Limba si literatura romana

Subiectul 1
1. a)Sinonimele sunt cuvintele cu forma total diferita
si sens identic sau asemanator.
Pot fi sinonime:
- doua cuvinte: scolar - elev; fereastra - geam.
- un cuvant si o expresie: a fugi - a lua-o la sanatoasa
- serie sinonimica: zapada - nea omat
b)Antonimele sunt cuvintele cu forma diferita si sens
opus.
Exemple:
sus - jos
baba - mos
Se pot crea antonime prin derivarea unui prefi x:
citit - necitit
facut - desfacut
congelat decongelat
c) Omofonele sunt cuvintele care se pronunta la fel dar
se scriu diferit.
Exemple:
Alta data - altadata
Niciodata - nici o data - nici odata
d) Omonimele sunt cuvintele cu forma identica si cu
sens total diferit.

Exemple:
In lac sunt multe broaste.
Am dat cu lac pe unghii.
Am dat mobila cu lac .

2. a)Sensul denotativ reunete elementele semantice

non-subiective, identifi cabile n afar de context.
Denotaia reprezint clasa tuturor referenilor
posibili.
b) Sens conotativ Reprezint sensurile secundare i
fi gurate ale semnifi catului unui cuvnt. Toate tipurile de
conotaii au n comun faptul c se delimiteaz de
denotaie i depind de context.

3.

Figuri de stil

a) Antiteza este fi gura de stil care consta in asocierea,

in acelasi context, a unor idei, imagini sau notiuni cu
sens contrar, pentru a se lumina reciproc.
Ex: In poezia Scrisoarea III, Mihai Eminescu foloseste
antiteza ca procedeu de compozitie.
b) Comparatia este fi gura de stil cu ajutorul careia se
exprima un raport de asemanare intre doua obiecte,
dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt
Ex: Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fl uturi albi.
c) Enumeratia este fi gura de stil care consta in
insiruirea unor argumente, fapte, insusiri privitoate la
aceeasi imprejurare.

Ex: Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina

in pod deavolna, branza in putina asemenea, curechi in
poloboc slava domnului.

d) Epitetul este fi gura de stil care consta in

determinarea unui substantiv sau verb printr-un
adjectiv, adverb, scotand in evidenta trasaturile
lucrurilor, fi intelor sau actiunilor.
Ex: pasare cernita (Greuceanu basm popular);
rautate draceasca (Greuceanu basm popular);
turbare furtunoasa (Scrisoarea III de Miha Eminescu);

e) Hiperbola este o fi gura de stil prin care se

exagereaza proportiile,numarul ori importanta unor
obiecte, fenomene, intamplari etc. pentru a mari
expresivitatea.

Ex: salbatecul, crunte, gigantica

f) Inversiunea este fi gura de stil care consta in

abaterea de la topica propozitiei cu scopul de a scoate
in evidenta profunzimea ideilor si a sentimentelor sau de
a sublinia anumite insusiri ale personajelor.
Ex: Priveam fara de tinta-n sus
Intr-o salbatica splendoare.
g) Invocatia este fi gura de stil prin care se realizeaza
adresarea catre un interlocutor imaginar.

Ex: In versurile din fi nalul poeziei Scrisoarea III de

Mihai Eminescu
este invocat Vlad Tepes
simbol al spiritului justitiar.

h) Interogatia retorica este fi gura de stil alcatuita din

una sau mai multe intrebari, de la care nu se asteapta
raspuns.
Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu
interogatia retorica exprima mirarea lui Baiazid cand
vede ca domnitorul unei tarisoare indrazneste sa-l
infrunte.

i)Personifi carea este procedeul stilistic prin care se

atribuie animalelor, lucrurilor, elementelor naturii
insusiri si manifestari omenesti.

Ex : In poemul Calin (fi le din poveste) de Mihai

Eminescu, natura este partasa la fericirea fetei de
imparat si a lui Calin.

j) Repetitia este fi gura de stil care consta in folosirea

de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor
cuvinte, pentru a sublinia sentimente, idei, impresii,
insusiri.
Ex:vas de vas
4 . Marcile

subiectivitatii:

a) marcile circumstantelor spatio-temporale este

sistemul deictic,care ancoreaza enuntul in situatia de
comunicare si organizeaza informatia in functie de
pozitia subiectului locator: persoana I si a II-a a
pronumelor personale ,refl exive ,posesive si a
verbelor;verbe de deplasare , care pozitioneaza
miscarea in functie de locutor;
b) marcile obiectului, care situeaza persoanele sau
obiectele in spatial poetic,articolele hotarat si
nehotarat,topica,variatia numelor a unor personaje care
schimba perspectiva receptariietc;
c) marcile perceptiei si ale cunoasterii eului lyric
,senzoriale,cognitive,afective,volitive,pe care se
intemeiaza si fi guri de stil
vizuale,auditive,olfactive,sinestezice:verbele a vedea,a
simti,a gandi,a suferi,a dori, substantive si adjective
care desemneaza notiuni si calitati din aceeasi sfera
mentala si senzoriala,interjectii de prezentifi care,de
intrare in campul visual: iata,uite etc;
d) marcile atitudinii subiective sunt cuvinte cu sens
evaluative: frumos/urat,bun/rau etc;instrumente
lingvistice ale modalizarii(adverbe si locutiuni
adverbiale fi reste,poate,de buna seama etc,verbe a
crede,a considera,a terbui ;expresii verbale
impersonale e bine,e rau,e util,e necesar etc).

5. Perspectiva narativa este un concept prin care se

defi nete punctul de vedere al naratorului n raport cu
universul diegetic (modul narativ de expunere), cu
personajele care evolueaz n spaiul fi ciunii artistice.

a)Perspectiva obiectiva este atunci cand naratorul nu

este personaj in text (vocea care povesteste este din
afara textului, narator omniscient, care stie mai
multdecat personajele, relatarea la pers. III ).
Exemplu: Ion, Baltagul, Morometii, Moara cu noroc.
b)Perspectiva subiectiva este atunci cand povestitorul
este personaj in text:naratiune la persoana I
. Apare astfel un personaj care isi asuma evenimentele
si lepovesteste.
Exemplu: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi, Patul lui Procust,Maitreyi, Romanul
adolescentului miop
6.

Tip de narator:

-Naratorul omniscient este un narator obiectiv,

impersonal care povesteste la pers a III-a ,fara a se
implica in faptele prezentate.
-Naratorul omnipresent ia parte si el la actiune
povestind la persoana a I-a
Ex: "Amintiri din copilarie"

7. SCHEMA ARGUMENTRII APARTENENEI UNUI TEXT

LITERAR LA GENUL EPIC,LIRIC,DRAMATIC:
a)

Genul epic cuprinde acele opere literare, n proz

sau n versuri, n care autorul i exprim n

mod indirect g ndurile, ideile i sentimentele prin

intermediul aciunii i al personajelor. ntmplrile sunt

povestite din perspective unui narrator, prin intermediul

naraiunii cu dialogul i cu descrierea.
Un asemenea text este i , de
.. .
O prim trstur a genului epic identifi cat n text este
prezena naraiunii i, implicit, a naratorului. Relatarea
intmplrilor se face la persoana a III-a/ I. Naratorul nu
se implic n aciune, este obiectiv, meninndu-se n
afara acesteia/ este implicat afectiv prin unele
comentarii care arat atitudinea acestuia fa de
personaj(e)/ este subiectiv, implicat n aciune, fi ind un
narator-personaj.
O caracteristic a genului epic regasita in acest text/
fragment de text literar este existenta actiunii. In
primul rand evenimentele sunt plasate intr-un context,
indicia fi ind in acest text de ordin spatial (..) si
de ordin temporal (.).
-prezenta actiunii (rezumat, eventual pe momentele
subiectului, daca textul este integral sau identifi cand
momentul/ momentele subiectului surprinse in
fragmentul de text dat).
O a treia caracteristica a epicului este existenta
personajelor. De altfel, actiunea si personajele sunt
mijloace indirect prin care autorul textului isi fac simtita
prezenta in text.
In conturarea potretului personajului .se
impletesc mijloacele de caracterizare directa si
indirecta, trasaturile personajului reiesind din fapte,

atitudini, limbaj, din relatiile cu celelalte personaje,din

mediul in care traieste etc.
-caracterizarea sumara a personajului (trasaturi fi zice si
morale, evidentiate direct si indirect citate
exemplifi catoare mijloace artistice utilizate in realizarea
portretului).
In acest text, principalul mod de expunere este
naratiunea, prin care sunt infatisate intamplarile in
desfasurarea lor cronologica; (eventual) naratiunea se
impleteste armonios cu descrierea (de tip
tablou/portret), cu dialogul (care dinamizeaza actiunea
si are rol in caracterizarea indirect a personajelor), cu
monologul.
Fiind un text/ fragment de text literar in care autorul isi
exprima in mod indirect gandurile, ideile si
sentimentele prin intermediul actiunii si al
personajelor, care are un narrator care
povesteste intamplarile, iar modul de expunere este
naratiunea, ., de .. se
incadreaza in genul epic.
b)

Genului liric cuprinde creatiile literare in care se

exprima in moddirect idei, sentimente, trairi
interioare ale eului liric ,ce isi face simtita
prezenta prin marcile lexico -gramaticale: limbaj
expresiv, frecventa verbelor si a pronumelor de
persoana I si a II-a , punctuatia
expresiva.Poezia .... ,scrisa de.... ,apartine acestui
gen literar, textul fi ind alcatuita din ..secvente,
avand ca tema... Sentimentele eului liric sunt
prezentate gradat, poezia conturand imagini de un

lirism profund.Limbajul artistic este sugestiv, cu

multe fi guri de stil, dintre care atrag
atentia....precum si fascinante imagini artistice
realizate cu mare forta plastica (.......) prin
intermediul carora eul liric isi exprima sentimentele
si trairile provocate de.......Caracterul liric al
textului este subliniat si prin structurarea in
versurigrupate in.. strofe, valorifi cand muzicalitatea
limbajului obtinuta prin rima...,masura de...silabe si
ritmul...Titlul poeziei ...dezvaluie subtil continutul
ideatic al creatiei artistice,sugerand...Marcile
lexico -gramaticale ale prezentei eului liric sunt bine
conturate, verbe si pronume la persoana I...., de
asemenea,exclamatiile sunt rodul exprimarii directe
a impresiilor....Modul de expunere predominant este
descrierea ,realizata prinfolosirea imaginilor
artistice si a fi gurilor de stil care surprind starile
fi intei poetice.Timpul si modul verbelor folosite in
text evidentiaza starile eului liric,care oscileaza
intre realitate si vis, imaginatie.(dai exemple de
verbe din text)Lectura acestei poezii mi-a provocat
o stare de meditatie si demelancolie, mesajul
poeziei fi ind cu usurinta desprins....In opinia
mea, operaliterara... contureaza un fermecator
tablou de...ce inspira ....
c)

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor

scrise pentrua fi ulterior reprezentate pe scena unui
teatru. De aceea,operele dramatice presupun o
limitare n timp i n spaiu aaciunii reprezentate.
In operele dramatice apare un confl ictdramatic, care
este axa n jurul caruia se dezvolta aciunea,bazat
pe mprejurri, pasiuni i caractere care se

ciocnesc.Personajele textului dramatic comunic

prin intermediul dialogului i a monologului, autorul
neintervenind dect n indicaiile scenice
(regizorale). Indicaiile scenice apar ntre paranteze
sau n subsolul paginilor i se refer la aciunea
personajelor, la gesturi, la decor etc. Personajele
iau cu totul locul autorului, a crui intervenie
indirect se manifest prin indicaiile de regie, care
se numesc didascalii.
Teatrul absurdului - ca denumire termenul provine
de la cuvantul drama care inseamna actiune;prin defi nitie opera dramatica este scrisa cu un scop
precis si anume de a fi pus in scena;- intamplarile
nu sunt relatate ci ele se desfasoara in fata
cititorului;- modul de expunere specifi c este
dialogul, prin care personajele comunica idei,
sentimenete, conceptii- naratiunea si descrierea au
un rol secundar, ele aparand in indicatiile scenice
sau fi ind legate de vorbirea directa a personajelorapar indicatiile scenice care aduc precizari legate
deloc, timp, atmosfera sau stari sufl etestistructural operele dramatice sunt impartite in acte
si scene : actele reprezinta diviziuni care
structureaza subiectul, reprezentand o etapa a
desfasurarii actiunii,iar scenele sunt subdiviziuni ce
marcheaza intrarile si iesirilepersonajelor din scena.

8. Modurile de expunere
a)Descrierea este modul de expunere prin care sunt
prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul descrierii

intr-un text este de a situa actiunea si personajele, de a

exprima in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoara
intamplarile si ajuta pe cititor sa-si imagineze cum arata
locurile si oamenii. Ea se bazeaza pe substantive, adjective si
adverbe.Descrierea mod de expunere care sta la baza operelor
lirice, dar poate fi intalnita si in operele epice, unde se impleteste
cu naratiunea si dialogul.
b) Dialogul este modul de expunere care reproduce in mod
direct cuvintele personajelor. Prin folosirea dialogului, povestitorul
isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a
vorbi.
Dialogul sta la baza operelor dramatice, dar poate fi intalnit si in
operele epice, mai ales in schite, si chiar in operele lirice, in asanumitele poezii lirice dialogate.
Se poate vorbi si de un dialog interior, de replici pe care un
personaj le schimba cu el insusi.
c) Monologul este vorbirea unui singur personaj.
Este specific operelor lirice, in care ia forma confesiunii (in poezia
intima si de idei) sau a descrierii (in poezia descriptiva pastel).
d)Descrierea literara este opera literara in versuri sau in proza,
in care se prezinta in mod sugestiv si plastic trasaturile
caracteristice ale unui colt din natura, ale unui obiect, ale unei
fiinte, ale unui fenomen, asa cum sunt vazute ele de autor, care
isi exprima atitudinea fata de acestea

9.

Tipuri de personaje literare

* Personajele principale sau centrale sunt vitale pentru

dezvoltarea si rezolvarea conflictului. Cu alte cuvinte, intriga si
actiunea se invart in jurul acestora.
* Personajele secundare ajuta la completarea
principale si ajuta la derularea evenimentelor.

personajele

* Personajele dinamice se schimba in timp, de obicei, in urma

rezolvarii unui conflict central sau dupa ce se confrunta cu o criza
majora. De obicei, personajele dinamice tind sa fie personajele
principale mai degraba decat cele secundare, pentru ca
rezolvarea conflictului este rolul major al personajelor centrale.
* Personajele statice nu se schimba in timp; personalitatea lor
nu se transforma si nici nu evolueaza.
* Personajele complexe sunt oameni cu stari conflictuale si
contradictorii.
* Personajele plate sunt opusul celor complexe. Aceasta
personalitate literara este notabila pentru o singura trasatura
principala.

* Personajele
stereotip sunt
acelea
care
au
devenit
conventionale prin utilizarea repetata in diverse tipuri de
povestiri. Sunt instantaneu recunoscute de cititori sau membrii
audientei. Exemple de persoanaje stereotip: femme fatale,
detectivul cinic, dar moral, omul de stiinta nebun, tocilarul cu
ochelari, etc. Aceste personaje sunt in mod normal
unidimensionale plate, dar, uneori au stari conflictuale profunde.
De exemplu, Hamlet.
* Protagonistul e personajul principal. Acesta nu este
intotdeauna o persoana admirabila, pozitiva, poate fi un anti-erou;
cu toate acestea, trebuie sa ceara implicare din partea cititorului
sau chiar empatie.

* Anti-eroul este, de obicei, protagonistul, caruia ii lipseste

nobletea conventionala a mintii si care se zbate pentru valori care
nu sunt considerate universal admirabile.
* Antagonistul este personajul (sau chiar situatia) opozant/a
protagonistului. Cu alte cuvinte, este obstacolul pe care
protagonistul trebuie sa-l depaseasca.
* Personaj simbolic poate fi oricare dintre ele, a carei existenta
reprezinta o idee majora sau aspect al societatii. De exemplu, in
Stapanul mustelor, Piggy este simbolul atat al ratiunii, cat si al
slabiciunii fizice a civilizatiei moderne; Jack, pe de alta parte,
simbolizeaza tendintele violente, pe care William Golding le
considera parte din natura umana.
10.

Momentele subiectului

I. Expozitiunea sau expozitia (partea introductiva in care

autorul prezinta locul, timpul actiunii si unele dintre personaje);
II. Intriga (momentul sau faptul important care determina
intreaga desfasurare a actiunii);
III. Desfasurarea actiunii (partea cea mai intinsa, care cuprinde
faptele, intamplarile determinate de intriga);
IV. Punctul culminant (partea care cuprinde momentul de
maxima incordare, de intensitate in desfasurarea actiunii);
V. Deznodamantul (ultima parte, care cuprinde sfarsitul actiunii,
al evenimentelor). Nu toate operele literare au momente ale
subiectului in aceasta ordine (de exemplu, romanele politiste).

11.

Genul epic-specii literare

a)

Basmul reprezint o specie a genului epic n care se

nareaz ntmplri fabuloase,iar tema este lupta
binelui mpotriva rului, binele fi ind ntotdeauna
nvingtor.

Particulariti:

prezena formulelor: iniiale sugereaz

nedeterminarea temporal i introduce cititorul
n lumea fi ciunii; mediane sugereaz faptul c
cititorul nu a depit lumea fi ciunii,este un mod
de a capta atenia cititorului; fi nale marcheaz
ieirea cititorului din lumea fi ciunii;

probele la care este supus eroul;

prezena cifrelor magice;

timp i spaiu nedeterminate;

personajelor fabuloase, cu puteri supranaturale;

existena unui element care distruge situaia

iniial de echilibru;

prezena personajelor i a obiectelor ajuttoare;

prezena motivelor specifi ce: mezinul curajos,

cltoria iniiatic, fntna,probele, jurmntul,
pdurea-labirint etc.;

perspectiva narativ obiectiv i omniscient;

registrele stilistice pot varia, existnd o

diferen ntre discursul narativ i limbajul
personajelor.

Exemple de basme culte:

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang;

Dnil Prepeleac de Ion Creang;

Zna Zorilor de Ioan Slavici;

Ft Frumos din lacrim de Mihai Eminescu.

b) Nuvela este o specie a genului epic, cu un singur

fi r narativ, urmrind evoluia unui confl ict i a
personajului principal bine individualizat. n general,
naraiunea este obiectiv.
n funcie de curentul literar cruia i aparine, nuvela
se poate clasifi ca n:

romantic: Srmanul Dionis de Mihai Eminescu;

realist: Moara cu noroc de Ioan Slavici;

naturalist: n vreme de rzboi de I.L. Caragiale.

n funcie de coninut, nuvela se poate clasifi ca n:

istoric: Alexandru Lpuneanul de Costache

Negruzzi;

fantastic: La ignci de Mircea Eliade;

fi losofi c: Srmanul Dionis de Mihai Eminescu;

psihologic: Moara cu noroc de Ioan Slavici.

c) Romanul este specie a genului epic, cu aciune

complex, desfurat pe mai multe planuri, cu multe
personaje i intrig complicat.
-Romanul se poate clasifi ca n:
*Roman obiectiv: Ion de Liviu Rebreanu; Enigma Otiliei
de G. Clinescu

naraiunea obiectiv, omniscient;

planurile narative sunt clar delimitate;

se respect, n general, cronologia

evenimentelor;

locul i timpul desfurrii aciunii sunt bine

precizate.

* Roman subiectiv: Ultima noapte de dragoste, ntia

noapte de rzboi de Camil Petrescu, Maitreyi de
Mircea Eliade

naraiune subiectiv;

se orienteaz spre confl ictul interior, spre

analiza psihologic;

cronologia nu este ntotdeauna respectat.

*Roman tradiional: Mara, de Ioan Slavici

teme specifi ce: pmntul, motenirea;

aciune clar, cronologic, subiect riguros

construit;

sunt caracteristice confl ictele exterioare;

personajele reprezint, de cele mai multe ori,

tipologii;

perspectiva narativ este obiectiv.

* Roman modern: Ultima noapte de dragoste, ntia

noapte de rzboi de Camil Petrescu
teme specifi ce: inadaptarea omului superior,
cunoaterea, iubirea (absolut);

b)

aciunea nu mai respect neaprat cronologia,

subiectul se construiete din
diverse experiene pe care le triete personajul;

este caracteristic confl ictul interior;

personajele sunt dilematice;

perspectiva narativ este subiectiv .

Subiectul III

1. GENUL DRAMATIC cuprinde opere destinate reprezentrii

scenice; modurile de expunere predominante sunt dialogul i
monologul. Operele dramatice sunt structurate n acte, scene i
tablouri. Aciunea este cunoscut cititorului/spectatorului din
replicile personajelor. Singurele intervenii ale autorului sunt
reprezentate de indicaiile scenice sau didascalii, n care sunt
oferite informaii referitoare la decor, micarea personajelor,
gesturi, mbrcminte etc.
a) Comedia este o specie a genului dramatic n care sunt
satirizate moravuri ale societii prin intermediul diverselor tipuri
de comic; deznodmntul este ntotdeauna fericit.
De exemplu: O scrisoare pierdut de I.L. Caragiale; O noapte
furtunoas de I.L. Caragiale; ...escu de Tudor Muatescu; TitanicVals de Tudor Muatescu; Chiria n provinie de Vasile Alecsandri.
Tipuri de comic:
comic de situaie prezentarea unor situaii care strnesc rsul;
comic de limbaj utilizarea unui limbaj prin care sunt
caracterizate personajele; comic de nume numele personajului
definete i trstura dominant a acestuia;
comic de caracter personajele sunt construite pe o trstur
de caracter dominant.
Indicaii scenice informaii date de autor cu privire la locul i
timpul aciunii, la decoruri, informaii necesare reprezentrii pe
scen. Ele se refer la modul n care actorul ce interpreteaz rolul
unui personaj trebuie s rosteasc replica, la micarea scenic a
acestuia, dar pot conine i comentarii asupra unor evenimente,
caracterizri ale personajului.
b) Conflictul este un element fundamental al operelor epice sau
dramatice, desemneaz starea de tensiune prin care se
motiveaz aciunea.
Conflictele pot fi:

 exterioare - ntre personaje, convingeri, pricipii sau ntre

personaje i mediul n care triesc;
interioare - situaii de criz n existena unui personaj, se petrec
n contiina acestuia.

2. Genul liric exprim n mod direct sentimentele, tririle,

strile, atitudinea i viziunea poetului, prin intermediul figurilor de
stil i al imaginilor artistice. n cadrul genului liric predomin
funcia poetic a limbajului. Aceasta este centrat asupra modului
de organizare i transmitere a mesajului.
Genul liric reunete mai multe specii literare: pastelul, idila,
elegia, meditaia, oda, satira i epistola, romana, psalmul,
epigrama, madrigalul, sonetul, rondelul, gazelul, glosa, doina,
cntecul, ghicitorile, strigturile, descntecul.

Eul empiric / biografic este reprezentarea poetului ca

autor, fiin cu existen / identitate proprie i real, limitat
n timp i spaiu. Eul empiric are o biografie i este sursa
eului poetic, cu care nu trebuie confundat.

Eul liric / poetic este vocea care exprim n text

gandurile, sentimentele, strile poetului. Eul liric are ca
surs eul empiric, pe care ns l depete, exprimnd
valori general-umane. De asemenea, prin intermediul eului
liric este transmis viziunea despre lume a poetului. Mrcile
lexico-gramaticale ale prezenei eului liric n text sunt
verbele, pronumele, adjectivele pronominale de persoana I
singular i plural, persoana a II-a singular i plural, dativul
etic i dativul posesiv, substantive la vocativ, exprimri
afective.

Elemente de compoziie a textului poetic Imaginarul poetic

este reprezentat de ntregul sistem de mijloace artistice (figuri de
stil, imagini artistice) care redau viziunea despre lume a
scriitorului, evocand fora creatoare a acestuia. Astfel c
imaginarul poetic implic reflectarea i interpretarea unor teme
fundamentale precum concepia despre lume, existen, condiia
omului n Univers, iubire, natur.

Titlul este un cuvant, o sintagm care se aaz n fruntea

unui text, sintetizand problematica tratat de acesta. Titlul
este un element de metatextualitate i poate varia de la
registrul sobru/serios ctre registrul ironic/parodic.

Incipitul este partea introductiv a unui text. n Evul

Mediu, incipitul era scris cu alte caractere sau culori pentru
a fi pus n eviden. nc din incipit se anun o anumit
formul estetic, particularizand astfel stilul unui scriitor sau
curent literar.

Relaiile de opoziie presupun existena a cel puin dou

universuri/viziuni despre lume antitetice. Ele se realizeaz
att la nivelul cmpurilor lexico-semantice, la Page 25 of 28
nivel morfosintactic (prin structuri de tipul dar, iar,
ns), ct i la nivel stilistic (prin figuri de stil precum
antiteza, oximoronul, alegoria). Dintre textele n care se pot
identifica relaii de opoziie, amintim Luceafrul, Floare
albastr M. Eminescu.

Relaiile de simetrie presupun organizarea armonioas i

echilibrat a textului, nzuin antic a artei. Aceste relaii
se identific att la nivel formal/textual, ct i la nivel
alegoric i simbolic. Dintre textele n care se pot identifica
relaii de simetrie, amintim Luceafrul, Floare albastr
M. Eminescu, Plumb G. Bacovia.

Motivul poetic este unitatea structural minimal a

textului poetic, desemnnd secvene imagistice sau de
coninut, ns cu semnificaii culturale mai largi, consacrate
de o utilizare ndelungat n literatur. Exemple pot fi
numeroase: motivul codrului, al lunii, al izvorului, n poezia
romantic, al toamnei, al ploii, al parcului solitar, n poezia
simbolist. O configuraie stabil de motive formeaz o
tem literar.

Laitmotivul / motivul central (din ger. Leitmotiv motiv

conductor) este un element de recuren care are rolul de
a accentua, prin repetiie, o anumit unitate poetic. Dintre
poeziile n care sunt prezente laitmotive, pot fi amintite

Floare albastr M. Eminescu, Plumb G. Bacovia, Eu

nu strivesc corola de minuni a lumii L. Blaga.

Figurile semantice / tropii

Oximoronul figur a ambiguitii prin opoziie i contradicie,
constnd n asocierea ingenioas n aceeai sintagm a dou
cuvinte care exprim noiuni contradictorii. Oximoronul nu ar fi
posibil fr jocul sensului figurat ce caracterizeaz unul dintre cei
doi termeni ai sintagmei. Condiia primordial a oximoronului
este s se bazeze pe o construcie care s nu reprezinte o idee,
mai exact o propoziie, un enun (Suferin tu, dureros de dulce
M. Eminescu).
Personificarea figur gramatical a ambiguitii prin
similitudine i analogie prin care se atribuie fiinelor
necuvnttoare, lucrurilor, elementelor naturii i chiar unor idei
abstracte nsuiri i manifestri ale omului (Dormeau adanc
sicriele de plumb G. Bacovia).
Metonimia figur lexico-gramatical a ambiguitii prin
economie de expresie, bazat pe contiguitatea logic dintre
obiecte, constnd n denumirea obiectului cu numele altuia cu
care se afl ntr-o relaie logic, cum ar fi raportul dintre cauz i
efect i invers (Dintre sute de catarge / Care las malurile / Cate
oare le vor sparge / Vanturile, valurile? M. Eminescu).
Sinecdoca figur de substituie, generat de principiul
contiguitii materiale prin care se denumete un obiect cu
numele altuia aflat n raport de cuprindere Page 26 of 28
organic, cum ar fi partea pentru ntreg i invers, specia pentru
gen i invers. Sinecdoca se poate realiza prin: singularul pentru
plural; parte pentru ntreg (i dau catarg lang catarg... M.
Eminescu).
Alegoria figur de stil complex (ce se poate constitui dintrun ir de metafore, comparaii i personificri), constnd n
exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete (condiia
omului de geniu n Luceafrul M. Eminescu).

 Metafora figur de stil care const n denumirea obiectului

(lucru, fiin, aciune) cu un cuvnt impropriu i anume cu
numele altui obiect asemntor, folosit nu ca noiune (sinonim),
ci ca imagine care s evoce obiectul asemnat, comparat
(Lumina mea Lucian Blaga, unghia ngereasc T. Arghezi).
Comparaia figur lexico-gramatical a ambiguitii cu
ajutorul creia se exprim un raport de asemnare ntre dou
obiecte, dintre care unul servete s evoce pe cellalt; orice
comparaie are doi termeni: termenul care se compar,
subiectul (T1), i termenul cu care se compar (T2).
Comparaia, ca figur de stil, nu-i propune s defineasc
obiectul comparat, ci s-l evoce, adic s trezeasc imaginea vie
a obiectului (Voi fi roie ca mrul M. Eminescu).
Eufemismul (gr. euphemos = vorb bun, de bun augur)
figur de stil prin care se nlocuiete n vorbire sau n scris un
cuvnt sau o expresie care desemneaz ceva neplcut, jignitor
sau obscen printr-o perifraz ce respect paralelismul de sens.
Eufemismul ndulcete expresia unei idei pe care respectul fa
de noi nine i fa de alii ne mpiedic s o numim cu
adevratul su nume (a nchis ochii pentru a murit).
Litota figur care const n atenuarea expresiei unei idei
pentru a lsa s se neleag mai mult dect se spune. Prin litot
se ocolete, adesea, o perifraz neateptat, expresia simpl,
prea categoric dar tocit a ideii i ajut totodat s exprime ori
modestia i politeea, ori sinceritatea, iar uneori chiar ironia
vorbitorului. Cnd cineva folosete litota, o face pentru a exprima
o judecat de valoare, cu pruden i modestie. Ocolul expresiei
directe se realizeaz prin negaie, o caracteristic gramatical a
litotei, obiectul ei fiind ntotdeauna de gen antifraz, asemntor
eufemismului i ironiei, de care se deosebete prin mesaj (Muti
de-o zi pe-o lume mic de se msur cu cotul M. Eminescu).
Hiperbola figur de insisten care const n exagerarea
expresiei, fie mrind, fie micornd imaginea obiectului (de
obicei, concret) peste limitele sale fireti. Hiperbola este generat
de impulsul unui sentiment puternic (de admiraie sau dispre, de
indignare i revolt) ori din nevoia irezistibil de a ridiculiza

obiectul (Toat floarea cea vestit a ntregului Apus M.

Eminescu).
Antiteza figur de stil care cont n asocierea, n acelai
enun sau context mai larg, a unor idei, imagini sau noiuni cu
sens contrar, menite s se pun n relief Page 27 of 28 una pe
cealalt (Ea un nger ce se roag El un demon ce viseaz M.
Eminescu).
Simbolul figur de stil ce const n reprezentarea generalului
prin particular, prin procedeul substituirii (simbolul florii albastre
M. Eminescu, simbolul plumbului G. Bacovia, simbolul luminii
L. Blaga).
Sinestezia (procedeu specific simbolist) figur de stil ce
presupune simultaneitatea unor senzaii de natur diferit (O
pictur parfumat cu vibrri de violet G. Bacovia).

Figurile sintactice
Repetiia procedeu ce presupune reluarea cu intenie aunor
cuvinte, structuri sau chiar fraze, cu scopul de a accentua
sentimente, stri, triri (Care vine, vine, vine, calc totul n
picioare M. Eminescu).
Enumeraia figur sintactic ce const n niruirea unor
termeni din aceeai categorie gramatical sau nrudii. Rolul
enumeraiei este acela de a atrage atenia asupra unor nsuiri /
caracteristici ale unor fiine, triri, sentimente, obiecte. (Usciv
aa cum este, garbovit i de nimic... M. Eminescu).
Inversiunea figur sintactic ce presupune schimbarea
ordinii cuvintelor ntrun enun. Inversiunea are rol afectiv,
accentuand anumite structuri ale textului (Lacul codrilor albastru
/ Nuferi galbeni l ncarc M. Eminescu).

Figurile de sunet
Aliteraia figur ce const n repetiia unor consoane (sau a
unor silabe), de obicei din rdcina cuvintelor, cu efect eufonic,
imitativ (onomatopeic) ori expresiv (simbolic); efectul aliteraiei

se obine, de cel mai multe ori, prin accentul afectiv pe care-l

poart sunetele repetate (Lun tu, stpn-a mrii, pe a lumii
bolt luneci Mihai Eminescu).
Asonana figur ce const n repetarea vocalei accentuate n
dou sau mai multe cuvinte; atunci cnd este vorba de omofonia
vocalei finale accentuate a versului, avem de-a face cu o rim
imperfect (Parc-ascult i parc-atept M. Eminescu).
Eufonia utilizarea unor sunete / grupuri de sunete muzicale,
armonioase, ce au ca efect o impresie acustic plcut (i
dac... M. Eminescu).

Imaginile artistice reprezint reflectarea subiectiv, artistic a

realitii, sunt produse ale imaginaiei creatoare. Imaginile
artistice transfigureaz realitatea n manier estetic,
determinat de viziunea scriitorului despre lume. Imaginile sunt
realizate cu ajutorul figurilor de stil i se caracterizeaz prin
expresivitate.
Imaginile vizuale transpun artistic un peisaj care poate fi
receptat de cititor prin simul visual (Dormeau adanc sicriele de
plumb G. Bacovia).
Imaginile auditive dezvolt elemente acustice, cu rol de a
reda cat mai expresiv atmosfera descris (i-amarnica-i strigare
starnea n slavi furtuna V. Voiculescu).
Imaginile olfactive propun transpunerea unei game de
mirosuri / parfumuri (Sub irul lung de mandri tei M.
Eminescu).

 Imaginile tactile transmit ideea unui obiect palpabil,

concret (Cu-ale tale brae albe, moi, rotunde, parfumate M.
Eminescu).
Imagini gustative antreneaz simul gustative al
receptorului (dulce ca o zi de var M. Eminescu).
Imaginile dinamice au rolul de a transmite ritmul n care se
desfaoar o anumit secven (Care vine, vine, vine, calc totul
n picioare M. Eminescu).
Imaginile statice transpun artistic senzaia de amortire a
peisajului (Niciun zbor n atmosfera, pe zapada - niciun pas V.
Alecsandri).

Elemente de prozodie

Versul / stihul este o unitate semantic i

sintactic ce formeaz un rand dintr-o
poezie. Versul este organizat dup norme de
rim, ritm, msur.

Rima este potrivirea eufonic a sunetelor de

la sfaritul a dou sau mai multe versuri,
ncepand cu ultima vocal accentuat. Rima
poate fi: mperecheat (a a b b), ncruciat
(a b a b), mbriat (a b b a), amestecat
(fr a respecta un tipar fix), vers alb (fr
rim).

Ritmul este armonia ce rezult din

succesiunea regulat a silabelor accentuate
i neaccentuate dintr-un vers. Ritmul poate
fi: trohaic, iambic, dactilic, amfibrahic,
anapestic, coriambic.

Msura reprezint numrul de silabe din

care este format un vers.

Strofa este o unitate dintr-o poezie,

construit dup anumite reguli formale sau

de coninut. Strofele pot fi: monovers (cu un

singur vers), distih (cu dou versuri), terin
(cu trei versuri), catren (cu patru versuri),
cvintet (cu cinci versuri), sextin (cu ase
versuri), polimorf (cu mai multe versuri).
3. Genul epic cuprinde opere literare care au naraiunea ca
mod de expunere predominant, care se mbin cu descrierea,
dialogul i monologul sau monologul interior.
Modurile de expunere

Naraiunea const n relatarea ntmplrilor. Naraiunea

poate fi subiectiv (atunci cnd naratorul este i personaj)
sau obiectiv (cnd naratorul nu este implicat n
evenimentele relatate).

Descrierea const n enumerarea caracteristicilor unui

tablou sau ale unui personaj.

Dialogul reprezint stilul direct, vorbirea direct dintre

personaje; este mijloc de caracterizare a personajelor.

Monologul reprezint tot stilul direct, dar exist un singur

emitor.

Momentele subiectului

Expoziiunea este primul moment al subiectului, care

fixeaz locul, timpul i introduce unele dintre personaje.

Intriga este elementul care declaneaz succesiunea de

ntmplri.

Desfurarea aciunii reprezint succesiunea

ntmplrilor.

Punctul culminant este momentul de maxim intensitate a

conflictului.

Deznodmntul reprezint finalizarea aciunii i rezolvarea

conflictelor.

Instanele comunicrii narrative

Autorul reprezint creatorul unei opere literare, persoana cu

o biografie real. Naratorul este principala instan narativ,
cel care relateaz evenimentele.

Personajele reprezint actanii evenimentelor narate.

Aciunea reprezint irul evenimentelor la care particip

personajele.

Conflictul este un element fundamental al operelor epice

sau dramatice, desemneaz starea de tensiune prin care se
motiveaz aciunea.

Conflictele pot fi:

o

exterioare - ntre personaje, convingeri, pricipii sau ntre

personaje i mediul n care triesc;

interioare - situaii de criz n existena unui personaj, se

petrec n contiina acestuia.

Perspectiva narativ definete punctul de vedere al

naratorului.
Poate fi:
Subiectiv: cnd se povestete la persoana I, iar naratorul se
implic afectiv n relatare;

Obiectiv: cnd se povestete la persoana a III-a, iar naratorul

nu se implic n relatare, ci rmne detaat, impersonal

Omniscienta naratorul tie tot despre personajele sale, acesta

fiind omniscient, omniprezent; focalizarea este zero;

o Focalizare intern naratorul este unul dintre personaje,

evenimentele fiind relatate dintr-un punct de vedere
subiectiv;
o Focalizare extern naratorul este imparial, tie mai puin
dect personajele.
Incipit este un concept prin care se definete formula
introductiv a unei opere literare; n general, fixeaz reperele

spaio-temporale, precum i elemente de portret al unor

personaje.
Finalul unei opere epice se definete prin modul n care se
rezolv conflictele. Cele dou concepte nu trebuie confundate cu
expoziiunea i deznodmntul.
Tehnici narrative:
Simetria presupune structura circular a unui text, incipitul
i finalul prezentnd personaje i evenimente similare;
nlnuirea presupune prezentarea evenimentelor n ordine
cronologic, de la cauz la efect;
Alternana presupune mpletirea a dou sau mai multe
planuri narative.
Contrapunctul conturarea mai multor planuri ale aciunii,
urmrite alternativ.
Memoria involuntar apare n romanul modern, este o
tehnic preluat de la scriitorul francez Marcel Proust; const
n rememorarea trecutului declanat de un stimul din
prezent.
Relaii temporale i spaiale:
Relaiile temporale se raporteaz la timpul desfurrii
aciunii; se poate vorbi despre timpul obiectiv (curgerea
normal a timpului) i timpul subiectiv (dilatarea sau
concentrarea timpului n funcie de modul n care este
perceput).
Relaiile spaiale presupun raportarea aciunii la locul
desfurrii acesteia.
Specii literare
Basmul reprezint o specie a genului epic n care se nareaz
ntmplri fabuloase, iar tema este lupta binelui mpotriva rului,
binele fiind ntotdeauna nvingtor.
Particulariti:

 prezena formulelor: iniiale sugereaz nedeterminarea

temporal i introduc cititorul n lumea ficiunii; mediane
sugereaz faptul c cititorul nu a depit lumea ficiunii, este
un mod de a capta atenia cititorului; finale marcheaz
ieirea cititorului din lumea ficiunii;
probele la care este supus eroul;
prezena cifrelor magice;
timp i spaiu nedeterminate;
personajelor fabuloase, cu puteri supranaturale;
existena unui element care distruge situaia iniial de
echilibru;
prezena personajelor i a obiectelor ajuttoare;
prezena motivelor specifice: mezinul curajos, cltoria
iniiatic, fntna, probele, jurmntul, pdurea-labirint etc.;
perspectiva narativ obiectiv i omniscient;
registrele stilistice pot varia, existnd o diferen ntre
discursul narativ i limbajul personajelor.
Exemple de basme culte:
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang;
Dnil Prepeleac de Ion Creang;
Zna Zorilor de Ioan Slavici;
Ft Frumos din lacrim de Mihai Eminescu.
Nuvela este o specie a genului epic, cu un singur fir narativ,
urmrind evoluia unui conflict i a personajului principal bine
individualizat. n general, naraiunea este obiectiv.
n funcie de curentul literar cruia i aparine, nuvela se poate
clasifica n:

romantic: Srmanul Dionis de Mihai Eminescu;

realist: Moara cu noroc de Ioan Slavici;

naturalist: n vreme de rzboi de I.L. Caragiale.

n funcie de coninut, nuvela se poate clasifica n:

istoric: Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi;

fantastic: La ignci de Mircea Eliade;

filosofic: Srmanul Dionis de Mihai Eminescu;

psihologic: Moara cu noroc de Ioan Slavici.

Romanul este specie a genului epic, cu aciune complex,

desfurat pe mai multe planuri, cu multe personaje i intrig
complicat.
Romanul se poate clasifica n:
a) Roman obiectiv: Ion de Liviu Rebreanu; Enigma Otiliei de G.
Clinescu
naraiunea obiectiv, omniscient;
planurile narative sunt clar delimitate;
se respect, n general, cronologia evenimentelor;
locul i timpul desfurrii aciunii sunt bine precizate.
b) Roman subiectiv: Ultima noapte de dragoste, ntia
noapte de rzboi de Camil Petrescu, Maitreyi de Mircea Eliade
naraiune subiectiv;
se orienteaz spre conflictul interior, spre analiza
psihologic;
cronologia nu este ntotdeauna respectat.
c) Roman tradiional: Mara, de Ioan Slavici
teme specifice: pmntul, motenirea;

 aciune clar, cronologic, subiect riguros construit;

sunt caracteristice conflictele exterioare;

personajele reprezint, de cele mai multe ori, tipologii;

perspectiva narativ este obiectiv.

b. Roman modern: Ultima noapte de dragoste, ntia noapte

de rzboi de Camil Petrescu
teme specifice: inadaptarea omului superior, cunoaterea,
iubirea (absolut);
aciunea nu mai respect neaprat cronologia, subiectul se
construiete din diverse experiene pe care le triete
personajul;
este caracteristic conflictul interior;
personajele sunt dilematice;
perspectiva narativ este subiectiv.