Sunteți pe pagina 1din 38

Toxicologie speciala

Intoxicatiile cu plante toxice sau potential toxice

Aspecte generale
Caracteristicile toxinelor vegetale; produsele secundare ale metabolitilor
plantelor nefiind esentiale pt crestere sau reproducere.
Toxinele se pare ca reprezinta rezultantele mecanismului necesar supravietuirii
plantelor. Multe dintre ele sunt amarui sau chiar determina reactii fiziologice puternice la
ierbivore care le fac apoi sa le ocoleasca.
Fitotoxinele sunt foarte heterogene dpdv al structucturilor si proprietatilor chimice.
Chiar daca unele plante prezinta asemanari structurale (saponinele, glicozizii, alcaloizii)
ele apar intr-o mare varietate de genuri sau specii vegetale.

Factorii ce favorizeaza toxicitatea plantelor

Conditiile climatice: temperatura mediului influenteaza intotdeauna nivelul


glicozizilor cianogenetici.

Unele manopere efectuate in agricultura (fertilizari, ierbicidari), pot conduce la


cresterea nivelul metabolitilor secundari din plante.

Deficientele nutritionale (lipsa NaCl) pot induce sindromul de pica si consumul


plantelor toxice.

Pasunatul execsiv pe anumite suprafete agricole poate conduce la cresterea


cantitatii de radacini bogate in principii toxici.

Animalele infometate sau insetate, supuse stresului de transport, pot ajunge in


situatia de a consuma plante toxice.

Consumarea plantelor toxice de catre animalele de companie tinute inchise in


spatii cu plante potential toxice din curiozitate sau plictiseala.

Intoxicatiile cu plante care contin alcaloizi

Alcaloizii (baze organice sau vegetale) sunt compusi naturali sau sintetici cu
structura heterociclica si cu azot in molecula, avand o reactie bazica. Functia bazica
datorata gruparii amino le confera proprietatea de a forma saruri cu acizi organici.
Incidenta alcaloizilor in regnul vegetal este foarte mare. Se intalnesc 1200 specii de
plante apartinand la 519 genuri din 91 familii. In prezent se cunosc peste 200 alcaloizi.
Speciile cele mai bogate in alcaloizi apartin urmatoarele familii: Ranunculaceae,
Liliaceae, Papaveraceae, Solanaceae.
In principal alcaloizii actioneaza asupra:
SNC cu efect stimulativ asupra cortexului - cocaina; bulbului -efedrina, lobelina;
maduvei- stricnina
SNC cu efect deprimant asupra cortexului - scopolamina; cortexului si talamusului derivatii de opiu; bulbului - chinina si chinidina; maduvei - curara si cicutoxina
SNV: ergotamina, ezerina, atropina, sparteina, nicotina
Musculatura: excitant prin sensibilizarea la ionii de K: veratrina, aconitina, colchicina
Cord: stimulant: cafeina, teofilina

Mitozei: colchicina

1
2
1 I. Intoxicatii cu plante care contin alcaloizi heterociclici
2 cu nucleu piperidinic si piridinic

A. Intoxicatia cu Conium maculatum (cucuta mare, dudae, bricinis) - Fam


Umbeliferae
Creste in intreaga tara, pe langa drumuri, garduri, santuri, in locuri cultivate. Se
confunda foarte usor cu patrunjelul si anasonul.
Principii toxici: coniina, conhidrina, gama-coniceina, pseudoconhidrina,
metilconiina, repartizati in toate organele plantei, indeosebi in semintele necoapte.
Coniina (C8H19N) alcaloid uleios cu miros particular neplacut, se gaseste si in
planta uscata (0,05% in rad si tulpina, 0,2 in frunze, 0,3 in flori, 3,5 in seminte).
Sensibilitate: cabalinele si bovinele; ovinele si caprinele mai rezistente
Mod de actiune: actiune curarizanta (neuroparalitica) asemanatoare curarei si
nicotinei, urmare a paraliziei nervoase motorii la nivelul musculaturii cu pastrarea
functiei creierului. Moartea survine prin asfixie in urma paraliziei muschilor respiratori, in
special diafragmul. In cantitati mari, coniina determina paralizia centrilor nervosi.
Alte actiuni: iritant asupra mucoasei digestive si a pielii, actiune hemolitica.
DL 50 la cabaline = 2 kg frunze proaspete, la bovine =4-5 kg
Tablou clinic

Tulburari digestive si respiratorii in prima faza.

Tulburari digestive: ptialism si diaree.

Tulburari respiratorii: dispnee grava, cianoza mucoaselor, asfixie.

La cabaline: semne clinice la 20-30 min de la consumul de cantitati mici de


plante, evolutie de 4-5 ore. Ptialism, mers greoi, slabe fibrilatii ale muschilor buzelor si
gatului, midriaza, puls si respiratie accelerata. La consumul de cantitati mari
simptomele apar mai rapid constatandu-se fibrilatii ale musculaturii incepand cu trenul
post, mers greoi, incordat, apoi asfixie si pareze ale trenului posterior. Spre final
paralizia intregii musculaturi, reducerea frecventei pulsului si respiratiei, moartea prin
paralizia muschilor respiratori. Caracteristic este mirosul de urina de soarece al aerului
expirat de animalele intoxicate.
La bovine: aceleasi semne plus timpanism, avort la femelele gestante, convulsii
generale.
La pasari dupa consumul de seminte: contractii musculare, paralizie, moarte.
Tratament: evacuarea tubului digestiv prin spalaturi gastrice sau voma,
administrarea de solutii de acid tanic, admin de solutii iodate, administrarea de carbune
sau apa albuminata, mucilagii, carbonat de amoniu PO 60 g in 4-5 L apa. Cafeina,
stricnina sau alcool camforat (excitant).

B. Intoxicatia cu cucuta de balta (Cicuta virosa/maculata)


Creste pe langa apele curgatoare sau in zonele mlastinoase. Determina intoxicatii
traduse prin hipersalivatie, slabiciune musculara, succesiuni de crize convulsive violente
(asemanatoare cu cele din intoxicatia cu stricnina diagnostic diferential).
Principii toxici: cicutoxina (cicutina), cicutol. Cicutoxina in radacini si la baza
tulpinii.

Paraclinic se observa cresterea creatinfosfokinazei si a LDH (lactathidrogenaza).


Caracteristic: miros de urina de soarece emanat de toate secretiile si excretiile
animalelor intoxicate.
Alcaloizii din cucuta de balta se elimina prin lapte.
DL 50 este 200 g la vaca si cal.

C. Intoxicatia cu nicotina.
Nicotiana silvestris, N. rustica (mahoarca), N. tabacum - fam Solanaceae popular:
tutun, tutun tiganesc, duhanita
Principii toxici: nicotina (de 16 ori mai toxica decat coniina, egala in toxicitate cu
acid cianhidric), nicoteina, nicotellina, nicotinina, neoninicotina (anabazina), ac
oxalic. Se gasesc in toate partile plantei, mai ales frunze. Prin uscare creste continutul
procentual datorita evaporarii apei.
Nicotina:

irita mucoasele (mai ales pe cea digestiva),

reduce cantitatea de oxihemoglobina,

inhiba sistemul neurovegetativ,

la inceput excitant, apoi paralizant al SNC.


Ingerarea plantei cand se gaseste in amestec cu alte plante, consumul de catre

animalele infometate a frunzelor verzi sau puse la uscat, inhalarea prafului de tutun
cand frunzele sunt uscate in adaposturi, in urma tratamentului antiparazitar cu lesie de
tutun.
DL50 = 300 g-2000 g frunze la bovine, 300-1200 g cal, 30-100 rumeg mici.

Simptomatologie
Indiferent de calea de patrundere, apar dupa un interval scurt. La inceput
neliniste, privire anxioasa, ptialism, polipnee, miastenie, stare de torpoare. In forme
grave se constata mioza (exceptie!), bradicadie, aritmie, dispnee, balonari, colici,
peristaltism crescut, poliurie, contractii musculare, mers titubant, convulsii tetaniforme
cu pauze scurte, uneori edem pulmonar, colaps periferic. Moartea prin soc toxic sau
asfixie datorita paraliziei muschilor respiratori.
Durata evolutiei de la 15 min la 24 h, alteori moartea survine dupa 14 zile.
Diagnostic pe baza anamnezei, examinarii compozitiei furajului, mirosul de tutun
ce emana din tubul digestiv, carne, lapte, la deschiderea cadavrului.
Diagnostic diferential cu intoxicatia cu stricnina si tetanos.
Tratament: indepartarea toxicului din tubul digestiv (spalaturi, purgatie). Antidot:
taninul. Simptomatic: pentobarbital sodic IV, pt semnele digestive si cardiovasculare,
spalarea corpului daca s-a folosit lesia de tutun, cofeina.

D. Intoxicatia cu Lobelina spp


Planta salbatica ce prefera solurile mocirloase sau din apropierea padurilor.
Principii toxici: lobelina, cu actiune asemanatoare nicotinei.
Intreaga planta este toxica.

II.

Intoxicatii cu plante ce contini alcaloizi heterociclici cu nucleu tropanic.

A. Intoxicatia cu Atropa belladona (matraguna, doamna codrului, iarba codrului,


nadragula, matraciune, cireasa lupului, imparateasa) -fam Solanaceae

Creste in regiuni deluroase si montane, mai frecvent in etajul padurilor de fag, in


locuri umede si umbroase. Raspandeste un miros slab neplacut, fructele au un gust
dulceag initial.
Principii toxici: hiosciamina care prin uscare se transforma in izomerul sau
dextrogir rezultand un racemic: atropina; scopolamina, beladonina, apoatropina,
nicotina.
Principii nu sunt distrusi prin conservare si se gasesc in : radacini, flori, tulpini,
fructe (in ordine). Alcaloidul principalul hiosciamina (98%) este un ester al acidului tropic
cu atropina (amino-alcool).
Fructele se confunda usor cu afinele, ciresele si visinele. Doza toxica la cal 120180 g frunze uscate, 60-90g radacini, la rumeg mari 60g frunze uscate. Furajul sub
forma de nutret cosit sau insilozat care contine peste 1% aceasta planta este periculos.
Actioneaza asupra SNV ca parasimpaticolitic prin blocarea receptorilor
colinergici, asupra SNC initial ca excitant apoi deprimant.

Simptomatologie:
La cabaline - refuzul hranei la 3-5 ore de la consumul plantei, uscarea
mucoaselor si midriaza la maximum (disparitia completa a irisului) cu imposibilitatea
adaptarii la lumina.
La inceput neliniste, colica, balonarea abdomenului, absenta peristaltismului
intestinal, constipatie cu elim de crotine uscate, exoftalmie si dureri intraglobulare dat
presiunii crescute. Cu timpul pot sa dispara sau sa evolueze cu o stare de depresiune
generala, sindrom de imobilitate, pareze, paralizii, din care isi revin cu greu.
Moartea se produce prin paralizia centrilor respiratori din bulb.
Rumeg mari - la fel, cu evolutie mai rapida si accese rabiforme

Rumeg mici - evident doar midriaza


Pasari - semne nervoase
Diagnostic: semne clinice, analiza furajelor
Tratament: indepartarea furajului, evacuarea cont GI, simptomatic - sustinerea activitatii
cardiace si respiratorii si contracararea manifestarii excitatiei si depresiei nervoase;
administraea de antidoturi farmacodinamice: pilocarpina, ezerina, arecolina.

B. Intoxicatia cu Datura stramonium, fam Solanaceae (laur, ciumafaie, ciuma


fetei, marul porcului, bolandarita, turbare)
Creste in zona de campie, pe locuri virane, pe marginea drumurilor, pe langa
garduri. In general nu este consumat de animale datorita gustului si mirosului neplacut.
Toate partile sunt bogate in alcaloizi atat in stare verde cat si uscata sau insilozata.
Cantitatea cea mai mare in seminte.
Plantele tinere sunt de 2 ori mai toxice decat cele mature.
Cele mai frecvente intoxicatii la cabaline, vitei, purcei, gaste, rumeg mari in timpul
furajarii la grajd cu nutret insilozat. Capra este rezistenta, dar laptele este toxic pt
consumatori. Animalele mici pot avea acces la seminte sau ceaiuri, planta fiind folosita
si ca drog datorita proprietatilor halucinogene.
Principii toxici: hiosciamina - in perioada de inflorire, atropina, apoatropina,
scopolamina, hioscina.
Simptomatologie asemanatoare cu cea produsa de matraguna.
Tratament ca la matraguna.

C. Intox cu Hyosciamus niger si H. albus, fam Solanacee (maselarita,


porcarita)

Creste spontan de la campie la zona subalpina, pe langa drum sau ca buruiana.


Are miros si gust neplacut (amar) deci animalele o ocolesc. Intoxicatia apare cand se
administeaza sub forma de iarba verde cosita si tocata, fan, furaj insilozat, seminte in
gozurile de cereale.
Intoxicatii mai frecvente la tineret si la animalele carentate cu apetit pervertit.
Principii toxici: hiosciamina - in toate partile plantei adulte, hioscina - cel mai toxic (DT
la om 2 mg) in planta tanara, scopolamina, apoatropina.
Simptomatologie:
Cabaline: midriaza in cateva minute, contractii ale muschilor masticatori si ai
musculaturii cervicale ca urmare a actiunii hioscinei asupra centrilor motori, disfagie,
dispnee cu raluri, convulsii puternice, sialoree. Semnele pot disparea in cateva ore cu
exceptia midriazei, sau pot provoca moartea in 2-6 ore.
Rumegatoare: ca la cal plus meteorism, respiratie convulsiva cu raluri-> Diagnostic
diferential cu intoxicatia cu laur, diaree, paralizie generala. Tratament simptomatic pt
combaterea diareei si sialoreei.

III.

Intox cu plante care contin alcaloizi cu nucleu izochinolinic

Papaver somniferum, macul de cultura.


Papaver rhoeas, macul rosu, mavul de camp

Macul rosu este o planta comuna care contine rhoeadina in petale, cu actiune
asemanatoare opiului.

Macul de cultura este cultivat ca planta oleifera, medicinala sau ornamentala si ca


specie spontana. Contine opiu in latexul uscat continut in toate partile plantei cu exc
semintelor. Continutul cel mai ridicat in capsulele verzi.
Principii toxici: grupa opioidelor: morfina, codeina, papaverina, laudanina,
narceina, codamina, pebaina, narcotolina, criptopina, heroina.
Intoxicatia se produce la anim in momentul infloririi plantei de obicei la grajd. La
pasune le ocolesc. Intoxicatia se produce datorita consumului de capsule rezultate in
urma prelucrarii in industria farmaceutica.
Actiune excitanta sau inhibitorie (analgezica si narcotica) asupra SNC
La cabaline: somnolenta, slabirea acuitatii vizuale si auditive, mioza, dureri lombare
cu deplasare greoaie, activitate cardiaca si respiratorie si temperatura corpului normale.
La rumegatoare tabloul clinic este dramatic: aspect de encefalita acuta si reproduc
semnele clinice din turbare: anxietate, apoi agresivitate, contractii musc, crize
epileptiforme cu durata de pana la 15 min apoi stare de depresiune pana la 30 min dupa
care accesele revin. Semne digestive: hipersalivatie, meteorism, constipatie, apoi diaree
sangvinolenta. Moartea survine in timpul convulsiilor, la max 24 h de la consum.
Opiaceele au structura similara cu cea a endorfinelor naturale, care au un efect de
diminuare si inhibare a senzatiilor de durere. Consumul de opiacee duce la alterarea
producerii de endorfine, reduce perceptia durerii, reduce anxietatea, inhiba actiunea
sistemului respirator si reduce activitatea zonelor creierului respirator cu emotiile
inducand anestezia emotionala si o indiferenta fata de lumea din jur.
La om: placere, apoi satisfactie, apoi somnolenta, apoi dependenta si sevraj:
anxietate, iritabilitate, tremur muscular, epifora.
Supradoza de opiacee determina insuficienta respiratorie si cardiaca severa,
inducand edem pulmonar si cerebral acut.

Alte plante: cannabis var sativa (canepa de cultura) si var indica


Princ toxici: canabinol si canabidiol, avand la baza pe deltaterahidrocanabinol (THC).
THC este concentrat in bractele incarcate cu rasina ale varfurilor inflorite. Actiunea
farmacologica consta in inhibarea sistemului parasimpatic la nivelul receptorilor de
acetilcolina. THC este hidroxilat la nivel hepatic in metaboliti activi eliminandu-se pe cale
urinara. THC are efect inhibitor asupra transformarii fosfolipidelor membranelor
plasmatice a limfocitelor si efect toxic asupra fazelor ciclului celular -> cresterea sintezei
celulare de ADN si accelerarea diviziunii celulare.

Berberis vulgaris, dracila


Principii toxici: berbamina, berbenina

Chelodonium majus, rostopasca, negelarita


Principii toxici: chelidonina - antimitotic si foarte iritanta

Toate aceste plante produc intoxicatii prin ingestia drogului descoperit prin
intamplare de animal, sau prin inhalarea fumului si la cainii utilizati pt depistarea
drogurilor.

Simptomatologie: la 1 ora dupa absorbtia drogului cainii prezinta modificari ale


comportamentului psihic si locomotor: nesupunere, agresivitate, latra fara motiv, se
ridica cu greutate, se deplaseaza cu miscari instabile, se sprijina sau se loveste de
mobila, slabiciune musc generala intrerupta de tremuraturi intermitente. Este cand
deprimat cand hiperexcitat. La inceput hiperestezie, apoi hipoestezie. Intre cele 2 stari

capul si privirea par sa urmareasca o miscare invizibila, ochii au aspect sticlos,


reactionand la lumina, semne ce evoca o meningoencefalita.
Tratament simptomatic: elimin toxicelor din tubul digestiv, mentinerea functiilor
vitale. Provocarea vomei cu apomorfina 0,05-0,1 mg/kg SC sau IM, absorbante
digestive de tip carbune vegetal activ, diuretice, calmante (diazepam 0,5 mg/kg),
analeptice cardiovasc si resp (cafeina, teofilina), corticoide, atropina. Dun vauza fricii de
repercursiuni legale propr sunt reticenti sa admita tipul intoxicatiei, de aceea medicul vet
tb sa ia o anamneza prin interogatoriu delicat si neacuzativ.
Diagnosticul se pune pe baza ataxiei, depresiei SNC si perturbarii comportamentului.

IV.

Intoxicatia cu plante care contin alcaloizi cu nucleu chinolizidinic

Lupinus spp., lupinul, fam Leguminoasae, Lupinus luteus, Lupinus albus,


Lupinus angustifolius (albastru), Lupinus perennis, Lupinus varius ultimii doi =
lupinul furajer, lupinus pollyphylus (negru)
Lupinul galben si alb: textila, furajera, melifera, ingras.
Principalii toxici: lupimina, lupanina, lupamina, octalupina, sparteina. Mai ales in
seminte si planta verde -> lupinul furajer trebuie recoltat in perioada de inflorire.
Toxicitatea poate fi atribuita unei ptomaine care actioneaza ca toxic enzimatic.
Alte plante: Cytisus spp (drob), Labornum angiroides (salcam galben)
Intoxicatia cu lupin la ovine, bovine, cabaline. Pe vrejii de lupin se dezvolta un
micet (Phomopsis leptostromiformis) care elaboreaza micotoxine (fomopsine) care se
fixeaza pe hepatocite determina heptoza roxica cronica indeosebi in perioada de
stabulatie.

Actiune iritanta asupra tubului digestiv determina gastroenterita.

Actiune hepatotoxica, producand leziuni degenerative si necrotice la nivelul


hepatocitului si al epiteliului canalelor biliare rezultand icter toxic si de staza
exteriorizat prin semnele fotodermatozei.

Actiune cardiotoxica care determina insuficienta cardiaca.

Actiune neurotoxica, mai intai excitant apoi depresiv al centrilor nervosi medulari.

Iritant renal determina nefrita parenchimatoasa.

Actiune teratogena determina anomalii ale scheletului traduse prin artrogripoza si


scolioza.

Eliminarea alcaloizilor prin lapte ii confera gust amar.


Intoxicatia cu lupin = lupinoza sau lupinism. In principal la ovine unde determina

lupinoza acuta. Semnele clinice apar dupa cateva ore sau zile in fct de cantitatea
ingerata.

Initial apetitul scade pana la refuzul hranei.

Semne nervoase: adinamie, excitatie corticala cu bruxism, tremuraturi musc


urmate de stare de depresiune instalata progresiv, mers dezechilibrat cu latero si
retropulsie.

Semne digestive: constipatie cu fecale coafate cumucus galben, urmata de


diaree.

Semne urinare: hematurie, proteinurie, poliurie.

Semne respiratorii: tahipnee, jetaj serosangvinolent. Semne hepatice: icter.

Semnele fotodermatozei: edemul capului, mai ales urechi si bot.

Semne abortigene.
Evolutia intoxicatiei este de cateva ore sau zile. Moartea se produce prin paralizia

centrilor nervosi bulbari si medulari.

Lupinoza cronica la ovine evolueaza ca hepatita cronica interstitiala cu edeme


subcutanate urmate de gangrena dupa 18-20 zile
La cabaline evolueaza cronic: apetit diminuat, hipertermie pasagera apoi
hipotermie, pulsul si respiratia accelerate, mucoase icterice cu influenta difteroida,
mictiunifrecv, fotodermatoza exudativa sau gangrenoasa in urma exounerii la soare.
Jetaj gros, portocaliu, conjunctivita portocalie. In final semne nervoase cu mers
dezordonat, sindrom hepato-encefalic.
Modificari anatomo-pat: culoare icterica a mucoasei si tesuturilor, edeme
subcutanate indeosebi in regiunea capului, leziuni necrotice pe cap si membre,
degenerescenta hepatica si renala, edem pulmonar si laringian, nefrita, ciroza hepatica.
Diagnosticul se pune prin coroborarea datelor clinice cu cele provenite in urma
analizei botanice a furajului. Diagnostic diferential fata de intoxicatia cu fosfor.
Tratament: evacuarea continutului digestiv administrand purgative uleioase
(interzise purgastive saline!). Inactivarea principilor toxici cu HCl sol 1% in otet la 5 parti
apa. Stimularea diurezei cu ser glucozat. Tratament simptomatic pt protectie hepatica si
analeptice cardio-respirator. Regim alimentar.
Furajul cu continut ridicat in lupin se va administra in amestec de 1:9 cu alte
furaje sau dupa tratarea lui cu carbonat de Na 10% sau hidroxid de Na 1% cateva zile.

V.

Intoxicatii cu plante ce contin alacloizi cu nucleu steroidic

Intoxicatia cu Veratrum album, fam Liliacee, pop stirigoaie


Creste la altitudini mari, foarte robusta, frunze paroase (exc Veratrum nigrum).
Contine alcaloizi care se grupeaza in 2 categ:
De tip jerveratrum: jervina, rubijervina, izorubijervina, veratrobasina

De tip cerveratrum: esteri ai germinei: germerina, germidina, germitetrina,


germitrina, izogermidina, protoveratridina. Esteri ai protoveratrinei: germbutrina,
protoveratrina a, protoveratrina b. Alcaloizi ai veracevinei: veratridina. intebare
Principii toxici in toata planta, mai ales in rizomi si lastari tineri. Toxicitatea se
mentine prin uscare. DT 1g/kg la cabaline si 2g/kg la bovine. Suinele se intoxica mai rar,
deoarece principii toxici le provoaca voma. Intoxicatia se prod mai ales primavara cand
continutul in alcaloizi este mai mare.
Mod de actiune: irita pielea si mucoasele, nefrotoxic, hepato-toxic, neurotoxic.
La cal semne dig, hipersalivatie, polidipsie, colica, descarcari diareice. Semne
nervoase: neliniste, termuraturi, ataxie, accese tetaniforme. Semne respiratorii:
respiratie lenta si profunda, puls slab si neregulat, poliurie.
La bovine si suine predomina semne dig, la pasari diaree si semne nervoase:
ataxie, astazie, tremuraturi, horiplumatie, torpoare.
Moartea se produce prin inhibitia centrilor bulbari.
Tratament: evacuarea tubului digestiv, antidoturi generale (carbune, tanini),
tratament simptomatic: mucilagii, rehidratante, analeptice, tonice generale.

VI.

Intox cu plante care contin alcaloizi cu nucleu terpenidic

Aconitum spp,fam Ranunculacee, iarba rea, iarba bubii, omag, toaie

Delphinium consolida, nemtisorul de camp; Delphinium ajacis, nemtisorul de gradina,


surgug.
Delphinium lardeyi
Delphinium ocidentale
Delphinium glaucum
Principalii toxici: delphinina, ajaconina, ajacina, delzolina

Aconitum tauricum, A. Paniculatum, A. Vulparia, A. Moldavicum, A. Lansiathum


Princ toxici: aconitina (C34H47O11) una dintre cele mai toxice otravuri naturale,
napelina, napelinina (zongorina), neolina, benzoilaconina, neopelina, acidul aconitinic,
enzima: aconitaza, acolina
Principii toxici mai ales in radacini si seminte.DL 50 la cabaline 10-12 mg/kg
(300-400g radacini) , la caine2-3 mg (5g de radacini).
Mod de actiune: iritant local, paralizant fulgerator al SNC si ai centrilor nervosi
bulbari, ai cordului si pulmonului.
Hipersalivatie, voma, colici, dispnee, trismus, convulsii, midriaza, tahicardie
urmata de bradicardie, parestezie, paralizie generala. Moartea prin paralizie bulbara in
cateva ore.
La ovine: behait continuu jalnic.
Diagnostic prin controlul cont stomacal.
Diagnostic diferential fata de intoxicatia cu: taxus baccata (tisa), sorghum,
Atropa belladona, Gliceria acquatica, stricnina
Tratament: vomitive, spalaturi gastrice, purgative, mucilagii, tanini. Cloral hidrat
PO.

VII.

Plante care contin alcaloizi cu structura amidica ciclica

A. Colchicum autumnale: fam Liliaceae (brandusa de toamna, ceapa ciorii,


brandusa mortilor, ruscea de poiana, brandusei, balura, colsica, ghicitori).
Creste pe pajistile din zona fagului si molidului, infloreste toamna si fructifica
primavara. Flori roz-violete.
Principuil toxic: colchicina (C22, H25, O6). Prin uscare rezulta demeocolcina care
este la fel de toxica. Colchicina este un alcaloid care nu are reactie alcalina si care nu
formeaza saruri cu acizii, da gust amar plantei.
Intoxicatia cu brandusa se intaneste la pasune primavara si toamna, mai ales la
tineret dar si la grajd tot timpul anului la toate categ de animale. Cele mai sensibile sunt
ovinele si suinele.
Colchicina este paralizant cerebral, cerebelos si bulbar, aboleste miscarile voluntare,
are actiune analgezica asupra SNP, actiune iritanta asupra mucoasei tubului digestiv, a
rinichilor si a pielii, toxic capilar. Principala actiune: factor de dezechilibru in procesul de
mitoza al celulelor sporind diviziunea atunci cand se formeaza fusul mitotic determinand
degenerescenta picnotica a nucleilor. DL 1mg/kg (8-10g frunze proaspete sau 2-3 g
frunze uscate) la animale mari, la 0,25 mg are efect purgativ.
Taboul clinic: semnele clinice apar dupa 2-48 h de la digestie.

Semne digestive: ptialism abundent, miros fetid, colici, timpanism, tenesme,


diaree.

Semne nervoase: stare de depresie, diminuarea reflexelor, miastenie, tremuraturi


musculare, mers vaccilant.

Semne urinare: PU, hematurie.

Semne respiratorii: initial tahipnee, apoi bradipnee cu miscari respiratorii


sacadate.
Moartea se produce prin paralizia centrilor respiratori bulbari in 50% la suine si

40% la cabaline siputin mai scazut la rumeg mari. Animalul merge spre vindecare abia
dupa 2 saptamani de la consumul plantei deoarece alcaloizii se absorb si se elimina
incet si se acumuleaza (daca se ingera zilnic cantitati mici timp indelungat).
Modificari anatomo-pat: gastroenterita congestiva, hemoragica sau chiar
ulcerativa in intestinul gros. Leziuni nefritice de iritatie.
Diagnostic: controlul botanic al furajului, tabloul clinic, evidentierea colchicinei in
cont g-i sau din sange.
Tratament: asemanator cu celelate plante ce contin alcaloizi. In plus: tanini,
combaterea deshidratarii prin administrarea energica a serurilor cu electroliti (15-40
ml/kg). Nu se administreaza purgative saline.

B. Equisetum spp. Fam Equisitaceae


Equisetum palustre (coada manzului, bradisor, bodara, iarba de cositor) - determina
boala ursului de Bahme, E. arvense (coada calului, barba ursului), E. hiemale (pipirig
de munte).
Toxica atat verde cat si uscata (2 ani). Raspandite de la ses la munte, in regiuni
umede. Principii toxici: alcaloizi: equisetina (palustrina) - act asupra SNV ( sau
SNC ???), nicotina; saponine: equisetonina - act hemolizanta; heterozizi: equisetrina,

galuteolina; acizi: ac nicotinic, salicilic, aconidic; dioxid de siliciu; tiaminaza


(determina deficienta de vit B1).
Pe pasune este evitata de animale, intoxicatia producandu-se la grajd. Cele mai
sensibile sunt cabalinele, apoi bovine, suine, rezistente ovinele si caprinele.
La cabaline: semnele clinice apar in cateva zile sau cateva luni. Predominant
semne nervoase: dezechilibru senzorial: tresare la zgomote, atingeri, devine retiv ->
manif rabiforme. Cand sta pe loc nu se obseva semne de boala. Cand e scos din grajd
merge teapan, face pasi mici si nesiguri, baza de sustinere este larga. Prefera sa stea in
picioare pt ca are dureri mari la flexarea lor. La intoarceri bruste cade pe trenul posterior
adoptand pozitia cainelui sezand. Apetitul este nealterat. Dupa cateva zile se instaleaza
o paralizie progresiva pe trenul posterior, pulsul este rar, aritmic si slab, mucoasele
subicterice sau icterice, avort, urina cafeniu inchis cu proteinurie. Dupa o perioada de
depresiune apar 1-2 accese convulsive si moarte.
La rumegatoare la fel, plus diaree accentuata de culoare neagra,
hemoglobinurie, vaccilarea trenului posterior vreme indelungata (luni), prehensiune,
masticatie si deglutitie ingreunate, reducerea productiei de lapte. Mortalitate 50%.
Diagnostic: dificil de stabilit datorita timpului indelungat dupa care apar semnele
clinice. Diagnostic diferential cu encefalomielita infectioasa.
Tratament: evacuarea tubului digestiv, nevrostenice (vit B1, stricnina), analeptice
(pentetrazol, cafeina).

VIII.

Intoxicatia cu plante care contin alcaloizi cu struct amidica aciclica

Galega officinalis (iarba ciumii, scrantitoare, ciumarea)


Principii toxici: galegina si guanidina.

Intoxicatia se intalneste la ovine cu convulsii tetaniforme, opistotonus, spumozitati


bucale vascoase, dispnee profunda, insuficienta cardiaca acuta cu aritmii, colaps
central.

IX.

Intoxicatia cu plante care contin alcaloizi pirolizidinici

Senecio spp, S. jacobaea (rugina de balta, lemnul domnului) - pana la 1m, mai ales
pe campiile prost intretinute. Maxim de toxicitate in primele stadii de vegetatie, alcaloizii
se gasesc in toate partile plantei.
S. vulgaris (cruciulita, spalacioasa, iarba stricatoare, cel perit) - pana la 60 cm, in
locuri cultivate, flori galbene
S. crucifolius (batatorinca).
Principii toxici: peste 65 alcaloizi: jacobina (senecionina) - prin hidroliza se
transforma in necina (deriv al pirolizidinei) si acid necic, jaconina, jacolina
Intoxicatiile se mai numesc boala de Zdar, boala de Moleteno, boala de Pictou
Acesti alacaloizi au propr hepatotoxice cumulative, actionand si asupra alor organe
la nivelul carora produce leziuni progresive si ireversibile, inlocuind celule proprii cu
tesut fibros. Sunt carcinogenetici, eliminabili prin lapte, ridicand mari probleme de
interes public. La om consumul de paine si seminte de grau in amestec cu seminte de
Senecio determina ciroza hepatica si cancer hepatic. Cazuri foarte grave in Africa de S.
Metabolitii pirolici rezultati prin dehideogenarea alcaloizilor se pare ca se leaga
de ADN blocand diviziunea celulara.
La animale intoxicatia apare prin ingestia de furaje conservate, mai rar prin
consumul plante verzi, prin ingestia repetata de cantitati mici cateva saptamani.

La cal: simptomatologia corespunde sindromului hepato-encefalic sau/si marii


insuficiente hepatice. Tulburari de perceptie cu pierderea cunostintei, deplasarea cu
mers nesigur, impingerea cu capul a obiectelor intalnite. Secundar fotosensibilizare de
origine hepatica. In faze mai avansate ale intoxicatiei apar manii.
Taurinele pot deveni agresive, cu comportament rabiform, fara faza terminala.
De obicei evolueaza cronic cu astenie, casca repetat, subicter, colici.
Mai rar la rumegatoare datorita florei ruminale care distruge o parte din alcaloizi.
Modificari anatomo-patologice: ciroza hipertrofica cu megalocitoza. Ascita,
edem abdominal difuz (foios si cheag) de tip ascita, edem pulmonar, degenerescenta
renala, hiperplazia canalelor biliare si staza biliara.
Diagnostic: clinic, analiza furajului. Biopsia hepatica: megalocitoza, necroza
celulara, fibroza, incluzii globulare in hepatocite. (r. Erlich).
Tratament: paleativ, complexul B, C, A, PP, laxative, med acide.
Profilaxie: ierbicidarea pasunilor si a culturilor de cereale.

X.

Intoxicatia cu Taxus baccata in Carpai(tisa, tisar, tisoi)

Planta ornamentala, monument al naturii, viata lunga. Toxicitatea se cunoaste din


antichitate: Teofrast mentioneaza ca frunzele sunt veninoase, Iulius Caesar otravea
sagetile cu suc extras din fructe, Seneca zicea ca doar umbra arbustului este mortala.
Principii toxici: alcaloizi: taxina A si B - inhiba depolarizarea cardiaca; glucozid:
taxicadina.
Cele mai toxice sunt frunzele in sezonul rece. Consumata fara ezitare de cal, magar
si catar.

La rumegatoare se produce o dilutie a frunzelor in rumen. La cal 2g/kg frunze,


magar 1,6, bou 10g, capre 12g, caine 8g. Cal: 1000-2000g frunze, la bovine de 5 ori
mai mult.
Simptomatologie: brutala, cu aspect stricnizant, evolutie rapida, moarte subita,
animalele mor in timpul consumului frunzelor. Bradicardie urmat de bloc cardiac. La
doze mici (se poate interveni): excitatii, convulsii, spasme, dispnee, depresiune
narcotizanta.
Diagnosticul se pune pe seama evolutiei si mortii fulgeratoare cu depistarea
frunzelor in tubul digestiv.
Tratament: analeptice cardiace si respiratorii (lobelina), atropina administrata rapid.

XI.

Intoxicatia cu plante care contin alcaloizi indolici

Gelsinium sempervirens (iasomia galbena) planta perena, cataratoare, cu flori


galbene in forma de trompeta.
Principii toxici: gelsenina, gelseninina, inruditi cu stricnina. Toate partile sunt
toxice, inclusiv nectarul si mierea.
Semne clinice: bradipnee, colici abd, convulsii, hipotermie, moarte in 24-48 h.
Tratament simptomatic.

Intoxicatia cu saponine

3 Agrosthema githago (neghina, zazanie)


4 Saponaria officinalis (sapunarita)
Saponinele sunt molecule cu masa moleculara mare, ce formeaza o suspensie
coloidala si spuma cand sunt agitate in solutie apoasa. Chimic se aseamana steroizilor
sau triterpenelor.
Neghina creste in campurile de cereale sau locuri umbrite. Intoxicatia se
intalneste la pasari, tin suin, cabaline si bovine. Nu prezinta pericol la pasunat ci atunci
cand grauntele contin boabe de neghina sau cand faina din gozurile de la morarit este
consumata de animale. Ingestia a 0,1% din masa animalului de seminte este toxica.
Principii toxici: gitagenina (agrostemina, sapotoxina) prin hidroliza elibereaza
githagenol.

Actiune iritanta asupra mucoasei digestive si degenerativa asupra organelor


parenchimatoase. Actiune hemolitica si paralizanta a sistemului nervos.
Evolutie acuta: salivatie, voma, colici, diaree, PU, hemoglobinurie, subicter,
tremuraturi musculare, opistotonus, mers in manej la porc, la pasari astazie, ataxie.
Evolutie cronica: la porcinele adulte, diaree persistenta, hematurie,
hemoglobinurie, vertij, slabire pana la cahexie, moartea prin sincopa cardiaca si
respiratorie.
Sapunarita creste pe locuri necultivate, pe marginea drumurilor. Evitata de
animale la pasune, dar consumata in amestec cu alte plante sub forma de fan.
Principii toxici: saponariotoxina, saporubina, saponina triterpenica in toate parile
plantei (conc cea mai mare in rad).
Simpromarologie idem neghina, in plus tulb cardio-vasculare. Diareea
persistenta nu cedeaza la tratament.
Tratament: golirea tubului dig, analeptice generale, calmante.

Intoxicatia cu plante care contin glicozizi

Glicozidul defineste legatura esterica dintre un compus organic sau un toxic


(gruparea neglucidica) si un zahar. Gruparea neglucidica este de regula netoxica pana
cand prin hidroliza este separata de glucid.

Glicozizii sunt compusi exclusiv vegetali fiind heterozide care prin hidroliza pun in
libertate o oza si un aglicon sau genina (fenol, alcool, nitril, aldehida). Glicozizii sunt
substante amare, incolore, necristalizabile.

I.

Intoxicatii cu plante ce contin glicozizi cianogenetici

Au in struct gruparea cian care prin hidroliza enzimatica sau acida elibereaza acidul
cianhidric. Rumegatoarele sunt f sensibile deoarece rumenul contine cantitati mari de
beta glicozidaza care hidrolizeaza toxicul.
Glicozizii cianogenetici inhiba enzimele cu rol in respiratie tisulara producand
hipoxie.

A. Sorghum spp fam Gramineae: S. vulgare (matura), S. halepense (costrei), S.


sudanense (iarba de Sudan), S. bicolor sau japonicum (sorg).
Glicozizii se concentreaza in ordinde descrescatoare astfel: seminte, frunze, coaja,
tulpina. Sorghum spp sunt toxice in stare verde mai ales in sezoanele ploioase. Prin
uscare si insilozare cantitatea de acid cianhidric scade. Plantele sunt toxice pt toate
speciile de animale dar datorita continutului in beta glicozidaza a rumenului ce conduce
la eliberarea rapida de acid cianhidric rumeg sunt mai sensibile.
Principiul toxic se numeste dhurina. Se gaseste in toate plantele din genul
Sorghum, inclusiv in Glyceria maxima (mana de apa). Plantele tinere in plina
expansiune mai ales dupa ploi, sau otava contin concentratia cea mai mare de glicozizi.
Factorii stresori reprezentati de cosit, uscarea plantei sau inghetul ei fac sa creasca
continutul in glicozizi. Lezarea peretilor celulei det eliberarea de beta glucozidaza care
hidrolizeaza compusii cu formarea de cianuri libere. Solul cu continut mare de azot sau

continut scazut de fosfor favorizeaza sinteza glicozizilor cianogeni. Temperatura, lumina


si ph solului influenteaza rata de crestere a plantei si posibilitatea acumularii cianurilor.
Patogeneza
Cianurile se leaga de fierul din citocromoxidaze impiedicand transferul electronilor si
respiratia celulara. Viteza ingestiei poate influenta detoxifierea naturala protejand
animalul daca ingestia este lenta. Organismul detine un sist natural de detoxifiere
reprezentat de enzima rodanaza care face posibila tolerarea unor concentratii mici de
glicozizi cianogen din nutreturi urmand urmatoarea schema: cianuri + tiosulfati +
rodanaza = tiocianat care se elimina prin urina. Detoxifierea organismului depinde de
rezervele in tiosulfati.
Nivelurile de peste 200 ppm de dhurina in nutreturi sunt toxice.

B. Linum ussitatisimum (in)


Semintele contin linamarina si diastaza sa specifica numita linaza care prin firbere este
inactivata. Turtele de in au un cont maxim de HCN indeosebi in stare umeda. Doza
toxica 1 mg/kg. Faina de seminte de in si taratele de in sunt la fel de periculoase.

C. Trifolium repens (trifoi alb tarator)


Princ toxic: lotusaustralina

D. Amygdalis communis (migdal) si samburii de: piersici, caise, cirese, visine, malin,
mere, pere, prune (Padus racemosa: princ toxic prunasina). Celelate cont princ toxic
amigdalina care sub actiunea enzimei emulsina se descompune in acid cianhidric in
glucoza si aldehida benzilica.

E. alte plante potential cianogene: Lotus corniculatus (ghizdei), Pisum sativum


(mazare), Carex vulpina (rogoz), Cynodon dactylon (pir), Sambucus nigra (soc negru;
princ toxic sambunigrina), Sambucus ebulus (boz), Vicia angustifolia (mazariche;
vicianina), Zea mays (porumb), Equisetum hyemale (pipirig de munte)

Toti glicozizii cianogenetici pun in libertate anionul cian care blocheaza


citocromoxidaza care este ultima enzima din lantul transportator de electroni
impiedicand astfel utlizarea metabolica a oxigenului din sange. Acumularea excesiva a
cianhemoglobinei in sange duce la scadea presiunii partiale a Co2 si inhiba centrul
respirator bulbar.
Celulele nervoase, in special cele ale centrilor bulbari sunt primele victime
deoarece au cea mai mare nevoie de oxigen. Combinarea cianurilor cu citocromul este
o reactie reversibila si se poata aplica tratamentul. Pt disocierea complexului se pot fol
subst cu o mai mare afinitate decat hemoglobina pt ionul cian (methemoglobina)
administrand albastru de metil 8,8 mg intravenos.

Simptomatologie
Forma suparaacuta si acuta au o evolutie fulgeratoare, de cateva ore, dupa 30
min de la ingestie apare excitabilitatea si tremuraturile musculare. Se disting 3 stadii:
stdiul dispneic, stadiul convulsiv si stadiul asfixic.
Stadiul dispneic: neliniste, anxietate, voma, tahicardie, dispnee, mucoase de
culoare rosu deschis.

Stadiul convulsiv: accese epileptiforme, emisii involuntare de urina si fecale,


respiratie rara si superficiala, midriaza
Stadiul asfixic: scaderea brusca si brutala a temperaturii, bradipnee, puls slab si
rar, sangele si tesuturile au o culoare caracteristica rosu deschis, sangele fiind oxigenat
dar neputand elibera oxigenul catre celule.

Modif anatomo-patologice
Sangele are culoare deschisa, congestie si edem pulmonar, hemoragii
subendocarice si subepicardice, macerarea mucoasei rumenale, splenomegalie si
ramolisment splenic, miros de migdale amare a continutului rumenal si al organelor.

Tratament
Specific dar adesea neaplicabil avand in vedere evolutia rapida a intoxicatiei.
Obiective: prevenirea inhibitiei de ionii cian a citocromoxidazei prin provocarea formarii
de methemoglobina, formarea sulfocianatilor atoxici prin administrarea dupa
methemoglobinizante a compusilor sulfati, sub actiunea enzimei rodenaza cianurile
sufera o detoxifieretransformandu-se in sulfocianati. In aceste scopuri se administreza
nitrit de sodiu sol 20% iv in doza de 10-20mg/kg, si tiosulfat de sodiu sol 20% iv
3ml/50kg fara sa se depaseasca 600mg/kg. Administrarea tiosulfatului determina
formarea cianmethemoglobinei eliberand citocromoxidaza, tiosulfatul mimand
detoxifierea naturala.
Alte variante terapeutice specifice: EDTA dicobaltic, vit B12 sub f de hidroxicobalamina,
permanganat de potasiu po, cafeina.

II.

Intoxicatia cu plante ce contin tioglicozizi

Glicozizii cu sulf au ca aglicon subst cu formula R-N-C-S. Plantele contin enzime


care hidrolizeaza glicozizii in anumite conditii de temperatura si umiditate. Prin hidroliza
se elibereaza sevenoli care sunt volatili dar care sunt si iritanti pt epitelii. Sevenolii se
gasesc in special in plantele din fam Cruciferae (Brassicaceae). Plantele furajere din
aceeasi familie trebuie recoltate inainte de scuturarea florilor deoarece continutul in
glicozizi este mai mare in seminte.

A. Intoxicatia cu Sinapis spp (mustar): Sinapis arvensis (de camp), Sinapis


alba, Sinapis nigra
Principiu toxic: sinigrina ???????????? enzima mirozina se descompune in:
izosulfocianat de alil (esenta de mustar), glucoza si sulfat acid de potasiu. Sinapis alba
mai contine si sinalbina care prin hidroliza produce: sulfocianat de parahidroxibenzil,
glucoza si acid de sinapina.
Principii toxici sunt continuti in toate organele plantelor in special in seminte. Prin
uscare nu se modifica toxicitatea. Pt a preveni intoxicatia la grajd se interzice
consumarea semintelor de mustar nefierte in care nu a fost distrusa mirozina.

Simptomatologie
Evolutie acuta, semne clinice in 1-3 ore dupa consum, abatere, respiratie accelerata de
tip abdominal, inapetenta, dispnee, accese periodice de tuse dureroasa (semn al
edemului pulmonar), puls slab si accelerat, semne digestive cu salivatie, colica, melena

cu miros de mustar, tulb renale cu poliurie, hematurie si proteinurie, semne nervoase cu


excitatie apoi depresie. Moartea in 24 ore.

Modif anatomo-pat
Leziuni congestivo-hemoragice in toate tesuturi;e parenchimatoase, edem
pulmonar cu lichid galben soumos cu miros de mustar, sangele este slab coagulat,
necroza hepatica.

B. Brassica spp: Brassica napus var oleifera (rapita), Brassica oleracea


(varza).
Rapita contine in seminte un glicozid si mirozina, care sub actiunea ei se
descompune in izosulfocianat de crotonil. Aceasta reactie se petrece in turtele de rapita
care pot ajunge in alimentatia animalelor.
Varza var acephala (furajera), se administreaza ca frunze si tije vacilor in lactatie.
Principii toxici: tioglicozizi: sinigrozina, glucobrasicina, progoitrina. Acestia prin hidroliza
si in prezenta mirozinei dau izotiocianat de alil (izocianat de crotonil) = rodanid - ionii
tiocianati au proprietati antitiroidiene, 3-indoilmetil-2hidroxi3butenil (goitrina).
Varza provoaca 3 entitati morbide care pot fi in relatie cu prezenta tiocianatilor:
anemia bovinelor, actiunea antitiroidiana, intoxicatia acuta cu plante inflorite.
Anemia bovinelor la vacile in lactatie care consuma cant mari de varza: 25-50 kg/zi o
durata lunga de timp. Principiul toxic este necunoscut. Manifestare clinica: anemia f
severa, hemoglobinurie, secretia lactata se diminua considerabil, slabire, deplasare
greoaie.

Actiune antitiroidiana: tioglicozizii sunt metab pana la nivel de substante


antitiroidiene care induc hipotiroidism la tineret si la copii. Goitrina poate trece in lapte si
determina gusa endemica la consumatori.
Intoxicatia acuta prin plante inflorite in urma consumarii excesive a varfurilor
inflorite sau un consum mediu mai multe zile. Congestie si edem pulmonar: dispnee,
tuse uscata dureroasa, jetaj spumos, conjunctiva cianorica. Tratamentul trebuie instituit
cat mai rapid. Dupa aparitia edemului pulmonar terapia poate fi cu rezultate incerte.
Pana atunci evacuarea tubului digestiv si tratament simptomatic: protectoare
mucilaginoase, analeptice cardio-respiratorii, tonice centrale. In anemia hemolitica se
administreaza fosfor, magneziu, fier, cupru. In intoxicatia cu varza inflorita venisectie
larga. Suplimentarea ratiei cu iod. Echilibrul mineral al ratiei.

Profilaxie
Interzis varza la oi gestante, sa nu se dea mai mult de 14 kg de varza pe zi la
vaci in lactatie si nu mai mult de 22 kg pe zi la bovine la ingrasat.

III.

Intoxicatii cu plante ce contin glucoalcaloizi

Sunt glicozizi ai unor alcaloizi steroidici.


Intoxicatia cu Solanum spp. - Solanum tuberosum (cartof), Solanum
dulcamara (lasnicior, buruiana de dalac), Solanum nigrum (zarna), Solanum
lycopersicum (rosie), Solanum melanogena (vinete) - toxice fructele verzi si vrejii
verzi, Physalis alkekensi (lampion chinezesc, papalau de padure), Solanum
capsicastrum (ciresul de Ierusalim, marul dragostei)*** - contine si solanocapsina

A. Solanum tuberosum (barabule, mere de pamant, crumpene, picioica)


Planta ierbacee introdusa in Eu din Mexic. Cultivata pt tuberculii bogati in amidon.
Toate organele plantei, dar mai ales planta verde si fructele contin cantitati mari de
solanina: variaza in functie de sol, stadiul de vegetatie, factorii climatici, conditii de
recoltare si mai ales de conservare.
Tuberculii tinuti la soare, incoltiti, rau conservati si mai ales mucegaiti contin cantitati
mari de solanina. Cantitati mari se mai gasesc si in lujerii verzi care apar primavara la
cartofii pastrati peste iarna in conditii necorespunzatoare. Cartoful contine 0,005%
solanina, iar la 0,04% solanina se poate produce intoxicatie. Iarna si toamna poate
ajunge in cartofii incoltiti la 4%, iar primavara la 10-20%.
Solanina prin hidroliza se descompune in glucide: zahar termofil (glucozidaza), si
solanoza si un alcaliod foarte toxic - solanidina. Solanidina este antrenata in apa prin
fierberea plantei, deci prima fiertura are un mare grad de toxicitate, fiind interzisa in
consum. Solanidina are 3 actiuni: iritant gastrointestinal si al tegumentului, hemolizant si
inducere al fenomenului de hemoragipare, neurotoxic initial excitant, apoi inhibitor al
SNC prin inhibarea colinesterazei.
Cele mai sensibile: rumegatoare mari, ovinele, cabalinele, suinele. Datorita
specificului alimentatiei, incidenta intoxicatiei este mai frecventa la suine. Pasarile se
intoxica prin consumul de muguri, fructe sau coji de cartof. Intoxicatiile se produc la
pasune sau mai frecvent la grajd cu resturi de la cantine, apa in care s-au fiert cartofii.
Administrarea de cantitati mari de fertilizanti pe baza de azot in sol, temperaturi scazute
si efectul indus de multe pesticide influenteaza concentratia in solanina a cartofului si
aparitia intoxicatiilor.

Tabloul clinic debuteaza cu diaree, ca urmare a actiunii iritante a solaninei. Dupa ce


solanina, care traverseaza dificil mucoasa intestinala, se disociaza si solanidina este
absorbita, aceasta determina semnele intoxicatiei, asemanatoare cu cele produse de
saponine.
Se cunosc 3 forme clinice: nervoasa, digestiva, exantematoasa

Forma nervoasa dominanta la cabaline, taurine, porcine, pasari: prostratie,


indiferenta fata de ce se petrece in jur

Forma digestiva: hipersalivatie, voma, diaree, colici

Forma exematoasa: la porcine si taurine: stomatita ulcerativa, exantem


veziculos crustos la nivelul membrelor, conjunctivita.
La taurine intoxicatia poate evolua acut sau cronic. In forma acuta apare

hipotermie dar uneori hipertermie, gastroenterita cu fecale apoase si fetide, stare de


neliniste, tremuraturi musculara, hiperestezie urmata de hipo si chiar anestezie, miscari
fortate, mucoase palide usor icterice, eruptie aftoasa pe mucoasa bucala***, ataxie sau
chiar astazie. In forma cronica apar stomatita ulcerativa cu cruste si mucozitati cu miros
fetid, dermatita exematoasa localizata indeosebi pe uger, la baza cozii, extremitatile
membrelor, partea inferioara a abdomenului, in jurul furoului, cu pericol mare de
inducere a starii de septicemie. Flebite, conjunctivita.
La suine: diaree, chiar melena, congestia conjunctivei, vomitari frecvente, cifoza,
amauroza, dromomanie, indiferenta fata de animalele din jur, decubit lateral cu miscari
de pedalare, semnele retentiei urinare. Evolutie de 2-3 zile urmata de moarte sau
remitere.
La purceii sugari se constata lipsa cresterii, inapetenta, dermatite grave, micsorarea
rezistentei la diferite boli.

Diagnostic diferential fata de intox cu saponine, febra aftoasa, pesta


porcina, intox cu mercur.

Cartofii pot fi afectati de 2 fungi: Phytophora infestans si Synchytsium


endobioticum. In cazul infestarii cu Phytophora provoaca la gaini spina bifida.

Tratamentul este simptomatic: eliminarea cu ajutorul vomitivelor (apomorfina 0,2


mg/kg SC), adsorbtia toxicelor cu carbune, tanin, mucilagii de in sau orez, antispastice,
neuroleptice, tranchilizante, reechilibrarea balantei hidroelectrolitice.

Profilaxie
Aruncarea apei de fierbere si evitarea administrarii tuberculilor inverziti sau
incoltiti in hrana animalelor.

B. Intoxicatia cu Solanum dulcamara (lasnicior)


Flori grupate, albe. Buruiana intalnita pe marginea drumurilor. Contine 1% solanina
din subst uscata, mai ales in fructele necoapte si varfurile fragede. Fructul copt nu
prezinta pericol. Coaja este amara iar partea lemnoasa a tulpinii este dulce. Principii
toxici: solanina si dulcamarina.

C. Intoxicatia cu Solanum nigrum (umbra noptii)


Ierbacee, creste in gradini, razoare. Cantitatea cea mai mare de solanina o contin
fructele necoapte si frunzele. Intoxicatia se semnaleaza la bovine, porcine si pasari.

D. Intoxicatia cu toxalbumine sau fitotoxine


Fitotoxinele - Substante de natura protidica cu proprietati antigenice
hemaglutinogene cu o toxicitate care o depaseste pe cea a alcaloizilor
Plante: Ricinus communis (castor bean, palma lui Hristos), fam Euforbiacee. Planta
ierbacee plurianuala, poate ajunge la 2m inaltime. Cultivata pt uleiul din seminte si in
scop decorativ. Creste spontan pe langa drumuri si in gradini.
Principii toxici:
ricina (esterul metilic al ac ricinic, glicoprot cu mare toxicitate) in seminte 0,1%,
nesolubila, ramane in turte dupa extragea uleiului. Ingestia unei seminte, mai ales
mestecata poate ucide un caine de talie medie. Ricina are o toxicitate superioara
stricninei, cianurilor, ac prusic, si are si propr ietati cumulative. Doza letala 1mg/kg. Este
inactivata in mare masura de enzime digestive, fiind de 100 ori mai toxica pe cale
paretnetrala. Actiune antigenica, asemanator cu toxinele microbiene si animale, ceea ce
permite prepararea unei anaricine cu proprietati imunizante.
Ricinina - prezenta in toate partile plantei

Toate speciile se intoxica prin consumul boabelor sau turtelor, cel mai sensibil
calul, apoi ovine, bovine, porcine, pasari.
Ricina irita mucoasa intestinala determina tulburari. Dupa absorbtie aglutineaza
hematiile si altereaza endoteliul vascular.

Coaguleaza fibrina.

Provoaca leziuni hepatice si renale.

Are actiune asupra sistemului nervos.

Injectata in doze mici si repetate provoaca formarea anticorpilor care protejeaza


animalele de intoxicatii ulterioare.

Simptomatologia este diversa, in functie de specie, rasa, stare fiziol, doza.


La cabaline semnele clinice apar la 4-10 ore de la ingerare si se exprima plenar la 820 ore.

La debut se constata neliniste, miscare permanenta, contractii sporadice ale dif


grupe musculare. Apoi stare depresiva, deplasare incoordonata: "sindrom de
imobilitate". Semnele sunt inerupte de episoade de colica si transpiratii pe tot
corpul.

Diaree urat mirositoare, neagra, urmata de constipatie.*** datorita spasmului


sfincterului anal,

Zgomotele intestinale ramanand intense, deci peristaltism intestinal viu.

Respiratie accelerata de tip toraco-abd

Diminuarea acuitatii vizuale, mioclonie frenica.

Mucoasele aparente congestionate sau subicterice.

La rumegatoare aceleasi semne plus incetarea rumegarii, incetarea lactatiei, avort la


gestante, paraplegii.
La suine ca la rumegatoare, dar semne digestive mai accentuate (voma, diaree).
La pasari ptoza aripilor, horiplumatie, cianoza crestei si barbitelor.

Modif anatomo-pat: de tip congestivo-hemoragic.

Diateza hemoragipara cu extravazari sanguine in cavitati, continut digestiv


sanguinolent.

Hemoragii in toate tesuturile.

Limfonodurile mezenterice mustoase.

Edem pulmonar.

Diagnosticul se pune pe baza analizei botanice a furajului care consta in ex


microscopic al semintelor de ricin in fecale: aspectul celulelor in palisada. Ex de
laborator: hemaglutinare pozitiva la 0,5mg ricina si precipitare pozitiva la 1 mg ricina.

Tratamentul consta in evacuarea tubului digestiv. Tratament simptomatic: tanina,


mucilaginoase, antispasmodice, arecolina, purgative saline dupa instalarea coprostazei.
Ideal se admin anaricina, dar nu poate fi preparata in doze potrivite la mom potrivit.

Intoxicatia cu plante care contin estrogeni

Proprietatile estrogenilor de a induce un spor superior de crestere au facut ca in


multe tari sa fie administrat ca supliment fie injectabil fie sub f implantelor (stilbestrol),
fie PO. Numeroase plante contin compusi analogi sau identici cu estrogenii. In Ro,
stimularea sporului de crestere cu estrogeni sintetici nu se practica stiindu-se efectul
cancerigen, ceea ce impune controlul sanitar veterinal al alim din acest punct de
vedere. Intr-un nr mare de plante s-au identificat fitoestrogeni sau analogi.
Fitoestrogenii (hormoni de crestere si inflorire) se gasesc in numeroase plante
din care cele mai imp sunt: trifoi (Trifolium spp), lucerna (Medicago sativa), secara
(Secale cereale), mazarea (Pisum sativum), morcovul (Daucus carota), soia (Glycinem
max), grau (Triticum spp), painea neagra si borsul, orezul (Oryza sativa), ovazul (Avena

sativa), orzul (Hordeum vulgare), porumbul (Zea mais), sfecla (Beta vulgaris), mere
(Malus domestica), ciresele (Cerasus avium), prumne (Prunus domestica), arahide
(Arachis hyogeae), bumbacul (Gossypum spp). Activit estrogenica a plantelor se
exprima prin unitati-soarece per kg, sau raportat la un estrogen cunoscut admin PO
(dietilstilbestrol). O unitate-soarece corespunde cantitatea de estrogen care administrata
soricioaicelor impubere poate determina o marire semnificativa a uterului in 48h.
Insilozarea acestor plante nu afecteaza negativ activitatea estrogenica, ci o sporeste.
Ex: porumbul verde are o activ estrogenica de 4030 unitati-soarece, iar silozul de
porumb are 10200 unitati-soarece.
Fitoestrogenii sunt izoflavone, fenilcumarine si naftaleni. Concentratia maxima se
realizeaza in perioada de inflorire a plantelor.