Sunteți pe pagina 1din 6

Alexandru Macedonski

Noaptea de decembrie
Pustie si alb e camera moart...
Si focul sub vatr se stinge scrumit...-Poetul, lturi, trsnit st de soart,
Cu nici o schinteie n ochiu-adormit...
Iar geniu-i mare e-aproape un mit...
Si nici o schinteie n ochiu-adormit.
Pustie si alb e-ntinsa cmpie...
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit...
Slbatic fiar, rstristea-l sfsie
Si luna priveste cu ochiu-otelit...--,
E-n negura noptii un alb monolit...
Si luna priveste cu ochiu-otelit.
Nmetii de umbr n juru-i s-adun...
Fptura de hum de mult a pierit
Dar fruntea, tot mndr, rmne n lun -Chiar alba odaie n noapte-a murit...-Fptura de hum de mult a pierit.
E moart odaia, si mort e poetul...-n zare, lupi groaznici s-aud, rgusit,
Cum latr, cum url, cum urc, cu-ncetul,
Un tremol sinistru de vnt-nbusit...
Iar crivtul tip... -- dar el ce-a gresit?
Un haos urgia se face cu-ncetul.
Urgia e mare si-n gndu-i, si-afar,
Si luna e rece n el, si pe cer...
Si bezna lungeste o strasnic ghear,
Si lumile umbrei chiar fruntea i-o cer...
Si luna e rece n el, si pe cer.
Dar scrumul sub vatr, deodat, clipeste...
Pe ziduri, alearg albastre nluci...
O flacr vie pe cos izbucneste,

Se urc, palpit, trosneste, vorbeste...


-- "Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?"
Si flacra spune: "Aduc inspirarea...
Ascult, si cnt, si tnr refii...-n slava-nvierei neaca oftarea...
Avut si puternic emir voi s fii".
Si flacra spune: "Aduc inspirarea"
Si-n alb odaie alearg vibrarea.
Rstristea zpezei de-afar dispare...
Deasupr-i e aur, si aur e-n zare,-Si iat-l emirul orasului rar...
Palatele sale sunt albe fantasme,
S-ascund printre frunze cu poame din basme,
Privindu-se-n luciul prului clar.
Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul...-Prin aer, petale de roze plutesc...
Mtasea-nflorit mrit cu firul
Nuante, ce-n umbr, ncet, vestejesc...-Havuzele cnta... -- voci limpezi soptesc...
Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul.
Si el e emirul, si are-n tezaur,
Movile nalte de-argint si de aur,
Si jaruri de pietre cu flcri de sori;
Hangare-n tot locul, oteluri cumplite -n grajduri, cai repezi cu foc n copite,
Si ochi mprejuru-i -- ori spuz, ori flori.
Bagdadul! cer galben si roz ce palpit,
Rai de-aripi de vise, si rai de grdini,
Argint de izvoare, si zare-aurit -Bagdadul, poiana de roze si crini -Djamii -- minarete -- si cer ce palpit.
Si el e emirul, si toate le are.
E tnr, e farmec, e trsnet, e zeu,
Dar zilnic se simte furat de-o visare...
Spre Meka se duce cu gndul mereu,
Si-n fata dorintei -- ce este -- dispare -Iar el e emirul, si toate le are.
Spre Meka-l rpeste credinta -- vointa,
Cetatea preasfnt l cheam n ea,

i cere simtirea, i cere fiinta,


i vrea frumusetea -- tot sufletu-i vrea -Din tlpli pn-n crestet i cere fiinta.
Dar Meka e-n zarea de flcari -- departe -De ea o pustie imens-l desparte
Si prad pustiei cti oameni nu cad?
Pustia e-o mare aprins de soare,
Nici cntec de paseri, nici pomi, nici izvoare -Si dulce eviata n rozul Bagdad.
Si dulce e viata n sli de-alabastru,
Sub bolti lucitoare de-argint si de-azur,
n vie lumina tronnd ca un astru,
Cu albele forme de silfi mprejur,
n ochi cu lumina din lotusu-albastru.
Dar iat si ziua cnd robii si-armeaza...
Cmile gteste, si negrii-armsari,
Convoiul se-nsira -- n zori schinteiaza,
Porneste cu zgomot, -- multimea-l urmeaz
Spre porti npustita cu mici si cu mari.
Si el ce e-n frunte pe-o alb cmil,
Jar viu de lumina sub rosu-oranisc,
S-opreste, o clipa, pe verdele pisc,
Privindu-si orasul n roza idil...
S-opreste, o clipa, pe verdele pisc...
Din ochiul su mare o lacrim pic,
Pe cnd pe sub dealuri, al soarelui disc
n gloria-i de-aur ncet se ridic...
Si lacrima, clar, luceste si pic...
Din apa fntnei pe care o stie
n urma, mai cere, o dat, s bea...
Curmalii-o-nfasoar c-o umbr-albstrie...
Aceeasi e apa spre care venea
Copil, s-si alinte blondetea n ea -Si-ntreag, fntna, e tot cum o stie.
E tot cum o stie, -- dar searbd la fat,
Sub magica-i umbr, un om se rsfat...
Mai slut e ca iadul, zdrentros, si pocit,
Hoit jalnic de bube -- de drum prfuit,
Viclean la privire, si searbad la fata.

De nume-l ntreaba emirul, deodat,


Si-acesta-i rspunde cu vocea ciudat:
-- La Meka plecat-am a merge si eu...
-- La Meka?... La Meka?... si vocea ciudat:
-- La Meka! La Meka! rsuna mereu.
Si pleac drumetul pe-un drum ce coteste...
Pocit, schiop si searbd, abia se trste...
Si drumu-ocoleste mai mult -- tot mai mult,
Dar mica potec sub pomi serpuieste,
O tnr umbr de soare-l fereste,
Auzu-i se umple de-un vesel tumult,
Si drumu-ocoleste mai mult -- tot mai mult.
Iar el, el emirul,de-asrmenea pleac -Pustia-l asteapt n largu-i s-o treac...
Prin prafu-i se-nsir cmile si cai,
Se mistuie-n soare Bagdadul, si piere
Mai sters dect rozul de flori efemere,
Mai stins dect visul pierdutului rai.
n largu-i, pustia, s treac-l asteapt...
Si el nainteaz -- si calea e dreapt -E dreapt -- tot dreapt -- dar zilele curg,
Si foc e n aer, n zori, si-n amurg -Si el nainteaz -- dar zilele curg.
Nici urm de ierburi, nici pomi, nici izvoare...
Si el nainteaz sub flcri de soare...
n ochi o nluca de snge -- n gt
Un chin fr margini de sete-arztoare...
Nesip, si deasupra, cer rosu -- si-att. -Si toti nainteaz sub flcri de soare.
Si tot fr margini pustia se-ntinde,
Si tot nu s-arat orasul preasfnt -Nimic n-o sfrseste n zori cnd s-aprinde,
Si n-o-nvioreaz suflare de vnt -Luceste, vibreaz, si-ntruna se-ntinde.
Abia ici si colo, gsesc, cteodat,
Verdeat de oaz cu dor asteptat...
Sgeat, alearg cal alb si cal murg,
Cmilele-alearg sgeat si ele,
La cntecul apei se fac usurele...
Izvor sau citerna n clipa le scurg --

Dar chinul rencepe -- si zilele curg.


Si tot nu s-arat nluca sublima...
Si apa, n foale, descreste mereu...
Cnd calul, cnd omul, s-abate victim,
Iar mersul se face din greu, si mai greu...
Cu trei si cu patru, mor toti plini de zile,
Dragi tineri, cai ageri, si mndre cmile.
Si tot nu s-arat cetatea de vise...
Merindele, zilnic, n tristi se sfrsesc...
Prdalnice zboruri de paseri sosesc...
S-arunc pe lesuri cu ciocuri deschise,
Cmile, cai, oameni cad, pier, se rresc...
Doar negrele paseri mereu se-nmultesc -Si tot nu s-arat cetatea din vise.
Cetatea din vise departe e nc,
Si vine si ziua cumplit, cnd el,
Rmas din toti singur, sub cer de otel,
Pe minte isi simte o noapte adnc... -Cnd setea, cnd foamea --, grozave la fel.
Pe piept, ori pe pntec, i pun cte-o stnc
Prin aeru-n flcri, sub cerul de-otel.
Pierduti sunt toti robii, cu cai, cu cmile...
Sub aeru-n flcri, zac rosi movile.
Nainte -- n laturi -- napoi -- peste tot.,
Oribil palpit aceeasi culoare...
E-aprins chiar plmnul hrnit cu dogoare,
Iar ochii se uit zadarnic, ct pot -Tot rosu de snge zresc peste tot
Sub aeru-n flcri al lungilor zile.
Si foamea se face mai mare -- mai mare,
Si zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare...
Bat tmplele... -- ochii sunt demoni cumpliti...
Cutremur e setea, s-a foamei simtire
E sarpe, ducndu-si a ei zvrcolire
n pntec, n snge, n nervii-ndrjiti... -Bat tmplele... -- ochii sunt demoni cumpliti.
Abia pseste camila ce-l poarta...
Speranta, chiar dnsa, e-n sufletu-i moart... -Dar iat... -- prere s fie, sau ea?...
n zarea de flcri, n zarea de snge,
Luceste... -- Emirul puterea si-o strnge...--

Chiar portile albe le poate vedea...


E Meka! E Meka! s-alearg spre ea.
Spre albele ziduri, alearg -- alearg,
Si albele ziduri, lucesc -- strlucesc, -Dar Meka ncepe si dnsa s mearg
Cu pasuri, ce-n fundul de zri o rpesc,
Si albele ziduri, lucesc -- strlucesc!
Ca gndul alearg spre alba nluc,
Spre poamele de-aur din visu-i ceresc...
Cmila, ct poate, grbeste s-l duc...
Dar visu-i nu este un vis omenesc -Si poamele de-aur lucesc -- strlucesc -Iar alba cetatea rmne nluc.
Rmne nluc, dar tot o zareste
Cu porti de topaze, cu turnuri de-argint,
Si tot ctre ele s-ajung zoreste,
Cu toate c stie prea bine c-l mint
Si porti de topaze, si turnuri de-argint.
Rmne nluc n zarea pustiei
Regina trufas, regina magiei,
Frumoasa lui Meka -- tot visul tintit,
Si vede pe-o iazm c-i trece sub poart...
Pe cnd sovieste cmila ce-l poart...
Si-n Meka strbate drumetul pocit,
Plecat schiop si searbd pe drumul cotit -Pe cnd sovieste cmila ce-l poart...
Si moare emirul sub jarul pustiei -Si focu-n odaie se stinge si el,
Iar lupii tot url pe-ntinsul cmpiei,
Si frigul se face un brici de otel...
Dar luna cea rece, s-acea dusmnie
De lupi care url -- s-acea srcie
Ce-alunec zilnic spre ultima treapt,
Sunt toate pustia din calea cea dreapt,
S-acea izolare, s-acea dezolare,
Sunt Meka cereasc, sunt Meka cea mare..
Murit-a emirul sub jarul pustiei.