Universitatea de

Psihologie

Emotiile

Anul I
~1~

Cuprins
1. Argument teoretic....................................................................................................3
Afectivatea........................................................................................................3
Formele afective................................................................................................3
1.2.1Dispozitii afective.....................................................................................
1.2.2. Afecte......................................................................................................4
1.2.3 ..Emotii.....................................................................................................5
1.2.4.Sentimente..............................................................................................6
1.2.5.Pasiuni.....................................................................................................7
1.3 Componentele emotiei......................................................................................7
1.4 Teorii ale emotiilor............................................................................................8
2. Automonitorizarea emoiilor i a dispoziiei afective............................................9
2.1 Automonitorizarea emotiilor.............................................................................9
2.1.1. Analiza cantitativa...................................................................................9
2.1.2 Analiza calitativa........................................................................................9
2.2 Automonitorizarea dispozitiei afective..........................................................14
2.2.1 Analiza cantitativa.................................................................................14
2.2.2. Analiza calitativa..................................................................................14
Bibliografie..................................................................................................................15

~2~

Afectivitatea
Afectivitatea este o component fundamental a psihicului uman, la fel de prezent n comportamentul i
activitatea noastr cotidian ca i cogniia. Nu ntmpltor, analiza psihologic s-a nvrtit ntotdeauna n jurul relaiei
raiune-emoie, cu exagerrile cunoscute n direcia supraestimrii raiunii i subestimrii afectivitii sau n direcia
supraestimrii rolului tririlor emoionale i subestimrii rolului raiunii.
Corespunztor celor dou tipuri de condiionare, vom avea i cele dou roluri: unul de alert-activare energetic, prin care se
accelereaz procesul percepiei sau interpretrii, altul de selectare i potenare a atitudinii i comportamentului n raport cu
stimulul. i ntr-un caz i ntr-altul, la baza producerii reaciei i tririi emoionale st interaciunea dintre subiect i
situaie. Semnificaia care acioneaz ca factor determinativ n apariia emoiei rezult din raportarea proprietilor
obiective ale stimulului la ateptrile i strile de motivaie ale subiectului.
n lumina celor de mai sus, putem defini afectivitatea ca fiind ansamblul proceselor psihice care reflect, sub forma unor
triri subiective specifice, raportul de concordan, respectiv, discordan, dintre dinamica evenimentelor interne (strile
proprii de necesitate, motivaie) i dinamica evenimentelor externe (stimulii, situaiile obiective i proprietile lor).
Procesele afective, indiferent de forma n care se structureaz, pun n eviden cteva trsturi comune, i anume:
polaritatea, intensitatea, durata, convertibilitatea i ambivalena.
Formele afective
Formele afective sunt triri care exprim gradul de concordan sau neconcordan dintre un obiect sau o
situaie i tendinele noastre (termenul obiect" e luat in sens filosofic - fiind ceea ce cunoatem, fiin sau lucru). Pentru
prescurtare, vom folosi i termenul de afect" ca sinonim cu stare afectiv" ; el e utilizat de unii intr-un sens foarte restrans.
Afectele sunt in indisolubil legtur cu trebuinele, tendinele, interesele i aspiraiile noastre.
Ele oglindesc, in fiecare moment, situaiile prezente, rezultatele conduitei noastre in raport cu impulsurile i dorinele
noastre. Totodat, intr-o msur mai mare sau mai mic, constituie imbolduri ctre anume reacii, manifestri, aciuni.
Unele din ele, cum sunt sentimentele, sunt chiar principalele motive de activitate susinut.
De aceea, pan in anii patruzeci, motivaia era inclus in capitolul consacrat afectivitii. Dup cel de-al doilea rzboi
mondial, vom gsi afectele menionate in cadrul studiilor despre motivaie. in ultimii ani, a aprut i tendina de a le studia
separat, aa cum am procedat i noi. Oricum, motivaia i strile afective sunt de fapt inseparabile in realitate.
1.2.1Strile afective
Starile afective implic o apreciere, o atitudine pozitiv sau negativ. Dac un obiect este in concordan cu
trebuinele noastre rezult o stare pozitiv, pe care o caracterizm ca plcut, fiind insoit de tendine, micri de
apropiere. O camer inclzit iarna ne impresioneaz favorabil. Dimpotriv, cand o situaie e in contradicie cu ceea ce
dorim, apare o impresie neplcut, intovrit de impulsuri spre evitare, indeprtare: o hal in care e infernal, iar
atmosfera, sufocant ne repugn. Afectele au tendina de polaritate. Vasile Pavelcu vorbea de sensul timic" (de la grecescul
thime, insemnand valoare). Ele sunt fie pozitive, fie negative.Indiferena apare in lipsa oricrei stri afective, fiind de fapt o
stare cu totul tranzitorie.
Caracterizarea i denumirile diferitelor feluri de afecte sunt extrem de variate. in domeniul afectivitii, scria V. Pavelcu in
1937, aproape fiecare autor intrebuineaz o terminologie proprie" (Pavelcu, V., 1982, p.89). 40 de ani mai tarziu, G. Debus,
intr-o lucrare de sintez, afirm exact acelai lucru, valabil i azi (Handbuch psychol.
Grundbegriffe, p. 156). Acesta caracterizeaz strile afective ca sentimente" (Gefuhle), pe cand Fr. Littmann le denumete
pe toate emoii. V. Pavelcu, considerand termenul de sentiment sinonim cu afect", il distingea totui de emoie, aceasta
desemnand numai emoiile-oc. Dar coala de la Cluj, ca i P. Popescu-Neveanu, le intituleaz pe acestea din urm afecte".

~3~

in cele ce urmeaz, utilizand o terminologie mai apropiat profesorului ieean, nu vom deosebi, mai intai, strile afective de
procese afective i nici emoiile, de emoiile oc", deoarece intre aceste din urm nu sunt deosebiri calitative, ci numai de
intensitate (frica de dentist nu se deosebete calitativ de spaima starnit de un cutremur). Apoi, aa cum am vzut, vom
utiliza termenul de afect in accepiunea cea mai general, sinonim cu stare sau proces afectiv, b) Strile afective se pot
impri in dou mari grupe :
A. Afectele statice, exprimand raportul dintre noi i lume, au un slab efect dinamogen, nu sunt motive de activitate
indelung, dei pot provoca puternice reacii momentane. Ele se divid in : 1) stri afective elementare care cuprind atat
durerea i plcerea senzorial, cat i agreabilul i dezagreabilul; 2) dispoziiile; 3) emoiile.
B. Afectele dinamice, constituind cele mai puternice i durabile motive ale comportamentului uman. E vorba de sentimente i
pasiuni.
S le analizm pe rand. Strile afective elementare.
Durerea senzorial este un fenomen uor de ineles: in majoritatea cazurilor e vorba de excitarea intens a unor terminaii
nervoase. Excitanii care provoaca durerea sunt de natur diferit, fizic sau chimic, in relaie cu tulburri circulatorii,
inflamatorii .a.
Plcerea senzorial e mai greu de ineles. Vorbind despre ataament am artat cum puiul de cimpanzeu, izolat de mam,
caut contactul moale al unui manechin acoperit cu stof i evit modelul din sarm, deci sunt unele senzaii plcute, legate
de un anume confort senzorial. De obicei, plcerea senzorial tactil e pus in relaie cu instinctul sexual. Dar nici orgasmul
(voluptatea: senzaia culminant din timpul actului sexual) nu e pe deplin elucidat. S. Freud explic orgasmul (ca i
plcerea in general) printr-o scdere brusc a tensiunii, fenomen evident.
Agreabilul i dezagreabilul sunt reacii afective globale de slab intensitate, impresii produse de orice percepie. Unii
autori chiar vorbesc de tonul afectiv al percepiei". Noi putem avea percepii care totdeauna au asupra noastr un efect
agreabil sau dezagreabil. Aceast rezonan afectiv nu depinde de excitarea senzorial, ci de sensul pe care informaia o are
pentru noi: percepia unei prjituri de ciocolat in galantarul unei cofetrii, cand ne e foame i avem bani pentru a o
cumpra, ne produce o impresie plcut. Aceeai imagine poate s ne impresioneze dezagreabil, dac ne este foarte foame,
ins n-avem nici un ban disponibil.

1.2.2 Afectele
Afectele sunt subiective in sensul dependenei lor de trebuinele noastre actuale. Un pahar cu ap rece, vara
cand ne e cald i sete ne face plcere. Aceeai ap, iarna, pe un ger de -25, cand ne e frig i tremurm, ne displace, nu tim
cum s-o evitm, ea contrazicand cerinele organismului. inseamn c strile afective se pot schimba uor in funcie de
situaie. Totui, cand e vorba de structuri afective complexe, cum ar fi un sentiment, reaciile noastre se direcioneaz foarte
stabil i pentru mult vreme.
Dac afectele sunt subiective, nu rezult lipsa lor de legtur cu realitatea obiectiv. Ele depind de caracteristicile
obiectelor, ale situaiilor. O livad de meri inflorii va tinde s ne impresioneze plcut, dup cum spanzurarea unui
nevinovat, in Libia, va produce emoii negative. Dar strile afective reflect nu numai condiiile exterioare, ci ele exprim
mai mult, redau i raportul dintre realitate i motivaia noastr.
O caracteristic este totalitatea. Afectele exprim un raport cu toate tendinele prezente intr-un anumit moment i nu
doar cu efectul unei stimulri parial. De exemplu un copil face obrznicii, enervand multe persoane, dar mama sa,
iubindu-l cu pasiune, nu se supr, ci se amuz, ignorand vdit aspectele negative ale comportrii lui. Deci strile afective
creeaz o sintez specific a tuturor impulsurilor activate. Afectivitatea, in ansamblul ei, are o funcie extrem de

~4~

important: ea permite o reglare prompt i eficace a comportamentului, indeplinind rolul de acceptor al aciunii, in
terminologia lui P.K. Anohin. O emoie, chiar lipsit de intensitate, schieaz imediat un inceput de aciune, inainte ca o
deliberare contient s inceap. Chiar dac nu trebuie s ne lsm ghidai numai de afecte, exist situaii in care nu e timp
de reflexie i reacionm in funcie de afectul dominant, care poate fi salvator.

1.2.3 ..Emotiile
Emoia privine de la latinescul emotionis, n traducere impulsul ce aduce reacii. Emotia este definit ca o
modalitate de percepie a elementelor i relaiilor dintre realitate i imaginaie, exprimat fizic prin intermediul unor
funcii fiziologice, ca expresia facial sau ritmul cardiac i ducnd pn la reacii de conduit precum agresivitatea
sau plnsul. Emoiile sunt studiate i nelese de psihologi i, mai recent, de ctre oamenii de tiin din domeniul
inteligenei artificiale. Este definit ca o reacie afectiv de intensitate mijlocie i de durat relativ scurt, nsoit
adesea de modificri n activitile organismului, oglindind atitudinea individului fa de realitate. Emoia poate fi
clasificat ca un sistem de aprare, ntruct psihologic emoia afecteaz atenia, capacitatea i viteza de reacie a
individului dar i comportamentul general. Fiziologic vorbind, emoiile controleaz rspunsurile la anumite situaii,
incluznd expresia facial, tonul vocal dar i sistemul endocrin, pentru a pregti organismul pentru anumite
urmri.Spre exemplu, sentimentul de fric declaneaz reacii precum transpiraie intensiv, accelerearea btilor
inimii mpreun cu creterea temperaturii corporale dar i reacii psihice precum spontaneitatea i predispoziia la
luarea de decizii neateptate. Totui, percepia i reaciile ce survin n urma emoiilor difer de la individ la individ.
Aadar, emoiile sunt stri afective, de scurt durat, care traduc un specific al relaiilor mele cu un obiect ori o
situaie, deci au un caracter situaional. Ele pot fi declanate de o imprejurare real sau de una imaginat (gandul c
poliia poate fi pe urmele sale sperie talharul care are banii furai in gemantan).
Intensitatea lor e foarte variat: poate fi vag, mijlocie, dar i foarte mare, zguduind intregul organism. in acest
ultim caz, vorbim de emoie-oc (creia muli psihologi ii spun afect).
Exist patru emoii-oc, tipice : frica (teroarea), furia, tristeea informa sa acut (disperarea) i bucuria
exploziv. Dar acestea pot aprea, in condiii obinuite, cu o intensitate mijlocie: cineva se teme s intre la dentist;
altcineva se enerveaz c prietenul su intarzie la intalnire; un tanr se intristeaz, fiindc logodnica i s-a
imbolnvit de grip ; elevii se bucur, deoarece profesorul n-a putut veni la or. Dar sunt mult mai multe emoii decat
acestea: dezgustul, ruinea, nemulumirea, regretul, indignarea, simpatia, antipatia, sperana, mila, satisfacia,
nehotrarea, sfidarea etc.
Atat in vorbirea curent, cat i in lucrri de specialitate psihologic, emoiile sunt frecvent identificate cu
sentimente, cum ar fi iubirea i ura (dar sunt multe feluri de iubire: de tat, soie, prieten, dragostea de munc, de
patrie etc.; dup cum exist i variate obiecte ale urii: fa de un rival, un duman, un ho, o sect, o ideologie .a.).
intr-adevr, intorcandu-ne la marii filosofi care au analizat afectivitatea, constatm o asemenea lips de difereniere.
Astfel, Rene Descartes, in lucrarea sa Les passions de l'ame (Pasiunile sufletului) descrie 40 de pasiuni", printre care
figureaz, pe lang emoii, sentimente, dorine i chiar trsturi de caracter. Dar marele filosof francez consider c
toate ii au originea in numai 6 pasiuni primitive : mirarea, iubirea, ura, dorina, bucuria i tristeea. Toate celelalte
n-ar fi decat varieti ale acestora sau rezultatul unor combinri ale lor. Cum se vede, trei din pasiunile fundamentale
sunt emoii, dou - sentimente, iar una, dorina, constituie o denumire generic in care pot figura nenumrate
aspiraii.
Problema care se pune este de ce personalitati aa de ptrunztoare au amestecat stri afective deosebite,
nau simit nevoia s efectueze distincii intre ele ? Dorina este o stare afectiv elementar: o trebuin contient de
obiectul ei, care poate fi de scurt durat. Dar ea e folosit adesea in locul termenului de aspiraie, dorina durabil
de a realiza un anume progres, ceea ce presupune existena unui sentiment, acesta fiind o structur bine cristalizat,

~5~

trainic. Nu au fost deosebite net (i nici azi nu sunt) pentru motivul c ele, dorina, aspiraia, emoia, sentimentul
toate sunt triri afective foarte strans legate, interdependente i pot avea acelai obiect, pot exprima calitatea
aceleiai relaii dintre obiect i subiect.
De exemplu, mergand pe strad vd un caine mare i amenintor. Atunci apare dorina de a-1 ocoli. Dar neavand
aceast posibilitate m apropii i el se repede in mod agresiv. Atunci apare emoia de fric, efectul aceleiai situaii i
al aceluiai raport care mi-a trezit dorina iniial. Sentimentul fricii de caini acioneaz ori de cate ori ies in ora i
m face s ocolesc strzile, unde cunosc existena posibilitii unei astfel de intalniri neplcute, m inarmez i cu un
baston pentru orice eventualitate, frica de un animal vagabond apare i in lipsa apariiei lui .a.m.d. De asemenea,
sentimentul vizeaz acelai pericol i aceeai relaie nedorit. Prin urmare, nu exist deosebiri calitative intre aceste
fenomene afective, de unde lipsa unei inclinaii spre o mai fin difereniere.
Sentimentele ins se deosebesc de emoii i de simplele dorine prin amploarea, prin extensiunea lor. Ele sunt
transmitibile, persistand in variate imprejurri i chiar in absena obiectului principal. Sentimentul iubirii nu se
exprim numai in prezena fiinei indrgite, indrgostitul aflat departe se gandete mereu la ea, ii deapn amintiri,
ii scrie scrisoare dup scrisoare, viseaz la o nou intalnire, ii organizeaz activitatea in aa fel incat s progreseze
in direcia apreciat de iubita sa etc. Observandu-se evoluia afectivitii la copilul mic (Ewert, O., pp. 259-261) se
constat, in primele luni, doar stri afective elementare, de plcere i neplcere. La 4-5 luni apare expresia fricii
(cauzat de persoane strine ori de posibilitatea de a cdea), tot cam in acelai timp se exprim i mania (cand i se ia o
jucrie sau biberonul) - deci e vorba doar de cele mai primitive emoii. in jurul varstei de 10 luni, apar manifestrile
sentimentului de iubire fa de mam, exprimat prin zambet la prezena ei, prin dorina de a sta lang ea, plans la
plecarea ei etc. Este o diferen clar intre atitudinile sale fa de mam i cele adoptate fa de alii. La 18 luni se
constat i prezena geloziei. Treptat copilul va tri emoii i sentimente din ce in ce mai complexe. Printre ultimele
pare a fi dispreul ce apare clar abia la 12 ani. Deci se observ o cretere paralel a complexitii emoiilor i
sentimentelor. Acestea din urm asigur, treptat, o evident cretere a stabilitii afective. Sentimentele structureaz
dorinele, aspiraiile, interesele, atitudinile, nuanand diversificarea emoiilor provocate de diferite situaii.
Sentimentele asigur anumite orientri comportamentului, o anumit consecven i o ierarhizare areaciilor. Ele se
disting de dorine ori emoii prin care reacionm la specificul unei situaii prezente, comportament in relaie atat cu
situaia cat i cu sentimentele deja cristalizate.
1.2.4.Sentimente
Sentimentele sunt ample structuri de tendine i aspiraii, relativ stabile, care orienteaz, organizeaz,
declaneaz i regleaz conduita. La om sentimentele au acelai rol cu cel al instinctelor la animale.
Acestea cu cat sunt mai primitive, cu atat sunt dirijate mai exact de ctre instinct. Dar, chiar la psri i la mamifere,
instinctele organizeaz activitatea lor zilnic. Animalele domestice, trind intr-un mediu limitat i avand un
permanent contact cu omul, care le dirijeaz comportamentul, incep s fie dependente i de sentimentele ce se
structureaz, datorit raportului lor permanent cu anumite persoane. Cel puin cainele manifest un ataament fa
de stpan, cateodat mai puternic decat instinctul: el se repede la un animal periculos care ii atac stpanul,
riscandu-i viaa, impotriva instinctului su de conservare care l-ar impulsiona s fug. Comportamentul uman este
subordonat, in mare msur, reglementrilor sociale, totui, cel puin in timpul su liber omul acioneaz potrivit
intereselor ce corespund orientrii sentimentelor sale. In limbajul curent, termenul de sentiment nu este utilizat
frecvent: se amintete de interese", aspiraii" sau pasiuni" (pasiunile sunt intradevr nite sentimente foarte intense
- dar termenul e folosit i cand e vorba doar de interese mai stabile). De exemplu, nu se vorbete de sentimentul
dragostei pentru tiin, ci se spune interes ori pasiunea pentru cercetare. De fapt, interesele, aspiraiile, ca i emoiile
izvorsc la adult din orientrile sentimentelor cristalizate. Cert este c apariia sentimentelor e precedat de formarea
unor dorine, atitudini i emoii. Odat constituite, ele devin permanente virtualiti, posibiliti de aspiraii,

~6~

atitudini i emoii. Sintetizand numeroase structuri de tendine, sentimentele devin puternice fore dinamizatoare,
puternice motive de activitate .
O clasificare a sentimentelor este foarte dificil. Se pot face doar cateva mari diviziuni. Se pot distinge sentimentele
inferioare de cele superioare. Sentimente inferioare sunt considerate cele aflate in relaie cu trebuine de ordin biologic
sau strict personal. Nu e nici un ru cand un tanr viseaz s-i cumpere o motociclet cu care s cutreiere lumea.
Poate s fie nevoie de eforturi indelungate, de restrangeri bneti, dar realizarea acestei aspiraii n-are nimic
duntor, imoral. Sentimentele superioare sunt cele in relaie strans cu valori sociale, cu aspiraii colective, benefice
din punct de vedere social. Ele pot fi imprite in trei mari grupe: morale(in raport cu viata sociala), estetice(frumosul)
i intelectuale.
1.2.5.Pasiunile
Nu sunt deosebiri mari intre pasiuni i sentimente. E o chestiune mai mult de intensitate, pasiunile fiind
inrobitoare, acoperind sau subordonandu-i toate preocuprile, dominand puternic intreaga via afectiv. Exist
iubirea-pasiune, avariia, pasiunea social-politic, pasiunea artistic, tiinific, sportiv etc. Din capul locului
trebuie ins s facem o delimitare intre pasiunile positive(pasiunea pentru arta, pentru sport) i cele negative. Primele
imbogesc viaa psihic cel puin intr-un domeniu i permit realizri importante, mai ales cand se impletesc i cu un
talent autentic. Dintre acestea fac parte cele menionate, cu excepia zgarceniei care este una negativ. i mai
duntoare sunt aa numitele patimi" : beia, goana continu dup alcool, cu obsesia aerului de carcium; apoi
dependena de drog sau pasiunea jocurilor de noroc... toate au distrus viei, familii. Pasiunile negative duc la o
srcire accentuat a vieii psihice, la degradarea moral i fizic.Un alt exemplu de pasiuni negative: cand o mam,
dei ii iubete copilul, ii sesizeaz unele defecte i lupt contra lor. Cand ins iubirea atinge nivelul pasiunii,
defectele dispar: ele sunt nscociri" provenind din reaua intenie a altora!
1.3 Componentele emotiei
Emoiile-oc sunt o categorie aparte de stri afective datorit intensitii lor deosebite i a exteriorizrii lor
puternice prin diferite expresii emoionale, modificri fiziologice i reacii slab controlate. Ele apar cand exist o stare
de tensiune nervoas acumulat i intervine brusc o situaie neateptat. Aa cum am menionat, sunt patru feluri de
emoii-oc, avand fiecare moduri de manifestare relativ caracteristice. Le vom descrie in cele ce urmeaz

Emoiile oc. a-furia; b-frica; c-disperarea; d-bucuria

Furia este declanat cand cineva ne ofenseaz in chip jignitor, ori ne-a cauzat un ru intervenind momentul
paharului plin". Accesul de furie se manifest prin inroirea feei, vinele feei i gatului se ingroa, ochii ies din
orbite i se injecteaz, pulsul se accelereaz, persoana gafaie, incepe s urle, se agit, gesticuleaz, uneori arunc
diferite obiecte din cale.

~7~

Frica, teroarea sunt provocate de apariia brusc a unui mare pericol, cum ar fi un cutremur, cand totul se clatin, se
prbuete, sau apariia unui urs agresiv in pdure. Tabloul expresiilor e relativ opus furiei: totdeauna apare o
paloare cadaveric, ochii larg deschii cu pupilele lrgite fixand dezastrul sau pericolul iminent, prul se face mciuc,
pe fa apar broboane de sudoare, se declaneaz un tremur, muchii devin rigizi ori se contract convulsiv, se fac
gesturi de indeprtri;, izbucnete un strigt ascuit de teroare, persoana fie inlemnete, fie pornete intr-o fug
disperat. Sunt cazuri cand frica provoac un stop cardiac fatal.
Disperarea (tristeea profund) poate fi cauzat de moartea neateptat a unei persoane dragi sau incendierea
locuinei. i aici intervine paloarea feei; sprancenele devin oblice, faa se alungete, colurile gurii se las in jos, apar
cute pe frunte, privirea devine tears, inexpresiv, inima i respiraia ii incetinesc ritmul, persoana suspin, uneori
plange cu hohote, i se inmoaie picioarele, apar tremurturi i senzaia de frig.
Bucuria exploziv survine cand aflm, pe neateptate, despre un eveniment fericit, mult dorit: candidatul, care se
credea respins la un examen foarte important, afl c totui a reuit! Spre deosebire de tristee, bucuria implic
manifestri dinamice : unii sar in sus, danseaz, bat din palme, rad din toat inima, btile inimii se accelereaz,
statura se indreapt, faa se imbujoreaz, ochii sticlesc, trsturile feei capt o alur ascendent. Exist situati
cand in loc de plans persoana profund afectat de un deces izbucnete intr-un ras spasmodic. Tot aa, datorit
epuizrii, cineva afland o veste minunat incepe s plang! bucurie, se tremur de fric, dar i intr-un acces de
disperare... in toate cazurile emoiile-oc sunt insoite de puternice modificri fiziologice i expresive.
1.4 Teorii ale emotiilor
a) Teoria intelectualista a fost elaborat la inceputul secolului trecut i aparine lui Herbart i Nahlowski , ei
sustineau cum ca stare afectiv ar lua natere din interaciunea imaginilor.
b) Teoria fiziologic-periferic e legat i ea de dou nume: James i Lange:ei considerau ca fenomenul era exact
invers: percepia atrage dup sine modificrile fiziologice. Nu fiindc sunt trist plang, ci, invers, fiindc plang m
simt trist.
c) Teorii fiziologice centrale. Cea mai important este aceea cunoscut sub numele de teoria lui Cannon-Bard, teorie
dup care rolul esenial in emoii il are talamusul (de aceea a mai fost denumit i teoria talamic a emoiei).
Modificrile organice apar aproape instantaneu cu trirea emoional i nu ele sunt cauza emoiei. Emoia rezult
dintr-o excitare concomitent a talamusului i cortexului.
d) Teorii cognitive. E vorba de acei psihologi care au scos in eviden rolul important al scoarei cerebrale.

~8~

2. Automonitorizarea emoiilor i a dispoziiei a dispozitiilor afective

2.1. Automonitorizarea emoiilor
Tabelul 1. Frecventa trairilor emotionale
emoia

Furie

Fric

Bucurie

Tristee

1 -05.4.10

Xx

xx

2 06.4.

xxx

ziua

3 07.04
4 08

xxx

5 09
6 10

xxx
X

xx

Xx

xxxx
x

8 12

9 13

10 14

xx

11 15

xx

xxx

13 17
14 18

xx

7 11

12 16

Uimire
(surpriz)

x
x

~9~

Dezgust

Tabelul 2. Analiza trairilor emotionale

Eveniment
Emotia

declansator

Ziua I

Rspunsuri
organice
(modificri
organism)

Evaluri cognitive Reacie

(gndurile care o comportamental
n nsoesc)

1.Bucurie

Au plecat ai -sunt
mai
mei in vacanta agitata,
mai
activa, ma plimb
mai mult prin
casa, gesticulez
mai mult

Am simtit ca sunt
independenta :
pot sa fac ce
vreau,sa
ma
organizez
cum
vreau

2. Frica

Mi-a lasat mie Ticuri(cu

masina
mainile),
transpiratie

Daca se intampla Ieseam mai rar in

ceva
cu oras
masina?chiar daca
am permis...

3.Furie

m-am certat cu -nu m-a durut Nu ma asculta m-am certat cu ea si

sora mea mai nimic
deloc...si nici nu din cauza ei si cu
mica
ma
ajuta
la prietenul
curatenie+trebuie
sa strang dupa ea

4.Tristete

A murit bunica

5. Uimire

Au venit niste m-am

simtit Ganduri
prieteni
in foarte bine
bucurie
vizita de Pasti

singuratate

~ 10 ~

Curatenie mai multa

ca
de
obicei
,responsabilitate mai
mare :D

Lipsa de viata, de chef

de Ne-am jucat carti...

Figura 1. Experimentarea bucuriei pe perioada celor 14 zile

3.5
3

2.5
2

1.5
1

0.5
0

Se observ c am inceput cu o stare de bucurie normala sau chiar buna dupa care am regresat si mai
apoi am incepu sa-mi revin usor.
Figura 2. Experimentarea fricii pe perioada celor 14 zile
2.5

1.5

0.5

Se observa ca , pe perioada celor 14 zile am intalnit prea putine moment de frica , avand in vedere ca
numarul maxim intr-o zi a fost de doua ori si s-a petrecut numai in 2 zile.

~ 11 ~

Figura 3. Experimentarea furiei pe perioada celor 14 zile

3.5
3

2.5
2

1.5
1

0.5
0

S-a putut observa ca sentimental de furie a fost intalnit destul de des chiar daca nu la intensitati maxime.
Analizand graficul a fost intalnit aproximativ in jumatate din timpul acordat experimentului , adica 6 zile.
Figura 4. Experimentarea tristetii pe perioada celor 14 zile
4.5
4
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0

Sentimentul de tristete l-am intalnit in aproape toate zilele. Daca nu ar exista un motiv serios adica decesul
in familie prin care am trecut atunci intr-adevar ar fi ingrijorator.

~ 12 ~

Figura 5. Experimentarea uimirii pe perioada celor 14 zile

3.5
3

2.5
2

1.5
1

0.5
0

Uimirea afost destul de intalnita in cadrul celor doua saptamani, la o cota mai intense in special in ziua a 6a deoarece a fost ziua in care am aflat despre deces.

Figura 6. Experimentarea dezgustului pe perioada celor 14 zile

1.2
1

0.8
0.6
0.4
0.2
0

Dezgustul se pare ca nu a fost intalnit aproape deloc in aceasta perioada cele doua zile fiind o exceptie.

~ 13 ~

2.2.Automonitorizarea dispozitiilor afective

Ziua

Dispoziia afectiv

10

11

12

13

14

Se observ din tabele c am fost n majoritatea zilelor prost dispus,adica am avut o dispozitie negativa
chiar daca in primele zile buna-dispozitie era una ridicata. Motivul a fost moartea bunicii mele. Ulterior miam mai revenit.

~ 14 ~

Figura 7. Graficul dispoziiei afective pe cele 14 zile

6
5
4
3

2
1
0

~ 15 ~

Bibliografie

Andrei Cosmovici, 1996, Psihologie generala,Iasi,editura Polirom, 1996

www.wikipedia.ro

~ 16 ~