Uita-te in jur la zidurile distruse,

Din acest oras fantoma cu multe povesti nespuse.

Uita-te la ce-a fost inainte si la ce e acum
Caci in mai putin de un minut totul s-a facut scrum.
Ma uit la blocul nostru, mai tii minte cum era?
Mai tii minte toate noptile pierdute-n scara mea?
Vorbeai neintrerupt si eu te ascultam cuminte
Acum de abia ne mai zicem doua-trei cuvinte.
S-au schimbat multe, poate inca nu ne dam seama,
Caci noi cautam un pansament care sa astupe rana.
Ne ascundem sub masti care nu ne apartin,
Si la fiecare cearta ajungem sa ne invinuim
Stiu ca la toate astea nu prea e solutie,
Dar hai sa incercam putin, poate vom fi in evolutie.
Inclin sa cred ca facem parte dintr-o gluma universala,
Si prin tot ce ni se intampla, platim cate-o greseala.
Orasul nostru e pustiu, niciun picior de om,
Si nu-i ca-n serile cand toti erau la somn,
Nu mai vezi nicio lumina la vreun felinar pe strada
E o bezna totala, noi, luna si o tigara.

Orasul nostru, parca nu mai e al nostru,

Sa mai reparam ce-am daramat,parca nu mai vad rostul.
Si poate ca toata treaba asta e de fapt costul,
Pentru momentele in care noi ne-am parasit postul.
Si acum stam ca prostii si ne ocolim privirile,
Incercand pe cat putem sa evitam amintirile.
A tot ceea ce a fost, si sa ne concentram pe ce-o sa fie,
Dar sincer, ceva ma opreste, stiu ca suna a nebunie.
Nu cred ca-i nimeni sa ma poata intelege,
Dar eu cred ca intre noi mai e ceva care sa ne lege,
Sa ne reconstruim orasul viselor, sa refacem baza,
Dar poate am consumat prea mult alcool, si am ratat faza.
Poate adevarul e altul, si noi ne hranim cu fantezii
Lasand la o parte rutina de zi cu zi
Poate ne lasam purtati de vantul pustietatii,
Si privim cu neputinta la creaturile ce savureaza gustul libertatii.
Noi ne-am lasat prostiti de lucrurile marete,
Am uitat ca-s trecatoare si ca ne fura din tinerete.
Inca o data ma uit la acest oras pierdut,
Gandindu-ma la tot ce-a fost, ce-am castigat si ce-am pierdut.