Sunteți pe pagina 1din 15

Homeostazia corpului

uman

Homeostazia umana este un termen


derivat din grecescul homeo sau la
fel si stasis sau stabil, semnificind a
ramine stabil sau a ramine la fel.

Corpul uman controleaza o multitudine de


interactiuni complexe pentru a mentine echilibrul
sau pentru a face sistemele sa functioneze la o rata
normala. Aceste interactiuni din corp faciliteaza
modificari compensatorii de sustinere a functiilor
fizice si psihice. Acest proces este esential
supravietuirii individului si a specie noastre. Ficatul,
rinichii si creierul (hipotalamusul, sistemul nervos
autonomy si sistemul endocrin) ajuta la mentinerea
homeostaziei. Ficatul este responsabil de
metabolizarea substantelor toxice si de mentinerea
metabolismului carbohidrat. Rinichii sunt
responsabili de reglarea nivelelor de apa din singe,
re-absorbtia substantelor in singe, mentinerea
nivelelor de sare si ionice in singe, reglarea pH-ului
sangvin si de excretia ureei si a altor deseuri

Incapacitatea mentinerii homeostaziei poate


conduce la deces sau la o boala, o conditie
cunoscuta drept dezechilibru homeostazic.

De exemplu, insuficienta cardiaca poate apare cind


mecanismele de feedback negativ sunt suprasolicitate si
depasite, controlul fiind preluat de mecanismele distructive de
feedback pozitiv. Alte boli care rezulta dintr-un dezechilibru
homeostazic includ diabetul, deshidratarea, hipoglicemia,
hiperglicemia, guta si oricare boala cauzata de prezenta unei
toxine in fluxul sangvin.

MECANISMELE DE CONTROL ALE


HOMEOSTAZIEI
Toate mecanismele de control homeostazic au cel
putin trei componente interdependente pentru a fi
reglate:

Receptorul este componenta sensibila care


monitorizeaza si raspunde la modificarile din
mediu. Cind receptorul simte un stimul, trimite
informatia la un centru de control, componenta
care care stabileste mentinerea variabilei.

Centrul de control determina un raspuns


adecvat fata de stimul. In majoritatea
mecanismelor homeostazice, centrul de control
este creierul.

Acesta trimite apoi semnale unui efector, care


poate fi musculatura, organele sau alte structuri
care primesc semnale de la creier. Dupa primirea
semnalului, se produce o schimbare pentru a
corecta deviatia fie prin multiplicare prin
feedback pozitiv, fie prin diminuare sau prin
feedback negativ.

Feedback-ul pozitiv sau regenerativ apare


intr-un ciclu in care efectele unei mici tulburari
aparute intr-un sistem poate cuprinde o crestere
a magnitudinii perturbarilor. Acesta tinde sa
creeze instabilitatea sistemului cu cresterea
exponentiala a oricaror oscilatii sau divergente de
la echilibru. Parametrii sistemului vor accelera
spre valori critice, care vor distruge sistemul sau
il pot duce pe acesta intr-un nou status stabil.

Un exemplu de feedback in biologia umana este lactatia. Pe masura ce


copilul suge mamelonul exista un raspuns nervos in maduva spinala si pina in
hipotalamus din creier, care stimuleaza glanda pituitara sa produca si mai multa
prolactina pentru a produce mai mult lapte.

Feedback-ul negativ sau cel degenerativ


apare cind exista o problema intre valoarea
actuala a unui parametru si cea de referinta.

Daca un sistem are un grad ridicat de feedback negativ acesta va


tinde sa fie stabil. In biologie acest proces este denumit homeostazie,
in timp ce in matematica termenul frecvent este echilibru. Unele
sisteme biologice prezinta feedback negativ cum este
baroreflexul in reglarea presiunii singelui sau eritropoieza.
Vasele de singe pot simti rezistenta la flux impotriva peretilor lor cind
creste presiunea singelui. Acestea actioneaza ca receptori si transmit
un mesaj creierului, care va trimite un mesaj inimii si vaselor de
singe, ambii fiind efectori. Frecventa cardiaca va scadea pe masura
ce vasele de singe vor creste in diametru (vasodilatatia). Aceasta
schimbare va determina scaderea presiunii singelui la valorile
normale. Invers se va intimpla cind presiunea singelui va scadea si va
determina vasoconstrictie

Un alt exemplu important este observat cind corpul este privat


de mincare. Acesta va reseta metabolsimul la o valoare mai scazuta
decit normala, pentru a permite corpului sa continue sa functioneze,
la o rata diminuata chiar si cind este infometat.

Astfel, oamenii care se priveaza singuri de alimente incercind sa


slabeasca vor descoperi usurinta scaderii in greutate la inceput si
mult mai greu mai tirziu, deoarece corpul se reajusteaza singur la un
metabolism diminuat pentru a permite corpului sa supravietuieasca
cu rezerva scazuta de energie.
Efortul fizic poate schimba acest efect crescind cererea metabolica .

Exemple de mecanisme
homeostazice in corpul uman

Termoreglarea umana:

Oamenii sunt fiinte cu singele cald, care mentin o temperatura


aproape constanta. Termoreglarea este un aspect important al
homeostaziei umane. Caldura este produsa mai ales de catre ficat si
contractiile musculare. Oamenii sunt capabili sa se adapteze la o mare
diversitate de climate, incluzind pe cel calduros umed si calduros
uscat. Temperaturile ridicate aduc un stress sever pentru corpul uman,
expunindu-l la riscuri mari de leziuni sau chiar deces. Pentru a face
fata acestor climate drastice, oamenii au dezvoltat moduri culturale si
psihologice de adaptare. Temperatura poate intra intr-un ciclu de
feedback pozitiv cind ajunge la extreme de 45 de grade Celsius, punct
in care proteinele celulare se denatureaza ducind la modificari chimice
si fizice si in final la oprirea metabolismului si in final decesul.

Metabolismul uman al fierului:

Fierul este un element esential pentru oameni. Controlul


acestei substante necesare dar eventual toxice este o parte
importanta a sanatatii umane. Hematologii sunt in mod
special interesati de metabolsimul fierului deoarece acesta
este esential celulelor rosii sangvine. De fapt marea cantitate
de fier din corp este stocata in hemoglobina acestora, iar un
deficit de fier este cauza cea mai comuna a anemiei.

Echilibrul energetic:

Sau homeostazia energiei in sistemele vii, este


masurata printr-o ecuatie. Astfel aportul de energie este egal
cu caldura interna produsa plus lucrul extern plus depozitarea.
Cind se calculeaza echilibrul energetic in corp, energia este
masurata in calorii, iar definitia unei calorii impartindu-se in
doua clase.
Caloria mica sau gram caloria (cal), aproximeaza energia
necesara pentru a creste temperatura unui gram de apa cu 1
grad Celsius. Aceasta este de aproape 4,2 jouli, si caloria mare,
caloria kg, caloria alimentara (Cal), care aproximeaza energia
necesara pentru a creste temperatura unui Kg de apa cu 1 grad
Celsius. Aceasta este de 1.000 calorii mici sau aproape 4,2 kj.

Homeostazia zaharului in singe:

Glucoza sangvina este reglata de doi hormoni, insulina si


glucagonul, ambii eliberati de catre pancreas. Cind nivelul
zaharului in singe este prea mare, se elibereaza insulina din
pancreas, invers cind glicemia este prea mica, se elibereaza
glucagon, care promoveaza eliberarea de glicogen,
transformat inapoi in glucoza. Astfel sunt crescute nivelele
glicemice. Daca pancreasul este incapabil dintr-un anumit
motiv, de a produce indeajuns din cei doi hormoni, apare
diabetul.

Osmoreglarea:

Este reglarea activa a presiunii osmotice a fluidelor corpului


pentru a mentine homeostazia continutului de apa a corpului,
adica mentinerea lichidelor corpului de la a deveni prea
diluate sau prea concentrate. Presiunea osmotica este o
masuratoare a tendintei apei de a se muta dintr-o solutie in
alta prin osmoza. Cu cit presiunea osmotica este mai mare
intr-o solutie cu atit apa vrea sa treaca in cealalta solutie.
Rinichii sunt folositi pentru a inlatura ionii in exces din singe,
afectind astfel presiunea osmotica. Acestia sunt apoi excretati
sub forma de urina.

Hemostaza:

Hemostaza este procesul prin care sunt controlate


coagularea si fluiditatea singelui. Acumularea de
trombocite duce la coagularea singelui ca raspuns la o
intrerupere a continuitatii peretelui vaselor de singe. Fata de
majoritatea mecanismelor de control din corpul uman,
hemostaza foloseste feedback pozitiv, cu cit coagularea creste
cu atit apar situsuri de coagulare necontrolata si in alte vase
de singe.

Somnul:

Somnolenta depinde de o balanta intre propensitatea


somnului homeostazic, nevoia de somn ca functie a duratei
perioadei de veghe si ritmul circadian care determina
momentul ideal al unui episod de somn structurat corect si
regenerativ.