AUDIOMETRIA.

PROTEZE
AUDITIVE SI RECUPERAREA
VORBIRII.

Proiect realizat de:

LEHACI ADRIANA-PETRONELA
SPECIALIZARE: BFKT, AN 2.

Audiometria. Proteze auditive. Recuperarea vorbirii.

Testul auditiv (audiometria) face parte din examinarea urechii si evalueaza capacitatea
unei persoane de a auzi, prin masurarea abilitatii sunetelor de a ajunge la creier.
Sunetele sunt, de fapt, vibratii aflate in mediul inconjurator, de frecvente si intensitati
diferite; aerul din canalele si oasele de la nivelul urechii si a craniului, ajuta aceste
vibratii sa parcurga drumul dintre ureche si creier, unde sunt "auzite". Testele auditive
determina prezenta hipoacuziei (scaderea capacitatii de a auzi), cat de severa este si
care este cauza aparitiei acesteia. Testele auditive ajuta la determinarea felului de
hipoacuzie, prin masurarea capacitatii sunetelor de a ajunge in urechea interna prin
canalul auditiv (aerul - conduce sunetele) si de a se transmite prin intermediul oaselor
(oasele conducatoare de sunete). Majoritatea testelor auditive cer pacientului sa
raspunda la o serie de cuvinte spuse pe tonalitati diferite, dar sunt si teste auditive ce nu
necesita raspuns.
Indicatii
Testele auditive sunt efectuate pentru:
-screeningul sugarilor si copiilor pentru probleme auditive ce pot interfera cu
abilitatea acestora de a invata, vorbi sau de a intelege limbajul
-screeningul copiilor si adolescentilor pentru a evidentia o posibila pierdere a
auzului; auzul ar trebui verificat la fiecare vizita la medic; la copii, un auz
normal este important pentru o dezvoltare corespunzatoare a vorbirii; o parte
din problemele de vorbire, invatare sau de comportament ale copiilor, sunt
determinate de tulburari ale auzului; Academia Americana de Pediatrie
recomanda efectuarea unui test auditiv la varstele de 4, 12, 15 si 18 ani
-ca parte a examinarii fizice de rutina; in general, daca nu se suspecteaza o
hipoacuzie, este suficient numai testul in care se soptesc cuvintele
-a evalua o posibila pierderea a auzului la o persoana ce a observat o
problema persistenta auditiva, la una sau la ambele urechi, sau care are
dificultati
de
a
intelege
cuvintele
dintr-o
conversatie
-screeningul problemelor auditive al adultilor: deseori, este diagnosticata
gresit o diminuare a capacitatii mentale la varstnici datorita hipoacuziei (de
exemplu, daca o persoana pare sa nu asculte sau sa raspunda la o
conversatie)
-screeningul persoanelor ce sunt supuse in mod repetat la zgomote intense
sau
care
iau
anumite
antibiotice,
precum
gentamicina
-determinarea tipului si gravitatii hipoacuziei (conductiva, neurosenzoriala
sau
ambele):
-in hipoacuzia conductiva, transmiterea sunetelor (conducerea) este blocata
si
nu
poate
trece
spre
urechea
interna
-in hipoacuzia neurosenzoriala, sunetele ajung la nivelul urechii interne, dar o
problema a nervilor auditivi sau, mai rar, a creierului, impiedica auzul.
Rezultate

Testele auditive sunt parte integranta a examinarii urechii si evalueaza capacitatea unei
persoane de a auzi.
Limita auzului in
Gradul de severitate
Capacitatea de a auzi
decibeli
al hipoacuziei
limbajul
025 dB

Nici unul

Fara dificultate

2640 dB

Usor

Dificultate la un discurs
care se aude vag sau de
la distanta

4155 dB

Moderat

Dificultate de a auzi o
conversatie

5670 dB

Moderat-sever

Discursul trebuie sa fie

tare; dificultate de a auzi
conversatia intr-un grup

7190 dB

Sever

Dificultatea de a auzi un
discurs vorbit tare;
intelege numai cuvintele
tipate sau amplificate

91+ dB

Profund

Poate sa nu inteleaga un
discurs amplificat.

Sunetul este descris in functie de frecventa si intensitate. Limita auzului este data de cat
de tare trebuie sa fie un sunet de o anumita frecventa, pentru a fi auzit.
Frecventa sau nivelul, (indiferent daca sunetul este jos sau inalt) este masurata in
vibratii pe secunda sau hertzi (Hz). Urechea umana poate auzi in mod normal frecvente
de la foarte joase, in jurul a 16 Hz, pana la foarte inalte, in jur de 20 000 Hz. Frecventa
unei conversatii normale ce se desfasoara intr-un loc linistit, se intinde pe o plaja de la
500
Hz
la
2000
Hz.
Intensitatea, sau puterea, este masurata in decibeli (dB). Intervalul normal (limita
inferioara) al auzului este intre 0 si 25 dB. In cazul copiilor, intervalul normal minim este
intre 0 si 15 dB. Un rezultat normal arata ca auzul ambelor urechi se incadreaza in
aceste
intervale.
Tabelul de mai jos arata legatura dintre cat de puternic trebuie sa fie un sunet pentru a fi
auzit si gradul hipoacuziei la adulti:
Normal

-pacientul aude cuvintele soptite

-aude la fel in ambele urechi tonurile
-poate sa repete 90% pana la 95% din cuvintele spuse la

testul de recunoastere
-microfonul detecteaza emisiile urechii interne la testul
emisiilor otoacustice
-audiograma potentialelor evocate arata o functie normala a
nervilor auditivi
-nu poate auzi cuvintele soptite, sau le poate auzi numai cu
o ureche
-aude in mod diferit tonurile in cele doua urechi
Anormal

-poate auzi numai anumite sunete, la un numar crescut de

decibeli
-poate auzi sunetele, dar nu poate intelege cuvintele
-nu sunt detectate emisii din urechea interna in testul
emisiilor otoacustice
-audiograma potentialelor evocate arata ca nervii auditivi
nu functioneaza normal.

Factorii ce pot modifica rezultatele testului

Factorii ce pot influenta acuratetea sau rezultatul testului sunt:
-imposibilitatea de a coopera, urma instructiunile sau de a intelege suficient de bine
limbajul, pentru a raspunde in timpul testelor; este dificila efectuarea testelor auditive la
copiii
mici
sau
la
adultii
care
au
inabilitati
fizice
sau
mentale
-probleme ale aparaturii, precum casti sparte sau care nu se potrivesc, un audiometru
necalibrat
sau
prezenta
zgomotului
de
fond
-dificultate de a vorbi sau de a intelege limbajul celui care efectueaza testarea
-viroza
respiratorie sau
o infectie
a
urechii recenta
-pacientul a stat in ultimele 16 ore in zgomot puternic.

Ce este o proteza auditiva?

Rolul protezelor auditive este acela de a amplifica sunetele si nu de a restaura functia
auditiva alterata. Eficacitatea lor depinde de doi factori importanti: natura si gradul
pierderii auzului.

Tipurile de proteze auditive:

Proteza auditiva retroauriculara (BTE) asa cum indica numele sau, acest tip de
proteza este amplasat in spatele pavilionului urechii. Contine un microfon, un
amplificator si un receptor. Corpul protezei auditive este instalat in spatele urechii, fiind
ancorat cu ajutorul unei piese numite oliva. Aceasta ghideaza sunetul si este realizata
dupa mulajul urechii.
Proteza auditiva receptor-in-canal (RIC) - asa cum indica numele sau, acest tip de
proteza reprezinta un hibrid intre tehnologia retroauriculara si intraauriculara. Alegerea
perfecta pentru pacientii noi.
Proteza auditiva intraauriculara Conca (ITE) acest tip de proteza se instaleaza
direct in conca (depresiunea centrala a pavilionului urechii), prelungindu-se in conductul
auditiv extern. Toate partile protezei sunt plasate intr-un tub adaptat dimensiunilor
urechii.
Proteza auditiva intraauriculara Canal (ITC) functioneaza in acelasi mod ca si tipul
precedent de proteza, dar dimensiunile sale reduse o fac mai putin vizibila.
Proteza auditiva intraauriculara Complet in canal (CIC) acest tip de proteza este
utilizat pentru hipoacuzia usoara spre moderata. Datorita dimensiunilor sale, proteza
este aproape invizibila. Functionarea sa este similara celorlalte tipuri de proteze auditive
intraauriculare.
Pe cine pot ele ajuta?
Protezele auditive sunt de ajutor persoanelor cu pierderea usoara, moderata sau
profunda a auzului, care poate fi provocata de:
~ afectarea celulelor senzoriale in procesul de imbatranire
~ expunerea la zgomote puternice
~ reactia la medicamente
~ factori genetici (mostenirea de la un membru al familie).
Componentele unei proteze auditive
Protezele auditive functioneaza prin captarea sunetului, amplificandu-l si trimitandu-l
prin canalul urechii, catre urechea medie unde sunt nervii auditivi.
Protezele auditive fac sunetul mai puternic. Sunt mai multe tipuri si stiluri de proteze
auditive din care puteti alege, dar toate au parti similare:
~ o baterie miniaturala care alimenteaza toate componentele protezei auditive;
~ o casca care trimite sunetul amplificat la urechea externa;
~ un microfon care capteaza semnalul sonor;
~ un amplificator care amplifica semnalul;
~ anumite proteze auditive au un procesor digital care poate ajuta la anularea parazitilor
sau modifica sunetul pentru a-l face mai puternic.
Cu ajutorul unui audiolog, veti putea avea o proteza auditiva personalizata conform:
~ nivelului dumneavoastra de pierdere a auzului;
~ formei urechii dumneavoastra;
~ setarilor comune de sunet, precum: mediu linistit, restaurant, televizonr, ascultarea
muzicii etc.

Care sunt beneficiile unei proteze auditive?

Multe persoane cu proteze auditive raporteaza ca:
~ le ajuta sa inteleaga mai bine vorbirea in cele mai diverse situatii;
~ le permite o mai buna participare la intalniri de grup si sedinte;
~ aud sunetele usoare, incete pe care este posibil sa nu le fi auzit de mai multi ani.
Daca aveti in vedere achizitionarea unei proteze auditive, va rugam sa va adresati
audiologului dumneavoastra.

Despre terapia copiilor cu handicap

Metode specifice sunt dezvoltate in special n vederea cresterii
autonomiei acestor copii.
Un bun terapeut trebuie sa dispuna de abilitatea de a interfera
asupra starilor mentale ale acestor persoane, abilitatea de a utiliza aceste
informatii pentru a interpreta ceea ce spun,abilitatea de a da un sens
comportamentului lor si de a face predictii asupra comportamentului lor in
viitor. Trebuie sa aive abilitatea de a citii gandurile care se bazeaza pe
principiul:a vedea conduce la a cunoaste, citii dorintele (un copil de 2 ani
intelege ca batutul din picior inseamna nerabdare), citii emotiile (expresii
faciale: bucurie, tristete, furie etc.) si jocul symbolic(ex. banana telefon).
Copii cu autism nu au capacitatea de a: lua in considerare ce stiu
altii, de a negocia relatia de prietenie prin citirea si raspunderea la
intentii, de a citi nivelul de interes din vorbirea celuilalt, de a anticipa ce ar
putea cineva gandi din actiunile acestuia, de a intelege greselile altora,
motivatia actiunilor, de a folosi adecvat comportamentele non-verbale
precum: privirea ochi in ochi, expresia faciala a emotiilor, postura corpului
si gesturile care exprima interactiunea sociala, capacitatea de a initia si
dezvolta relatii cu cei de aceeasi varsta, nevoia de a cauta motive de bucurie
in relatia cu alte persoane (exprimate prin incapacitatea de a se bucura
aratand, cautand sau aducand un obiect de interes comun), absenta
reciprocitatii emotionale si sociale.
De aceea sunt necesare : prezentarea de fotografii si desene
schematice ale expresiilor faciale, prezentarea de situatii de dorinte si de
situatii de determinare a emotiilor.
Comunicarea este afectata de: intarzierea sau absenta totala a
dezvoltarii limbajului vorbit la copiii cu un limbaj adecvat este prezentata o
inabilitate profunda de a initia si sustine o conversatie cu alte persoane,
folosirea unui limbaj stereotip si repetitiv sau idiosincratic, absenta unui joc
social-imitativ, limbajul verbal este insuficient dezvoltat si nu este
acompaniat de limbajul non-verbal, incapacitate si esec in initierea si

sustinerea conversatiei, limbajul este stereotip si repetitiv, cu utilizarea de

cuvinte si fraze idiosincratice, jocul imitativ este sarac.
Comportamentele copiilor cu autism sunt stereotipe precum falfaitul
mainilor, topait, mers pe varfuri, leganat, cei mai multi dintre ei au un
grad crescut de hiperactivitate motorie, copilul autist poate avea gesturi,
atitudini, miscari faciale sau posturi stereotipe pe care le poate mentine un
timp indelungat, examineaza obiectele straine mirosindu-le sau atingandu-le
cu limba, pipaindu-le structura, ascultand zgomotul pe care il fac, pare uneori
fascinat de ceea ce descopera, poate repeta in mod stereotip diferite sunete
fara valoare de comunicare, sunete pe care le poate inlocui cu altele dupa
catva timp.
Comportamentul este afectat de: preocuparea anormala ca interes si
intensitate pentru un comportament stereotip si repetitiv, inflexibilitate la
schimbare, aderenta nefunctionala la ritualuri specifice sau la rutina,
manierisme motorii stereotipe si repetitive (rasuciri ale degetelor, mainilor,
fluturari ale mainilor, miscari complexe ale intregului corp), preocuparea
permanenta pentru o anumita parte a unui obiect, functionarea anormala sau
intarzierea in dezvoltarea a cel putin uneia dintre urmatoarele arii de
dezvoltare, cu debutul inainte de 3ani: interactiunea sociala, limbajul folosit
in relatie cu comunicarea sociala, jocul simbolic si imaginativ, copiii pot avea
preocupari si interese anormale in continutul lor si in intensitatea cu care se
manifesta, pot avea uneori o aderenta exagerata pentru rutine si ritualuri
proprii, comportament motor stereotip si repetitiv, cu fluturarea mainilor,
rotirea lor si rotirea intregului corp, preocupari pentru joc stereotip si parti
ale obiectelor, sau cu obiecte nefunctionale; miroase, atinge cu limba, sau
asculta zgomotul obiectelor.
Exista un mare deficit in exprimarea afectiunii si in initierea
interactiunii sociale: copilul se poarta de parca n-ar observa ceea ce se
intampla in jurul lui, are o atitudine indifernta chiar cu persoanele cele mai
apropiate, este dezinteresat de discutia cu ceilalti, nu arata preocupare
pentru a-si exprima sentimentele sau emotiile, nu-si exteriorizeaza dorintele,
nu simte nevoia sa fie mangaiat, laudat, nu plange daca se loveste, pare
neatent la obiectele din jur, nu priveste interlocutorul in ochi, dand impresia
ca se uita in gol, nu i se poate capta atentia sau interesul, foarte rar privesc
adultul in ochi; pot avea contact vizual doar pentru foarte putin timp si pote
fi atras numai de obiectul care ii preocupa in mod special, nu se joaca cu alti
copii, copilul autist prefera jocurile solitare, stereotipe, sarace, neelaborate,
copiii autisti au aceasta incapacitate profunda de a relationa empatic cu
propria mama sau cu alte persoana.
La copilul cu autism limbajul fie este absent, fie exista, dar are cateva
particularitati specifice autismului.

Cercetarile arata ca ca pana la 50% din copii autisti raman fara limbaj,
copilul pare ca nu intelege ce i se spune sau intelege dar nu raspunde sau
raspunsul este relativ rareori utilizeaza limbajul nonverbal, aratand cu
degetul obiectul pe care il doreste sau ia mana mamei pentru a arata obiectul
dorit. In momentul in care reusim achizitionarea limbajului la un copil cu
autism trebuie sa avem in vedere ca nu cumva sa se piarda functia de
comunicare, sa se inteleaga exact sensul cuvintelor si a frazelor, sa se
utilizeze limbajul in contextul adecvat, sa inteleaga exact cuvantul nou
invatat si sa faca asocieri corecte in orice context bazandu-se pe atribute
functionale, sa inteleaga cuvintele cu mai multe sensuri, sa inteleaga exact
verbele a da si a lua cat si utilizarea pronumelui personal la persoana I;
dupa ce este instalata ecolalia aceasta trebuie indepartata, trebuie invatati sa
isi exprime emotiile prin tonul vocii si sa se evite repetarea intonatiei. Copiii
autisti trebuie invatati sa poarte o conversatie si sa o mentina. Trebuie
invatati sa ne priveasca in ochi, sa anticipeze sensul conversatiei de fapt nu
sunt interesati sa o faca. Trebuie invatati sa raspunda la cat mai multe
intrebari, sa foloseasca gesturile pentru a comunica.
Rezistenta la schimbare este greu de atins, orice modificare in mediul
lor si in stereotipul lor de viata poate declansa o stare emotionala
accentuata, cu tipete si agitatie bizara, prefera reclamele, insista sa se
imbrace cu aceleasi haine, obiectelor din casa trebuie sa li se respecte locul,
trebuie respectat acelasi drum spre parc altfel se pot declansa reactii
catastrofice.
Copii autisti prefera sa se joace cu obiecte, nu cu jucarii, de aceea ei
trebuie invatati sa se joace cu jucariile, trebuie dezobijnuiti sa scape de
anumite atasamente bizare cum ar fi: un ciob, o cheie, o sfoara, o cutiuta, o
bucata de material, o carte, fata de sunetul apei care curge, fata de
fosnetul hartiei, pot invarti sau atinge la nesfarsit un obiect numai pentru
sunetul pe care-l produce etc. Modificarile de ritual duc la anxietate si agitatie
extrema. Se pot trage de par, se pot lovi in piept, isi pot musca degetul, se
pot lovi peste fata pana se invinetesc. Parca nu simt durerea, nici a lor dar
nici a altora.

Recuperarea limbajului dup accidentul

vascular cerebral
Muli dintre pacienii care sufer un accident vascular cerebral pe partea dreapt a
creierului, unde se afl centrul limbajului, rmn cu tulburri de limbaj. Acestea se
nscriu ntr-o tulburare numit de specialiti afazie, care presupune att afectarea
pronuniei i a capacitii de nelegere a sensului cuvintelor, ct i a limbajului scris-citit.
Intervenia logopedic trebuie s nceap imediat ce pacientul are semnele vitale stabile
i este contient. Etapele de lucru vor fi adaptate fiecrui pacient, n funcie de abilitile

cu care a rmas dup accident: coordonarea musculaturii aparatului fono-articular,

articularea/pronunia, capacitatea de nelegere a limbajului, acuitatea auditiv, percepia
tactil. Procesul terapeutic este construit practic pe resursele pacientului, care sunt
identificate i mbuntite cu ajutorul logopedului.
Terapia logopedic urmrete recuperarea limbajului sub toate formele sale: verbal,
scris-citit, socotit. Asta nseamn ca pacientul s pronune corect sunetele i cuvintele,
s formuleze fraze logice, s neleag sensul fiecrui cuvnt pe care l pronun sau l
aude, s scrie, s citeasc i s socoteasc. n cazul n care pacientul este preluat mut
afazie motorie total , el trebuie demutizat, adic ajutat s emit din nou sunete,
corzile sale vocale s nvee din nou s vibreze.
Exerciii de pronunie, citit, scris
Terapia debuteaz cu exerciii specifice, prin care pacientul renva s-i controleze
respiraia i musculatura aparatului fono-articular (buze, limb, obraji, palat moale, luet,
corzi vocale). n momentul n care pacientul i poate coordona muchii implicai n actul
vorbirii, se trece la emiterea de sunete la nceput cu ajutorul logopedului, apoi singur.
Dup care urmeaz pronunia silabelor de dou, trei i patru sunete, explic logopedul
tefania Budacu.
Verificarea cititului se face treptat, logopedul folosind o tbli magnetic i litere din
plastic. Pacientul trebuie s recunoasc literele aezate pe tbli, s citeasc de pe
tbli cuvinte formate din dou litere, din trei litere (mai, cai, dai, vai, val), din patru litere
(mama, tata, dou, nou). Pentru verificarea scrisului se folosete, la nceput, tot tblia
cu litere magnetice, doar c n acest caz procesul este invers celui de mai sus, adic
pacientul este cel care alege literele pe care logopedul le cere. Iat exerciiile: s aleag
i s aeze pe tbli una dintre literele avute la dispoziie, s formeze cuvinte din dou
litere, apoi din trei i patru litere.
n alte secvene ale terapiei, logopedul urmrete dac pacientul reuete s identifice
diverse forme i figuri geometrice, culorile i nuanele. Totodat, terapeutul verific dac
pacientul se poate orienta n spaiu i n timp.
Suferina psihic
n cazul accidentului vascular cerebral, logopedia nu nseamn doar corectarea
tulburrilor de limbaj, ci i susinerea pacientului din punct de vedere afectiv i
motivaional. Un rol important al logopedului l reprezint ncurajarea pacientului i
nlturarea strii de negativism fa de ntregul proces de recuperare (medicamente,
kinetoterapie, logopedie etc.). Din momentul declanrii bolii, pacienii se vd dintr-o
dat n imposibilitatea de a se deplasa, de a se autoservi i de a comunica. Majoritatea
celor care au fcut un accident vascular cerebral vor trebui s nvee din nou s
vorbeasc, s scrie i s citeasc. n opinia tefaniei Budacu, pentru muli handicapul
poate prea mai mare dect este i starea de dezndejde poate fi un factor agravant,
care s mping bolnavul n depresie. Terapeutul trebuie s in seama de suferina
psihic a pacientului. Trebuie avut grij s nu i se creeze sentimentul inutilitii, al
dezastrului care s-a produs, ci dimpotriv s fie motivat s lucreze pentru recuperare.
Un pacient optimist, care crede n reuita terapiei, se va strdui s duc la ndeplinire tot
ce i cere terapeutul. n schimb, pacientul depresiv nu va avea putere s lucreze la
adevrata capacitate, pierznd pe parcurs o parte din ansele pe care le-a avut la
nceputul terapiei.

Rolul familiei
Prinii, familia, prietenii i personalul medical au un rol major n motivarea pacientului
de a persevera n recuperare i de a avea o atitudine optimist. Familia trebuie s-i
arate dragoste i toleran, s l ncurajeze s spere i s suporte procedurile de
recuperare, care uneori sunt dureroase. Dar att medicii, ct i familia trebuie s
gseasc o cale de mijloc n sprijinirea pacientului. Nici nu l vor agasa sau amenina n
dorina recuperrii, crendu-i stri de angoas i team de nereuit, dar nici nu i vor
induce ideea c starea lui se va mbunti indiferent de efortul depus. Logopedul
tefania Budacu a constatat o evoluie mult mai lent i cu rezultate mult mai slabe n
cazul pacienilor care nu sunt susinui afectiv de familie.
TERAPIE DE DURAT. Recuperarea limbajului este o aciune complex i de lung
durat, uneori foarte solicitant pentru pacient. Adesea afazia este asociat cu apraxia
buco-lingual, tulburare care afecteaz nu doar vorbirea, ci toate micrile gurii i feei i
care complic mult recuperarea. Vrsta i amploarea accidentului influeneaz
recuperarea. Pacienii mai tineri se refac de obicei mai repede dect cei n vrst, iar
pacienii cu accidente vasculare ischemice evolueaz mai bine dect cei cu accidente
hemoragice.
ROL. Logopedia contribuie la reintegrarea n familie, comunitate i societate a
pacientului cu accident vascular cerebral prin recuperarea total a limbajului sau cel
puin prin mbuntirea capacitii de comunicare a pacientului.
Dincolo de manuale i teorii, scheme de lucru i programe de intervenie, logopedul
trebuie s aib curajul de a ncerca procedee noi, care pot ajuta pacientul. Totodat,
logopedul are datoria de a nu crea false sperane pacienilor i familiilor acestora, ci de a
prezenta n mod realist evoluia bolnavului.