pe care o practic managerul artist este
contraproductiv pentru organizaie; pe termen scurt, arta improvizaiei sale manageriale poate
11

face ca realizrile firmei s fie deosebite, ceea ce poate contribui la creterea popularitii sale.
Fiind ambiios i onest, reuete s invee atit din succese, cit i din greeli.
Managerul profesionist (artizan) este calm, optimist, ponderat i prudent. Percepia sa este
axat pe viitorul imediat, pe achiziia de rezultate concrete; nu se las sedus de aspectele privind
sarcinile imediat urmtoare, nu permite abordarea unor proiecte care nu sunt bine structurate i
bine argumentate. O asemenea atitudine reprezint o buna garanie pentru organizaie, cu atit mai
mult cu cit reuete s antreneze subalternii in realizarea obiectivelor pe termen scurt sau mediu
pe care i le asum. Consider c obiectivele pot fi realizate prm tehnica pailor medii, astfel
incit nu expune organizaia unor eecuri imediat previzibile. Are capacitatea de a da incredere
salariailor i de a le asigura nevoia de securitate.
Managerul tehnocrat nu este, de regul, optimist; considera lumea i organizaia entitii care
trebuie administrate cit mai bine posibil, la nivel global. Gindirea sa foarte structurat, aproape
rigid, ii permite s identifice metode, tehnici i reguli dup care organizaia poate fi condus.
Dup prerea sa, strategia, principiile i tehnicile care trebuie abordate fa de fluctuaiile pieei
trebuie elaborate de ctre experi - singurii in msur s cunoasc tendinele acesteia. Abordarea
respectiv este axat in exclusivitate pe obinerea de beneficii concrete, nu neaprat imediate.
Pentru momentul dat, proiectarea tuturor aciunilor spre viitor conduce la constringeri i la
renunri economice.
Dorina de a deine puterea este fireasc, ancestral; pe de alt parte, dorina de a o folosi
pentru interese proprii reprezint o situaie periculoas atit pentru individ, cit i pentru
colectivele, organizaiile i grupurile sociale dominate.
Dac individul d dovad c se poate autocontrola, c nu este impulsiv i c nu ii folosete
puterea in scopul pur de a domina, va citiga prestigiu i admiraie.
Motivaiile sociale ale liderului sunt legate de realizarea unor proiecte care s duc la
dezvoltarea organizaiilor i a colectivelor de oameni care fac parte din acestea. In comparaie cu
individul care are motive strict personale pentru a domina, liderul altruist, adevratul lider,
prezint o serie de aspecte care il onoreaz:
este matur din punct de vedere emoional;
exercit puterea mai mult in beneficiul organizaiei;
nu este tentat s utilizeze puterea pentru manipularea oamenilor;
este caracterizat prin iniiativ;
este deschis spre problemele oamenilor, dindu-le sfaturi i acordindu-le ajutor;
beneficiaz de o larga perspectiv de evoluie.

12

Capitolul III. Metode etice


1.1.

Metode de imbuntire a performanelor manageriale in rezolvarea


dilemelor etice

Interesul pentru un comportament etic in afaceri nu este atit de nou, dar abia acum se fac
remarcate preocupri intense pentru aciuni morale in scopul pstrrii competitivitii i a
increderii publicului in activitile desfurate. Deosebit de relevante pentru cei care sunt
receptivi fa de problemele responsabilitii sunt citeva ci ce pot fi folosite in incurajarea
comportamentului etic:
1) publicarea unui cod etic propriu, conform cu standardele i valorile social recunoscute;
2) instruirea managerilor pe probleme de etic in afaceri;
3) elaborarea unor programe interne de rezolvare a conflictelor de natur etic;
4) instituionalizarea unor comitete de supraveghere a comportamentului etic;
5) acordarea unor recompense i aplicarea unor sanciuni adecvate.
Comportamentul etic trebuie s inceap de la virf. Pentru imbuntirea climatului etic i
pentru reducerea conflictelor, intre etica personal i cerinele organizaionale sunt necesare
schimbri in dou arii principale: concepia managerial i aciunile manageriale. Chiar dac
managerii nu pot uita sau trece cu vederea comportamentul neetic, ei pot, in realitate, fora pe
alii s pun in aplicare astfel de practice prin presiuni pentru atingerea, indeplinirea unor
obiective nerealiste.
Cu cit climatul este caracterizat de o competiie puternic, cu atit mai mult tinde s apar, s
se dezvolte sau s se repete, un comportament neetic. De aceea, se impune adoptarea unor
principii i reguli etice
Intensificarea instruirii organizaionale este o condiie prioritar pentru obinerea capabilitii
etice. Chiar dac uneori contientizm sau nu, activitatea noastr se desfoar intr-un cadru mai
mult sau mai puin organizat, desfurat. Ca i indivizii care sunt supui educaiei i formrii
continue, aa i organizaiile sunt supuse deschiderii spre invare. Organizaiile "inchise" se
plafoneaz, fiind sortite eecului, spre deosebire de cele deschise spre nou, spre invare, spre o
continu adaptare la schimbri. In faa dilemelor etice, invarea organizaional ofer rspunsul
cel mai potrivit pentru soluionarea acestora, mai ales atunci cind mediul extern constringe
organizaia la asemenea eforturi. Pentru a inelege mai bine mecanismele de supravieuire,
stagnare, regresie sau dezvoltare a organizaiilor in efortul de dezvoltare a capabilitii etice,
prezentm citeva elemente definitorii pentru organizaiile care inva:
in cutarea unor soluii pentru dilemele etice, noii angajai sunt incurajai s foloseasc
propriile cunotine, care pot fi noi pentru organizaie i s pun sub semnul intrebrii
plafonarea;
fiecare individ (angajat, colaborator, subordonat, manager) inva de la colegi, indiferent de
pregtire, sex, virst sau poziia in organizaie;
angajaii sunt incurajai in activitatea de perfecionare, avind posibilitatea s ii foloseasc
cunotinele, fiind recompensai prin diverse sisteme de motivare;
toi angajaii sunt incurajai s manifeste interes fa de munca celorlali i sunt informai
asupra acesteia;
sunt dorite, ateptate i incurajate ideile i propunerile din partea angajailor;
este incurajat multiplicarea comportamentelor corecte i ridicarea nivelului de competen
profesional, elemente care sunt recompensate ulterior.
Organizaiile devin prospere i eficiente in situaia in care sunt deschise spre invare. Mai
mult, in domeniul practicilor etice chiar ele pot produce invare. Afirmm aceasta, deoarece
invarea influeneaz in mod cert situaiile de preluare, prelucrare i aplicare a unor modele sau
experiene de rezolvare a dilemelor etice aparinind altor organizaii.

13

Exist factori care determin nivelul i acurateea eticii manageriale: reglementrile legale,
normele i regulamentele comunitii locale, codurile etice la nivel sectorial, regulamentele
firmei, caracteristicile individuale, starea firmei i presiunea social.

1.2.

Modele etice in elaborarea deciziilor comportamentale

Managerul unei organizaii se gsete la interfaa intre aceasta i contextul in care ii


desfoar activitatea. Este persoana care poate formula politica etic a organizaiei. Aceast
politic etic depinde de filozofia personal a managerului, de cariera i formarea sa
profesional. Este important ca managerul s doreasc s creeze un factor de stabilitate
organizaional prin stabilirea unor valori i principii.
Dac managerii de virf, sau angajaii, proclam deziderabilitatea comportamentului etic i
apoi stabilesc obiectivele care nu pot fi atinse far activiti ilicite, ei nu vor atinge
responsabilitile lor etice. Ei vor trebui s dezvolte mijloace de planificare, implementare i
control a rspunderii sociale i a comportamentului etic, exact aa cum stabilesc cotele, normele
de vinzri i marja de profit.
Subliniem faptul c este foarte important ca managerii s contientizeze c ei sunt cei care
modeleaz i dau tonul" in organizaia lor. De aici, principala lor responsabilitate este s fac
clar pentru toi din organizaie sau pentru cei care au legtur cu ea, c rspunderea sociala i
comportamentul etic sunt ateptate (scontate i dorite), recompensate.
In analiza raional, derivarea funciei comportamentului optim este foarte complex.
Modelele bazate pe optimizare, fie in psihologie, fie in comportamentul animal, fie in economie,
nu trebuie s-i asume faptul c agenii sunt capabili s gseasc soluiile optime, perfecte la
problemele pe care le intimpin.
In literatura de specialitate se regsesc o serie de indrumare" pentru un comportament etic pe
care managerii il pot utiliza in procesul decizional, cind zilnic trebuie s rezolve nu doar
probleme economice, ci i sociale. Aceste indrumare nu specific ce trebuie fcut intr-o situaie
dat, ele clarific atitudini, aciuni, justific logica in gndirea i desfurarea ideilor, astfel incit
s se poat evalua decizia luata, dac este in conformitate cu normele de etic i propriile valori
ale firmei. Rspunsurile la intrebri vor consolida convingerea c normele morale sunt respectate
i consecinele sociale sunt cunoscute i asumate.

14

Concluzie
In concluzie putem spune ca nici una din instituiile umane nu poate exista mai mult timp far
un consens asupra a ceea ce este drept i ceea ce este nedrept.
Managerii recunosc nevoia existenei normelor etice in activitile pe care le intreprind zilnic.
Deciziile elaborate la fiecare nivel al firmei sunt influenate de etic, indiferent dac aceste
decizii afecteaz calitatea condiiilor de munc, ansa angajrii, sigurana muncitorilor i
produselor, realitatea surprins de reclam, utilizarea materialelor toxice etc.
Managerii au ineles c, far etic, singura restricie rmine legea. Fr etic, orice tranzacie
care nu a fost probat i inregistrat nu poate fi adevrat i de incredere.
O asemenea preocupare, din pcate, nu o regsim in cadrul organizaiilor din ara noastr, cci
practicile manageriale pe care inc le intilnim confirm c etica afacerilor nu constituie o
problem care s-i preocupe pe manageri care greesc considerind c, in economia de pia, a
face afaceri profitabile i a avea un comportament etic sunt lucruri care se exclud reciproc.
Se tie c activitatea managerului tehnocrat se evideniaz prin eficacitate sporit, pe termen
lung, dar i prin risc ridicat pe termen scurt; cu managerul artist se poate citiga prin inspiraia de
moment, dar se poate pierde in viitorul imediat sau indeprtat. Profesionistul asigur rezultate
bune pe termen scurt i mediu, dar poate fi surprins de o conjunctur de pia nefavorabil.
Profesionistul aduce, in plus, satisfacia lucrului in echip dup reguli minuios-verificate.
Persoanele care au in subordine grupuri de oameni trebuie s intruneasc:
o serie de caliti, printre care: inteligen, memorie, spirit de observaie, capacitatea de
concentrare, sntate, caracter integru;
posedarea de cunotine temeinice in diverse domenii: management, economie,
psihosociologie, juridic, tehnic, cultur general etc.
Cea mai importanta calitate pe care trebuie s o posede managerii de virf este capacitatea de a
decide, dublat de solide cunotine manageriale.
Persoanele angajate in activiti manageriale trebuie s fie puternic motivate pentru a satisface
exigenele posturilor de conducere pe care le ocup. Liderii de succes trebuie s doreasc s
ajung la performan. Aceast caracteristic uman se manifest la indivizii carc prezint
motivaii individuale, respectiv, motivaii de ordin social.
Din categoria motivaiilor individuale face parte, in primul rind, dorina de a avea putere;
oamenii doresc s aib putere pentru a-i putea influena i dirija pe ceilali oameni, pentru a-i
exercita dominaia, pentru a demonstra altora c sunt performani .a. De multe ori, oameni care
au fost lideri intr-o profesie sau intr-un loc de munc, prin schimbarea carierei, ajung din nou in
posturi superioare, de mare responsabilitate, nu pentru c au deja o carte de vizit valoroas, ci
pentru ca au capacitatea s transforme sisteme, structuri, metode i tehnici de munc etc.
Etica conducerii este preocupat, in principal, de crearea unei culturi etice. Totui, cele mai
multe probleme de moral sunt legate de managementul resurselor umane. Dincolo de crearea
unei culturi etice, problemele care apar in managementul resurselor umane sunt legate, in
principal, de fenomenul discriminrii, fenomen opus echitii.
Discriminarea este practica ilegal de a-i trata mai puin favorabil pe unii indivizi in comparaie
cu alii, din cauz c sunt diferii ca sex, religie,ras etc.

15

Bibliografie:
1. Baldrige L., Codul manierelor in afaceri, Business Tech International, Bucureti, 1997.
2. Bellu N., Sensul eticului in viaa moral, Bucureti, Editura Paideia, 1999.
3. Christians ., Etica mass-media, Iai, Editura Polirom, 2001.
4. Crciun D., Etica in afaceri, Bucureti, Editura A.S.E. 2005.
5. Gary J., Comportament organizational, Bucureti, Editura Economic,1996.
6. Jelev V., Etic, diplomaie i comportament in afaceri, F&F Internaional, Gheorgheni, 2001.
7. Joia Elena, Management educaional, Iai, Editura Polirom, 2000.
8. Tierney E., Etica in afaceri, Bucureti, Editura Rentrop&Straton, 1999.
9.Viorelia Lungu, Etica profesionala, Chisinau 2011, CEP USM.

16