PROCESUL DE RESOCIALIZARE AL

MINORILOR DELINCVENTI
CUPRINS:

Introducere
Capitolul I

Delimitari conceptuale notiunilor de delincventa juvenila si

devianta
1.Notiunea de delincventa juvenila
2.Notiunea de devianta
Capitolul II
Teorii explicative ale fenomenului delin 616d31g cventei juvenile din perspectiva psihologica si
sociologica

1.Teoria invatarii sociale a agresiunii

2.Teoria anomiei
3.Teoria subculturilor delincvente
4.Teoria controlului social
Capitolul III

Factori implicati in determinarea comportamentului deviant al

minorilor
1.Rolul familiei in formarea comportamentului familiei
1.1.Fmiliile dezorganizante
1.2.Climat familial conflictual
1.3 Climat familial hiperautoritar
1.4. Climat familial hiperpermisiv
1.5. Esecurile privind integrarea scolara

1.6. Alcoolul si actul infractional

1.7. Consumul si dependenta de droguri

Capitolul IV

Serviciul de probatiune
1.Intocmirea referatului de evaluare
1.1Notiuni generale
1.2 Planificarea evaluarii
1.3 Stabilirea relatiei profesionale cu clientul
1.4 Elaborarea referatului de evaluare
2.Supravegherea persoanelor condamnate
3.Asistenta si consilierea in cadrul serviciilor de reintegrare sociala si consiliere
3.1 Scopul activitatii de asistenta si consiliere
3.2 Beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere
3.3Documente procedurale utilizate in activitatea de asistenta si consiliere
Capitolul V

Tehnici specifice procesului de resocializare a minorilor

delincventi
1. Tehnici de intervievare
2. Interogarea in asistenta sociala
3. Consilierea minorilor delincventi
Capitolul VI

Metode utilizate de asistenta sociala in vederea reintegrarii sociale

a minorilor delincventi

1.Centrele de reeducare
1.1.Aspecte de resocializare a minorilor delincventi
1.2.Exigente functionale ale resocializarii minorilor cu comportament delincvent
1.3.Obiective si actiuni ale scolilor de reeducare
1.4.Fctori frenatori ai procesului de reeducare si resocializare a minorilor internati in centrele de
reeducare

2.Centrele de supraveghere si reintegrare sociala

3.Directiile pentru Protectia Drepturilor Copilului
Capitolul VII

Studiu de caz
Capitolul VIII

Sumarul datelor colectate

Capitolul IX
Concluzii si propuneri

Bibliografie
INTRODUCERE
De-a-lungul timpului oamenii au definit fenomenul delincventei juvenile, au elaborat
teorii explicative,au dactorii care determina un astfel de comportament, dar realitatea este ca
fenomenul delincventei juvenile a continuat sa existe.
In ultimele patru decenii delincventa a devenit una din problemele sociale majore cu
care s-a confruntat si se confrunta,in continuare , cea mai mare parte din societatile
contemporane, atat cel dezvoltate economic, cat si cele in curs de dezvoltare. In toata aceasta
perioada, interpretarile teoretice care considerau ca fiind un fenomen de interes
marginal,caracteristic numai anumitor grupuri sau categorii sociale,au fost abandonate, pentru
a face loc unor abordari mai profunde si mai realiste, in concordanta cu care delincventa
juvenila este interpretata ca fiind o importanta problema sociala determinata de alte probleme
sociale, strans legata de modul in care isi gestioneaza comunitatea resursele, de procesele de
educatie si socializare, de consumul de droguri si alcool.

Problema copiilor delincventi nu este o problema placuta sau dorita , in aceasta

perioada de dezvoltare ei trebuie feriti de probleme pentru a se putea bucura de copilaria lor si
asa prea scurta.
Ca viitor asistent social sper sa pot sa ajut la imbunatatirea procesului de resocializare
a minorilor cu comportamente delincvente.

CAPITOLUL I
DELIMITARI CONCEPTUALE ALE NOTIUNILOR DE DEVIANTA
SI DELINCVENTA JUVENILA
1.Notiunea de delincventa juvenila

Notiunea de delincventa juvenila este o notiune destul de larga si de echivoca pentru a

include in continutul ei orice act care incalca exigentele de conformism impuse de catre adulti
minorilor si tinerilor. Delincventa juvenila cuprinde acele conduite si actiuni care sunt comise
de persoane imature,care nu au atins inca varsta majoratului si nu au responsabilitatea

sociala..Exceptand violarile legii penale,delincventa juvenila cuprinde o serie de

acte,care,daca ar fi comise de catre adulti,acestia nu ar fi considerati infractori de catre legea
penala.Printre aceste acte se numara vagabondajul,cersetoria,fuga de acasa si de la
scoala,nesupunerea fata de autoritatea parintilor si educatorilor,consumul de alcool,etc.Pentru
toate aceste fapte,alaturi de alte fapte mai grave,cu caracter delictual propriu-zis,minorii si
tinerii nu pot fi judecati si sanctionati decat in cadrul unui regim juridic special conceput
pentru minori si tineri.
.
Trasaturi specifice delincventei:
a. Este un fenomen social,obiectiv si material,dar in acelasi timp,antisocial si deosebit
de periculos,atat prin consecintele sale negative si distructive ce privesc ordinea sociala si
normativa,integritatea si siguranta indivizilor si grupurilor sociale,cat si prin reactia sociala ce
o provoaca si prin sanctiunile represive adoptate.
b.Delincventa include acele acte si fapte care,violand regulile de drept cu caracter
penal impun adoptarea unor sactiuni organizate,de cele mai multe ori,represive,care sunt
aplicate prin intermediul agentilor specializati ai controlului social.
c.Delincventa este constituita din ansamblul actelor si faptelor antisociale care intra
sub incidenta normelor penale savarsite de diferiti indivizi intr-o anumita societate,intr-un
anumit interval de timp.Ea include totalitatea delictelor si crimelor savarsite,care sunt insa
diferite ca natura,intensitate si gravitate.
Caracteristici ale comportamentului delincvent:
a.are o serie de consecinte sociale negative,prin faptul ca prjudiciaza interesele intregii
societati;
b.face obiectul unor interdictii sau constrangeri formulate de legea penala;
c.prezinta o intentie antisociala deliberata,urmand un scop distructiv;
d.cuprinde fuzionarea intentiei cu actiunea culpabila;
e.fapta este probata juridic si sanctionata ca atare.
Fenomenul delincventei include dimensiuni si aspecte diferite in functie de
savarsirea,descoperirea,inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor,dupa cum urmeaza:
a.delincventa reala,denumita in literatura sociologica si criminologica "cifra neagra"a
criminalitatii.Ea este constituita din totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal
savarsite in realitate,indiferent daca ele au fost descoperite si inregistrate de organele
penale.Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal,insa estimarea ei
este aproape imposibila,datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice,operationale
si statistice;

b.delincventa descoperita,care include numai acea parte a actelor savarsite in realitate

si care au fost depistate si identificate de catre organele specializate de control social.De
regula,cifra delincventei descoperite este inferioara celei reale,intrucat nu toate delictele sunt
descoperite si nu toti delincventii sunt identificati;de asemenea,unele delicte nu sunt
reclamate,altele nu sunt inregistrate.
c.delincventa judecata,reprezinta acea parte a delincventei descoperita si inregistrata
de organele de politie care este judecata si sanctionta de instantele penale;volumul ei este mult
diminuat,intrucit nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate.Astfel unele delicte sunt
gratiate si amnistiate,altele nu mai sunt sanctionate datorita implinirii termenelor legale de
prescriptie,in timp ce unele nu se mai judeca datorita decesului delincventului sau sustragerii
acestuia de la judecata.

2.Notiunea de devianta
In orice societate umana,exista reguli si cerinte,explicite sau implicite,care solicita
indivizilor sa realizeze numai actiuni socialmente dezirabile,sa manifeste numai
comportamente admise si sa aleaga,in situatii sociale specifice,numai solutii compatibile cu
standardele culturale ale societatii respective.
Esenta imperativa a acestor reguli sau cerinte este incorporata in normele sau valorile
sociale,care fac parte din cultura oricarei societati si pe care orice individ,membru al societatii
respective,este obligat sa le internalizeze in structura personalitati sale,in cursul procesului de
socializare.Personalitatea asa cum se stie,nu este doar un produs al caracteristicilor sau al
experientelor individuale,ci, in primul rand,o constructie socioculturala,rezultanta a
interactiunilor permanente intre individ,mediul social si cultural.De aceea,nici un individ nu
reactioneaza in mod instinctual la situatiile de viata cu care este confruntat,ci rezolva aceste
situatii utilizand numai solutii compatibile cu standardele de rationalitate,normalitate sau
moralitate ale societatii din care face parte,considerate legitime,adica in concordanta cu
normele si valorile sociale,cu principiile morale,prescriptiile juridice si definitiile culturale
existente.In conditiile in care utilizeaza solutii incompatibile sau contrare acestor
standarde,individul respectiv risca sa nu fie inteles de catre ceilalti membrii ai societatii,care-l
pot eticheta ca fiind irational,anormal sau diferit de ceilalti.
Aceasta este,de fapt,esenta notiunii de devianta,care se refera la orice conduita sociala
si orice act social care sunt diferite de comportamentele si actiunile generale ale membrilor
unei societati si care risca,prin aceasta diferenta,sa provoace reactii ostile sau sanctiuni din
partea colectivitatii.
Devianta in ansamblul ei desemneaza o diversitate eterogena de conduite,acte sau
actiuni,care reprezinta violari sau transgresiuni ale normelor scrise sau nescrise,implicite sau
explicite , stari care nu sunt conforme asteptarilor , valorilor si regulilor colectivitatii, forme
de nonconformism,marginalitate,criminalitate,etc.,tot ceea ce contrazice imaginea publica
asupra ceea ce semnifica sau ar trebui sa semnifice "normalul"si "dezirabilul".
Devianta reprezinta un ansamblu disparat de transgresiuni,conduite dezaprobate si
indivizi marginali,care,fiind in contradictie cu asteptarile,normele si valorile grupului, risca sa
provoace sanctiuni din partea acestuia.

Dintre aceste conduite sau actiuni se pot mentiona urmatoarele:

a)infractiuniile si delictele contra proprietatii sau persoanei,comise individual sau in
grup,prin violenta,inselaciune,abuz sau prin orice fel de mijloace ilicite sau proscrise;
b)delincventa juvenila;
c)sinuciderea;I
d)toxicomania;
e)transgresiunile sexuale;
f)devianta religioasa;
g)devianta politica;
h)nonconformismul;
i)bolile si deficientele psihice;
j)handicapul fizic;
k)maltratarile;
l)alte forme de violenta,conduite sau acte prohibitive ori indezirabile.
In functie de caracterul voluntar sau involuntar al actului de devianta se pot distinge
urmatoarele categorii de devianti:
-devianti subculturali-acei care pun in discutie legitimitatea normelor pe care le
violeaza,incercand sa promoveze norme si valori substitutive.Printre ei se numara
teroristii,revolutionarii,membrii sectelor religioase,toti aceia care isi asuma,in mod
deschis,devianta,revendicandu-i legitimitatea si militand activ pentru recunoasterea ei oficiala
ca forma normala de comportament;
-transgresori-acei indivizi care violeaza,in mod deliberat,o norma sociala,desi ii
cunosc validitatea si legitimitatea.Ei nu actioneaza din principiu,asa cum o fac deviantii
subculturali,ci din interes,oportunism,pasiune,lacomie,lipsa de scrupule,etc.Dintre ei fac
parte,infractorii ori delincventii,toti aceia care incalca normele penale;
-indivizi cu tulburari de comportament-cei care nu sunt,propriu-zis,bolnavi psihici,ci
care sufera de sociopatie sau au tulburari caracteriale,unde este extrem de dificil a distinge
intre constrangere si determinare,intre caracterul voluntar sau dobandit al actului de
devianta.De exemplu,toxicomanii in general,alcoolicii,in special,actioneaza voluntar doar intro prima faza,starea de dependenta ulterioara impiedicandu-i sa mai fie liberi de as-i decide
propria lor conduita.
-handicapatii fizic sau mental-printre care se includ orbii,surzii,estropiatii,toti acei care
se disting prin "stigmate"vizibile,datorita unor leziuni organice,debilitati mentale sau altor

cauze biologice si psihice.Pentru unii sociologi aceasta categorie nu intra in aria deviantei,in
timp ce pentru altii ea reprezinta un subiect de interes pentru cercetarea infractiunilor intre
normalitate si devianta.

CAPITOLUL II
TEORII EXPLICATIVE ALE FENOMENULUI DELINCVENTEI JUVENILE DIN PERSPECTIV PSIHOLOGIC SI
SOCIOLOGICA

In orice domeniu,actiunea profesionistului trebuie sa aiba la baza intelegerea

fenomenelor asupra carora actioneaza.Aceasta intelegere presupune nu doar cunoasterea
cauzelor si a factorilor favorizanti ci si a teoriilor existente.
Teoria este cea care construieste imaginea unui intreg coerent si il integreaza in
ansamblul unitar al cunoasterii.In consecinta,teoria genereaza cercetari empirice,care o vor
imbogati in relevanta.
1.Teoria invatarii sociale a agresiunii
Cea mai cuprinzatoare explicatie cu privire la agresiunea umana a fost propusa de
Bandura,in "teoria invatarii sociale a agresiunii".El a fost primul care a probat invatarea
agresiunii prin experiente directe in concordanta cu paradigmele de baza ale
invatarii.Agresiunea este vazuta ca fiind in mare masura controlata de posibilitatea
consolidarii si a pedepsei.Ea se afla totodata si sub controlul stimulilor.In aparenta,o mare
parte din comportament,inclusiv agresiunea,este invatata prin observatie-adica fara experienta
directa.Bandura a propus diferite modele teoretice pentru a explica aceasta invatare.
El a recunoscut capacitatea specific umana de a procesa informatiile si a elaborat
implicatiile sale in investigarea,mentinerea,modificarea si controlul agresiunii.Banda a
dezvoltat rationamente pentru a explica efectele consolidarii substitutive si ale pedepsei
substitutive.
Primul rationament major priveste functia informativa a rezultatelor observate.Fiind
martorul consecintelor raspunsului altor persoane,observatorul devine constient de
posibilitatea consolidarii si a pedepsei si isi poate coordona comportamentul astfel incat sa
maximalizeze recompensele si sa minimalizeze pedepsele in mediul observat,fara a fi
experimentat in mod direct aceste posibilitati.Cunostintele despre consecintele probabile ale
raspunsului,obtinute prin observatie,pot astfel servi la facilitarea sau inhibarea raspunsurilor
similare celor observate.Potrivit acestei pareri,anticiparea consecintelor bazata pe observarea
purtarii altora,si nu experienta imediata,este cea care ghideaza actiunea persoanei.
Al doilea rationament major se refera la efectele motivationale ale conditionarii
substitutive a stimularii emotionale.Bandura recunoaste ca o mare parte din comportarea
emotionala este invatata pe baza experientelor directe,dar sugereaza ca reactiile empatice care
realizeaza conditionarea substitutiva a raspunsurilor afective sunt,daca nu mai importante,cel
putin egale ca importanta.Se presupune ca a fi martor la exprimarea sentimentelor altora

induce,in general,reactii afective in observator.Aceste reactii afective produse in observator

sunt concordante cu cele manifestate de persoana a carei purtare a fost observata.
Astfel,reactiile empirice ale observatorului sunt considerate congruente hedonic cu
purtarea afectiva la care a asistat.Bandura si-a bazat aceasta esentiala presupunere pe
observatia ca,in situatiile sociale,oamenii tind sa exprime acelasi fel de comportament
emotional ca si cei din jurul lor;de aceea expresia afectiva a celuilalt devine o indicatie ,
replica distinctiva in afectarea concordanta a observatorului.
Celelalte elemente propuse de Bndura pentru a explica modelarea sunt secundare
acestor doua modele majore.Ele se adreseaza consecintelor,mai ales in functie de perceptia
peroanei a faptului ca modelul a fost marturia primirii de recompense sau pedepse de la un
agent pentru actiunile sale.
Analiza proceselor motivationale propuse de Bandura in invatarea sociala extinde
propunerea controlului comportamental prin cosolidare si pedeapsa externe si substitutive la
auto-consolidare si auto-pedepsire. In agresiune , auto-consolidarea este considerata a fi forta
motivationala principala-ori de cate ori este conectata cu mandria personala.Auto-pedepsirea
pentru agresiune este dovedita cand persoana sufera de sentimente disforice, de regret si
autoacuzare,cand isi recunoaste actiunile proprii ca fiind o incalcare a propriei pozitii
impotriva actiunilor agresive.De vreme ce,in general,se presupune ca sanctiunile negative
impotriva agresiunii sunt adoptate prin percept,consolidare si modelare,Bandura a propus
variate mecanisme care sa explice fenomenul in izbucnirile ostile si agresive.
Practicile auto-absolvante insotite de neutralizarea auto-condamnarii pentru agresiune
sunt urmatoarele:
1.Sub-evaluarea agresiunii prin comparatie avantajoasa-survine cand actiunile
agresive sunt comparate cu fapte mult mai grave.Comparatia minimalizeaza incalcarea legii
prin fapta intentionata sau comisa.
2.Justificarea agresiunii in functie de principii mai inalte se refera la faptul ca face
violenta agreabila pentru agresor din punct de vedere moral prin declararea obiectivelor ei ca
fiind nobile si drepte.Agresiunea,ca mijloc,este astfel justificata prin tintele pe care le
realizeaza.
3.Neutralizarea auto-condamnarii pentru agesiuni poate de asemenea fi realizata prin
deplasarea responsabilitatii catre o autoritate care este vazuta ca asumandu-si intreaga
responsabilitate pentru actiunea agresiva intentionata sau efectuata.
4.In mod similar,difuziunea responsabilitatii catre alte persoane care iau parte la
actiuni agresive sau ostile sau care sunt cunoscute ca sustinatoare ale unor asemenea activitati
conduce la un nivel scazut al pozitiei autocritice.
5.Un alt mod in care agresorul previne auto-deprecierea este dezumanizarea
victimelor.Din moment ce victimele sunt deposedate de caracteristicile umane distinctive,ceea
ce inseamna ca ele sunt prezente ca fiinte degenerate,auto-reprosul pentru agresiune devine
inaplicabil si necorespunzator.

6.Invinuirea victimelor neutralizeaza auto-condamnarea cand agresorii,care cred

despre ei ca sunt bine intentionati,reusesc sa se perceapa pe ei insisi ca "fiind fortati in
actiunile primitive de catre adversarii ticalosi".Atribuirea culpabilitatii victimei se considera
ca stimuleaza sentimente de indignare care ofera suport moral pentru actiunile agresorilor.
7.Reprezentarea gresita a consecintelor a fost de asemenea implicata.Consecintele
dezavantajoase ale agresiunii pot fi minimalizate pentru evitarea auto-reprosului.In actiuni
care au adus rau,dar si beneficii,raul poate fi minimalizat iar beneficiile maximalizate.
8.Bandura a propus un proces de desensibilizare gradata prin care persoanele initial
nonagresive pot deveni progresiv agresive.Se sugereaza ca schimbarile comportamentale
astfel aparute pot sa nu fie percepute de catre persoanele interesate.
In comportarea umana,ostilitatea si agresiunea sunt reglate in mare masura de
consecintele anticipate ale actiunilor in perspectiva mai curand decat de istoria incidentala a
eventualei consolidari sau pedepsiri a evenimentelor externe.
Un alt aspect al controlului cognitiv,in conformitate cu Bandura,este controlul social al
agresiunii.Capacitatea umana,superioara,de a procesa informatiile se spune ca ar produce o
evaluare selectiva a anumitor experiente consolidate.
Banda accentueaza in cele din urma functia rezolvari mentale a problemelor in
controlul cognitiv al comportarii.Consecintele actiunilor eventuale sau posibile sunt
contemplate si anticipate mai degraba in gand decat sunt stabilite printr-o comportare
preliminara deschisa.Aceasta capacitate umana de a proba variate actiuni pe ascuns mai
degraba decat in mod deschis ii da individului posibilitatea de a-si forma strategii optime
ostile si agresive in concordanta cu criterii stabilite de sine.Asemenea strategii pot fi
independente de experienta directa a individului.
Comportamentul agresiv poate fi insa preintampinat in mod eficient:
a)prin stoparea din dezvoltare a obiceiurilor violente si
b)prin asigurarea dezvoltarii obiceiurilor non-violente alternative.
In multiplele propuneri pentru controlul ostilitatii si agresiunii in societate se
subliniaza dificultatile asociate cu implementarea lor.Masurile de combatere a violentei pot fi
instituite pur si simplu prin informarea publicului despre acestea si efectele lor benefice.Ele
nu pot fi instituite numai prin apeluri.Nu li se poate spune pur si simplu oamenilor ca trebuie
sa fie mai sensibili la problemele pe care le intampina cu altii.Ei nu pot fi instruiti sa fie mai
toleranti si mai plini de compasiune.
Mai mult,ramane sub semnul intrebarii daca mass-media ar putea fi eficiente in
instituirea schimbarii sociale.In al doilea rand,eforturile educationale sunt impiedicate de
faptul ca ostilitatea si agresiunea au utilitate si orice reprezentare gresita a acestui fapt ar viola
principala valoare a educatiei:adevarul.Comportamentul agresiv si ostil,asa cum am vazut,nu
poate fi negat mereu din motive rationale.Totusi educatia poate face mai mult decat arata un
canonic de "ar trebui" si "nu ar trebui".Ea poate corecta opinii distorsionate in ce priveste
ostilitatea,agresiunea,violenta.

2.Teoria anomiei
Termenul de anomie,provenit din limba greaca,desemneaza starea de dereglare a
functionarii unui sistem sau subsistem social,datorita deprecierii normelor sociale.Sigur,are un
caracter relativ deoarece nu se poate concepe o societate fara norme sau cu o dereglare
globala.Desi termenul circula din a doua jumatate a secolului trecut,E.Durkheim l-a consacrat
prin lucrarea "La divisation du travail" unde ideea de baza este ca pe masura ce societatea
devine tot mai complexa,este tot mai dificila mentinerea coeziunii sociale.In consecinta,creste
rata si nivelul delincventei,ca si al altor forme de devianta.Durkheim considera ca prin
destructurare sociala se ajunge la o ambiguitate ce afecteaza regulile si standardele
comportamentului moral.Unul dintre factorii de mentinere a echilibrului social il reprezinta
chiar anomia,care este un factor natural-in sensul ca exista in toate tipurile de societati.Astfel
se legitimeaza existenta acesteia in societate,prin aspectul sau pozitiv.
Durkheim nu considera profesiunea de delincvent-sau alte meserii "condamnabile"-o
forma aberanta,anormala,ci o vedea ca o modalitate de diferentiere a muncii.Asa cum
cancerul este o specializare noua a functiilor biologice,tot asa si activitatea delincventionala
este o forma de supravietuire.De aici si necesitatea de a examina conditiile socio-culturale si
contradictiile activitatii delincventionale la diferite niveluri,ale diferitelor natiuni.
Prin R.Merton,teoria anomiei,reformulata,va fi dezvoltata pentru a oferi o explicatie
mai larga conditiilor socio-culturale ale delincventei.Punctul de plecare al analizei mertoniene
este dat,ca si in alte teorii macro-sociologice,de distinctia dintre structura sociala,valori si
norme sociale.In acest context,el nu priveste delincventa ca pe un rezultat al
trasaturilor/caracteristicilor individuale,ci ca pe o replica normala a oamenilor la modalitatile
diferite de adecvare a elementelor socio-culturale cu caile de acces spre acestea.Ideea este ca
nu in interiorul indivizilor se afla cauza fundamentala a delincventei sau criminalitatii,ci,mai
curand,in diferentele structurale si contradictiile societatii,chiar si atunci cand se vorbeste de o
tendinta mostenita pe care o poseda unii indivizi in comportamentul lor.
Contradictia structurala identificata de R.Merton(disjunctia dintre valoarea culturala a
succesului si lipsa accesului egal la mijloacele legitime de a-l realiza),chiar daca a fost
formulata in contextul societatii americane,este identificabila in orice tip de societate,caci
anumitor grupuri de indivizi li se refuza sistematic accesul catre scopurile culturale
recunoscute,prin diferite bariere structurale,clasa sociala,spre exemplu.
De aici, mai multe moduri de adaptare care sa puna in corelatie trebuintele personale
cu mijloacele sale de realizare,asigurand un minim de insemne vizibile ale valorii de sine.
R.Merton identifica 5 tipuri de adaptare la o structura sociala:
1.conformistul,cel care accepta scopurile culturale ca si mijloacele institutionalizate de
atingere a acestora;
2.ritualistul,persoana ce a renuntat la valorizarea scopurilor culturale,neincetand insa
sa se conformeze scrupulos la normele recunoscute;

3.evazionistul,cel ce respinge atat scopurile,cat si mijloacele recunoscute spre a la

atinge;de obicei,acesti se retrag intr-un univers la iluziilor.Aceasta categorie are ca specific
activitati adaptative asociale si din aceasta cauza vin in conflict cu legea;
4.rebelul-sau contestatarul-refuza atat scopurile culturale,cat si mijloacele,venind in
acelasi timp cu altele de substitutie,alternative.De regula,ei sunt atasati unor idei sau docrine
cu idealuri socio-politice;
5.inovatorul valorizeaza puternic scopurile culturale,dar respinge mijloacele
institutionalizate de a le realiza;iata de ce delincventa,intr-un anumit segment,reprezinta o cale
inovatoare catre succes,o metoda de a obtine ceea ce este refuzat.
In concluzie,putem spune ca Merton pune actorii in conflict cu situatiile ce-i inchid
posibilitatile de reusita,astfel utilitatea imediata a teoriei este scazuta.
3.Teoria subculturilor delincvente
Dezvoltand o serie de idei din cadrul teoriei anomiei,teoria subculturilor delincvente
este larg raspandita in randul specialistilor,indeosebi atunci cand se discuta despre delincventa
de tip urban.
Punctul de plecare il constituie normele sociale,cu cele doua aspecte:prescrierea
implica existenta unei interdictii la fel cum si orice interdictie delimiteaza campul
conventionalului.Astfel ca normele care definesc practicile legitime le definesc in mod
implicit si pe cele nelegitime.Se poate spune deci ca rolul normelor este sa traseze granita
dintre mijlocele legitime si cele nelegitime;asa in cat este recunoscuta,cel putin in mod
tacit,posibilitatea de a folosi mijloace alternative.
Exista variatii ale gradului in care membrii diferitelor grupuri sociale dobandesc
valorile,cunostintele si abilitatile ce le faciliteaza cariera sociala.Aceste variatii sunt chiar
structurate social si definesc implicit si accesul diferntiat la mijloacele nelegitime.Teoria
transmiterii culturale si teoria asocierii diferentiate se centreaza pe dezvoltarea unor astfel de
idei.Prima accentueaza ca sistemele de valori sunt distribuite pe diferite zone sau areale
urbane,iar a doua teorie afirma ca sistemul de relatii sociale este cel ce facilitaza sau
impiedica insusirea valorilor delincvente.
Concluzia este ca accesul la roluri nelegitime este delimitat de factori sociali si intarit
de cei psihologici.
Rezulta un raport specific intre structurile de invatare sociala si cariera
delincventa.Mai intai,individul trebuie sa aiba acces la mediile propice pentru insusirea
valorilor si abilitatilor respective.Acest acces trebuie sa fie in acord cu indeplinirea unui rol
special,ce trebuie sustinut si dupa ce a fost invatat.Aceasta sustinere dureaza un timp
indelungat si individul sfarseste prin a fi un bun delincvent capabil sa raspunda tuturor
solicitarilor.
Insa comunitatea este cea care furnizeaza delincventului materialele si obisnuintele,
tocmai pentru ca o conduita delincventa este invatata si intarita prin interactiunea cu alte
persoane : atitudini, exemplu, motivatie, stimulente, contacte, comunicare.

Aceste conditii favorabile indeplinirii unui rol delincvent ca si acele conditii favorabile
invatarii unui astfel de rol pot fi numite cu o singura sintagma,cea de oportunitate nelegitima
sau oportunitate diferentiata,ce se regaseste si in teoria anomiei,dar pe un alt plan de
generalitate.Ideea este ca exista un acces diferentiat si spre invatarea comportamentului
delincvent plasat la nivelul structurii sociale,al diferentierilor adaptative,al adaptarii specifice
unor grupuri.Altfel spus,nu oricine poate deveni un delincvent autentic si performant.Aceasta
relativizare a invatarii comportamentului delincvent este utila in deosebi la diagnosticarea
diferentiata si elaborarea strategiei etapizate.
Exista 3 tipuri majore de sub-cultura delincventa,mai ales in randul adolescentilor din
zonele urbane.
Primul tip se bazeaza in principal pe valori de tip delincvent;principiul de organizare si
functionare se refera la obtinerea unor castiguri materiale prin utilizarea mijloacelor
ilegale:furt,frauda,santaj, etc.Acest tip il putem numi modelul delincvent.
Al doilea tip are ca norma de baza violenta:membrii acestui grup se manifesta prin
utilizarea fortei sau prin amenintarea cu folosirea fortei;el poate fi numit tipul sau modelul
conflictual.
Al treilea tip se refera in deosebi la subculturile toxicomane,ai caror membrii consuma
abuziv diverse substante nocive ajungand pana la dependenta totala.Ei s-au instrainat de
rolurile conventionale si s-au retras intr-un univers propriu,guvernat de valoarea suprema a
senzatiei tari.Poate fi numit modelul evazionist sau de izolare.
Aceste modele apar deseori in forme combinate,fie in perioada in care sub-cultura face
presiuni asupra membrilor pentru coerenta comportamentala fie in formele de delincventa
polimorfa.
4.Teoria controlului social
In forma sa cea mai utilizata a fost elaborata de Travis Hirschi si are ca element
central o totalitate de cunostinte pe care le posedam despre caracteristicile personale si
demografice ale delincventului.In viziunea aceasta,profilul delincventului tipic este
urmatorul:barbat tanar,crescut fara tata,intr-o mahala urbana,cu dificultati in istoria scolara,in
prezent somer.
De la aceasta definire a delincventului tipic putem face cateva deductii.Mai intai,unii
dintre actorii sociali se comporta altfel dcat ceilalti,conventionalii,iar problema care se pune
este de ce se intampla aceasta.Apoi,activitatea lor este perceputa negativ de ceilalti,fiind
contrara dezirabilitatii si expectantei sociale.De aici deriva si riscul de pedepsire pe care
delincventii si-l asuma.Deci,o alta deductie,ei sunt putin dispusi sa accepte o schimbare a
propriilor convingeri si conduite,astfel incat sa vina in concordanta cu prevederile legii.In cele
din urma,deductia ca actele delincvente sunt de durata provine si din informatia ca acesta este
somer.
Intrebarea care se pune din perspectiva acestei teorii se refera la prezenta sau absenta
acelui element din viata sociala ce determina un anumit comportament.Cat de mult lipseste
controlul din conditiile de viata ale delincventului si cat este prezent in mediile nondelincvente pentru a-i opri pe ceilalti actori sociali.

Astfel,problema pe care doreste sa o expliciteze aceasta teorie se refera la

determinarea acelui aspect care-i face pe oamenii conventionali sa fie normaliu,si nu
delincventi-pentru ca prin constatarea unei lipse sa se deduca si etiologia delincventei.
Si sunt enumerate 4 forme de control ce actioneaza la nivelul societatii conventionale si care
au caracter restrictiv in invatarea comportamentelor indezirabile.Acestea sunt
atasamentul,obligatia morala,implicarea si convingerea.
Atasamentul se refera la apropierea emotionala a actorului social fata de ceilalti si
implica o relatie de valorizare reciproca.Atasamentul se construieste in functie de figurile
simbol(persoane cu inalta semnificatie sociala,cu rol de model)si de grupul de
referinta(grupuri cu mare atractivitate).Pentru etapa copilariei,aceste elemente se fixeaza la
nivelul grupului familial,astfel ca o variabila proiectiva de prognoza a comportamentului
delincvent vizeaza deficientele de atasament dintre copii si parinti.
Prima forma de control se manifesta la nivelul familiei-si deseori sanctiunile externe
acesteia vizeaza amenintari cu sanctiuni la nivelul controlului familial.In consecinta,daca
familia este deficitara/dezorganizata atunci cu siguranta riscul de esec in socializarea copilului
va creste.
Angajamentul vizeaza gradul in care actorul investeste timp si energie pentru
construirea unei cariere sociale legale.Daca investitia este considerabila si este dublata de
recompense adecvate,atunci este exclus riscul de a o deturna intr-o activitate delincventa-caci
pierderile ar fi mai mari decat beneficiile.Dar si reciproca este adevarata:cu cat miza este mai
atrctiva si efortul mai mic,cu atat va fi mai posibila comiterea delictului.Asadar,mai expus
este somerul,chiulangiul,omul sarac-cei a caror miza sociala este scazuta si nu risca sa piarda
prea mai mult.
Implicarea este o consecinta a modului de angajare si exprima gradul angajamentelor
de tip social.Una dintre teze afirma ca implicarea in activitati legale reduce expunerea la
comiterea unor ilegalitati in timp ce implicarea in activitati ilegale sporeste riscul unor
penalitati.
Convingerea se refera la acceptarea prescriptiilor sociale si a interzicerilor ce
ordoneaza comportamentul uman.Este un rezultat al valorilor morale acceptate la un moment
dat.Cu cat lipsesc constrangerile impuse prin credinta/convingere morala,cu atat este mai
facila detasarea si transgresarea normelor conventionale.Totusi,nu se poate spune ca sistemul
de convingeri al unui individ este cauza directa;mai curand,delincventii actioneaza in
concordanta cu un impuls si apoi isi justifica actul prin afirmatii ce reflecta mai mult un stil de
viata decat un sistem normativ.
Teoria controlului subliniaza,ca si teoria asocierii diferentiate,ca delincventii isi
consolideaza sistemul de convingeri in compania persoanelor cu gandire asemanatoare dar nu
recunoaste existenta unei etici specifice,reflectata in reguli restrictive de conduita. Mai
curand,spune aceasta teorie,sunt reflectate legaturile slabe ale delincventului cu societatea
decat sunt semnificate relatiile de tip special dintre ei.
In concluzie,teoriile amintite mai sus nu incearca sa explice comportamentul acelui
procentaj redus de de delincventi ce manifesta un dispret profund fata de valorile
conventionale sau chiar probeaza o conduita asociala;acestia sunt in majoritatea lor psihopati

si tratamentul in acest caz trebuie sa fie facut in clinici speciale.Insa pentru ceilalti,care au
ajuns in aceasta dificultate datorita unor conditii externe speciale,teoriile ofera cateva
indrumari utile in intelegerea comportamentelor de acest tip si a conditiilor ce le-au
determinat.De aici si pana la interventia practica nu mai este decat un pas.

CAPITOLUL III
FACTORII IMPLICATI IN DETERMINAREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL MINORULUI

Factorii care determina delincventa juvenila pot fi impartiti in doua mari categorii: a)
factori interni,individuali si b) factori externi,sociali.In prima categorie se includ :
particularitatile si structura neuropsihica , particularitati ale personalitati in formare ,
particularitati care s-au format sub influenta unor factori externi,mai ales a celor familiali.In a
doua categorie,mai importanti sunt factorii socio-culturali,economici,socio-afectivi si
educationali din cadrul microgrupurilor si macrogrupurilo umane,in care trebuie sa se
integreze,treptat,copilul si tanarul,incepand cu familia.Tot in categoria factorilor interni,un rol
deosebit de important il are frustratia.
Care este raportul dintre cele doua categorii de factori,care este ponderea fiecaruia in
determinarea comportamentului delincvent al minorilor sunt intrebari la care nu s-a putut oferi
un raspuns unanim acceptat.Impartasim punctul de vedere conform caruia orice incercare de
exagerare a rolului factorilor interni sau a celor externi risca sa nu fie validata de
practica.Daca psihologii pun mai mult accentul pe particularitatile psihice in adaptarea
minorului la mediu,sociologii acorda un rol determinant factorilor socio-culturali,precum si
conditiilor vietii sociale in general.
In ultima vreme s-a conturat un punct de vedere intermediar referitor la etiologia
delincventei juvenile.Este vorba de asa-numita perspectiva a cauzalitatii "multiple" sau a
"factorilor",care concep delincventa ca fiind rezultatul unui numar mare si variat de
factori.Adeptii acestei perspective considera ca fiecare factor,luat in parte,are o anumita
importanta,delincventii aparand fie la intersectia a doi factori majori,fie datorandu-se
influentei concertate a sapte sau opt factori minori.
1.Rolul familiei in formarea comportamentului minorului
Una dintre cele mai importante functii ale familiei consta in educarea si formarea
tinerilor in vederea integrarii lor optime in viata si activitatea sociala.Aici,in cadrul grupului
familial,parintii exercita ,direct sau indirect,influente educational-formative asupra proprilor
lor copii.Cuplul conjugal, prin intregul sau sistem de acte comportamentale,constituie un
veritabil model social care,fiind de altfel primul in ordinea influentelor din partea modelelor
sociale existente,are o influenta hotaratoare asupra copiilor privind formarea conceptiei lor
despre viata,a modului de comportare si relationare in raport cu diferite norme si valori
sociale.
Pe de alta parte,parintii exercita influente educational modelatorii in cadrul familiei si
in mod direct,in baza unei anumite strategii educationale,folosind mai mult sau mai putin

sistematic si organizat anumite metode si tehnici educationale.Deoarece cercetarile de

psihologie si pedagogie au demonstrat ca,mai ales,in primii ani de viata se pun bazele unor
importante componente de personalitate,apare imperios necesar ca educatia in familie sa se
desfasoare in mod unitar,pe baza unui ansamblu de principii psiho-pedagogice si a unei
metodologii clar conturate.In aceasta privinta,constatam ca, desi s-au elaborat multe lucrari,sau organizat si desfasurat ample actiuni cu parintii in vederea instruirii lor pentru ca
influentele educative exercitate asupra copiilor sa corespunda cerintelor si exigentelor
sociale,exista insa unele deosebiri intre familii in ceea ce priveste "metodologia si tehnologia
educationala" adoptata.
Astfel,strategiile educationale pe care le utilizeaza unii parinti-si avem in vedere pe cei
care sunt bine intentionati,fiind convinsi de efectele pozitive ale modalitatilor lor de
relationare cu proprii copii,precum si a metodelor educative utilizate-nu duc intotdeauna la
crearea acelui optim educational care sa favorizeze "rodirea" fructuoasa la nivelul
personalitatii copilului a influentelor educationale exercitate. Mai mult , unele strategi pot sa
se soldeze chiar cu o serie de consecinte negative asupra procesului formarii unor componente
de personalitate.Necunoscand suficient urmarile reale ale modalitatilor eductive utilizate,unii
parinti ajung la un moment dat in fata unor situatii oarecum paradoxale:pe de o
parte,eforturile depuse,metodele utilizate,asteptarile in legatura cu "investitiile" lor educative ,
cu strategia lor "originala" in ceea ce priveste relationarea cu copilul si, pe de alta
parte,rezultatele concrete pe care le-au obtinut.
In cazul in care parintii constientizeaza din timp aceasta discrepanta pot -si daca
solicita specialistii in problemele muncii educative cu atat mai bine- sa-si reorienteze
fundamental sistemul lor de actiuni educative in vederea realizarii corectiilor necesare. Dar
exista si parinti care,impotriva unor dovezi clare ale evidentei,nu ajung la constientizarea
efectelor strategiilor educative utilizate si raman convinsi ca eventualele necazuri aparue sunt
determinate de cauze care le raman straine si necunoscute.
Climatul educational familial este o formatiune psihosociala foarte complexa,
cuprinzand ansamblul de stari psihice,moduri de relationare interpersonala, atitudini ce
caracterizeaza grupul familial o perioada mai mare de timp.Acest climat,poate fi pozitiv sau
negativ,se interpune ca un filtru intre influentele educationale exercitate de parinti si
achizitiile comportamental realizate la nivelul personalitatii copiilor. Drumul de la influenta
educationala la achiziti comportamentala nu este un drum direct,nemijlocit,ci parcurge
"meandrele"climatului educational familial.O aceasi influenta educativa exercitata intr-un
climat bun va avera cu totul alte efecte decat atunci cand este exercitata intr-un climat
educational negativ.
1.1.Famili dezorganizante
Mult timp s-a crezut ca familia dezorganizanta constituie cauza aproape sigura a
comportamentului deviant,aceasta convingere fiind sustinuta si de catre diverse statistici care
arata ca un numar mai mare de delincventi provin din aceasta categorie de familii.In ultimul
timp insa,un asemenea punct de vedere a fost depasit ,considerandu-se ca,de fapt , in cazul
familiilor dezorganizante nu structura familiei ca atare se face vinovata de aparitia conduitelor
deviante ci marile ei "lipsuri".Familia dezorganizanta este familia care isi pierde integritatea
ca urmare a separarii parintilor datorita unor motive precum: desfacerea casatoriei prin
divort,decesul unuia dintre parinti,etc.W.J.Goode realizeaza urmatoarea clasificare a familiilor
dezorganizate:

a)familia incomplet unita sau nelegitima;

b)familia dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti ca urmare a:anularii,
separarii,divortului sau parasirii.
c)familia tip " camin gol " in cadrul careia partenerii traiesc impreuna , insa
interreltionarea si intercomunicarea sunt realizate minimal, fara sa constituie,unul pentru
celalalt,un suport emotional;
d)familia in criza,datorita unor cauze ce determina absenta temporara sau permanenta
a unuia dintre soti:decesul,inchisoarea,inundatii,razboi.
e)existenta,in cadrul familiei,a unor situatii care determina fundamental esecurile
comportamentului de rol marital: retardarea severa a copilului, psihoza copilului sau a
sotului,or conditiile fizice cronic incurabile.
Studiile asupra delincventei juvenile au aratat ca,in mare masura,atmosfera din
familiile deorganizante , lipsa autoritatii parintesti, a controlului precum si a afectiunii
acestora,ca urmare a divortului,i-au determinat pe copii la adoptarea unor acte asociale si
antisociale.Astfel, divortul, care duce la dezorganizarea familiei,poate contura serioase
tulburari afective si comportamentale care duc la neadaptarea sociala.
1.2.Climat familial conflictual
Exista unele familii care, desi sunt " organizate" se caracterizeaza prin accentuate stari
conflictuale care pot fi de intensitate diferita si se pot intinde pe perioade diferite de
timp(plecand de la forme relativ mai simple,cum ar fi cearta,neintelegerile,contrazicerea
ascutita,refuzul unor obligatii conjugale sau familiale si ajungand la forme mai
complexe,grave,cum ar fi,agresivitatea fizica,alungarea de la domiciliu,existenta unor relatii
adulterine).
In situatiile in care intensitatea,continutul,forma de manifestare si frecventa
conflictelor intraconjugale si intrafamiliale cresc semnificativ,acestea capata valente
dezorganizatoare in microgrupul familial , devenind simptome ale " sindromului disfunctioal "
familial.Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitatea de penetratie
distructiva la nivelul personalitatii consortiilor,dezorganizand reactiile, patternurile si habitusurile adaptative si impiedicand realizarea functiilor firesti ale cuplului conjugal si parental.
Tipologia luiF.Kunkel,bazata pe analiza conduitelor interactionale ale partenerilor,in
procesul acomodarilor mutuale,cuprinde urmatoarele tipuri:
a)tipul "casniciei furtunoase",caracterizata prin aspectul "spasmodic"al ritmului
acomodarii intradiadice,cu alternarea fazelor de "camaraderie",afectiune,impietrire si
"gol",crize care se pot prelungi uneori ani.In acest tip de casatorie frustrarile par a fi resimtite
in mai mare masura decat cedarile,rigiditatea partenerilor in adaptare prevaland "mularii
polare interpersonale".Totusi aceste cupluri nu au "curajul" si "forta" necesare unor "revolutii"
interioare,care sa schimbe cursul casniciei fie in sens pozitiv,fie negativ , sotii continuand sasi consume viata de cuplu prin oscilatii afective cu mare consum tensional;

b)tipul casniciei molatice,dupa conceptia autorului,este bazata pe mentinerea reciproca

de egoisme,polaritatea partenerilor fiind incompleta si adesea inautentica,prin investirea doar
a laturii "comode",linistite,plate, "lipsite de vlaga" si fara efortul nelinistitor si emotionant al
"simtirii celuilalt".Unitatea cuplului este astfel iluzorie,fiind pandita de pericolul
pseudocasatoriei,bazata pe supraaprecieri si cedari menite sa evite criza Eului,dar practic
pastrand distanta afectiv cognitiva intre parteneri.
c)tipul casniciei dure,reuneste partenerii intr-o formula de partiala angajare,printr-un
comportament relational reciproc rigid,al caracterelor "impietrite".Comunicarea este redusa in
conditiile unei susceptibilitati mutuale,care mentine distanta intre partenerii care se percep si
valorizeaza ca potentiali "agresori la integritatea celuilalt". Acest comportament,care lasa
impresia unui Eu puternic,ascunde de fapt fragilitatea interioara si frica de angajare in
paternitate,cu riscul unei modificari a propriei personalitati. Confuziile generate de gradul
scazut al comunicarii conduc de obicei la criza, casatoria devenind "arena" in care cercul
razbunarilor reciproce se repeta la infinit.
In fiecare din aceste tipuri de familie, copiii, datorita marii lor sensibilitati, recepteaza
si traiesc deosebit de intens orice "eveniment" intervenit intre parintii lor.
Dupa cum demonstreaza diferitele cercetari efectuate,efectul principal al relatiilor
interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor il constituie
devalorizarea modelului comportamental si pierderea posibilitatii de identificare cu acest
model.Mai mult,modelul parental,in asemenea situatii,poate fi respins activ de catre copii
devenind "model negativ" care,treptat,poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii
si comportamentului antisocial.
Desigur , nu de putine ori , copiii care resimt puternic influentele climatului conflictual
familial,fug de acasa si cauta sa gaseasca diferite grupuri de apartenenta care, la randul lor,pot
fi orientate antisocial.
1.3.Climat familial hiperautoritar
Atitudinea hiperautoritara manifestata in cadrul familiei poate fi adoptata de unul
dintre parinti(cel mai frecvent de catre tata) sau de catre ambii.Pe de alta parte trebuie
diferentiata situatia in care parintii hiperautoritari sunt "bine intentionati",in sensul ca au o
anumita "conceptie pedagogica" de cea in care autoritarismul este asociat cu agresivitatea,
inclusiv fizica si cu un inalt potential conflictual/familial.
Severitatea excesiva , cu multe rigiditati , cu interdictii nu lipsite uneori de
brutalitate,cu comenzi ferme pline de amenintari,cu privatiuni de tot felul isi lasa puternic
amprenta asupra procesului de formare a personalitatii copilului.Parintii hiperseveri impun un
regim de munca pentru copiii lor, care depaseste limitele de toleranta psihologica si
psihofiziologica ale acestora.Copiii sunt pusi mereu in fata unui volum mare de sarcini pentru
a putea realiza cat mai repede aceste achizitii care sa corespunda intru totul aspiratiilor
parintiilor. Mentinerea copilului intr-un climat hipersever determina,treptat,modificari
serioase in una dintre cele mai importante dimensiuni ale personalitatii,este vorba de cea
atitudinal-relationala,traduse in fenomene de apatie si indiferenta accentuata fata de ceea ce
trebuie sa intreprinda sau in ce priveste relationarea cu cei din jur,atitudini de protest si revolta
chiar fata de noile influente exercitate asupra sa,toate acestea ca urmare a unei suite de
frustratii acumulate in timp.

In categoria profilelor de parinti hiperseveri se includ urmatoarele tipuri:

-tatal dominator,a carui autoritate este expresia unei personalitati puternice,exigente,care stie
sa se afirme si sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu apreciabil. Este tipul de tata care
pretinde ascultare si respect,in ochii caruia sotia si copiii sunt fiinte slbe care trebuie conduse
si protejate.Copiii acestui tip de tata sunt adesea timizi si inhibati,dar se pot manifesta, atunci
cand caracterul lor prezinta analogii cu caracterul tatalui, si ca fiinte rebele si
autoritare.Conflictul dintre asemenea personalitati poate duce la rupturi brutale ale
raporturilor tata fiu;
-tatal tiran are o autoritate care opereaza in compensatie si prin salturi,fiind in fond o fire
timida,adesea slaba.Izbucnirile sporadice si aberante de autoritate duc in ultima instanta la
defavorizarea figurii paterne de acest tip.Copilul reactioneaza la asemenea moduri de
comportare prin stari de inhibitie,frica,prin instabilitate.Se pot contura apoi si dezechilibre
mai profunde,care pot aparea in momentul cand copilul devine constient de mediocritatea
reala a parintelui,a carui imagine inceteaza de a se mai constitui ca model.
-tatal demisionar ,este tipul de tata vesnic plecat de acasa,cel care e mereu plecat si pretinde sa
nu fie intrerupt din ocupatiile sale. De asemenea,tatal demisionar este si cel care,datorita
personalitatii sale,nu se simte capabil sa-si controleze si sa-si indrume copiii.
Lipsa cotrolului favorizeaza aparitia atitudiniilor recalcitrante, formand la copii deprinderea
de a nu se conforma imperativelor scolare,sociale sau morale
In fata parintelui hiperautoritar si hiperagresiv,copilul nu are o alta alternativa decat
supunerea oarba,neconditionata in raport cu cerintele si pretentiile acestuia dar efectele
negative ale unui asemenea "tratament" in planul dezvoltarii si evolutiei personalitatii nu
intarzie sa apara.La agresivitate si ostilitate,copilul nu raspunde direct in raport cu parinteleagresor,ci indirect,prin atitudinile sau chiar actiunile agresive orientate catre altii. Tensiunea
acumulata in timp, ca urmare a frecventelor stari de frustratie datorate regimului hiperautoritar
si hiperpermisiv impus se va elimina prin descarcari bruste,prin forme de conduita agresiva si
exploziva la adresa altora.Si de aici ,pana la conduita delincventa nu mai este decat un pas.

1.4.Climat familial hiperpermisiv

Hiperpermisibilitatea careaza in mod exagerat conitii de "aparare" a copilului

impotriva "pericolelor si prejudiciilor".Parintii depun mari eforturi de a proteja copilul,de a-l
menaja intr-o maniera exagerata,grija si activitatea parinteasca constituind o sfera protectoare
cu pereti multipli prin care el nu mai poate singur sa iasa catre lume , pentru a-si incerca
"fortele"proprii,forte care -in virtutea unei tendinte logice a dezvoltarii personalitatii- trebuie
confruntate intr-un cadru echilibrat pentru a-si putea contura dimensiunile lor reale si,cel mai
important lucru,treptat,in urma confruntarii cu lumea,cu altii,a se realiza o concordanta
corespunzatoare intre imaginea de sine si ceea ce exista si este in continua formare si
devenire.

Una din consecintele imediate ale exercitarii influentelor educative in maniera

superprotectoare este detasarea intre imaginea de sine si posibilitatile reale ale copiilor.
Se poate contura atitudini de inganfare,de exacerbare a eului,de supraevaluare a proprilor
posibilitati cu tendinta de a-si impune in fata celorlalti vointa si sistemul lor de pareri si opinii
in mod dominator,persuasiv fara insa ca acestea sa aiba,de cele mai multe ori, acoperire in
ceea ce priveste ansamblul de capacitati si aptitudini,experienta de viata.
Copiii crescuti fara nici o constrangere,avandu-i pe amandoi parintii intotdeauna la
dispozitie pentru a le satisface cea mai mica dorinta,nu vor putea mai tarziu sa suporte nici o
frustrare si nici un cadru in care se cere disciplina.Din punct de vedere caracterial, ei devin
mai ales capriciosi si incapatanati.

1.5.Esecurile privind integrarea scolara si delincventa juvenila

Chiar daca nu in totalitate, un mod de validare a strategiilor educationale utilizate in
cadrul familiei il constituie adaptarea si integrarea scolara. Nivelul de adaptare si integrare
scolara ,la randul lui,poate fi analizat in functie de doi indicatori mai importanti:
a)randamentul scolar(note,medi,rezultate,etc)
b)gradul de satisfactie resimtit de elev(motivatii,interese,atitudini pozitive,etc)
Desigur exista mari diferente in ceea ce priveste adaptarea si integrarea scolara.
Practic aceasta poate fi conceputa ca un continum,ce are la o extremitate,nivelul maxim
de integrare(randament scolar crescut si grad inalt de satisfactie)si,la cealalta extremitate
inadaptarea scolara(randament scolar foarte slab si lipsa nivelului de satisfactie). Copiii
inadaptati sau dezadaptati scolar intra in categoria "copiilor problema"care adopta o conduita
devianta in raport cu cerintele vietii si activitatii scolare.Acesti copii se caracterizeaza de
obicei prin:
-insubordonare in raport cu regulile si normele scolare;
-lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare;
-absenteismul,chiulul de la ore;
-repetentia;
-conduita agresiva in raport cu colegii si cadrele didactice.

Cercetarile efectuate confirma faptul ca exista o corelatie intre conduita delincventa si

nivelul pregatirii scolare in sensual ca delincventii minori, de regula, prezinta un nivel de
pregatire scolara foarte scazuta.
1.6.Alcoolul si actul infractional
Alcoolul constituie un factor criminogen, influentand sau chiar determinand actul
infractional. Intoxicatul cu alcool este un individ superficial cu rationament absurd, lipsit de
vointa si de simt moral. Legatura dintre alcool si actele de violenta este binecunoscuta. O
persoana consumatoare de alcool devine, de multe ori, agresiva, manifestand acte de violenta
in familie sau in afara ei. Unele persoane consuma in mod intentionat alcool pentru a avea
curajul sa savarseasca acte delincventionale. Acest fapt constitue o circumstanta agravanta
(savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei- art. 75
alin.1 lit.e Codul penal). Persoanele dependente de alcool ar face orice pentru procurarea
acestuia sau a banilor necesari cumpararii lui, putandu-se ajunge la furturi sau talharii. Alte
infractiuni care sunt des corelate cu consumul de alcool sunt: cersetoria, vagabondajul,
tulburarea linistii publice sau omoru,practic o persoana intoxicata poate savarsi orice
infractiune. Implicarea alcoolului in dezorganizarea familiei sau in abandonul acesteia este
frecvent.
Dintre toate drogurile,
alcoolul este cel care are cea mai puternica legatura cu actul infractional. Din cercetarile
realizate de Institutul de Medicina Legala din Bucuresti rezulta ca etilismul acut sau cronic
este prezent in peste 50% din totalul actelor de violenta.
1.7.Consumul si dependenta de droguri
Cauzele care determina consumul de droguri sunt multiple. Unele persoane traiesc un
sentiment de plictiseala, de singuratate, sunt deprimati, sufera de anumite probleme de
comportament, din curiozitate sau doar sa faca pe plac "prietenilor", sau nu pot face fata
problemelor din familie, scoala.
In multe situatii drogul apare ca o solutie salvatoare care la rezolva toate greutatile,
pana in ziua in care realizeaza ca problemele lor s-au agravat, realizand ca au fost prinsi intr-o
capcana. Viata dependentilor de droguri nu se mai desfasoara in mod normal, nu mai merg la
scoala, au probleme de adaptare, nu se inteleg cu familia. ca sa gaseasca banii pentru
cumpararea dozei sunt in stare sa faca orice: sa minta, sa fure, sa se prostitueze, sa faca trafic
cu droguri sau chiar sa omoare.
Efectul substantelor duce foarte frecvent la o destructurare a personalitatii si la o
regresie a facultatilor de adaptare, cu atat mai mult cu cat sistemul de valori elaborat in timpul
copilariei iese afara din joc, iar notiunile de respect si demnitate sunt eclipsate.

CAPITOLUL IV
SERVICIUL DE PROBATIUNE
1.Intocmirea referatului de evaluare
1.1. Notiuni generale:

Evaluarea este un proces dinamic de colectare,analiza si interpretare a datelor.

Pentru ca evaluarea sa fie eficienta,ea trebuie atent planificata,stabilindu-se atat
scopul general cat si obiectivele operationale si pasii prin care scopul propus poate fi atins.
Evaluarea este un process ciclic desfasurandu-se pe toata perioada lucrului cu clientul.
In practica,atunci cand ne gandim la procesul de evaluare trebuie sa avem in
vedere cateva aspecte cheie:
1.

Adunarea de informatii despre client:

2.

Explorarea si identificarea nevoilor si problemelor clientului,a motivatiei pentru

schimbare;
3.

Intelegerea in context(social,familial) a situatiei clientului;

4.

Dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra situatiei clientului pentru

planificarea actiunilor necesare rezolvarii problemelor identificate sau satisfacerii

nevoilor clientului si reducerii riscului identificat.
In literatura de specialitate intalnim trei tipuri de evaluare,definite in functie de
momentul in care aceasta are loc,utilizate in activitatea de reintegrare sociala si supraveghere:initiala,continua si finala
Evaluarea initiala se realizeaza cu doua finalitati distincte.Una dintre finalitati este
intocmirea referatului de evaluare iar cea dea doua este schitarea unui plan de interventie
sub forma planului de supraveghere sau sub cea a planului de reintegrare sociala.
Evaluarea continua este folosita pe perioada interventiei,in scopul revizuirii
planului de supraveghere si adaptarii acestuia la dinamica nevoilor persoanei condamnate si
in scopul masurarii progreselor obtinute in activitatea de reintegrare sociala.In cazul in care
instanta solicita acest lucru,evaluarea continua se poate concretiza intr-un referat de evaluare a
persoanei condamnate.
Evaluarea finala se realizeaza la incheierea supravegherii si se refera la modul in
care condamnatul a indeplinit obligatiile impuse in sarcina sa de catre instanta de judecata si
la eficienta metodelor si tehnicilor utilizate de catre consilierul de reintegrare

pentru atingerea acestui obiectiv.

1.2. Planificarea evaluarii
Prima etapa pe care trebuie s-o urmarim in acest proces o reprezinta planificarea
evaluarii clientului.
Inainte de a demara procesul de evaluare trebuie sa tinem cont de cateva principii
care stau la baza unei activitati eficiente cu clientul:

Este necesar sa tinem seama si de impactul posibil al evaluarii asupra persoanei,

scopul evaluarii este acela de a cunoaste si intelege clientul dintr-o anumita

perspectiva si nu de a afla detalii despre intreaga viata a acestuia;

Este importanta implicarea cat mai activa a clientului in procesul evaluarii,

avantajele unei relatii de parteneriat fiind increderea mai mare in persoana

consilierului si implicit o relatie de lucru pozitiva;

O evaluare echilibrata trebuie sa acopere atat punctele slabe ale clientului cat

si resursele acestuia.
Referindu-se la evaluarea initiala realizata in scopul intocmirii referatului de
evaluare,planificarea evaluarii presupune:

Stabilirea scopului evaluarii.In acest caz scopul este acela de a oferi judecatorului

o analiza a modului de functionare a compartimentului infractional al persoanei

pentru care s-a solicitat referatul de evaluare,a modului in care anumite conditii
sociale,psihologice,medicale se transforma in factori criminogeni si a modului in
care se poate actiona asupra acestor factori pentru scaderea riscului de recidiva si
reintegrarea sociala a inculpatului.

Alegerea metodelor pe care le vom folosi pentru culegerea informatiilor.Aceste

metode pot fi :studierea unor documente,interviul,observatia,utilizarea unor

instrumente.

Stabilirea surselor de informatii,de obicei,primul demers pe care il realizeaza

consilierul de reintegrare,dupa ce i-a fost incredintat cazul,este studierea dosarului

penal,care este si prima sursa de informatii.

Stabilirea timpului pe care il avem la dispozitie pentru realizarea evaluarii,este

cunoscut faptul ca referatul trebuie predate instantei de judecata in termen de 14

zile de la inregistrarea solicitarii la serviciul de reintegarere.In interiorul acestui
termen,consilierul de reintegrare trebuie sa-si planifice culegerea informatiilor,
analiza si redactarea referatului de evaluare.
Pentru atingerea scopului referatului de evaluare,se contureaza cateva arii
de investigare :

Mediul social al persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare:

familie,nivel scolar si professional,grup de prieteni,system de valori,
modalitati de petrecere a timpului liber,adictii;

Comportamentul acesteia:comportamentul inainte si dupa comiterea

Infractiunii,comportamentul infractional,istoricul infractional,factori care pot
influenta conduita generala a persoanei;

Riscul de a comite alte fapte cu caracter penal,de autovatamare si de

pericol public;

Perspectivele de reintegrare sociala:interventie necesara pentru diminuarea

factorilor precipitatori ai comportamentului infractional,resursele disponibile.

1.3.Stabilirea relatiei profesionale cu clientul:

Relatia profesionala consilier - persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare se desfasoara intr-un cadru procedural si etic,determinat prin reglamentarile legislative,metodologia si etica specifice activitatii de reintegrare sociala si supraveghere in
Romania.
Consilierul desemnat sa intocmeasca referatul de evaluare trebuie sa isi desfasoare activitatea cu respectarea termenelor de timp stabilite de lege,dupa cum urmeaza:

Stabileste de indata,dar nu mai tarziu de 5 zile de la data primirii solicitarii instantei de

judecata,locul,data si ora primei intrevederi cu persoana pentru

care s-a solicitat referatul de evaluare;

Prima intrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie sa aiba
loc in termen de 7 zile de la data primirii solicitarii instantei de judecata;

Inainteaza referatul de evaluare instantei de judecata in termen de 14 zile de la primirea

solicitarii.

Din punctual de vedere al spatiului de desfasurare a relatiei dintre consilierul de reintegrare desemnat sa intocmeasca referatul de evaluare si persoana pentru care s-a solicitat
referatul,exista cateva locatii in care se pot desfasura intalnirile intre acestia in
scopul culegerii informatiilornecesare intocmirii referatului:

La biroul serviciului de reintegrare sociala;

La domiciliul persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare ;

Intr-un spatiu pus la dispozitie de catre inspectoratul judetean de pilitie, in cazul in care
persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare se afla in arestul IJP;

Intr-un spatiu pus la dispozitie in penitenciar, in cazul in care persoana pentru care s-a
solicitat referatul de evaluare se afla in arest preventive sau este condamnat pentru o
infractiune anterioara in cadrul penitenciarului.

1.4. Elaborarea referatului de evaluare

Dupa culegerea informatiilor necesare,ne aflam in momentul elaboraarii referatului
de evaluare.este momentul in care estimam riscul de recidiva si identificam nivelul motivatiei
pentru schimbarea comportamentului infractional.
Estimarea riscului de recidiva este un proces continuu.Presupune elaborarea unor
predictii cu privire la posibilitatea aparitiei comportamentului infractional,frecventa acestor
manifestari,tipul de comportament si posibilele victime ale acestui comportament.
In procesul de estimare a riscului trebuie avut in vedere faptul ca exista doua
tipuri de factori care influenteaza comportamrntul persoanei:

Factori statici:ex. varsta comiterii primei infraciuni.varsta

actuala,sexul,istoricul infracional;

Factori dinamici:ex. abilitaile sociale,anturajul,capacitatea de autocontrol,abuzul de

substane,locuina,etc.

Identificarea motivaiei pentru schimbare

In faza intocmirii referatelor de evaluare,utilizam aceasta metoda pentru identificarea
stadiului motivaional in care care se afla clientul, in ceea ce privete comportamentul
infracional.Aceasta,alaturi de identificarea factorilor de risc i a celor protectivi,ne ajuta la
estimarea perspectivelor de reintegrare sociala.
Referatul de evaluare trebuie sa fie prezentat clar,coerent,respectandu-se structura
referatului i coninutul fiecarui capitol.Pentru a indeplinii aceste condiii,este recoman-dat ca
referatul sa nu depaeasca 4 pagini. Un referat care cuprinde un numar mare de pagini risca
sa nu-i atinga scopul,pe de o parte datorita faptului ca ,solicitand mult timp pentru a fi
citit,ar putea deveni o simpla formalitate,iar pe de alta parte,in cazul in care ar fi citit,din
amalgamul de informaii oferite,ar deveni dificila evidentierea informatiilor cu adevarat
relevante din cuprinsul raferatului.
Limbajul utilizat trebuie sa fie unul profesional ,simplu dar nu simplist,
accesibil,neabuzand de jargoul profesional si folosind citate din afirmatiile persoanelor
intervievate numai atunci cand este necesara evidentierea unor aspecte importante.
Consilierul de reintegrare care elaboreaza referatul de evaluare trebuie sa evite folosirea
in referat a unui limbaj discriminatoriu,care lasa sa transpara anumite judecati
de valoare sau credinte personale ale consilierului,care ar putea declansa anumite prejudecati
persoanei care il citeste.
Calitetea referatului de evaluare este data de respectarea,atat a regulilor de intocmire a
acestuia cat si de respectarea principiilor si a valorilor profesionale,acestea constituind
premisele unui referat profesional,obiectiv.

2.Suprevegherea persoanelor condamnate:

Supravegherea in comunitate poate fi definita din cel putin doua perspective si
anume:
1.

Activitatea specifica serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere care consta, in

supravegherea modului in care persoana condamnata respecta masurile/ obligatiile ce i-au
fost impuse de catre instanta de judecata.

2.

Metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni,mentinute in stare de libertate.

Scopuri:
Finalitatea supravegherii este aceeasi,indifferent de faptul ca aceasta este privita

ca modalitate de executare a pedepsei,activitatea specifica serviciilor de reintegrare sociala si

supraveghere sau metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni. Astfel scopurile
supravegherii sunt:
a) Reintegrarea sociala a persoanelor care au comis infractiuni,
b) Scaderea riscului de recidiva si prevenirea savarsirii de noi infractiuni,
c) Cresterea gradului de siguranta sociala.
Obiective:
Pentru a atinge aceste scopuri trebuie acoperite insa o serie de obiective,
obiective private ca niste 'tinte' intermediare cu caracter mai putin general si care
se traduc prin ceea ce trebuie realizat in plan concret pentru a atinge scopurile stabilite:
In acest sens,obiectivele supravegherii sunt urmatoarele:

a)

in care aceasta respecta masurile/obligatiile ce i-au fost impuse de catre instanta de

Asigurarea unui control asupra persoanei condamnate prin supravegherea modului

judecata;

b)

Monitorizarea si evaluarea permanenta a riscului de a comite noi infractiuni pe care il

prezinta persoanele supravegheate;

c)

Incurajarea si sprijinirea permanenta a persoanelor supravegheate in vederea

satisfacerii nevoilor criminogene ale acestora.

Principii:

Aceste principii sunt:

a)Respectarea legilor si a hotararilor judecatoresti;

b)

c)Respectarea drepturilor omului si a demnitatii umane;

d)

Evitarea discriminarii pe orice temei;

Sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanelor supravegheate in vederea

reintegrarii lor in societate si in vederea asumarii responsabilitatii pentru propriile actiuni.

Pasii supravegherii:

Acesti pasi sunt:

1.

Incredintarea supravegherii:Este momentul primirii adresei de incredintare a

supravegherii si a copiei de pe hatararea judecatoreasca ramasa definitive.

2.

Instiintarea si convocarea clientului:Se realizeaza in cel mai scurt timp,dar nu

mai tarziu de 5 zile lucratoare de la data primei intrevederi.Se face printr-o comunicare
scrisa sau telefonica,cuprinde obligatoriu in continutul sau locul,data si ora primei intre-vederi cu
minorul precum si numarul de telefon si adresa serviciului.

3.

Pregatirea pentru prima intrevedere:Pregatirea pentru prima intrevedere presupu

ne in principal adunarea unor informatii suplimentare despre persoana condamnatului si

medical sau familialsi social,informatii care sa contureye o imagine de ansamblu asupra cayului si
care sa constitue un punct de plecare pentru investigatiile ulterioare.Pe baya acestor informatii
consilierul stie ce doreste sa mai afle de la client,ce date trebuie verificate,explicate sau
clarificate.Pregatirea inseamna si clarificarea unor aspecte cum ar fi:disponibilitatea noastra si a
spetiului in care inteniionam sa desfasuram interviul,prevederea unor eventuale probleme si
evitarea lor,utiliatea sau necesitatea derularii intrevederii in prezenta unui coleg,pregatirea unor
instrumente de lucru.Tot in cadrul pregatirii primei intrevederi are loc si compunerea ghidului
pentru interviul initial.

Este un moment important al acestei etape de care depinde relevanta,calitatea si

cantitatea informatiilor ce vor fi adunate.Ghidul de interviu reprezinta un instrument de lucru
utilizat in cadrul tehnicii interviului care consta intr-o sccesiune de intrebari structurate in jurul
unor unitati tematice de interese pentru consilierul de reintegrare sociala si supraveghere si care
are ca scop directionarea interviului pentru obtinerea informatiilor necesare pentru intreaga
activitate ulterioara de control si asistare.

4.

Prima intrevedere:Prima intrevedere cu persoana condamnata este foarte impor-

tanta pentru intreg procesul de supraveghere si reintegrare sociala a clientului.De felul in

care aceasta va decurge depinde modul in care vor desfasura urmatoarele intrevederi,

motivatia clientului,increderea in consilier si in eficienta muncii de reintegrare.Prima

intrevedere trebuie sa aiba loc in termen de 10 zile lucratoare de la data comunicarii
hotararii judecatoresti.In primul rand are loc o prezentare proprie ,mentionandu-se in acest sens
numele si prenumele,functia pe care o avem,faptul ca suntem responsabili de caz,adica persoana
de legatura cu serviciul,anume desemnata,care se va ocupa personal de supraveghere a modului in
care acesta respecta masurile/obligatiile cei-au fost impuse de catre instanta si care il va sprijini
active in vederea reintegrarii sale in viata sociala. Trebuie accentuate si bine clarificate atat rolul si
responsabilitatile consilierului,de a asigura supravegherea si de a ajuta clientul in procesul de
schimbare a comportamentului, cat si felul in care4 respecta cerintele legii si ale hotararii
judecatoresti.Tot in cadrul primei intrevederi este necesar ca persoanei condamnate sa-i fie
prezentate verbal si scrie o serie de aspecte ce vor fi consemnate intr-un process verbal semnat de
catre ambele parti.Continutul procesului verbal va face referiri la:

Scopul supravegherii;

Obiectivele supravegherii;

Modul de desfasurare a supravegherii;

Masurile/obligatiile impuse de catre instanta de judecata persoanei supravegheate si

consecintele nerespectarii lor;

Obligatia respectarii normelor de conduita,care se refera,in principal,la 'a nu avea un

compartiment violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivita sau un limbaj
necorespunzator,care ar putea prejudicia personalus de reintegrare sociala,precum si alte
persoane aflate sub supraveghere';

Posibilitatea de a formula plangere la seful serviciului in cazul in care clientul constata

ca tratamentul aplicat de serviciul de reintegrare sociala si supraveghere sociala pe
perioada supravegherii este necorespunzator.

Dupa prezentarea procesului verbal are loc realizarea interviului cu clientul:acest moment
intervine dupa ce clientul dispune de cateva informatii primare despre supraveghere,a luat
cunostinta despre obligatiile si drepturile pe care le are,I s-au inlaturat o parte din temeri si sa acomodat mai bine la rolul de client.

5.

Intocmirea planului de supraveghere:In termen de 5 zile lucratoare de la data

primirii hotararii judecatoresti,consilierului de reintegrare sociala si supraceghere

responsabil de caz are obligatia de a intocmi un plan de supraveghere al carui continut va fi in
concordanta cu masurile/obligatiile impuse de instanta de judecata.

Referitor la structura si continutul planului de supraveghere,acestea sunt determi-

nate de:

a)

Introducerea va contine:

Introducere:

Numele,prenumele,data si locul nasterii persoanei condamnate sau minorului;

Infractiunea savarsita si numarul hotararii instantei;

Sanctiunea aplicata si masurile sau obligatiile impuse de instanta de judecata;

Perioada de supraveghere,mentionandu-se data inceperii si incetarii acesteia;

Numele si prenumele consilierului de reintegrare sociala si supraveghere.

b)

Este un capitol important al planului de supraveghere si aceasta intrucat deter-

Nevoile sau problemele identificate:

minarea precisa a nevoilor sau problemelor cu care se confrunta clientul ajuta la

estimare

riscului de a comite noi infractiuni,precum si la stabilirea directiei de interventie in cazul

sau.

Acest capitol se refera in special la acele nevoi ale persoanei supravegheate

care au legatura cu riscul de recidiva.

c)

Riscul de a comite noi infractiuni reprezinta probabilitatea ca un client sa

Riscul savarsirii unor infractiuni/riscul de a pune in pericol siguranta publica:

comita noi fapte penale.

Estimarea riscului de recidiva este foarte importanta in activitatea de supra-

veghere si in general in activitatea de reintegrare intrucat pe baya acesteia se asigura

managementul riscului,adica restrangerea gradului de libertate al clientului si stabilirea tipului si
intensitatii interventiei.

d)

Descrierea activitatii,locul de executare si programul de lucru,in cazul mino-

rului obligat la prestarea unei activitati neremunerate intr-o institutie de interes public.

e)

Natura si frecventa intalnirilor dintre consilierul de reintegrare sociala si

supraveghere sociala si minorul condamnat pe perioada supravegherii.

f)

Metodele utilizate pentru asigurarea indeplinirii masurilor/obligatiilor stabilite

de instanta de judecata in sarcina persoanei supravegheate:

Pentru a supraveghea modul de respectare de catre client a masurilor/obligatiilor ce i-au fost impuse de catre instanta,consilierul responsabil de caz poate

utiliza diverse metode.In acest sens Regulamentul prevede ca modalitatide asigurare a

supravegherii colaborarea cu familia,cu voluntarii comunitari si reprezentanti ai societatii
civile,precum si cu organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale,vizite la domiciliu ,legatura
permanenta cu persoanele si institutiile care ar putea furniya date utile in vederea identificarii
locurilor de munca disponibile,a cursurilor scolare,precum si a celor de calificare sau recalificare
prefesionala.Pe langa aceste metode,pot fi luate in considerare orice alte caide asigurare a
supravegherii,atata timp cat ele functioneaza si se dovedesc eficiente.

Planul de supraveghere trebuie sa prezinte:

Antetul serviciului de reintegrare pe coltul stanga-sus al primei pagini;

Stampila serviciului de reintegrare si semnatura consilierului responsabil de caz

in coltul din dreapta-jos;

Cu exceptia introducerii,celelalte capitole ale planului vor prezenta pe scurt, intr-

o forma narativa,evitand termenele de specialitate sau exprimarile care ar face

dificila intelegerea continutului acestuia.

6.

Procesul de supraveghere presupune o permanenta monitoriyare si evaluare a

Monitorizarea si evaluarea permanenta a cazului:

cazului,ceea ce inseamna ca se urmareste permanent modul in care clientul respecta

masurile/obligatiile ce ii revin,modificarile aparute in situatia sa si se apreciaza in ce masura aceste
schimbari influenteaza riscul de a comite noi infractiuni si perspectivele sale de reintegrare sociala.

Cel mai characteristic aspect al acestei etape il constitue intrevederile de supra-

veghere care au loc periodic,la data stabilita de catre instanta sau serviciul de reintegrare
sociala si supraveghere.

In cazul in care se constata ca apar modificari referitoare la situatia locativa,

situatia sa financiara,locul de munca si durata pentru care este angajat sau persoanele
aflate in ingrijirea sa ori persoanele in igrijirea carora acesta se afla,consilierul are obligatia legala
de a solicita acte care sa dovedeasca aceste modificari.

Pe perioada suprevegherii consilierul responsabil de caz va realiza verificarea

modului in care clientul respecta masurile/obligatiile inpuse de catre instanta,astfel:

Sa constate autenticitatea informatiilor oferite de client in cazul schimbarii locului de

munca prin contactarea unitatii angajatoare;

Sa verifice periodic prezenta clientului la cursurile de invatamant sau calificare;

Sa efectueze vizite inopinante la domiciliul/resedinta persoanei,la locul de munca al

acesteia sau la scoala la care invata minorul;

Sa verifice daca persoana condamnata respecta programul de tratament sau ingrijire

si sa constate in ce masura acesta este efficient,solicitand periodic,in scris,opinia

specialistilor;

Sa mentina o legatura cu personae sau institutii publice care pot sesiza orice

modificare aparuta in situatia acestora.

7.

Incheierea supravegherii:

Incheierea supravegherii reprezinta in primul rand o etapa a evaluarii si a

concluziilor finale in care se face analiza intregii perioade de supraveghere si se face

analiza intregii perioade de supraveghere si se realizeaza un bilant al rezultatelor

obtinute

in procesul de reintegrare sociala a persoanei condamnate.

In cadrul acestei etape are loc ultima intrevedere cu clientul.Este momentul in

care,impreuna cu clientul,se va revizui intregul process de supraveghere,astfel incat sa identificam
beneficiile,nevoile sau problemele care au fost acoperite ,precum si cele care au ramas nerezolvate.

Tot in cadrul ultimei etape de supraveghere trebuie intocmit reportul final de

supraveghere.

Acesta cuprinde concluzii referitoare la modul de indeplinire a masurilor/

oligatiilor impuse de instanta de judecata,dar este indicat,ca si in cazul repoartelor

intocmite pe perioada supravegherii,sa contina si alte informatii cum ar fi:date de identificare ale
clientului,informatii privind sentinta penala,comportamentul pe perioada

supravegherii ,modificari semnificative aparute in situatia clientului pe perioada

supravegherii.

In final are loc inchiderea cazului si operarea in registrele de evidenta ale

serviciului.

3.Asistenta si consilierea in cadrul serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere:

Activitatea de asistenta si consiliere in cadrul unui serviciu de reintegrare sociala

si supraveghere are ca deziderat redarea unei persoane care a savarsit infractiuni comunitatii din
care face parte,intr-o forma care sa garanteze protectia acelei comunitati.

3.1 Scopul activitatii de asitenta si consiliere:

Scopul activitatii de asitenta si consiliere este subsumat scopului pentru care au

fost infiintate serviciile de reintegrare sociala si supraveghere si anume : reintegrarea

sociala a persoanelor care au savarsit infractiuni,intarirea gradului de siguranta sociala si
prevenirea savarsirii de noi infractiuni.

3.2 Beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere:

Beneficiarii de asistenta si consiliere sunt:

Persoanele aflate in custodia penitenciarului din raza de competenta teritoriala a

serviciului de reintegrare sociala si supraveghere,care executa pedeapsa inchisorii in

detentie, serviciile de reintegrare sociala si supraveghere vor acorda o atentie speciala
condamnatilor minori si tineri,persoanelor condamnate care intampina dificultati in
mentinerea legaturii cu familia ,precum si pregatirii pentru liberare a persoanelor
condamnate;

Persoane a caror pedeapsa sau masura educativa a internarii intr-un centru de

reeducare a fost gratiata;

Persoane aflate in custodia penitenciarului sau persoane liberate din penitenciar,

conditiile care trebuie indeplinite cumulative de catre aceste persoane pantru a deveni
beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere sunt: varsta sa nu depaseasca 25 de

ani,domiciliu sa fie in aria de competenta teritoriala a serviciului iar pedeapsa inchisorii sa

nu depaseasca 3 ani.

Indiferent de categoria din care fac parte beneficiarii,activitatea de asitenta

consiliere poate fi oferita de catre serviciul de reintegrare sociala si supraveghere numai

la cererea persoanei.Aceasta cerere a persoanei sta la baza primului document

procedural al activitatii de asistenta si consiliere care transforma un beneficiar potential intr-un
beneficiar real.

3.3Documente procedurale utilizate in activitatea de asitenta si consiliere:

Ca documente procedurale utilizate in activitatea de asitenta si consiliere avem:

a). Dosarul de reintegrare sociala si supraveghere:

Dosarul de reintegrare sociala si supraveghere reprezinta un set de documente

care releva intreaga stadialitate a procesului de asistenta si consiliere.El se intocmeste

pentru fiecare persoana supravegheata care a solicitat asistenta si consiliere,acest dosar cuprinde:

Plan de reintegrare sociala si supraveghere;

Referat de evaluare intocmit de pronuntarea hotararii judecatoresti,unde este

Cerere de asistenta si consiliere;

cazul;

Referat de evaluare solicitat de instanta pe perioada supravegherii,inainte de

formularea Cererii de asistenta si consiliere,unde este cazul;

Referat periodic de reintegrare sociala si supraveghere;

Referat final de reintegrare sociala si supraveghere;

Cadrul normative de organizare si functionare,precum si standardele de calita

te a muncii impugn respectarea urmatoarelor principii referitoare la derularea procesului

de reintegrare sociala pe baza Dosarului de reintegrare sociala si supraveghere:

Confidentialitatea consilierului de reintegrare sociala si supraveghere cu

privire la datele continute in dosar si pastrarea dosarului in arhiva serviciului

de reintegrare sociala si supraveghere;

Verificarea periodica de catre seful Serviciului de reintegrare sociala si

supraveghere a termenelor,calitatii si ritmicitatii programului de resocializare

a persoanei asistate si conciliate;

initial se afla in imposibilitatea temporara sau permanenta de a-si indeplini

atributiile;

Desemnarea unui consilier de catre seful serviciului in care cel desemnat

Posibilitatea consultarii dosarului de reintegrare sociala si supraveghere de

catre persoana asistata sau aparatorul acesteia,in urmatoarela conditii:numai

in incinta serviciului de reintegrare sociala si supraveghere,numai in prezenta

consilierului responsabil de caz,pe baza unui process verbal semnat de catre

persoana care l-a studiat si reprezentantul serviciului.

b).

Planul de reintegrare sociala si supraveghere:

Planul de reintegrare sociala si supraveghere va cuprinde urmatoarele sectiuni

1.

Infractiunea savarsita si numarul hotararii instantei de judecata;Sanctiunea aplicata si

Introducere:Numele si prenumele,data si locul nasterii minorului condamnat;

masurile sau obligatiile impuse de instanta;Perioada supravegherii mentionandu-se data inceperii si

data incetarii acesteia; Numele si prenumele consilierului de reintegrare sociala si supraveghere.

2.

Nevoile/problemele identificate ale minorului condamnat;

3.

Riscul savarsirii din nou a unor infractiuni/riscul de a pune in pericol

siguranta publica;
4.

Descrierea activitatii,a locului de executare si a programului de lucru in

cazul minorului obligat la prestarea unei activitati neremunerate intr-o

institutie de interes public;
5.

Natura si frecventa intrevederilor dintre consilier si minorul condamnat

pe durata supravegherii;
6.

Metodele utilizate pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor stabilite de

instanta de judecata in sarcina persoanei supravegheate;

7.

Descrierea activitatii de asistenta si consiliere.

c).

Planul de asistenta si consiliere:

Planul de asistenta si consiliere reprezinta instrumentul principal pe baza

caruia se realizeaza activitatea de asistenta si consiliere,intrucat in acest document sunt

continute obiectivele interventiei,in vederea diminuarii nevoilor criminogene, identificate

ale persoanei,reducerii riscului de recidiva si cresterii sanselor de reintegrare sociala a

acestuia.

In derularea activitatii de asistenta si consiliere ,serviciile de reintegrare sociala

si supraveghere urmaresc:

1. corectarea comportamentului infractional prin constietizarea de catre minori sau

de catre persoanele condamnate a faptei savarsita,a consecintelor acesteia si

asumarea responsabilitatii pentru fapta comisa;

2. motivarea minorului in vederea dezvoltarii responsabilitatii si autodisciplinei;

3. elaborarea si derularea unor programe eficiente de asistenta si consiliere a

persoanelor condamnate sau a minorilor,in functie de nevoile identificate ale

acestora;

4. sprijinirea minorului in vederea satisfacerii unor nevoi speciale referitoare la

educatie,pregatire profesionala,loc de munca,locuinta,grup de prieteni,etc.

d). Registrul special de evidenta:

Registrul special de evidenta este un document care face referire la noile

categorii de beneficiari si anume:persoanele a caror pedeapsa a fost gratiata total prin

lege sau minori fata de care a fost inlaturata prin lege masura educativa a internarii

intr-un centru de reeducare.

Procedura de desfasurare a activitatii de asistenta si consiliere sociala in cazul

acestor persoane se deruleaza astfel:

la cererea acestor persoane,serviciile de reintegrare sociala si supraveghere

isi axercita atributiile in legatura cu initierea si derularea unor programe speciale

de reinsertie sociala si dupa caz,cu identificarea locurilor de munca disponibile,

a locuintelor,precum si a cursurilor de calificare sau recalificare profesionala;

acestor persoane li se intocmeste un regim special de evidenta,in care se vor

consemna date privind persoana acestora,comportamentul pe perioada executarii

pedepsei inchisorii sau a internarii intr-un centru de reeducare,programele de resocializare la care
au participat,nevoile sau problemele pe care le intampina si modul de rezolvare a acestora;

programele de reinsertie sociala in care vor fi incluse aceste personae se vor intocmi pe
baza informatiilor furnizate de personalul specializat in asistenta si consiliere de la locul de
detinere,precum si a evaluarii initiale realizate de serviciile de reintegare sociala si
supraveghere;in functie de complexitatea cazului,seful serviciului de reintegrare sociala si
supraveghere va contacta autoritatile competente pentru desemnarea de specialisti.

e) Protocolul de colaborare:
Parteneriatul reprezinta unul dintre cela mai importante principii care guverneaza
activitatea serviciilor de reintegrare sociala si supravegherea in general si activitatea de
asistenta si consiliere in mod special.Protocolul de colaborare poate fi considerat un document
procedural,intrucat releva modul si termenii in care se oficializeaza relatia dintre serviciul de
reintegrare sociala si supraveghere si un partener comunitar.
In vederea atingerii obiectivelor procesului de reintegrare sociala a persoanei aflate in evidenta sa,serviciul de reintegrare sociala si supraveghere poate incheia parteneriate cu
personae fizice sau juridice,organizatii neguvernamentale sau institutii guvernamentale,in
functie de gardul de disponibilitate si de resursele comunitatii locale.
Din categoria institutiilor guvernamentale cu care majoritatea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere colaboreaza,enumeram cu titlu exemplificativ Agentia
Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca,Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor
Copilului,Centrul de Reeducare din aria teritoriala de competenta a serviciului,Inspectoratul
Judetean de Politie,Inspectoratul Judetean Scolar,Directia de Asistenta Comunitara
si Serviciul Social,alti reprezentanti ai Administratiei Publice Locale.
Protocolul de colaborare va cuprinde:

Partile semnatare;

Obiectul protocolului;

Tipul serviciilor;

Durata protocolului;

Obligatiile partilor;

Data incheierii protocolului;

Semnatura partilor.

CAPITOLUL V
PREVENIREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL
MINORILOR

1.Definirea preventiei
Preventia este o notiune des folosita de specialisti din diverse domenii ce au in atentie
universul interesant al alternativelor sociale.Insa sensul ei ramane imprecis,nu atat din lipsa
referintelor,cat din intelegerea ei in exercitiul particular al acelor domenii.
De fiecare data notiunea de preventie cumuleaza patru ideii indisolubile:
-evenimentele dezagreabile/nedorite sau distructive sunt intotdeauna respinse;
-perspicacitatea si ingeniozitatea umana permit contracararea acestora;
-interventia umana trebuie sa aiba loc inainte ca aceste evenimente indezirabile
sa
se produca;
-in mare parte,actiunile de preventie trebuie sa se plaseze in afara cadrului
justitiei
penale.
Plecand de la aceste idei,preventia se poate defini in termenii urmatori:ansamblu de
politici,masuri si tehnici care,in afara cadrului justitiei penale,vizeaza reducerea diverselor
tipuri de comportamente ce antreneaza prejudicii considerate de stat ca fiind ilicite.
In literatura de specialitate circula o multitudine de precizari si definiri,foarte
diferite,cu privire la acest termen care doresc fie o justificare,fie modalitati aplicative. Aceste
tentative pot fi clasificate in doua mari grupari:conceptii extensive si conceptii limitative.

Conceptiile -si definitiile- extensive sau totalizatoare afirma ca totul este preventie in
combaterea delincventei,chiar si sanctiuniile penale.Acestea din urma trebuie sa fie inlocuite
de masuri de aparare individuala,in timp ce apararea colectiva se poate realiza prin substitute
penale care sa reduca factorii sociali ai delincventei.
Conceptiile limitative mai frecvent sustinute in literatura actuala , desi nu sunt
exprimate intotdeauna cu destula claritate , afirma ca preventia poate fi definita "ca un
instrument utilizat de stat pentru a controla mai bine criminalitatea prin eliminarea sau
limitarea factorilor criminogeni si prin gestionarea adecvata a factorilor de mediu fizic si
social care provoaca ocazii favorabile pentru savarsirea de delicte". Se pune aici problema
pana unde se poate intinde controlul social al populatiei.Dinstinctia dintre formele de control
si tehnicile de preventie nefiind efectuata in invocarea modificarii situatiilor predelincvente,se
poate trece usor spre forme de amenintare individuala sau colectiva.
O distinctie necesara este aceea ca preventia nu inceteaza acolo unde incepe caracterul
punitiv/represiv al controlului social,asa cum nici represiunea nu incepe acolo unde esueaza
preventia.Astfel ca se pot face cateva observatii cu privire la aceste aspecte.
Mai intai,actele delincventionale mai frecvente,care afecteaza in fiecare zi viata
populatiei,au ca raspuns metode traditionale,ceea ce inseamna o prevalenta a tehnicilor de
represiune comparativ cu cele de preventie.Tratamentul este diferentiat si dupa tipul de
faptuitor al delictului,dupa politica statului fata de anumite delicte,etc.Deci nu exista o singura
modalitate,unitara si omogena,cu privire la reactia sociala.
Actele care au continut deosebit de grav sunt tratate dupa modalitati tot mai
centralizate,chiar de catre comisii si puteri judiciare de nivel national.In acest mod,
represiunea si preventia dispun de resurse umane si materiale importante,ce fac posibila
cooperarea internationala.
Intr-o alta ordine de idei,trebuie precizat ca finalitatea actiunilor preventive difera de
cele cu caracter represiv;preventia isi propune ca indicator de eficienta diminuarea
sentimentului de insecuritate.De regula,atenuarea acestui sentiment este efectul rezultatelor
pozitive obtinute in preventie,chiar daca uneori nu exista nici o legatura intre acestea.Mai
mult,unele aspecte ale preventiei victimare pledeaza foarte mult pentru cresterea
sentimentului de pericol.Aceste efecte secundare ale unor tehnici preventive -cum ar fi teama
de delincventi,masuri de maxima precautie- fac parte din pretul ce trebuie platit.

2.Necesitatea laturii preventive

Politicile preponderent represive si-au demonstrat ineficacitatea,cu exemple sugestive
indeosebi in spatiul anglo-saxon.Pe de o parte,ele s-au dovedit foarte costisitoare din punct de
vedere financiar:multiplicarea fortelor politienesti si administrative,construirea de noi
cladiri,inclusiv penitenciare,greveaza bugetul national prin directionarea unor resurse spre o
zona sociala ce nu compenseaza cu rezultatele asteptate.Pe de alta parte,eficacitatea
interventiei de acelasi tip nu este probata in ceea ce priveste curba nivelului
delincventional:delicte,indeosebi cele din mediul urban,nu cunosc o scadere numerica in timp.
Mai mult,recursul la incarcerarea sistematica nu a oferit pana acum o solutie, intrucat in

timpul executarii pedepsei se constata ca delincventul,indeosebi cel tanar,isi asuma uneori

definitiv valorile de acest tip,inscriindu-se apoi in mod sistematic in recidiva.Studiile pe
aceasta tema releva ca,dupa o detentie,frecventa si gravitatea delictelor comise cresc.
Totodata,se poate afirma ca exista o baza naturala,anterioara oricarui delict,ce face
posibila activitatea preventiva,baza ce decurge din urmatoarele constatari:
a)personalitatea umana poate fi modificata printr-o actiune -de durata sau nu- a
mediului exterior.Actiunea educativa este determinanta in unele etape ale vietii(copilarie,
adolescenta),si chiar adultul isi schimba comportamentul in mod vizibil prin inter-relationale
cu altii.
b)situatiile in care se desfasoara actiunea umana pot fi si schimbate;nici o situatie nu
este imuabila.Prin studierea contextelor,se pot previziona cele cu caracter delictogen,
criminologen,limitandu-se apoi prin supraveghere si interventie.
c)comiterea unui act/delict are o dinamica,rezumata la interactiunea "actantsituatie",ce poate fi influentata printr-o interventie intamplatoare sau voluntara la nivelul
unuia sau ambilor poli ai interactiunii.
Se poate vorbi,deci,de principiul posibilitatii preventiei.
La acestea trebuie adaugata constatarea ca realitatea sociala a cunoscut modificari
importante,manifestate si prin multiplicarea factorilor de risc delictual:crize
economice,somaj,reducerea posibilitatiilor de integrare sociala a tinerilor prin insertie
profesionala,etc.In pofida masurilor cu caracter general,efectul acestor modificari se regaseste
si in cresterea relativa a ratei infractionalitatii.In consecinta, se impune o noua forma de
combatere a activitatiilor ilicite,si anume inainte de realizarea propriu-zisa a delictului.
Aceasta realitate schimbatoare a determinat chiar si organizatii supranationale, cum
este Consiliul Europei,sa elaboreze recomandari stintifice domeniului de combatere a
delincventei pe care sa le transforme in politici generale prin acceptarea acestora de catre
statele membre.
Aparitia la nivel national,regional sau local a organismelor publice de coordonare si
planificare a prevenirii,elaborarea si sustinerea unor programe concrete si a unor cercetari in
domeniul prevenirii, cat si cooperarea la toate nivelurile, inclusiv internationala,constituie
conditii de acceptare si integrare in comunitatea internationala.
3.Principalele tipuri de masuri profilactice care vizeaza delincventa juvenila
Profilaxia delincventei juvenile cuprinde totalitatea masurilor care vizeaza minorii si
tinerii,precum si microgrupurile sau macrogrupurile sociale carora le apartin,in vederea
prevenirii conduitelor disociale si antisociale,prin interventie asupra cauzelor,conditiilor si
circumstantelor care pot genera acte deviante.
Avand in vedere necesitatea abordarii multi si interdisciplinare a delincventei
juvenile,elaborarea unor masuri de preventie trebuie sa se faca pe baza muncii in echipa,la
care sa participe juristi,psihologi,pedagogi,medici,asistenti sociali,sociologi,etc. In functie de

caracterul specializat,de etapa si situatiile care sunt vizate,in categoria masurilor profilactice
putem desprinde urmatoarele grupe mai importante:
a)masuri psiho-sociologice si psiho-pedagogice;
b)masurile socio-profesionale;
c)masurile medico-psihologice si psihiatrice;

a)Masurile psiho-sociologice si psiho-pedagogice urmaresc-mai intai-pe baza

depistarii si inlaturarii timpurii a unor factori negativi,disfunctionali,realizarea unor relatii
interpersonale adecvate pentru realizarea unei insertii socio-familiale pozitive.Masurile psihosociale si psiho-pedagogice urmaresc, in primul rand,remedierea precoce a conditiilor
nefavorabile de micro-climat social pentru revenirea formarii unor personalitati dizarmonice
pe fond carential educativ.Pentru aceasta se impune o depistare timpurie,de catre organele de
asistenta sociala a conditiilor necorespunzatoare de climat familial sau de grup,inca inainte de
conturarea unor simptome ale perturbarilor de socializare a minorilor si tinerilor.Este
vorba,deci,de prevenirea structurarii dizarmonice a personalitatii copiilor si
adolescentiilor,dizarmonii denumite si "sociopatii",datorita etiologiei lor pregnant
sociogene.De aceea este indicat sa se apeleze la diverse modalitati de sustinere educativa a
familiei,la socioterapia si psihoterapia familiei,acolo unde este cazul.Uele masuri cu caracter
de asistenta sociala au ca indicatie majora suplinirea familiei,atunci cand este vorba de
absenta fizica a acesteia sau cand familia este total incompetenta din punct de vedere
educativ,prezentand multe carente socio-afective si morale.
Pe de alta parte,masurile psiho-sociologice si psiho-pedagogice urmaresc depistarea
timpurie a copiilor cu dificultati scolare,prin examinarea psihologica a acestora,pentru
diagnosticarea precisa a gradului de inadaptare scolara si pentru luarea celor mai adecvate
masuri psiho-pedagogice si sociale in vederea salvagardarii situatiei scolare a unor astfel de
copii.Apoi,se impune luarea unor masuri adecvate pentru o autentica orientare scolara si
profesionala,prin elaborarea unor metode si procedee diagnostice si formative,pentru
dezvoltarea capacitatiilor de invatare,a aptitudiniilor si a fortelor creative ale
elevilor.Totodata,se cere ca,sub indrumarea cadrelor didactice,elevii sa-si formeze notiuni si
judecati morale sentimente si obisnuinte morale,precum si trasaturi pozitive de caracter,care
sa se obiectiveze in acte de conduita civilizata.Pentru formarea acestor comportamente ale
constiintei si conduitei morale,se va apela la metode si procedee diferentiate,in functie de
varsta si de particularitatiile individuale ale elevilor,actionandu-se coordonat si avand sprijinul
organizatiilor de tineret din scoli si al familiilor elevilor,acolo unde este posibil acest lucru.
b)Masurile socio-profesionale decurg din masurile psiho-sociale si psihopedagogice,urarind prevenirea riscurilor de esec adaptativ,prin alegerea,de exemplu,a unei
profesii in dezacord cu aptitudinile tanarului.Aceasta impiedica realizarea unei veridice
maturizari sociale si a unei eficiente integrari profesionale si sociale.Deci,aceste masuri socioprofesionale sunt strans legate de orientarea scolara si profesionala,ele actionand insa si dupa
incadrarea tinerilor pe piata muncii, prin crearea unui climat socio-profesional tonic,echilibrat
si stimulativ,cu multiple valente formative,in care sa se urmareasca dobandirea unei calificari
profesionale tot mai inalte a fiecarui tanar si in acelasi timp se urmareste prevenirea actelor de
indisciplina la locul de munca sau in afara locului de munca.

c)Masuri medico-psihologice si psihiatrice vizeaza depistarea si inlaturarea sau

atenuarea unor factori cauzali de natura individuala,organogena sau neuropsihogena,cu
continutul patologic,care-in anumite cazuri-predispun la conduite deviante,la acte
antisociale.In acest sens este necesara depistarea precoce a copiilor si tinerilor cu tulburari
caracteriale si comportamentale,cu instabilitate emotiva si tendinte agresive,a celor cu
tendinta spre psihopatii sau alte boli neuro-psihice incriminate,de multe ori,in delincventa
juvenila.Odata depistate aceste cazuri,se impune luarea unor masuri psiho-pedagogice si/sau
instaurarea unei terapii medico-psihiatrice individualizate,pentru prevenirea formarii unor
personalitati dizarmonice cu tendinte antisociale,pe fond de instabilitate emotiva,pe fond
psihopatic,etc.
Prin masurile de educatie sanitara si psiho-pedagogica trebuie sa se previna familia
asupra semnificatiei pe care pot sa o aiba diversele tulburari de conduita,mai ales daca ele se
manifesta precoce si prezinta un aspect pregnant de instabilitate,impulsivitate, agresivitatetoate acestea obiectivate in inadaptarea sociala a copilului.In unele situatii se impune
spitalizarea cazurilor mai dificile,care vor fi examinate neuro-psihic, endocrinologic, psihopedagogic,pentru precizarea diagnosticului si luarea masurilor de salvare a socializarii
copiilor respectivi.Spitalizarea presupune in acelasi timp si controlul periodic pentru
reevaluari diagnostice si prognostice,precum si a tratamentului medical si a masurilor psihopedagogice si sociale ce se impun.
CAPITOLUL VI

TEHNICI SPECIFICE PROCESULUI DE RESOCIALIZARE A MINORILOR DELINCVENTI

Unele teorii asupra delincventei sunt mai apropiate de dinamica fenomenului si prin
aceasta credem ca sunt mai folositoare.Altele ofera descrieri mai exacte ale unor profile
delincventionale si pot fi caracterizate ca fiind mai valoroase.
Exista insa un palier la care cunoasterea teoretica se opreste pentru a face loc
strategiilor si tehnicilor specifice de actiune si interventie.Altfel spus,socializarea inseamna
testarea in practica a teoriilor pentru valoarea lor reala;cu cat sunt mai bine asimilate si puse la
lucru prin practici operationale,cu atat este mai clara finalitatea teoriei.
In cazul delincventei, acolo unde deja legea juridica a intervenit,in diferite faze,
metodele si tehnicile de lucru cu subiectii sunt evident specifice,grupate uneori dupa scopul
urmarit; luate,insa,ele constituie un instrument de interventie.principalele tehnici utilizate de
asistentul
social
in
lucrul
cu
delincventii
sunt:evaluarea,autoevaluarea,interviul,interogarea,consilierea cu cele doua variante ale sale,consilierea directiva
si consilierea nedirectiva;consilierea de grup.
1.Tehnici de intervievare

In sens larg, prin interviu intelegem un proces focalizat pe comunicare prin

intermediul careia sunt obtinute informatii cu scopul de al evalua pe intervievat.Este deci o
metoda structurata cu obiectivul de a cunoaste o alta persoana.

In cazul asistentei sociale,intervilul este conceput astfel incat sa-l determine pe

operator sa ia decizii,de obicei in ceea ce il priveste pe client,in vederea acordarii unui ajutor
specific clientului sau.
La nivelul muncii cu delincventii judiciarizati,asistentii sociali pot structura stiluri de
interviu pe diferite categorii de subiecti;delincvent-client,politisti,membrii ai familiei
clientului si alte categorii implicate in informatii despre client,oferite voluntar.
Scoplul specific al interviului in cazul delincventei judiciarizate este particularizat pe
categoria de populatie la care este aplicat.Astfel aplicat clientului,interviul este un instrument
de diagnosticare si de intelegere a clientului cu problemele sale.De obicei,prin intervievare
sunt urmarite obiective cum ar fi:motivatii de actiune,delimitarea tensiunilor personale ale
clientului,intelegerea motivatiei de actiune,evaluarea impactului si a riscului social al faptei
comise.Totodata, interviul reprezinta demararea serviciului de tratament si poate constitui
inceputul procesului de reabilitare si sau reintegrare
Pentru realizarea diverselor obiective sunt utilizate diferite tehnici de intervievare. Una
dintre cele mai valoroase este ascultarea activa,ce consta in construirea unei stari de extrema
atentie la informatiile oferite de subiect si transmiterea acestei stari,atat verbal cat si nonverbal.Avantajul acestei tehnici se refera la posibilitatea de a observa si a inregistra formele de
comunicare non-verbala ale subiectului si gruparea informatiilor in categorii de
semnificatie.Exista insa unele dezavantaje care se refera la coduri sau cutume culturale dar si
la limite individuale.
Tehnica interogativa nu se indeparteaza de scopul interviului caci se aplica atunci cand
se incearca o dirijare spre anumite aspecte.Pentru aceasta sunt puse intrebari-fie ca sunt
deschise,adica raspunsul nu poate fi dat in cateva cuvinte,fie ca sunt inchise,adica cu variante
de raspuns deja oferite si/sau limitate.Aceste intrebari au un avantaj ca focalizeaza pe anumite
aspecte si concentreaza informatia oferita.A treia categorie de intrebari,cele proba,care sunt
intrebari indirecte cu final deschis,incurajeaza subiectul sa abordeze chestiuni la care doar s-a
facut aluzie;au scopul de a clarifica si prelucra o serie de informatii abandonate la un moment
dat.Rolul deosebit al intrebarilor proba il tenteaza uneori pe operator sa le utilizeze in mod
excesiv,ceea ce poate fi evitat printr-o alternativa a tipurilor de intrebari,cat si a tehnicilor de
intervievare.
Desigur adaptarea va avea loc in functie de ritmul specific al desfasurarii
interviului;de exemplu,uneori se impun intrebari foarte scurte,cu raspunsuri concise; alteori
pauzele sunt firesti si constituie momente de reformulare sau de decizie;de asemenea, pot fi
cazuri cand clientii vor refuza sistematic sa raspunda la intrebari. Pericolul cel mai trecvent se
refera la sugestionarea unor raspunsuri prin insasi intrebarea pusa,ceea ce ar conduce la
inregistrarea si evaluarea unor informatii ce nu provin de la client.
O alta tehnica este ceea ce se numeste ascultarea cu a treia ureche.Aceasta presupune
nu doar inregistrarea,auditiva sau nu,a informatiilor,cat decriptarea sensurilor pe care nici
chiar clientul nu are intentia de a le releva.De exemplu,adjectivele utilizate de client in
descrierea celorlalti poate sugera atitudinea acestuia fata de responsabilitatea actului
comis.Sau mecanismele specifice de aparare utilizate de client(rationalizare,
proiectare,substituire)arata gradul de distorsionare a realitatii.

Dificultatile in desfasurarea interviului nu sunt rare si afecteaza evident procesul de

adunare a informatiilor. La primul nivel sunt plasate greutatile determinate de clientii
refractari, nervosi sau neincrezatori, fara sa mai amintim tehnicile specifice de disimulare ce
apartin arsenaluluide adaptarespecific recidivistilor.
Insa grupa cea mai serioasa de impedimente se ferera la pregatirea interviului si
desfasurarea propriu-zisa a acestuia de catre specialist.
Din partea de pregatire, se poate preciza elementul decorului fizic. Este total
neindicata desfasurarea interviului in biroul unui sef direct al clientului sau intr-un loc strain
mediului sau, dar trebuie respectata regula confidentialitatii si caracterul personal al
intrevederii. Se vor evita intreruperile ce survin din exterior pentru a oferi subiectului intreaga
atentie pe durata desfasurarii interviului.

De asemenea,pregatirea prealabila trebuie sa cuprinda ca faza si cunoasterea

cazului,bazata pe documentarea din dosarele procuraturii si politiei,din alte documente
oficiale,dar si din alte surse.Ar fi benefica utilizarea unei modalitati de anuntare prealabila a
subiectului cu privire la intentiile interviului ce va urma.
Exista o multitudine de alte aspecte de discutat (explicarea scopului interviului,
conducerea acestuia prin comportamentul si limbajul operatorului, modalitati de manipulare a
clientilor etc.); Insa enumeram cateva dificultati ce apr in timpul desfasurarii activitatii cu
clientul si care trebuie eliminate.
Visarea cu ochii deschisi se poate instala cand apare plictiseala din partea operatorului,
poate fi rezultatul unei lipse de concentrare pe probleme profesionale.
Digresiunea survine atunci cand o informatie comunicata asistentului soccial face
conexiuni cu alte elemente, nerelevante insa pentru cazul respectiv. Aceasta tentativa - de a
lasa ideile sa rataceasca in afara subiectului discutiei - conduce, in general, la pierderea
contactului cu gandurile si atentia clientului.
Discutia in contradictoriu, apare atunci cand clientul face o afirmatie ce deranjeaza pe
operator - care, apoi, va intrerupe firul conversatiei, aducand contraargumente sao opinii
personale. Daca operatorul isi aminteste ca interviul nu este dezbatere, atunci momentul este
usor depasit.
Repetitia intervine atunci cand operatorul revine la afirmatii anterioare, rupand firul
comunicarii actuale. Se cauta, in acest caz, o formulare mai adecvata (cazul perfectionistilor)
sau o intarire a argumentelor (cazul operatorilor nesiguri).
O alta dificultate se refera la tentatia de a intrerupe, mai ales cand subiectul face
afirmatii nefondate, chiar enervante. In acest caz, trebuie amintit ca interviul nu este un prilej
de a marca puncte, deci nu este un prilej de a pune la punct pe cineva.
2. Interogarea in Asistenta Sociala

Interogarea are ca scop fie obtinerea recunoasterii unei acuzatii din partea unei
persoane implicate intr-un delict, fie clarificarea unor fapte din partea cuiva care este
nevinovat. Interogarea se desfasoara indeosebi in situatiile de ante-sentinta si are ca finalitate
clarificarea implicatiei subiectului in comiterea unui fapt.
Utilitatea interogarii rezida in responsabilitatea de monitorizare a comportamentului
clientilor- delincventi.Or,exista cazuri de violari a unor prevederi regulamentare pe care
clientii nu le recunosc imediat,deci,pentru restabilirea adevarului si a rolului specific,se
recurge la tehnica interogarii.
Diferenta fata de interviu se regaseste in faptul ca cel care conduce discutia cu autoritate este
anchetatorul, si nu clientul; acesta din urma are atata initiativa cat sa poata relata cele
intamplate.
Pregatirea pentru interogare este diferita de cea a interviului. Diferenta este ca acum
are loc o confruntare, uneori intre doua persoane inteligente, structurata pe intrebari scurte,
clare, subordonate unei singure idei. Pentru anchetator se impune conoasterea in detaliu a
celorlalte marturii, incriminate sau nu, pe baza carora isi poate schita structura logica a
interogatorului.
Conducerea si desfasurarea interogarii trebuie sa respecte unele reguli, astfel incat sa fie
inlaturate dezavantajele si problemele incompletitudinii informatiei.
Anchetatorul trebuie sa manifeste incredere in pregatirea sa demonstrata printr-o
fermitate a exprimarii si argumentarii, siguranta cunostiintelor.
Un element important il constituie stilul aplicat in desfasurare. Prima cerinta este de a
fi total profesional, fara implicari emotionle personale. Nu este recomandabila pozitia tipului
dur, usor de descifrat de delincventii versati, si nici abordarea unor presentimente.
Specific interogatorului este si punerea unor intrebari conductive prin care se
incurajeaza anumite raspunsuri/marturisiri; aceste intrebari reconstituie desfasurarea
delictului, si-i creaza subiectului il iluzia ca doar recunoaste niste lucruri deja conoscute.
O alta regula se refera la dezvaluirea treptata a acelor informatii care-l incrimineaza pe
subiect, uneori luandu-l prin surprindere, fara a-l lasa sa presupuna pasul urmator. Se poate
insista pe nepotrivirea dintre propria declaratie si celelalte, determinandu-l sa ramana mereu
in aparare. Recidivistii vor reactiona pozitiv la astfel de probe.
Daca sunt subiecti care fac afirmatii false trebuie lasata impresia ca sunt acceptate;
caci minciuna va genera o alta, vor ajunge intr-o situatie in care singura alternativa este
adevarul. Mai este si regula ce se refera la crearea unui disconfort pentru subiect si profitarea
de acesta. Semnele exterioare ale disconfortului sunt multiple (confuzie verbala, balbaiala,
transpiratie, nervozitate,ticuri etc.) acestea pot fi interpretate ca indicativi ai vinovatiei.
Dupa incheierea interogarii, trebuie restabilita relatia de lucru cu clientul, clientul sa
stie motivul interogatorului si consecintele acestuia, incat aceasta tehnica sa fie privita ca pe
ceva necesar, ce face partedin sarcinile profesionale.
3. Consilierea minorilor delincventi

Una dintre cele mai importante recomandari in tratamentul delincventei juvenile este
modelul mixt, penal si terapeutic, numit si modelul de negociere si reglementare a
conflictelor. Orientarea principala si scopurile acestui model le reprezinta reinsertia si
reabilitarea in contextul familial si comunitar in care s-au dezvoltat actorii sociali.Pentru
atingerea acestora sunt necesare abilitati specifice asistentului social dar este vital ca acesta sa
stapaneasca foarte bine diferitele niveluri si modalitati ale interventiei.
Lucrul individual se concretizeaza in patru forme de baza,care sunt cele mai frecvente
in programele de lucru cu astfel de clienti:
a)consilierea;
b)lucrul de caz;
c)supervizarea;
d)rezolvarea de probleme.
Toate aceste forme vizeaza sa-l ajute pe client sa redescopere si sa revina la
comportamentele si starile anterioare printr-o abordare etapizata si bine studiata.
Prima sarcina este sa diferentiem intre consilier si psihoterapie, deoarece multi afirma
ca ele sunt intersanjabile si a doua ar putea-o cuprinde fara probleme pe prima, transformando intr-un instrument subordonat. Psihoterapia e realizata de pshiatrii si psihologi, care folosesc
multe din tehnicile utilizate si de cei ce fac consiliere, dar au o intelegere teoretica mai
profunda a cauzalitatii problemei pe care ei o trateaza si actioneaza la alte niveluri ale
constiintei.
Termenul trateaza, delimiteaza o alta distinctie importanta intre psihoterapie si
consiliere. Psihoterapeutii opereaza cu o interpretare patologica a problemelor pacientilor;
consilierii sunt pregatiti sa foloseasca o interpretare a problemelor clientilor in termeni de
deficienta, lipsa, neajuns. Psihoterapeutii incearca sa-si ajute pacientii prin restructurarea
bazelor personalitatii, consilierii incearca sa-si ajute clientii prin adaptari cotidiene la
probleme si dezvoltand personalitatea deja existenta. O alta diferenta se refera la la faptul ca
psihoterapeutii abordeaza conflicte intrapersonale primare, in timp ce consilierii au de-a face
in primul rand cu conflicte interpersonale.
Dintre cele mai importante teorii asupra consilierii: doua vizeaza consilierea nondirectiva si trei pe cea directiva. Nici o teorie nu e aplicabila la toate problemele ce apar si se
manifesta la un client si nici o teorie nu epuizeaza unicitatea acestuia. Anumite continuturi ale
unei teorii asupra consilierii pot fi universal aplicate doar la modul ideal si nu pot fi valabile
toate intr-o anumita situatie. Cu cat consilierul are in repertoriul sau mai multe continuturi
teoretice, cu atat va fi mai capabil sa raspunda cu succes la diversii clienti si problemele cu
care se va intalni.
Cele mai cunoscute si aplicate teorii non-directive ale consilierii sunt terapia
psihanalitica si terapia centrata pe client. Acestea pun un mare accent pe abilitatea clientilor
de a-si descoperi ei insisi propriile capacitati/resurse sau solutii.

Terapia psihanalitica si cea centrata pe clienti sunt rar folosite in medii corectionale, pentru ca
sunt non-directive si pentru ca terminologia si conceptele sunt difuze, iar metodele sunt dificil
de aplicat de catre un nespecialist.
Psihanaliza include continuturi foarte utile despre natura umana. In timp ce celelalte
patru teorii se concentreaza pe prezent, psihanaliza pune mare accent pe rolul trecutului in
determinare conduitei prezente. Deoarece foarte multe dificultati emotionale si
comportamentale par sa provina din experientele trecute, este important sa constientizam si sa
exploram trecutul clientului ca suport pentru intelegerea prezentului sau. Psihanalistii
exploreaza copilaria pacientului pentru a descoperi motivele inabilitatii lui de a iubi, care este
considerata un punct fundamental in comportamentul uman.
Identificarea mecanismelor de aparare ale pacientului este o parte importanta a
procesului psihoterapeutic si de consiliere. Acestea opereaza la nivelul inconstientului si
functioneaza pentru a proteja ego-ul de realitatea amenintatoare, distorsionand-o.
Mecanismele de aparae nu sunt in mod necesar patologice;fiecare din noi folosim cateva din
acestea ,caci ele faciliteaza psihologic adaptarea. In literatura psihanalitica sunt mentionate
numeroase mecanisme de aparare.
Negarea este blocarea unei portiuni a realitatii care este amenintatoare pentru
ego. Chiar si o suparare va fi negata de un client fata de el insusi. Aceasta este refuzul de a
recunoaste ca ceva neplacut s-a intamplat.
Rationalizarea este procesul de de construire pentru sine a unor motive acceptabile
pentru propriul comportament, pentru a linisti ego-ul prejudiciat. Rationalizarea ajuta sa ne
mentinem o imagine de sine acceptabila, prin minimalizarea raului facut: blamam sau
devalorizam ce am dorit, dar la care nu putem accede.
Fixarea desemneaza ramanerea inerta la un stadiu timpuriu din formarea personalitatii,
deoarece stadiul prezent determina anxietate. Multi clienti delincventi manifesta o racordare
copilareasca la prezent, deoarece a pasi in viitor inseamna pentu ei sa paseasca intr-un mare
necunoscut. Rolul asistentului social este sa-i ajute pe clienti sa-si dezvolte o orientare realista
fata de viitor prin incercarea de a mari semnificatia muncii si transimiterea ideii ca exista
alternative.
Transfereul desemneaza deplasarea sentimentelor fata de ceva sau cineva asupra unui
altui obiect sau persoana, deoarece persoana sau obiectul initial este fie inaccesibil, fie plin de
putere. Furia si agesivitatea sunt adesea transferate catre un inocent. Multi autori considera ca
delincventii au dificultati in a-si identifica sursa furiei si agresivitatii lor.
Intelectualizarea este un mecanism de aparare pe care il folosesc cei mai educati dintre
clientii delincventi, incercand sa atace realitatea legala prin intelectualizarea delictelor lor.
Asistentul social trebuie sa-i conviga pe clienti ca problema o reprezinta comportamentul lor,
nu al altora, si ca ei nu pot evita confruntarea cu comportamentul lor prin incercarea de a
orienta discutia spre altceva.
Protectia este mecanismul prin care persoanele atribuie altora sentimentele pe care
refuza sa le vada in ei insisi si care se refera la impulsurile reprimate. Clientul care simte ca
nimeni nu-l intelege si nu-l place, va ascunde ostilitatea sa fata de altii, proiectand asupra

celorlalti sentimente negative despre ei insisi protejandu-si astfel ego-ul prin confundarea
sinelui cu altii.
Utilitatea esentiala a teoriei psihanalitice pentru asistentul social ce lucreaza cu clientii
justitiei criminale este ca furnizeaza informatii care conduc la o mai buna intelegere a luptei
clientului cu el insusi si cu lumea din afara.
A doua teorie utilizata este abordrea centrata pe client.Carl Rogers a dezvoltat aceasta
abordare ca incercare de a raspunde deficientelor pe care el le depista in psihanaliza.
Abordarea centrata pe client elaboreaza tehnici de consiliere pornind de la asertiunea ca
prioritatea absoluta o are natura relatiei dintre consilier si client. Absenta altruismului in
relatiile umane este motivul fundamental al izolarii, alienarii, singuratatii si auto-distrugerii
clientilor care au nevoie de asistenta sau consiliere. Clientul trebuie sa contribuie la formarea
unei relatii pozitive cu cel putin o alta persoana daca vrea sa realizeze ceva semnificativ
pentru a iesi din criza. Aceasta alta persoana este consilierul. El poate crea un anumit tip de
relatie, clientul putandu-se descoperii pe sine si capacitatea de a putea folosi aceasta relatie
pentru a creste.
Singura tehnica a terapiei centrata pe client este ascultarea activa. Atributele principale
ce trebuie aduse in relatia stabilita in aceasta tehnica sunt: privirea neconditionat pozitiva,
onestitatea si empatia.
Abordarea neconditionat pozitiva. Dupa Rogers, multe sentimente negative de sine si
probleme psihologice provin din cauza expectatei emise de altii pentru a ne accepta. Pentru a
functiona ca oameni sanatosi din punct de vedere psihologic,este necesar sa ne ajustam mereu
proprile
standarde
si
acceptari
de
sine
Privirea neconditionat
pozitiva
seproduce cand consilierul comunica clientului o acceptare deplina si sincera a persoanei
sale. Aceasta nu inseamna ca terapeutul aproba sau accepta comportamente ilegale sau
imorale, si ca umanitatea esentiala a clientului este acceptata sau valorizata in ciuda
atitudinilor si comportamentelor. Aceasta acceptare permite clientilor libertatea de a exprima
propriul comportament intr-un context non-amenintator.Cei mai multi clienti vor raspunde cu
caldura lor la caldura consilierului. Acesta din urma trebuie sa fie precaut, deoarece relatia nu
trebuie sa devina una de dependenta fata de acesta; de aceea, consilierul nu trebuie sa
foloseasca relatia in mod posesiv, pentru a-si satisface propria nevoie de privire pozitiva.
Onestitatea.Consilierul trebuie sa fie sincer cu clientul, trebuie sa se prezinte acestuia
intr-o maniera autentica. A arata o fata falsa inseamna ca si consilierul resimte lipsa
congruentei intre sinele real si cel ideal, tocmai starea vulnerabila pe care se presupune ca o
traieste clientul. Aceasta nu inseamna ca doar un consilier pe deplin autentic isi poate consilia
efectiv clientii. Sinceritatea umana sau autenticitatea exista ca un continuum ce trebuie
dezvoltat, punctele extreme (sinceritatea absoluta si minciuna totala) nefiind niciodata atinse.
Mai importante sunt starile si sentimentele comunicate.
Empatia este capacitatea de a participa la sentimentele clientului. Aceasta implica mai
mult decat o intelegere intelectuala a sentimentelor acestuia, determinand consilierul sa
experimenteze sentimentele celuilalt ca si cum ar fi ale sale.
Definitia empatiei - ca si aceea a privirii neconditionat pozitive - este minunata in
conceptualizarea sa, dar probabil imposibil de realizat in sensul absolut. Abilitatea de a
empatiza cu clientul va creste direct proportional cu timpul pe care-l petreci pentru a te face

acceptat, exersandu-te si antrenandu-te in aceasta directie. Chiar si asa, poate fi

contraproductiv sa convingi clientul ca-i intelegi problemele, pana nu ai derulat un numar de
sedinte cu el, in care ai ascultat activ tot ce a avut de spus.
Ascultarea activa este achizitia esentiala pentru a ajunge la empatie. Se face distinctia
intre ceea ce se numeste empatie primara si empatie avansata. Primul nivel al empatiei
desemneaza comunicarea initiala a intelegerii esentiale a sentimentelor si experientelor
clientului. Nivelul avansat al empatiei se situeaza dincolo de ceea ce declara clientul,
implicand trairea sentimentelor corelate cu cele declarate sau exprimate in alt mod.
Empatia se refera la o serie de raspunsuri date de consilier cu sensibilitatea dezvoltata
la pachetul unic de sentimente ale clientului despre lume si locul sau in ea. Prin empatie,
gandesti efectiv impreuna cu clientul, si nu despre el.
Teoriile examinate ar putea fi descrise ca pasive si non-directive, consilierul ajuta clientii sa
gaseasca propriile solutii la problemele lor. Exista insa si modalitati si abordari care sunt
foarte active, directive, cu o implicare egala din partea clientului si a consilierului.
Analiza tranzactionala este opera lui Eric Berne. O tranzactie se produce intre doi sau
mai multi oameni atunci cand interactioneaza; analiza se refera la procesul de explorare si
explicare a tranzactiilor.
Berne crede ca cea mai mare forta a analizei tranzactionale este data de folosirea termenilor
colocviali, simpli si directi, care sunt usor de inteles de toata lumea. Asa cum scria Berne
insusi, "datorita afirmatiilor bazate pe un material foarte accesibil, deoarece natura sa este
operationala si deoarece vocabularul ei este specializat, constand in doar cinci cuvinte:
Parinte, Adult, Copil, Joc, Documente, analiza tranzactionala ofera un cadru de lucru usor de
invatat".
Frumusetea analizei tranzactionale consta in felul simplu si eficient de a ilustra
consecintele pe care le au sentimentele despre sine sau despre altii in tranzactiile cotidiene.
Meritul lui Berne a constat in abilitatea sa de a transforma ideile complexe intr-un limbaj
colocvial si in diagrame usor de urmarit. Accentul care se pune pe manipulare si joc este un
lucru specific - prin utilitate - consilierilor din justitie. In final, analiza tranzactionala descrie
intr-un mod liniar cum privarea timpurie de iubire conduce la o imagine de sine saraca, cum o
astfel de imagine de sine conduce la o imagine negativa despre altii si cum aceste sentimente
negative determina o saracie a relatiilor interpersonale.
O alta teorie este Terapia Relational-Emotiva care a fost fundamentata de Albert Ellis
si deriva atat din teoria si practica psihanalizei, cat si din terapia centrata pe client. Terapia
rational emotiva recunoaste ca omul are o determinare biologica, prezenta si la alte specii, dar
le acorda o importanta minora in favoarea cunoasterii, ca insusire specifica umanitatii.
Problemele comportamentale provin din gandirea eronata si din credintele irationala, iar
acestea pot fi corectate, ajutand clientul sa inteleaga si sa cunoasca faptul ca o parte din
credintele sale sunt ilogice. Rezulta din aceasta asertiune ca un consilier TRE are un rol foarte
activ in procesul de relationare si considera calitatea relatiei client-consilier ca fiind secundara
fata de ceea ce se realizeaza in interiorul acestei relatii: consilierul TRE este foarte directiv,
didactic, provocator, deschinde confruntari ce creeaza chiar suferinta clientului.

Terapia Realitatii fondata de William Glasser a avut o abordare favorita in consiliere

printre cei ce lucreaza in unitati si institutii de corectie.In acord cu psihanaliza Terapia
Realitatii recunoaste ca oamenii au nevoi fundamentale,care trebuie satisfacute pentru o
functionare psihologica sanatoasa.
William Glasser considera ca cei ce se angajeaza in orice fel de comportamente de
auto-aparare, inclusiv delicventii sufera de o inabiliate de a-si satisface pe deplin nevoile intrun mod adecvat. Daca aceste nevoi nu sunt realizate, persoana va esua in a percepe corect
realitatea inconjuratoare si va actiona iresponsabil. ca sa actioneze responsabil, clientii trebuie
ajutati sa infrunte realitatea si sa-si satisfaca pe deplin nevoile. Aceste nevoi de baza sunt:
nevoia de dragoste si de a simti ca sunt valorizati de ei insisi si de altii. Desi cele doua nevoi
sunt separate, o persoana care iubeste si este iubita va simti de obicei ca este o persoana
valorizata - si cineva valorizat este, de obicei, cineva care este iubit si care poate oferi in
schimb dragoste. Persoana care isi satisface aceste nevoi dezvolta o "identitate a succesului",
iar persoana care nu realizeaza acest lucru dezvolta o "identitate a slabiciunii", care se
finalizeaza in comportamente iresponsabile.
Teoria lui Glasser leaga nivelul psihologic cu perspective sociologica din teoria
controlului social a lui Hirsghi.Lipsa realtiilor semnificative cu altii determina o lipsa de
interes fata de asteptarile si valorile societatii.Aceasta lipsa de interes conduce la
inexistenta/refuzul angajarii intr-un stil de viata pro-social,rezultate slabe la scoala si pe piata
muncii si defectiuni in imaginea de sine.Fara aceasta angajare,individual nu interactioneaza
sufficient cu oamenii ce au o identitate a succesului si care ar putea fi un model de
comportament responsabil.

CAPITOLUL VI
METODE UTILIZATE DE ASISTENTUL SOCIAL IN VEDEREA
REINTEGRARII SOCIALE A MINORILOR DELICVENTI
1. Centrele de reeducare
1.1.Aspecte ale procesului de resocializare a minorilor delincvnti
Continutul procesului de resocializare a mionrilor delincventi nu poate depasi nivelul
actual de educatie,cultura,aspiratii si civilizatie al intregii societati.Finalitatea spre care se
tinde,adica accea ca delincventul sa traverseze pedeapsa fara a i se altera personalitatea si
comportamentul,iar la sfarsitul procesului de resocializare sa-si manifeste optiunea de a duce
o viata in respect fata de lege si normele morale.
Este mai bine sa previi decat sa pedepsesti.Acest dicton, vechi si intelept,se adreseaza
si subiectilor,structurilor si substructurilor institutionale implicate in activitatea de reeducare a
delincventului.Trebuie sa tinem cont de faptul ca cel care savarseste o infractiune,oricat de
grava ar fi aceasta ,nu este si nu poate fi considerat in genere ca irecuperabil si situat in afara
procesului educativ,ci,dimpotriva,trebuie implicat cu mai multa amploare in acest
proces.Problema capata o intensitate aparte cand ne raportam la recuperarea delincventilor
minori.
In literatura de specialitate se arata ca eficienta procesului de resocializare este
determinata de o multitudine de factori,generali si particulari.Totodata,factorii generali se
determina in raport cu situatia social-economica din tara(realizarea dreptului la munca,
asigurarea cu locuinta,primirea unui ajutor social),iar factorii particulari,specifici-in raport cu
situatia prezenta a sistemului corectional.
Din punct de vedere stiintific,educarea si,mai ales,reeducarea individului,trebuie sa
inceapa devreme.Astazi,minorul delincvent poate fi gasit destul de des in strada fara a
"beneficia" de tratament,nici chiar de simplele masuri de educatie.Activitatea
institutiilor care au atributii directe fata de minorii delincventi este orientata mai mult la
organizarea lucrului de prevenire si doar foarte putin spre activitatea de reeducare.
In spatele activitatilor formal-reglementate ale institutiilor specializate in tratarea
tinerilor delincventi gasim o fenomenologie umana diversa care uneori ajuta, alteori impiedica
procesul de reeducare a minorilor.Intre acestea, grav afectata este imaginea si experienta

minorilor cu "adultul":multi minori provenind din familii cu tensiuni acute intre parinti,fiind
timp indelungat martori ai unor conduite la limita moralitatii din partea acestora,au suportat
pedepse si privatiuni arbitrare sau chiar au fost indemnati sa comita infractiuni.Numai
cunoasterea persoinalitatii minorului nu este suficienta atat timp cat influentele
masive,,cateodata hotaratoare pentru destinul lor,vin din partea vietii de grup,a relatiilor
interpersonale ce se stabilesc intre ei pe timpul executarii masurii.
Intru realizarea procesului de resocializare a minorilor,actiuniile de reeducare trebuie
sa se bazeze pe anumite principii stintifice stipulate si in actele internationale de baza :
. Principiul interventiei precoce,unul dintre principiile de baza,sustine ideea ca un
delincvent ocazional sau un predelincvent poate fi reeducat mai usor decat un recidivist ;
. Principiul individualizarii masurilor,actiunilor si metodelor de reeducare ;
. Principiul coordonarii si continuitatii actiunilor de reeducare si reinsertie sociala a
minorilor si tinerilor;
. Principiul contiunarii actiunilor educative si de sprijinire psihosociala si economica a
minorilor si tinerilor reeducati.
Programele reeducative ce se desfasoara in institutiile speciale trebuie sa ia in
considerare o mare diversitate de categorii de minori,astfel fiind posibila satisfacerea
exigentelor "principiului personalitatii",sanctiunile pentru orice minor delincventa fiind
modelate conform gravitatii delictelor comise,circumstantele personale si atitudinii relevate
de minor.
Principalele tehnici utilizate in lucrul cu minorii-autoevaluarea,consilierea, influenta
pozitiva,terapia cognitiva-este necesar a statua o serie de modalitati de recuperare a minorilor
infractori bine determinate si argumentate,in activitatea de aplicare a carora un loc aparte il
ocupa psihologul si asistentul social,dat fiind faptul ca ei pot da explicatii si pot rezolva
problemele frecvente.
In acest sens evidentiem:
.Oforma ampla de lucru-programul de terapie sociala ce porneste de la cunoasterea si
combaterea cauzelor generatoare si favorizante a delincventei la nivel macrosocial,psihosocial
si individual.In procesul de reeducare trebuie inclusa si formarea pozitiei sociale active- in
conditiile izolarii,arta si capacitatea de a trai se manifesta nu prin planificarea si pregatirea
unor evenimente importante realizarii unor scopuri,dar prin capacitatea de a trai o zi fara
neplaceri.
.Odirectie de actiune este realizarea unor expuneri si dezbateri despre lume si viata,
special concepute pentru minori.Se concentreza pe faptul ca insusirea lor de catre minorii
delincventi va permite formarea mai rapida a conceptiei morale despre conduita de fiecare zi.
.Alte directii de actiune:identificarea,construirea si mentinerea relatiilor interpersonale
positive intre minorii din grupele de formare. In acest proces trebuie sa fie antrenat tot
personalul didactic.

.Drept metoda de resocializare , care are succese mari in tarile dezvoltate mentionam
metoda relatiilor de grup. Ea se bazeaza pe teoria asociatiilor diferentiale si consta in punerea
infractorului in contact cu grupuri sociale care respecta legea, aplicandu-se in general in
perioada de probatiune.
1.2.Exigente
delincvente

functionale

ale

resocializarii

minorilor

cu

comportamente

Urmarind reintegrarea si readaptarea tinerilor delincventi la cerintele vietii sociale,prin

asimilarea unor norme,valori,atitudini si cunostinte compatibile cu principiile morale de
convietuire sociala,procesul de resocializare intreprins in institutiile de profil implica o serie
de exigente functionale vizand atat continuitatea scopurilor sale in timp cat si derularea sa in
raport cu mai multe etape succesive.In acest proces trebuie sa se tina seama de evolutia
previzibila a colectivitatii si a factorilor formativi-educativi care vor exercita influente asupra
conduitei minorilor,ca si de resursele financiare si de personalul necesar pentru o actiune de
resocializare cat mai eficace si eficienta.Fixarea obiectivelor procesului de resocializare
trebuie sa se bazeze pe proiectarea in prealabil a finalitatilor (recuperarea si reintegrarea in
societate a minorilor,inducerea capacitatii de autonomie personala,modelarea constiintei
moral-juridice,etc.),in legatura directa cu cele mai "presante"prioritati(eliminarea tendintelor
de
evaziune,evitarea
"asociatiilor
diferentiale"
negative
intre
minorii
internati,etc.).Corespunzator realizarii acestor obiective,trebuie create posibilitati efective de
control al eficacitatii si eficientei diferitelor procedee educative folosite in terapia
educativa,ca si modalitati de evaluare a rezultatelor. Considerand terapia de gup ca o actiune
absolut indispensabila,dar neignorand aspectetle individualizate si personalizate ale terapiei
cazurilor "problema",atribuim procesului de resocializare intreprins in institutiile specializate
urmatoarele caracteristici:
a)globalitate-concretizata in utilizarea conjugata a eforturilor de natura pedagogic
formativa si informativ-culturala prin care se poate asigura minorilor internati o linie de
conduita adecvata,asimilarea unor deprinderi pozitive,a unor norme si valori corespunzatoare
in domeniul teoretic-general, profesional, moral, juridic, etc, caracterul global al procesului de
resocializare vizeaza integrarea actiunilor educatorilor, profesorilor, maistrilorinstructori,psihologilor,asistentiilor sociali,intregului personal intr-un efort comun,care
vizeaza reintegrarea sociala a minorilor,redarea lor familiei si societatii;
b)continuitate-manifestata prin luarea in "custodie"a minorului,pana la sfarsitul
ciclului educativ,adica de la inceputul internarii pana la recuperarea si reintegrarea sociala a
fostului delincvent.Continuitatea implica evitarea discontinuitatilor terapeutice (aparute,de
pilda,a fugii acestora),evitarea paralelismelor in actiunile intreprinse,de exemplu,de catre
psiholog sau educator,evitarea incredintarii succesive a minorului unor colective diferite sau
mai multor diriginti,etc.
c)integrare-constand in reunire,intr-o perspectiva unitara,impartasita de catre intregul
personal,a tuturor procedeelor si tehnicilor de resocializare,imbinand latura terapeutica cu cea
preventiva,functiile de supraveghere si control al comportamentului cu cele de reabilitare
sociala,integrarea are o functie de sinteza,deoarece concentreza eforturile personalului
specializat si face complementare actiunile acestuia.

Aceste caracteristici asigura sau ar trebui sa asigure eficacitatea si eficienta procesului

de resocializare din scolile in care sunt internati minorii care nu au raspundere penala datorita
lipsei de discernamant in momentul comiterii delictului.
1.3.Obiective si actiuni ale scolilor de reeducare
Activitatea scolilor de reeducare din reteaua Ministerului Muncii si Protectiei Sociale
a cunoscut atat sub aspectul formelor , cat si al continutului perioade de incertitudini , confuzii
si cautari,datorate,pe de o parte,lipsei unui sistem propriu si incercarilor de a prelua in mod
necritic metodologia reeducarii,fara a valorifica propria experienta,iar,pe de alta
parte,conceptiei gresite de a subaprecia fenomenul delincventei juvenile,In cadrul institutiilor
de reeducare a minorilor delincventi accentul s-a pus pe activitatiile productive si de
invatamant,prin crearea la minori a unor deprinderi si aptitudini de munca si invatatura si prin
pregatirea pentru o reisertie normala in societate.
Problemele sociale cu care se confrunta aceste institutii de resocializare sunt deosebit
de complexe,ele vizand, pe de o parte,structura si compozitia efectivului de minori
internati,continutul si formele de scolarizare si calificare,iar,pe de alta parte, structura si
compozitia personalului didactic din aceste scoli,baza materiala,cooperarea cu institutiile
locale etc.De la inceput, aceste scoli se confrunta cu o serie de dificultati datorate
eterogeneitatii provenientei rezidentiale,familiale si scolare a celor internti si limitarii
posibilitatilor de calificare scolara si profesionala.Din acest punct de vedere,majoritatea celor
internati doresc sa obtina o calificare intr-o meserie sau profesie care sa fie mai usoara,sa se
desfasoare intr-un mediu ambiant deopotriva placut si care sa asigure surse de venituri
ridicate,ignorand faptul ca posifilitatiile de calificare oferite de aceste scoli sunt destul de
limitate.Nivelul redus de scolarizare constatat la majoritatea minorilor internati in aceste scoli
atat in raport cu varsta,cat si cu numarul de clase absolvite,ca si lipsa interesului pentru
invatatura ridica, deasemenea,probleme speciale in fata personalului educativ din scoliile
speciale de reeducare.In afara de aceste dificultati, personalul educativ din scolile de
reeducare este nevoit sa lucreze asupra unor minori traumatizati psihic,trasatura determinata
de mediul familial in care acestia au crescut,dar si de insuccesele scolare.Aceasta
caracteristica genereaza,la multi minori internati,reactii de aparare sau de sfidare si reprezinta
una din dificultatiile cele mai mari in actiunea de reeducare.
Avand in vedere aceste dificultati,actiunea de educatie prin munca si pentru munca
intreprinsa in scolile speciale de reeducare se intemeiaza pe urmatoarele coordonate
principale:
-orientarea scolara si profesionala a minorilor,inteleasa ca actiune educativa,prin care
minorul este pregatit pentru alegerea si exercitarea unei meserii sau profesii;
-recuperarea scolara a minorilor internati pentru a fi in masura sa invete o meserie in
conformitate cu aptitudinile lor;
-constientizarea asupra pericolului social al faptelor sale anterioare,sensibilizarea lui la
actiunea de reeducare,intelegerea necesitatilor de a se integra intr-o viata sociala normala si
demna;
-participarea efectiva la munca ( invatatura , calificare , productie , activitati
gospodaresti si tabere de munca etc)

Pentru realizarea acomodarii cu un regim ordonat de munca si viata,pentru

cunoasterea regulilor de comportare si pentru orientarea scolara si profesionala,dupa carantina
medicala obligatorie,minorii delincventi sunt supusi examinarii psihopedagogice ,a nivelului
de cunostinte generale,fiind testati si asupra aptitudinilor si intereselor in vederea orientarii lor
profesionale.In acest scop, se au in vedere varsta,nivelul de scolarizare, aptitudinile, optiunile
minorului, zona geografica de provenienta, profesia parintilor,posibilitatile de plasare in
munca si profilul scolii de reeducare.In functie de acestea si rezultatele examinarii,minorii
sunt indrumati si ajutati sa hotarasca asupra ce vor face in etapa resocializarii in scoala de
reeducare,fiind repartizati intr-un colectiv de scolarizare si calificare.
Propunand-si ca scop principal resocializarea minorilor,prin dobandirea capacitatilor si
aptitudinilor pozitive de convietuire in societate si prin formarea unui profil etic compatibil cu
normele si valorile societatii noastre,scolile de profil din reteaua Ministerului Muncii si
Protectiei Sociale depun toate eforturile pentru a asigura conditii optime de dezvoltare a
minorilor si de structurare a personalitatii lor.
1.4.Factorii frenatori ai procesului de reeducare si resocializare a minorilor
internati in centrele de reeducare
a)Fluctuatia elevilor si exigentele continuitatii procesului de resocializare
Dupa cum s-a mentionat anterior ,minorii delincventi se repartizeaza in scolile
speciale ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale in functie de natura si gravitatea
infractiunii comise,tinand seama de varsta lor si de discernamantul tata de actele antisociale
pe care le-au savarsit.
Exista multa superficialitate si lipsa de orientare in activitatea comisiilor pentru
ocrotirea minorilor,care nu tine seama de situatia reala a minorilor in cauza,de starea sanatatii
lor psihice sau de antecedentele carierei lor infractionale,repartizand uneori fara criterii
ferme,cazuri care tin de profilul altor institutii specializate.
O alta problema la fel de importanta cu care se confrunta aceste scoli o reprezinta
permanenta fluctuatie a efectivului minorilor,data fiind repartizarea in tot cursul anului
si,uneori,chiar in preajma vacantelor.In aceste conditii nu exista o continuitate succesiva,pe
etape si pe ansamblul efectivului,a eforturilor si actiunilor educative,manifestandu-se o mare
eterogenitate a colectivelor claselor si o perturbare permanenta a procesului de
invatamant.Integrarea scolara devine dificila,iar minorii internati mai tarziu nu pot beneficia
de actiunile de resocializare intreprinse inca de la inceputul anului scolar.Pendularea
permanenta a elevilor si reinchegarea colectivelor scolare prejudiciaza continuitatea
procesului de resocializare,amenintand, in permanenta, coeziunea,in curs de realizare,a
grupurilor de minori.
b)Problema "asocierilor diferentiale"in scolile de reeducare
Conduita minorului delincvent in cadrul scolii reprezinta rezultatul interactiunii
complexe a unui ansamblu de factori obiectivi si subiectivi,printre care se
numara:particularitatile constiintei individuale,stare de spirit,impulsurile, deprinderile,
atitudiniile, insusirile morale negative sau pozitive,influenta familiei si a altor instante de
socializare "primara",efectele reeducarii,influenta cadrelor,a grupului de prieteni etc.
Implicand o relativa standardizare si uniformizare sociala si,implicit,limitarea

creativitati,procesul de resocializare se desfasoara in mare parte dupa exigente eteronome care

impiedica,adeseori,pe minor sa actioneze conform proprilor convingeri si aspiratii, formate in
contexte anterioare,deficitare sub aspect socializator.In consecinta,pana la dobandirea
autonomiei de conduita si dezvoltarea creativitatii,elevul este dirijat de climatul scolar,de
structurile relationale si de valorile ce ghideaza aceste structuri. Manifestarile frecvente de
hiperdirijare si hipercontrol al conduitelor,care atrag dupa sine conformismul si suprimarea
creativitatii,il obliga,deseori,pe elev sa-si construiasca propriul sau univers,orientat de valori
si norme particulare,si sa opteze pentru un mod de convietuire "ilicit",disimulat de relatiile
formale cu cadrele didactice,cu educatorii,cu celelalte categorii de personal cu sarcini de
resocializare.
Avand in vedere problema "asocierilorii diferentiale",a influentei reciproce exercitate
de elevii insisi,de multe ori in dauna eforturilor pozitive intreprinse de cadrele de
reeducare.Venind din medii diferite si avand experiente extrem de diferite,minorii se
"asociaza" in cadrul colectivelor nu atat in functie de cerintele procesului instructiveducativ,ci de simpatii si afinitati proprii,de multe ori aceasta asociere creand adevarate
grupuri de influenta cu consecinte extrem de neplacute asupra climatului scolar.Este
semnificativ de relevat ca si asocierile intre elevi au loc pe baza unor "specializari"
delincvente,nefiind rare cazurile in care minorii care au comis un anumit tip de delicte isi fac
prieteni dintre cei care au comis delicte similare.
c)Comportamentul de evaziune a minorilor internati
In majoritatea institutiilor de resocializare a minorilor,fuga reprezinta o problema inca
nesolutionata,ale carei efecte se resimt atat in plan organizational-prin perturbarea procesului
de socializare-cat si in plan social-prin posibila reiterare a comportamentului delincvent.Fuga
minorului este una dintre cele mai acute probleme cu care se confrunta scoliile de reeducare.
Cele mai frecvente cauze de fuga sunt:absenta unui regim mai "militarizat",numarul prea
redus de paznici , lipsa unui sistem adecvat de paza,complementar cu spatiul prea restrans in
cadrul caruia elevii isi desfasoara activitatea.
Atat cauzele interne care tin de structura personalitatii , cat si cele externe ,
dependente de regimul resocializator , declanseaza o serie de "procese motivationale"care se
concretizeaza in adevarate "evadari in masa" ale minorilor. Se fuge in grup, cu complicitatea
celorlalti,se profita de lipsa de vigilenta a cadrelor de supraveghere sau pur si simplu se trece
peste obligatia de a reveni la scoala dupa terminarea invoirilor sau a vacantei.Multi dintre
parinti accepta aceasta fuga,asimiland-o unei intoarceri acasa a "fiului risipitor" sau
"ratacitor",chiar daca peste o perioada minorul va incepe sa reitereze faptele delincvente
pentru care a fost internat.

2.Centrele de supraveghere si reintegrare sociala

In temeiul prevederilor Ordonantei Nr.92 din 29 august 2000,s-au infiintat serviciile
de supraveghere si reintegrare sociala.Printre atributiile acestor centre se numara si unele
referitoare la minorii cu comportament delincvent:

.Supravegheaza executarea obligatiilor impuse minorului de catre instanta de

judecata,prevazute de art.103 alin.3 lit.a)-f) din Codul Penal;
.Intocmesc la cererea instantelor de judecata,referate de evaluare (anexa) cu privire la
inculpati;
.Colaboreaza cu institutiile publice in vederea executarii masurii obligatorii minorului
la prestarea unei activitati neremunerate intr-o institutie de interes public;
.Initiaza si deruleaza programe speciale de protectie,asistenta sociala si juridica a
minorilor si tinerilor care au savarsit infractiuni;
.Desfasoara,la cerere,activitati de consiliere individuala a infractorilor.
3.Directiile pentru Protectia Drepturilor Copilului
O alta institutie abilitata in vederea realizarii procesului de resocializare este Directia pentru
Protectia Drepturilor Copilului,care are urmatoarele atributii:
.Pregateste luarea masurilor educative pentru copiii care au savarsit o fapta prevazuta
de legea penala,dar nu raspunde pnal.In acest scop asigura ingrijirea si supravegherea
copilului care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si,dupa caz, sunt plasati in regim de
urgenta in cadrul unor spatii special amenajate, pana la clarificarea situatiei lor judiciare si
acorda asistenta juridica si de specialitate pentru acesti copii;
.Asigura si urmareste aplicarea masurilor educative stabilite de comisua pentru
protectia copiilor.

CAPITOLUL VII

STUDIU DE CAZ
Studiul urmareste traiectoria sociala a minorului ce a comis un delict,pentru a
evidentia influenta factorilor negativi asupra comportamentului minorului.In continuare voi
incerca sa urmaresc un caz de delincventa juvenila ce a ajuns in vizorul sistemului nostru
judiciar.
Obiectivele cercetarii:
. Abordarea unor metode de cercetare care sa permita verificarea ipotezelor;
. Identificarea cauzelor ce au determinat comportamentul delicvent;
. O prezentare succinta a masurilor folosite in cadrul procesului de resocializare.

Ipotezele cercetarii:

. Un anturaj negativ din punct de vedere social duce la formarea comportamentelor

delincvente in randul minorilor;
. Masurile de supraveghere din cadrul procesului de resocializare duc la corectarea
comportamentelor delincvente;
. Consumul unor cantitati mari de alcool poate fi cauza unui comportament delincvent;

Instrumente de lucru

In realizarea cercetarii am utilizat urmatoarele instrumente de lucru:interviul,

observatia directa si analiza documentelor.
Interviul-convorbire aplicat minorului,parintiilor,vecinei,dirigintelui mi-a permis
obtinerea unor informatii cu privire la situatia scolara a minorului, mediul in care locuieste,
comportamentul minorului si cauzele care l-au determinat sa comita infractiunea.
Observatia directa,metoda pe care am utilizat-o complementar cu interviul mi-a permis
elaborarea ipotezelor de lucru.
Analiza documentelor (referate de evaluare,anchete sociale) mi-a permis culegerea
mai multor informatii cu privire la situatia familiala si scolara a minorului.

CAPITOLULVIII
SUMARUL DATELOR COLECTATE

Etapa I colectarea informatiilor

Pentru claritatea cercetarii voi urmarii ipotezele emise si voi prezenta cazul. Instanta
judecatoreasca a solicitat un referat de evaluare Serviciului de Supraveghere si Reintegrare
Sociala,pe baza acestui referat de evaluare se va da sentinta.

Prezentarea cazului: H.D in varsta de 16 ani domiciliat in orasul Oravita este inculpat
de furt calificat.Acesta in data de 26.02.2008 a patruns prin efractiune in magazinul S.C.
CLARIS.S.R.L. din orasul Oravita de unde a sustras mai multe bunuri in valoare de 400 lei, in
timpul comiteri faptei acuzatul se gasea in stare avansata de ebrietate.
Primul interviu este luat mamei inculpatului
C.- Numele dumneavoastra si relatia cu H.D
H.C.- H.C. mama lui H D
C. - Ce varsta aveti?
H.C .- Am 43 de ani.
C.- Ce studii aveti si cu ce va ocupati?
H.C.- Am terminat Liceul Dragalina sectia uman iar acum lucrez ca vanzatoare la un magazin.
C.- De cat timp lucrati la acest magazin?
H.C.- Lucrez de 4 ani.
C.- Ce venit aveti?
H.C.- Am un salariu de 400 lei pe luna.
C.- Cum se numeste sotul dumneavoastra ?
H.C-H.L
C.- Ce studi are?
H.C.- El a terminat Liceul general Dragalina
C.- Unde lucreaza in prezent sotul dumneavoastra si ce venit are?
H.C.- Lucreaza de 6 ani ca gardian la primarie.acum se numesc"Politisti Comunitari" si are un
salariu de 700 de lei
C.- Alti copiii in afara de H.D?
H.C.- Nu.
C.- De cat timp sunteti casatoriti?
H.C.- De 17 de ani.
C.- Va confruntati cu probleme financiare?

H.C.- Banii pe care ii castigam ne ajung sa ducem o viata decenta .

C.- Aveti persoane in familie care sa sufere de vreo boala fizica sau psihica?
H.C.- Nu.
C.- Dumneavoastra sau sotul ati avut vreodata probleme cu justitia?
H.C.- Nu.
C.- Care sunt relatiile in familia dumneavoastra?Cum va intelegeti cu sotul si copilul
dumneavoastra?
H.C.- Cu sotul ma inteleg foarte bine .Cu H.D. m-am inteles bine pana acum un an dar de
atunci s-a imprietenit cu doi colegi care l-au atras spre bautura.
C.- Ati mai avut probleme cu el?
H.C.- Da ,a fost prins consumand bauturi alcoolice in scoala si a fost exmatriculat pentru o
saptamana.
C.- Cand s-a intamplat acest eveniment?
H.C.- Acum o luna.
C.- Ce situati scolara are?
H.C.- Pana acum un an nu am avut treaba cu el,era un copil cuminte,mergea la scoala si avea
note destul de bune. Acum insa e in situatie de corigenta la cateva materii si are foarte multe
absente,nu stim daca reuseste sa termine clasa.
C.- Are in anturajul sau prieteni care au avut probleme cu justitia?
H.C.- Nu dar prietenii lui consuma foarte mult alcool.
C.- Ce spune el acum?
H.C.- Spune ca era beat si ca nu a stiut ce face si ca ii pare rau pentru ce a facut.
Al doilea interviu este luat inculpatului
C.- Numele si data nasterii.
H.D.- H.D 6.11.1992
C.- Ce ocupatie ai?
H.D.- Elev la Liceul Dragalina,clasa a x a.
C.- Povesteste ce s-a intamplat in noaptea de 26.02.2008.

H.D.- In seara de 26.02.2008 am spart un mgazin.

C.- Ai consumat bauturi alcoolice in seara aceea?
H.D.- Da.
C.- Ce cantitate?
H.D.- 7 beri
C.- Erai in stare de ebrietate?
H.D.- Eram ametit,cred ca da.
C.- Obisnuiesti sa consumi bauturi alcoolice des?
H.D.- Seara cand ies cu prietenii mai bem o bere.
C.- In ce relatii te afli cu parintii tai?
H.D.- Nu prea ne intelegem, lor nu le plac prietenii mei,nu vor sa ma lase sa umblu cu ei.
C.- De ce crezi ca nu sunt de acord cu prietenii tai?
H.D.- Ei zic ca ei ma invata sa beau.
C.- Dar am inteles ca ai avut unele probleme la scoala din cauza ca ai consumat bauturi
alcoolice in incinta scolii?
H.D.- Da,am fost exmatriculat.
C.- Obisnuiesti sa consumi des bauturi alcoolice la scoala?
H.D.- Nu prea des,cateodata cand e ziua unui coleg.
C.-La scoala ai multe absente?
H.D.- Am.
C.- Situatia ta scolara care e?
H.D.- Sunt in situatie de corigenta la patru materii.
C.- Ai mai avut probleme cu politia pana acum?
H.D.- Nu.
C.- Ce parere ai despre cele intamplate?
H.D.- Imi pare rau.

C.- Credeai ca o sa fi prins?

H.D.- Nu stiu.
C.- Ce vrei sa faci acum?
H.D.- Nu stiu cred ca o sa incerc sa-mi termin scoala.
C.- Ai inteles gravitatea si consecintele actelor savarsite?
H.D.- Da.
Al treilea intrviu a fost luat dirigintelui clasei din care face parte D.R.
C.- Spune-ti va rog numel duneavoastra si ce legatura aveti cu H.D.?
B.I.- B.I. si sunt dirigintele clasei din care H.D.face parte.
C.- Cunoaste-ti fapta pe care H.D. a comis-o?
B.I.- Da si pot sa va spun ca ma asteptam sa "calce gresit" deoarece in ultima perioada se
imprietenise cu doi colegi, C.S. si D.V. si impreuna absentau de la scoala, chiar au fost prinsi
consumand bauturi alcoolice in incinta scolii.
C.- A mai avut H.D. probleme cu justitia pana acum?
B.I.- Din cate stiu eu nu.
C.- Dar D.V. si C.S. au avut probleme cu justitia ?
B.I.- Nu cred.
C.- Ce situatie scolara are ?
B.I.- Cand a venit in clasa a IX a era un elev bunicel,cuminte, la locul lui nu crea
probleme,dar la sfarsitul clasei a IX s-au transferat in aceasta casa de la un alt liceu C.S. si
D.V. si impreuna cu acestia a inceput sa absenteze, nu se mai pregatea pentru ore, totul
culminand cu consumul de alcool in incinta scolii pentru care a fost exmatriculat o saptamana.
C.- Se intampla des ca elevii sa consume bauturi alcoolice in scoala ?
B.I.- Nu,dupa acest caz elevii sunt strict supraveghiati.
C.- Ce parere aveti,poate H.D. sa-si corecteze acest comportament ?
B.I.- Eu cred ca da, el si-a schimbat comportamentul datorita anturajului iar daca se
iau masurile corespunzatoare comportamentul lui se poate schimba in bine.

Al patrulea interviu este luat vecinei familiei inculpatului

C.- Cum va numiti si ce legatura aveti cu H.D. ?
V.E.- V.E. sunt vecina lui.
C.- Ce ocupatie aveti ?
V.E.- Sunt doctor stomatolog.
C.- De cat timp sunte-ti vecina cu familia H.. ?
V.E.- De 10 ani.
C.- Va aflati in relatii bune cu aceasta familie ?
V.E.- Da,eu si H.C. suntem prietene de cativa ani.
C.- Cum sunt relatiile intre cei doi soti ?
V.E.- Ei doi se inteleg foarte bine, nu au existat certuri la ei in familie.
C.- Dar ce relatie au parintii cu H.D. ?
V.E.- In prezent relatia dintre ei nu este atat de buna, H.D. nu-i mai asculta, are o prietenie cu
niste baieti care nu sunt un exemplu pozitiv pentru el iar parintii lui nu sunt deacord cu
aceasta prietenie.
C.- Dar inainte ce relatie exista intre ei ?
V.E.- Inainte de a intra in acest anturaj se intelegeau foarte bine, el era un copil linistit,
ascultator,invata destul de bine la scoala, isi ajuta parintii la diferite treburi din gospodarie.
C.- A avut familia H.. Probleme cu ceilalti vecini ?
V.E.- Nu.
C.- A avut H.D. vreodata un comportament inadecvat fata de dumneavoastra sau alti vecini ?
V.E.- Nu
C.- Parintii ii asigura conditii bune de locuit ?
V.E.- Da.
Etapa a II a intocmirea referatului de evaluare
I. Introducere :
Numele si prenumele inculpatului : H.D

Data si locul nasterii : 6.11.1992 Resita

Fapta pentru care subiectul este inculpat: furt calificat(art.209 Cod Penal ).
Instanta de judecata care a solicitat referatul de evaluare: Judecatoria Drobeta Turnu Severin.
Numarul dosarului penal 7239/2008
Termenul de judecata :11.04.2008
Nuarul si data adresei de sesizare din partea instantei de judecata :7239/29.03.2008
Numele si prenumele consilierului responsabil de caz : R.E.
II.Surse de informare:
. Dosar penal;
. H.D. inculpatul in cauza;
. H.C. mama inculpatului;
. B.I. dirigintele inculpatului;
. V.E. vecina inculpatului.
III.Date despre persoana pentru care a fost solicitat referatul de evaluare
Mediul familial si social
Inculpatul H.D. in varsta de 16 ani este fiul lui H.L. si H.C.
Familia minorului este compusa din urmatoarele persoane:
.H.L. tatal inculpatului, 49 de ani,lucreza ca gardian la primaria orasului de 6 ani, avand un
salariu de 700 lei/ luna.
.H.C. mama inculpatului, 43 de ani ,lucreza ca vanzatoare de 4 ani,avand un salariu de 400 lei
pe luna.
Relatiile dintre parinti sunt stabile fiind casatoriti de 17 ani in aceasta perioada nu a
avut loc nici un eveniment major care sa fi dus la ruperea sau alterarea relatiilor familiale.
Problema cu care se confrunta acum familia este angajarea fiului lor,H.D.,intr-un grup
de prieteni alaturi de care absenteaza de la scoala,consuma bauturi alcoolice.
In prezent minorul locuieste cu familia sa ,avand o locuinta stabila,casa unde locuieste
familia este formata din trei camere si dependinte,minorul avand conditii bine de locuit.

Imaginea familiei inculpatului in societate este buna , nici un membru nu a fost

implicat in altercatii cu vecinii, si nu a fost cercetat sau condamnat penal.
Situatia financiara a familiei este buna avand un venit stabil de 1100 lei/ luna .
Anturajul
inculpatului
este
format
din
persoane
cu comportamente
(asociale) prosocial,cum sunt cei doi colegi C.S si D.V. alaturi de care inculpatul absenteaza
de la scoala, consuma substante alcoolice.

Nivelul instructiei scolare:

Inculpatul H.D. a terminat primele opt clase la Scoala Generala cu clasele I-VIII din
Oravita,a sustinut examenul de capacitate pe care l-a promovat cu nota generala de 8.03. A
intrat in clasa a IX a la Liceul Dragalina sectia istoerie .
In clasa a IX a a fost un elev preocupat de actul scolar, linistit,nu a creat nici o problema,iar la
sfarsitul clasei a IX a s-au transferat in calsa D.V si C.S. iar H.D. impreuna cu cei doi s-a
angajat intr-un comportament scolar inadecvat,absentand de la ore ,consumand bauturi
alcoolice in incinta scolii,aflandu-se in prezent in situatie de corigenta la patru materii.
Cu toate acestea el nu a avot un comportament inadecvat fata de profesori sau colegii
sai. In prezent el se afla in clasa a X a dar sansele de a reusi sa termine aceasta clasa sunt
minimale
Dupa comiterea actului infractional, inculpatul dorste sa-si termine liceul si sa-si
gaseasca un loc de munca.
Inculpatul pana la comiterea acestei infractiuni nu a mai avut probleme cu sistemul juridic,
fiind la prima abatere de natura penala.
Comportamentul inainte si dupa savarsirea infractiunii
Inainte de comiterea faptei pentru care este judecat H.D. nu a mai fost cercetat de
organele de politie pentru alte fapte penale,nu a creat probleme majore pentru familie dar a
manifestat un mare dezinteres fata de scoala.
Dupa comiterea faptei,minorul nu mai are legaturi cu cei doi colegi D.V. si C.S.,el
dorind sa-si termine liceul regretand fapta comisa.
IV. Factori care influenteaza sau pot influenta conduita generala a persoanei
pentru care s-a intocmit referatul de evaluare
Factori de natura sa inhibe dezvoltarea comportamentului infractional:
. se afla la prima abatere de natura penala, neavand antecedente penale;
. conditiile de locuire sunt foarte bune;

. in familia acestuia nu au existat persoane care sa fi comis acte infractionale;

. parintii il sprijina moral si financiar pe inculpat
. modelele din familia sa sunt modele pozitive, din punct de vedere social ,pentru pentru
devenirea comportamentala a minorului;
. regreta fapta comisa si constientizeaza consecintele negative ale comportamentului sau;
. doreste sa-si termine studiile si sa-si gaseasca un loc de munca.
Factori de natura sa favorizeze comportamentul infractional:
. tendinta de a intra in anturaje proinfractionale
. consumul de alcool si consecintele acestuia asupra comportamentului individului, implicarea
in acte delincvente;
. usor influentabil de catre colegi;
. situatie scolara deficitara.
Riscul savarsirii unei noi infractiuni
Analizand urmatoarele categorii de factori putem spune ca riscul savarsirii unor noi
infractiuni de catre minorul H.D. sunt medii.
Perspectiva de reintegrare in societate
Avand in vedere informatiile pe care le detinem: faptul ca se afla la prima abatere,
beneficiaza de un mediu familial stabil, parintii il sustin,are o situatie locativa buna, regreta
actul infractional comis, constientizeaza consecintele savarsirii unei noi infractiuni,faptul ca
are tendinta de a intra in anturaje inadecvate,consuma alcool , precum si faptul ca si-a neglijat
obligatiile scolare, putem spune ca minorul H.D. are sanse medii de a-si indrepta conduita.
Pntru a-si corecta comportamentul minorul H.D.trebuie sa aiba in vedere eliminarea
celor mai importanti factori favorizanti ai comportamentului infractional
Pentru corectarea comportamentului se vor lua urmatoarele masuri:
. crearea unei motivatii pentru schimbare;
. supraveghere mai stricta din partea parintiilor;
. adoptarea de catre minor a unor norme si valori sociale pozitive;
. sa rupa amicitia cu D.V. si C.S.;
. sa se angajeze intr-o activitate creactiva, dezirabila social, care sa-i ocupe timpul liber.

Data intocmirii si semarii

Consilier de reintegrare

referatului

sociala

Sef serviciu
Etapa a III a intocmirea planului de supraveghere
Instanta judecatorasca a dat sentinta in cazul minorului H.D., acesta a primit un an de
inchisoare cu suspendarea executarii sub supraveghere.
I. Introducere:
Numele si prenumele inculpatului : H.D.
Data si locul nasterii : 6.11.1992 Resita
Fapta pentru care subiectul este inculpat: furt calificat(art.209 Cod Penal ).
Numarul hotararii instantei:
Sanctiunea aplicata persoanei condamnate: un an inchisoare cu suspendarea executarii sub
supraveghere.
Masurile impuse de instanta de judecata persoanei condamnate:
. sa se prezinte trimestrial la sediul Serviciul de Supraveghere si Reintegrare Sociala;
. sa nu aiba legaturi cu D.V. si C.S. ;
. sa se angajeze intr-o activitate creactiva, dezirabila social, care sa-i ocupe timpul
liber.
Perioada supravegherii:
3 ani

Data inceperii:
03.08.2008

Data incheierii:
03.08.2011

II. Nevoile si problemele identificate ale persoanelor condamnate:

. crearea unei motivatii pentru schimbare;
. supraveghere mai stricta din partea parintiilor;
. adoptarea de catre minor a unor norme si valori sociale pozitive;
. sa se angajeze intr-o activitate creactiva, dezirabila social, care sa-i ocupe timpul
liber.

III.Riscul savarsirii unei noi infractiuni

Avand in vedere informatiile pe care le detinem: faptul ca se afla la prima abatere,
beneficiaza de un mediu familial stabil, parintii il sustin,are o situatie locativa buna, regreta
actul infractional comis, constientizeaza consecintele sa varsirii unei noi infractiuni,faptul ca
are tendinta de a intra in anturaje inadecvate,consuma alcool , precum si faptul ca si-a neglijat
obligatiile scolare, putem spune ca minorul D.R. are sanse medii de a savarsi o noua
infractiune.
Daca masurile impuse de instanta judecatoreasca sunt respectate atunci riscul
savarsirii unei noi infractiuni scad.

IV. Natura si frecventa intrevederilor dintre consilierul de reintegrare sociala si

supraveghere si persoana condamnata pe durata supravegherii:
Frecventa intalnirilor dintre consilier si persoana condamnata a fost stabilita de
instanta judecatoreasca, vor avea loc intrevederi trimestriale la sediul Serviciul de Asistenta
Sociala din SSRS, la datele fixate de la prima intalnire.
Pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor stabilite de instanta in sarcina persoanei
supravegheate se vor utiliza urmatorele masuri:
. intalniri la sediul SSRS;
. vizite la domiciliu;
. consilierul va tine legatura cu parintii minorului si cu dirigintele clasei in care acesta
se afla.

V. Modele utilizate pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor stabilite de instanta de

judecata in sarcina persoanei supravegheate.
Pentru asigurarea indeplinirii masurilor impuse de instanta de judecata vor avea loc
intalniri la sediul SSRS si vizite inopinante la domiciliul clientului,se va tine permanent
legatura cu parintii inculpatului si cu dirigintele clasei din care acesta face parte.
Data semnarii planului
de supraveghere

4.Activitati de petrecere a timpului liber

Consilierul de reintegrare
sociala si supraveghere

In timpul liber minorii pot juca tenis de masa,fotbal,de a urmarii programe de

televiziune,de a asculta muzica,au acces la biblioteca,se pot implica in pregatirea unor
evenimente si organizarea de spectacole cu diverse ocazii.
5.Activitati de educatie moral-religioasa
Educatia moral-religioasa are in vedere respectarea apartenentei la un cult religios.
Intreaga activitate socioeducativa si psihoterapeutica se desfasoara sub semnul
respectarii demnitatii persoanei,a umanismului,a asigurarii drepturilor cetatenilor.

Al doilea caz:
Etapa I colectarea informatiilor:
Prezentarea cazului:M.A in varsta de 16 ani domiciliat in Judetul Caras-Severin,sat
Brebu,este inculpat de lovire.Acesta in ziua de 5.03.2008 impreuna cu prietenii lui se aflau la
barul din sat.In bar se afla si T.I aflat in stare avansata de ebrietate.Acesta i-a abordat pe
minori afisand un comportament violent,provocator.Altercatia a continuat in afara
barului,intervenind alaturi de minori si alte personae din imediata apropiere,iar alaturi de T.I
au intervenit cei doi frati ai acestuia.
Pentru ca M.A si ceilalti coinculpati erau depasiti de forta fizica a fratilor T.,acestia s-au
limitat la a se apara si de a fugii imediat la postul de politie din sat.
Cu toate ca minorii sustin ca nu au avut nici un contact cu partea vatamata P.G,acesta
parasind barul inainte de a incepe scandalul ei au intrat in atentia organelor abilitate dupa ce
partea vatamata P.G a facut plangere si i-a acuzat pe minori de lovire.In present acestia se afla
sub atentia organelor de politie fiind anchetati sub acuzatia de lovire.
Primul interviu este luat minorului M.A:
C-Numele si data nasterii?
M.A:-M.A 2.06.1992
C-Ce ocupatie ai?
M.A-Am absolvit doar 7 clase si am renuntat la scoala din cauza lipsurilor materiale
C-Ce s-a intamplat in ziua de 5.03.2008?
M.A-In ziua de 5.03.2008 eram impreuna cu prietenii mei la barul din sat,T.Ia inceput
sa se ia de noi si sa ne jigneasca.Am incercat sa-l calmam dar a devenit violent.Am iesit
din bar si scandalul a continuat pana am reusit sa anuntam politia
C-Ai consumat bauturi alcoolice?

M.A-Nu
C-Pe P.G partea vatamata il cunosti?
M.A-Da,este un vecin din sat.
C-L-ai agresat tu sau prietenii tai cumva?
M.A-Nu ,P.G a parasit barul inainte de a incepe conflictul.Nu am avut nici eu si nici
prietenii mei nici un contact cu partea vatamata .Conflictul a fost intre noi si fratii T
C-Ce parere ai despre cele intamplate in acea zi?
M.A-Imi pare rau,vom accepta pretentiile materiale cerute vatamata cu toate ca nu
suntem vinovati,darn u mai vreau sa am de a face cu politia.
C-Aceasta intamplare te-a marcat cumva?
M.A-Da,ma simt etichetat de cei din jur.Toti vecini aveau o parere foarte buna despre
mine,iar acum...
C-Ce doresti sa faci pe viitor?
M.A-Cand implinesc 18 ani vreau sa lucrez cu fratele meu in constructii,pentru ca acolo
se castiga bine si doar asa eu si familia mea putem duce o viata mai buna
Pana atunci voi mnci in continuare si sper ca imi voi relua viata de pana acum
Al doilea interviu este luat mamei minorului:
C-Numele dumneavoastra si relatia pe care o aveti cu M.A?
M.C-M.C si sunt mama lui M.A
C-Ce varsta aveti?
M.C-Am 52 de ani.
C-Ce studii aveti?
M.C-Am 4 clase.
C-Lucrati undeva?
M.C-Nu lucrez,am grija de gospodarie.
C-Cum se numeste sotul dumneavoastra?
M.C-M.N

C-Ce studii are?

M.C-Nu are decat 3 clase.
C-Alti copii inafara de M.A mai aveti?
M.C-Mai am 3 copii dar sunt majori.
C-Va confruntati cu probleme financiare?
M.C-Da.Ca venit avem doar alocatiile celor 4 nepoti ai sotului meu pe care soacra-mea
ii are in plasament pentru ca fata ei i-a lasat.Mai avem banii pe care ii castiga M.A din munca
cu ziua pe la vecini.
C-Dumneavoastra sau sotul nu ati lucrat niciodata?
M.C-Eu nu am lucrat pentru ca nu am scoala si trebuia sa am grija de casa,iar barbatul
meu nu a lucrat pentru ca ii place bautura si nu l-a angajat nimeni.
C-Care sunt relatiile in familia dumneavoastra?
M.C-Barbatul meu bea mult,face scandal si ma bate.A.este un baiat bun care ma ajuta
mult.El este stalpul familiei.
C-Ce parere aveti de ce s-a intamplat in ziua de 5.03.2008?
M.C-Eu nu stiu,dar A e un copil cuminte.
Al treilea interviu este luat directoarei de la Scoala Generala NR.1
C-Spuneti-mi va rog numele dumneavoastra si ce legatura aveti cu M.A?
B.A-B.A,sunt direstoarea scolii unde a invatat M.A.
C-Cunoasteti fapta pe care A a comis-o?
B.A-Da,dar eu il cunosc pe A si nu cred ca e vinovat.
C-Ce situatie scolara a avut?
B.A-a avut o frecventa buna la ore,dar din cauza ca nu a avut cine sa se ocupe de
el,situatia lui scolara era foarte slaba,notele erau mici.Imi pare rau ca,A. nu mai frecventeaza
scoala.
C-Cum se purta cu colegii?
B.A-Era un copil linistit,chiar retras,nu ne-a facut niciodata probleme.Imi pare rau ca sa ajuns aici.
Referatul de evaluare efectuat pentru minorul M.A:

I.Introducere:
Nume si prenume inculpat minor:M.A
Data si locul nasterii:2.06.1992 Caransebes
Adresa:Satul Brebu,judetul Caras-severin
Faptele ce formeaza obiectul inculparii minorului:lovire
Numar dosar penal:X/Y 2008
Termen de judecata:2008
Data primirii solicitarii instantei de judecata:03.2008
Data inceperii si finalizarii perioadei de supraveghere:nu este cazul
Numele si prenumele consilierului de reintegrare sociala si supraveghere:H.G
Data depunerii referatului:03.2008

II.Sursa de informatii:

-minorul inculpat(M.A) 1 intrevedere

-mama minorului M.C-1 intrevedere
-tatal minorului M.N-1 intrevedere
-agent principal,Post Politie satul Brebu,B.G -1 intrevedere
-vecinul minorului T.S -1 intrevedere
-asistent social Primaria Brebu-1 intrvedere
-director scoala Generala NR.1 Brebu d-na B.A- 1intrevedere
III.Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul:

1.Mediul familial si social:

Minorul M.A locuieste imreuna cu parintii M.N in varsta de 54 de ani ,fara ocupatie si
fara venituri constante si M.C. in varsta de 52 de ani ,de asemenea fara ocupatie si fara

venituri,intr-un imobil cu doua camere,proprietatea parintilor.Locuinta se afla intr-un stadiu

avansat de de degradare ,din cauya lipsei de ingrijire ,conditiile de locuit fiind
insalubre.Impreuna cu minorul inculpat si parintii acestuia mai locuiesc patru minori,copii
surorii mai mari a lui M.N,A.I,pe care aceasta i-a abandonat ,minorii fiind incredintati spre
plasament bunicilor materni.
A.este mezinul familiei M,el avand trei frati majori,care si-au intemeiat propriile familii
,fiind stabiliti in localitati pe raza judetului Caras-Severin.Acestia pastreaza sporadic legatura
cu parintii ,implicandu-se foarte rar in sustinerea lor materiala.
veniturile familiei M sunt formate din in prezent din alocatiile de care beneficiaza cei
patru minori si din castigurile obtinute de catre A din munca cu ziua la oamenii din
sat.Minorul se ocupa de intretinerea terenului agricol,proprietatea parintilor sai,in suprafata de
o jumatate de hectar,avand totodata luata in arenda o suprafata de hectare.Lucrarile agricole
pe acest teren sunt realizate in majoritate prin munca minorului ,cu uneltele pe care le detin in
gospodarie si cu caruta cu doi cai.
Relatiile din cadrul familiei au fost dominate de violenta tatalui,pe fondul consumului
de alcool,aceasta violenta fiind indreptata preponderent impotriva mamei inculpatului,care a
suferit agresiuni fizice repetate ,fiind dupa observatiile obtinute de la sursele intervievate
batuta frecvent de catre sot.Din acest motiv mama minorului are in prezent probleme grave de
sanatate,acuzand in special dureri mari de cap si stari repetate de ameteala,din cauza
traumatismelor cranio-cerebrale suferite de pe urma loviturilor aplicate de catre sot.Tatal
minorului,are de asemenea,o stare de sanatate precara,din cauza consumului abuziv de
alcool.cu ocazia intervievarii acestuia la domiciliu s-a putut constata faptul ca se afla intr-o
stare avansata de ebrietate,dand dovada de incoerenta verbala,comportament instabil,reactii
imprevizibile.
Comportamentul violent al tatalui a fost sanctionat si de catre organele de politie din
comuna,M.N fiind amendat contraventional pentru tulburarea linistii publice in mod repetat.
minorul inculpat si-a exprimat atasamentul si afectiunea pentru mama sa,care s-a ocupat
de cresterea copiilor si administrarea gospodariei.Aceasta are in continuare un rol
preponderent in gospodarie,fiind ajutata de catre A.,care-i incredinteaza o mare parte din banii
pe care ii castiga pentru procurarea de alimente si acoperirea cheltuielilor curente.
A.si-a exprimat atasamentul pentru un unchi matern,de a carui gospodarie se ocupa in
timpul cat acesta locuieste in orasul Caransebes si la care locuieste cea mai mare parte a
timpului.
Anturajul lui A. este format cu precadere din minori de aceeasi varsta din satul Brebu
,cu care in timpul liber joaca fotbal pe terenul de fotbal din sat ,se intalnesc la barul din
apropierea casei sau merg la discoteca din sat.
Parintii nu au o reprezentare clara despre imlicarea minorului in prezentul proces
penal,din cauza nivelului scazut de cultura si educatie.Minorul inculpat isi asuma
responsabilitatea participarii la fazele procesului penal si a suportarii consecintelor sale.
2:Evolutia situatiei scolare:

Minorul M.A a frecventat Scoala Generala cu clasele I-VIII din satul clase
Brebu,avand o frecventa buna la ore si un randament scolar mediocru.Dupa absolvirea a 7
clase pe parcursul anului 2005-2006,minorul a abandonat scoala,motivul abandonului fiind
lipsa sustinerii materiale din partea familiei,minorul fiind deseori luat de la scoala de tatal sau
pentru a fi trimis la munca.
In prezent A. se ocupa cu muncile agricole pe terenul proprietatea familiei si pe terenul
luat in arenda.De asemenea, minorul munceste cu ziua la oamenii din sat,la diverse lucrari de
constructii sau la cresterea animalelor.A. a afirmat ca,dupa implinirea varstei de 18 ani
intentioneaza sa lucreze cu un frate mai mare in domeniul constructiilor,sa invete meseria de
zidar,care ar dori sa o practice.

3.Trecutul infractional

Minorul A. nu a mai fost cercetat penal

4.Comportamentul persoanei inainte si dupa comiterea infractiunii
Din relatarile surselor intervievate a reiesit faptul ca A. isi petrece timpul liber in
principal in sat,frecventand un grup de prieteni de aceeasi varsta,preocuparile acestui grup
conturandu-se in functie de veniturilor familiilor si de specificul comunitatii rurale.
Implicarea minorului in fapta pentru care este prezent judecat este un episod accidental
in evolutia lui A.Potrivit conceptiei traditionale,inceperea cercetarilor si invinuirea minorului
au ca rezultat stigmatizarea sa in comunitate,cu atat mai mult cu cat A. este lipsit de sustinere
materiala si afectiva din partea familiei.Minorul constientizeaza importanta procesului
penal,manifestand disponibilitate pentru negocierea unei solutii amiabile cu partea vatamata
5.Factorii favorizanti ai comportamentului infractional:
Din informatiile obtinute de la sursele intervievate a reiesit faptul ca,initial,conflictul a
izbucnit intre minorii inculpati si T.I.,aflat in stare de ebrietate.Acesta,cunoscut cu antecedente
penale si pentru comportamentul recalcitrant,i-a abordat pe minorii aflati la barul din
sat,afisand un comportament violent,provocator.Altercatia a continuat inafara
barului,intervenind alaturi de minori si alte persoane din imediata vecinatate,iar alaturi de T.I
si ceilalti doi frati ai acestuia.pentru ca A si ceilalti coinculpati erau depasiti de forta fizica a
fratilor T;acestia s-au limitat la a se apara si de a fugi imediat la postul de politie din satul
Brebu.Din relatarile minorului inculpat,precum si a celorlalte surse a reiesit faptul ca partea
vatamata C.I ,a parasit barul respectiv inainte de a incepe conflictul.Nici A. si nici ceilalti
inculpati nu au avut nici un contact cu partea vatamata,conflictul derulandu-se exclusiv intre
acestia si fratii T.

Atat A,cat si ceilalti minori au fost sanctionati contraventional pentru tulburarea linistii
publice din cauza accidentului in care au fost imlicati.
Declansarea procesului penal,la initiativa lui C.I nu poate fi explicat cu claritate de catre
persoanele implicate.O parte din minorii acuzati,printre care se numara si A sunt dispusi sa
accepte pretentiile materiale invocate de partea vatamata pentru a renunta la actiunea
penala.Acest lucru este cauzat din lipsa de sustinere din partea familiei si a dorintei minorului
de a evita contactul repetat cu autoritatile locale,confruntandu-se cu etichetarea membrilor
comunitatii
IV.Factorii care influenteaya sau pot influenta conduita generala a persoanei
pentru care a fost solicitat referatul:

Analizand situatia prezenta mai sus retinem urmatorii factori psihosociali pozitivi cu rol
determinant in conturarea comportamentului minorului M.A.
-

Implicarea minorului in intretinerea gospodariei;

Imaginea pozitiva a minorului in comunitatea proxima,unde se bucura de aprecierea si

compasiunea pentru situatia familiala dificila;

Lipsa antecedentelor penale;

Rolul de exemplaritate al procesului penal pentru comportamentul viitor al minorului;

Relationarea pozitiva cu membrii familiei care au un comportament prosocial.

V.Perspectivele de reintegrare in societate:

Analizand factorii psihosociali enumerati consideram ca prezentul proces penal are

un eficient rol de exemplaritate pentru conduita urmatoare a minorului,in scopul evitarii
acestuia in situatii de risc.
Data tntocmirii si semnarii
referatului

AL TREILEA STUDIU DE CAZ

1. ISTORICUL SOCIAL:
A.

Date de identificare:

Nume si prenume:P. Fabian

Varsta:17 ani

Consilier de reintegrare
sociala

Sexul: masculine
Adresa:Caransebes,str. Ardealului,nr.34
Nivelul de studii:elev in clasa a X-a Strungar la Liceul Industrial Mecanic
Religie:ortodox
Etnie:romana
B.

Prezentarea cazului:

Minorul P. Fabian in noaptea de 15.04.2008 impreuna cu inca doi prieteni F.

Cosmin si P. Laurian au intrat prin efratie in magazinul Flavior din Caransebes,de unde au
sustras tigari si bauturi alcoolice in valoare de 500 lei.
In present minorii sunt cercetati penal pentru infractiunea de furt calificat.
C. Istoricul familiei:

Minorul P. Fabian s-a nascut in Caransebes la data de 20 februarie 1991 dintr-o

relatie nelegitima a mamei sale P. Mihaela in varsta de 30 de ani fara ocupatie,care desi are
domiciliul stabil in Caransebes,str. Ardealului,nr.34,nu locuieste de fapt acolo,ci
vagabondeaza dintr-o localitate in alta.
Minorul locuieste in prezent doar cu bunica materna, F. Maria in varsta de 62 de
ani . Batrana ne-a povestit ca incearca sa-I ofere baiatului tot ce-si doreste ,dar cu toate
acestea el are un comportament delicvent,vorbeste vulgar,fuge de acasa,la scoala are absente
si note mici.
D. Starea de sanatate a persoanei:

Minorul este clinic sanatos.

E.

Starea de sanatate mintala a persoanei:

Minorul este clinic sanatos.

F.

Situatia economica:

Venitul familiei este compus din pensia bunicii de 280 lei si alocatia minorului de
27 lei.
In plus bunica primeste de la sora ei stabilita in Germania lunar suma de 150 de euro.
G. Conditii de locuit:

Minorul P. Fabian impreuna cu bunica lui locuiesc in orasul Caransebes,str.

Ardealului,nr.34, intr-o casa compusa din trei camere,camara,bucatarie si baie.
In casa conditiile de locuit sunt bune,este curatenie,casa este bine intretinuta.
H. Integrarea sociala:

Vecinii il vorbesc de rau pe minor.Spun ca este un baiat rau si are un vocabular

urat.Este obraznic si prost crescut.
O vecina ne-a spus ca si cu bunica lui ,Fabian,vorbeste urat, o injura daca nu ii face pe
plac o impinge sau o bruscheaza.
La scoala diriginta ne-a spus ca Fabian este obraznic,in relatia cu colegii, are un
comportament violent.Notele sunt mici,este posibil ca sa ramana corigent la
matematica si la romana.
I.

Recomandari din perspective Asistentei Sociale:

Se recomanda ca minorul P. Fabian sa fie consiliat de catre un psiholog pe parcursul

cat dureaza procesul si daca comportamentul lui nu se schimba si dupa terminarea
acestuia.
J.

Concluzii:

In urma discutiei cu minorul s-a constatat ca acesta si-a recunoscut fapta,dar nu ii pare
rau pentru ce a facut.
Din cauza lipsei parintilor,comportamentul minorului lasa de dorit.Cu toate
ca,bunica,incearca sa suplineasca lipsa parintilor,nu poate deoarece este batrana si nu
se poate impune in fata minorului.Lipsa unui tata isi face simtita prezeta.
Daca nu se vor lua masuri de schimbare a comportamentului minorului prin
consultarea unui specialist,acesta prezinta riscul de a recidiva din nou.
INTOCMIREA REFERATULUI DE EVALUARE:
1.Introducere:
Nume si prenumele inculpatului:P. Fabian
Data si locul nasterii:20.02.1991
Fapta pentru care subiectul este inculpate:furt calificat
Numarul dosarului penal:Z/D/2008
Numele si prenumele consilierului responsabil de caz:S.A.

II.Surse de informatii:

Dosar penal;

P. Fabian inculpatul in cauza;

F. Maria bunica inculpatului;

S. Ariana diriginta inculpatului;

Z. Zina vecina minorului.

III. Date despre persoana pentru care a fost solicitat referatul de evaluare:
Medicul familial si social:
Inculpatul P. Fabian in varsta de 17 ani,este fiul lui P. Mihaela si S. Ion.
Familia minorului este compusa din urmatoarele persoane: P. Mihaela,mama minorului in
varsta de 30 de ani,fara ocupatie, care desi are domiciliul stabil in Caransebes,str.
Ardealului,nr.34,nu locuieste de fapt acolo,ci vagabondeaza dintr-o localitate in alta si bunica
materna a minorului F. Maria.
Relatiile in familie sunt delicate:Minorul provine dintr-o relatie de concubinaj a
mamei cu S. Ion.Acesta a parasit-o la o luna dupa ce aceasta l-a nascut pe P. Fabian si de
atuni pana in present nu se mai stie nimic de el.
In prezent minorul locuieste cu bunica materna,mama fiind plecata mai tot timpul.
Lociunta lor este compusa din trei camere,camara,bucatarie si baie,minorul avand
conditii bune de locuit.
Vecinii au o parere foarte proasta despre mama si despre minor. Familia nu este
vazuta cu ochi buni in societate.Pe bunica vecinii o admira dar o si compatimesc,
deoarece la varsta ei ar trebui sa fie ea ingrijita si nu sa ingrijeasca ea.
Situatia financiara a familiei este buna.Bunica are o pensie de 280 lei,minorul are
alocatie,iar pe langa aceste venituri,lunar mai primesc suma de 150 de euro de la sora
doamnei F. Maria stabilita in Germania.
Anturajul inculpatului este format din personae cu comportament antisocial cum
sunt cei doi dragi colegi F. Cosmin si P. Laurian,alaturi de care minorul absenteaza de
la scoala si consuma bauturi alcoolice.
Nivelul instructiei Scolare:

Inculpatul P. Fabian a terminat primele 8 clase la Scoala Generala nr.2 din

Caransebes .A sustinut examenul de capacitate pe care l-a promovat cu nota 7,05.
A intrat in clasa a IX-a la Liceul Industrial Mecanic,sectia strungarie.
La inceputul clasei a IX-a a fost un elev destul de linistit,nu a creat mari
probleme,dar pe parcursul anului dupa ce s-a imprietenit cu cei doi colegi mentionati
mai sus a inceput sa absenteze de la ore,notele au inceput sa scada ,iar
comportamentul sau s-a schimbat in rau.Profesorii se plang dwswori de el deoarece
raspunde urat,se bate cu colegii,comportamentul sau in timpul orelor este indisciplinat.
In prezent este in clasa a XI-a ,dar sansele lui de a reusi sa termine cu bine
aceasta clasa sunt minime,deoarece minorul este in pericol de a ramane corigent la
matematica si la romana si din cauza absentelor s-ar putea sa fie exmatriculat.
Comportamentul inainte si dupa savarsirea infractiunii:
Inainte de comiterea infractiunii de furt pentru care este judecat minorul P.Fabian
nu a mai avut tangente cu politia,cu toate ca este un copil problema.
Dupa comiterea infractiunii I s-a interzis sa aiba tangente cu cei doi minori cu care
a participat la savarsirea infractiunii.
IV. Factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala a persoanei
pentru care s-a intocmit referatul de evaluare:
Factori de natura sa inhibe dezvoltarea comportamentului infractional:

se afla la prima abatere de natura penala;

conditiile in care locuieste minorul sunt bune;

Factori de natura sa favorizeze comportamentul infractional:

consumul de alcool;

tendinta de a intra in anturaje proinfractionale;

usor influentabil de catre colegi;

lipsa parintilor;

situatia scolara deficitara.

Riscul savarsirii unei noi infractiuni:

Analizand comportamentul minorului putem spune ca riscul savarsirii unor noi
infractiuni de catre minorul P. Fabian sunt mari.
Perspectiva de reintegrere in societate:

Avand in vedere informatiile pe care le detinem putem spune ca minorul prezinta

sanse minime de a-si schimba conduita in bine,deoarece nu regreta fapta comisa,dar
nici nu beneficiaza de sprijinul parintilor.Ajutorul din partea bunicii este insufficient
deoarece ea nu poate sa se impuna in fata minorului.
Pentru corectarea comportamentului se vor lua urmatoarele masuri:

supravegherea mai stricta a minorului;

interzicerea relatiilor de amicitie cu minorii F. Cosmin si P.Laurian;

cautarea unei activitati care sa-I mai ocupe timpul liber;

consilierea de catre un psiholog pe o perioada stabilita de catre acesta.

Data intocmirii si semnarii

Consilier de reintegrare sociala

referatului

AL PATRULEA STUDIU DE CAZ

1.

ISTORICUL SOCIAL:

A. Date de identificare:
Nume si prenume:T. Roxana
Varsta:16 ani
Sexul: feminin
Adresa:momentan nu are o adresa exacta,doarme prin scarile blocurilor.
Nivelul de studii:a abandonat scoala
Profesia:fosta eleva
Religie:ortodox
Etnie:romana
B. Prezentarea cazului:
Minora T. Roxana in varsta de 16 anise afla in atentia Serviciului de Reintegrare

Sociala si Supraveghere avand de executat pedeapsa de 1 an inchisoare

cu suspendare conditionata a pedepsei pe o perioada de 2 ani pentru infractiunea de
furt calificat.
C. Istoricul familiei:

Familia minorei este compusa din mama sa T. Florentina,tatal minorei

T.Sebastian,sora minorei T. Bianca si bunicul matern. Z. Soare care locuieste la doua
strazi distanta de ei.
Mama minorei in varsta de 33 de ani este alcoolica si nu are un serviciu stabil.Mai
lucreaza cu ziua la camp,dar nu are un venit stabil.
Tatal T. Sebastian are 37 de ani de asemenea consuma zilnic alcool si are un
comportament violent.Nu lucreaza momentan din cauza ca a fost concediat din firma
la care a lucrat S.C.Construct Srl. deoarece a fost prins consumand alcool in timpul
programului.La aceasta firma ocupa postul de paznic.
Sora Roxanei,T. Bianca in varsta de 12 ani vagabondeaza impreuna cu aceasta
deoarece acasa,spune ea,nu poate sta din cauza comportamentului violent al
tatalui.Cand vine acasa beat le bate si pe ea si pe sora ei,de aceea au si fugit de acasa.
Bunicul matern al minorei Z. Soare in varsta de 67 de ani locuieste la doua strazi
distanta de casa minorei.Roxana a locuit o perioada impreuna cu sora ei la acesta, dar
din motive pr care minora nu doreste sa le spuna a plecat din casa acestuia.
D.

Starea de sanatate a persoanei:

Minora prezinta traume psihice determinate de experienta anterioara( posibil abuz

sexual,dupa cum rezulta din declaretiile minorei si ale asistentilor sociali,
colaboratori).
E. Starea de sanatate mintala a persoanei:
Minora are probleme de autocontrol,existenta tentativelor de suicid;risc
ridicat de sinucidere.Prin consult psihologic s-a constatat ca sufera de depresie accentuata.
F. Situatia economica:
Minora nua re nici un venit deoarece nu lucreaza si nu are nici alocatie din
cauza intreruperii scolii.
G.

Conditii de locuit:
Minora T. Roxana a locuit temporar la parinti sau la bunicul matern si in diverse

centre de plasament;ultima data a locuit la un adapost pentru copiii strazii,de

unde a fost externata pentru ca a incalcat regulamentul de ordine interioara (a
fugit in timpul noptii),in present ,vagabondeaza impreuna cu sora sa in orasul
Caransebes si doarme in scara unui bloc.
I.

Istoricul ocupatiei:
Pana acum doi ani minora era eleva a scolii generale cu clasele I-VIII din
Caransebes,in clasa a VII,dar din cauza lipsei de locuinta si din cauza
neangrijirii de catre parimti aceasta a abandonat scoala.In present nu mai este
inscrisa la nici o scoala.

J.

Integrarea sociala:
Cunoscutii vorbesc despre minora destul de frumos.Ei spun ca daca ar avea niste
parinti care sa se ocupe de ea ar fi un copil cuminte.Din cauza parimtilor si a
bunicului a ajuns sa vagabondeze pe strazi.O vecina ne-a spus ca a auzit ca
a fost abuzata sexual de catre bunicul acesteia,dar el nu recunoaste nimic.
Cei care o cunosc pe Roxana spun ca o compatimesc deoarece la varsta ei a
trecut prin prea multe greutati si acest lucru a dus-o in situatia de a incerca sa se
sinucida.

K. Recomandari din perspective asistentei sociale:

Se recomanda ca minora sa participle la programele de asistenta si consiliere
derulate de Serviciul de Reintegrare Sociala si Supraveghere.Sa fie inscrisa din
nou la scoala pentru a recupera si a-si putea termina studiile.
INTOCMIREA REFERATULUI DE EVALUARE:
1.Introducere:
Nume si prenumele persoanei condamnate:T. Roxana
Data si locul nasterii:04.06.1992

Infractiunea savaesita:furt calificat

Numarul hotararii instantei:Z/D/2008
Durata suprevegherii:2008-2010
Numele si prenumele consilierului responsabil de caz:S.A.
Sanctiunea aplicata persoanei condamnate/minorei:pedeapsa de 1 an inchisoare cu
suspendare conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 2 ani.
Masurile si obligatiile impuse de instanta:
a). sa se prezinte la Serviciul de Reintegrare Sociala si Supraveghere la datele si orele
stabilite de consilierul responsabil de caz;
b). sa anunte,in prealabil,orice schimbare de domiciliu,resedinta sau locuinta si orice
deplasare care depaseste 8 zile,precum si intoarcerea;
c). sa participe la programele de asistenta si consiliere derulate de Serviciul de
Reintegrare Sociala si Supraveghere de pe langa tribunalul Caras-Severin.
1I.Nevoile sau problemele identificate ale persoanei condamnate/minorului:
Martie 2008
- lipsa unei locuinte;T. Roxana a locuit temporar la parinti sau la bunicul matern si in
diverse centre de plasament;ultima data a locuit la un adapost pentru copiii strazii,de unde a
fost externata pentru ca a incalcat regulamentul de oridine interioara( a fugit in timpul noptii),
in prezent, vagabondeaza impreuna cu sora sa T. Bianca in orasul Caransebes si doarme in
scara unui bloc;
- lipsa unor activitati cu character constructive;
- lipsa conditiilor materiale;
- relatia tensionata si instabila cu membrii familiei;
- intreruperea studiilor;
- probleme de autocontrol;existenta tentativelor de suicid;risc ridicat de sinucidere;
- traume psihice determinate de experientele anterioare(posibil abuz sexual,dupa cum
rezulta din declaratiile minorei si ale asistentilor sociali colaboratori).
1II.Riscul savaesirii din nou a unor infractiuni/riscul de a pune in pericol siguranta
publica:
Martie 2008

Minora are o atitudine corecta fata de valorile sociale si morale,abaterile comportamentale

ale acesteia reclamate de membrii familiei si asistentii sociali de la ultimul adapost fiind
cauzate de anumite carente educationale determinate de mediul familial instabil.Pe de alta
parte,minora locuieste in strada,nu are posibilitati materiale, este lipsita de supraveghere din
partea adultilor.In consecinta estimam:

riscul de a comite infractiuni de acelasi gen:mediu;

riscul de a comite infractiuni de obicei(cersetorie,vagabondaj,prostitutie): crescut;

riscul pentru siguranta publica:mediu;

nivelul de supervizare care se impune:crescut.

Mai 2008
In urma evaluarii realizate prin intermediul discutiilor,am constatat ca persoana
supravegheata prezinta un risc ridicat de autovatamare/sinucidere:

antecedente psihice in familei;

tentative de suicid anterioare;

depresie accentuata;

exprimarea intentiei de sinucidere;

pierderea recenta a unor fiinte dragi;

abandonarea de catre parinti;

lipsa unei locuinte si vagabondajul;

consumarea de bauturi alcoolice in combinatie cu medicamente;

esec scolar;

lipsa unei activitati sistematice;

posibile abuzuri fizice.

1V.Descrierea activitatii,a locului de executare si a programului de lucru,in cazul

minorului obligat la prestarea unei activitati neremunerate intr-o institutie de interes
public:
Nu este cazul.
V.Natura si frecventa intrevederilor dintre consilier si persoana condamnata/minor pe
perioada supravegherii:

1.realizarea de intrevederi la sediul Serviciul de Reintegrare Sociala si Supraveghere,

in prima zi a saptamanii,o data pe saptamana.Ora intrevederilor se va stabili de comun acord
intre persoana supravegheata si consilierul responsabil,in functie de programul fiecarei parti.
2.realizarea de catre consilierul responsabil de vizite inopinante la scoala.
VI. Metodele utilizate pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor stabilite de instanta de
judecata in sarcina persoanei supravegheate:
1.Persoana supravegheata se va prezenta initial,o data pe saptamana la sediul SRSS,in
prima zi a saptamanii.Exista posibilitatea reducerii sau amplificarii frecventei intrevederilor la
sediul SRSS,in functie de nivelul indeplinirii masurilor si obligatiilor corelata cu evolutia
situatiei psiho-socio-economice a persoanei supravegheate.
2. Persoana supravegheata va anunta,in prealabil in scris orice schimbare in situatia
locativa;de asemenea,persoana supravegheata va anunta in prealabil in scris sau
telephonic,adresa numul de telefon pe perioada deplasarii si motivul deplasarii mai mari de 8
zile.
3.Minora va fi sprijinita in respectarea obligatiei de finalizare a studiilor sau de a urma un
curs de calificare prin identificarea unei institutii de invatamant,conform studiilor persoanei
supravegheate,inscrierea acesteia si verificarea periodica a frecventei la cursuri, colaborand cu
cadrele didactice;de asemenea,se vor realiza vizite inopinante la scoala.
4. Persoana supravegheata va comunica in scris informatii privind situatia locative si
resursele financiare obtinute prin diverse modalitati.Aceste informatii insotite de acte
doveditoare,vor fi comunicate la solicitarea consilierului responsabil de caz,initial sau ori de
cate ori situatia o impune.
5. Persoana supravegheata,ca urmare a efectuarii unei cereri de sistenta si consiliere catre
SRSS,va participa la orice program de terapie atitudinal-comportamentala,derulat prin
intermediul SRSS,care sa aiba drept scop imbunatatirea autocontrolului,gestionarea eficienta a
timpului liber si a bugetului,imbunatatirea comunicarii.De asemenea,este necesara evaluarea
psihologica a persoanei supravegheate in vederea diagnosticarii si supunerii la o interventie
specializata.Sprijinirea persoanei din punct de vedere material. Medierea relatiilor cu familia.
Persoana supravegheata/minorul a luat cunostinta de continutul planului de supraveghere si
intelege sa coopereze in executarea obligatiilor ce ii revin.
Data semnarii planului de
supraveghere
Am luat la cunostinta,
Persoana condamnata/minor.
Concluzii:

Consilier

Indiferenta parintilor duce la un comportament delicvent al minorei.Lipsa ajutorului

material si lipsa iubirii parintesti determina minora la acte necugetate cum ar fi chiar
incercarea de a se sinucide.
Organele competente trebuie sa ieie masuri pentru ca minora sa nu mai incerce sa-si ia
viata si sa poata duce o viata normala,sa nu mai doarma prin scarile blocului.
AL CINCILEA STUDIU DE CAZ:
I.

ISTORICUL SOCIAL:

A.

Date de identificare:

Nume si prenume:T. Ciprian

Varsta:16 ani
Sexul: masculine
Adresa:Caransebes,str. Mircea cel Batran,nr. 1
Nivelul de studii:in prezent este elev in clasa a IX-a
Profesia:elev
Religie:ortodox
Etnie:romana
B.

Prezentarea problemei:

In data de 13 martie 2008 minorul Ciprian in varsta de 16 ani,venind de la discoteca si fiind in stare de ebrietate l-a lovit pe minorul B. Ionica in varsta de 15 ani.
Cei doi minori se cunosteau din liceu si deseori mergeau impreuna la discoteca .In
noaptea de 13 martie 2008 cei doi minori impreuna cu inca doi prieteni veneau de la
discoteca si au inceput sa se ieie la cearta din cauza unei fete.Intr-o fractiune de secunda sub influenta alcolului minorul T. Ciprian in varsta de 16 ani i-a aplicat un pumn in
fata spargandu-i arcada. In urma loviturii minorul B.Ionica a fost internat in spital,iar
T. Ciprian a fost pus sub acuzatia de lovire si in prezent este cercetat penal.
C. Istoricul familiei:
Familia minorului este compusa din mama sa T. Elena in varsta de 37 de ani

asistenta medicala,tatal sau T. Mihai in varsta de 39 de ani de meserie doctor pediatru.

Minorul T.Ciprian este singur la parinti,nu mai are frati.
Familia minorului nu a avut niciodata probleme cu justitia.Vestea ca fiul lor este
cercetat penal pentru infractiune de lovire a venit ca un traznet pentru ei,stiindul pe
Ciprian ca fiind un copilcuminte care nu le-a creat probleme niciodata.
D. Starea de sanatate a persoanei:
Minorul este clinic sanatos.
E. Starea de sanatate mintala a persoanei:
Clinic sanatos.
F. Situatia economica:
Minorul are o situatie economica foarte buna.Parintii au salarii foarte bune,iar
Ciprian nu a dus niciodata lipsa de nimic.
G. Conditii de locuit:
Minorul locuieste in orasul Caransebes, str. Mircea cel Batran,nr. 1.Casa in care
locuieste este compusa din 4 camere,bucatarie,camara si baie.Conditiile de locuit
sunt foarte bune,baiatul are tot ce-si doreste.
H. Integrarea sociala:
Vecinii si toti cei care il cunosc pe minorul T. Ciprian au o parere foarte buna despre
acesta.Toti spun ca este un copil cuminte,respectuos,toti il vorbesc de bine si sunt mirati de
ceea ce a facut.
Profesorii de la liceul la care invata Ciprian au o parere buna despre el.Este un elev silitor
care invata iar in relatia cu colegii este un prieten adevarat,ii ajuta la teme,daca cineva are
vreo problema este primul care sare sa il ajute.Toti din clasa au o parere foarte buna despre el.
I. Recomandari din perspective asistentei sociale:
Se recomanda ca minorul pe parcursul anchetei sa fie supravegheat de parinti mai strict.
Intocmirea referatului de evaluare:
I.Introducere:

Nume si prenume inculpat minor:T. Ciprian

Data si locul nasterii:21 mai 1992,Caransebes
Adresa:Caransebes,str. Mircea cel Batran,nr. 1
Faptele ce formeaza obiectul inculparii minorului:lovire
Nr. Dosar penal: Y/D/2008
Termen de judecata:2008
Data primirii solicitarii instantei de judecata:05.2008
Data inceperii si finalizarii perioadei de supraveghere:nu este cazul
Numele si prenumele consilierului de reintegrare sociala si supraveghere:S.A.
Data depunerii referatului:05.2008
II. Surse de informatii:

minorul inculpate T. Ciprian;

mama inculpatului T. Elena;

tatal inculpatului T. Mihai;

vecina minorului F. Cerasela;

diriginta minorului C. Stela.

III. Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul:

1.Mediul familial si social:
Minorul T. Ciprian locuieste impreuna cu parintii(. Elena in varsta de 37 de ani
asistenta medicala si tatal sau T. Mihai in varsta de 39 de ani de meserie doctor
pediatru),intr-un imobil cu patru camere,proprietatea parintilor.Locuinta este ingrijita
avand conditii foarte bune de locuit.
Ciprian este singurul copil al familiei T.
Veniturile familiei sunt foarte mari,parintii nedeclarand ce venituri au,dar oricum nu
duc lipsa de nimic.

Relatiile din familie sunt stabile,parintii fiind casatoriti de 18 ani.In aceasta perioa-a
da nu a avut loc nici un eveniment major care sa duca la certuri mari sau la alterarea
familiei.
Anturajul lui Ciprian este format din prieteni de aceeasi varsta cu el,copii de pe
strada,toti fiind niste copii linistiti.
Imaginea familiei in societate este foarte buna,nici unul din membrii familiei nu au
avut probleme cu politia.
2.Evolutia situatiei scolare si profesionale:
Minorul T. Ciprian este in clasa a IX-a sectia stiinte sociale.Este un elev cuminte,
care invata foarte bine,este unul dintre cei mai buni elevi din clasa.
Profesorii sunt mirati de fapta comisa de minor si spun ca a fost ceva ce l-a dus sa-l
loveasca pe B. Ionica,deoarece acesta este un copil linistit si cuminte.
3.Trecutul infractional:
Minorul T.Ciprian nu a mai fost cercetat penal.
4.Comportamentul persoanei inainte si dupa comiterea infractiunii:
Din relatarile intervievate a reiesit ca Ciprian este un copil linistit care isi petrece
majoritatea timpului in compania prietenilor de pe strada,iar uneori mai merge la discoteca din
oras.
Implicarea minorului in fapta pentru care este in prezent judecat este cauza consumului
de alcool.Mergand la discoteca in seara zilei de 13 martie 2008 acesta a consumat bauturi
alcoolice si nefiind obisnuit sa bea s-a ametit repede.Pe drumul spre intoarcere acasa acesta
era impreuna cu doi prieteni si cu B. Ionica partea vatamata.Au inceput sa discute in
contradictoriu despre o fata,iar intr-un moment de nebunie,minorul T. Ciprian l-a lovit in fata
pe B. Ionica.Acesta a ajuns la spital,iar minorul a intrat in atentia organelor de politie fiind
cercetat penal sub acuzatia de lovire.
5. Factorii favorizanti ai comportamentului infractional:
Minorul isi recunoaste fapta si ii pare rau pentru ce s-a intamplat.Este dispus sa faca tot
ceea ce este necesar pentru a-si indrepta fapta comisa.
Ii este rusine de oamenii care il cunosc,de parinti si se simte etichetat de catre membrii
comunitatii in care traieste.

IV. Factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala persoanei pentru care a fost
solicitat referatul:
Analizand situatia prezentata mai sus,retinem urmatorii factori psihosociali pozitivi
cu rol determinat in conturarea comportamentului minorului T. Ciprian:

imaginea pozitiva pe care minorul o are in comunitate,

lipsa antecedentelor penale.

V. Perspective de reintegrare in societate:

Faptul ca minorul regreta fapta comisa cresc sansele ca acesta sa se reintegreze in
societate.
Data intocmirii si semnarii

Intocmit,

Referatului

Consilier de SRSS

CAPITOLUL IX

CONCLUZII SI PROPUNERI
Procesul de resocializare a minorilor delincventi presupune orientarea si integrarea in
viata sociala a indivizilor care au promovat comportamente marginale sau deviante.
Resocializarea urmareste reorientarea si remodelarea persoanelor delincvente, reeducarea lor
in consensul normelor de conduita acceptate de societate.
In aceasta lucrare am prezentat factorii care determina o persoana sa savarseasca fapte
incriminate de lege.
Datele rezultate din studiu au confirmat ipotezele propuse. Astfel, factorul care are
ponderea cea mai mare in comiterea actului delincvent este influenta grupului de prieteni. Asa
cum se stie grupul de prieteni constituie o forma aparte de socializare,uneori cu valente
pozitive, alteori cu valente negative,dar si o ocazie pentru copii,in general, de a-si constitui o
identitate proprie,de a-si dezvolta constiinta de sine,de a constientiza ca exista persoane de
aceasi varsta cu care pot imparti aceleasi probleme si solutii de viata.
Pe langa grupul de prieteni, trebuie avut in vedere consumul de substante alcoolice,
care constituie un factor important in determinarea comportamentelor delicvente.
Pentru reusita procesului de resocioalizare trebuie sa existe dorinta de schimbare a
comportamentului din partea individului,dorinta de a duce o viata conform normelor si
valorilor socitatii in care acesta se afla integrat.
Exista persoane care doresc sa-si schimbe comportamentul si persoane care nu doresc
aceasta schimbare de comportament. Avand un client dificil asistentul social are sanse mai
mici de a reusi resocializarea individului.

Pentru optima resocializare a persoanelor care au savarsit acte delincvente trebuie sa

schimbam mentalitatea socitatii in care traim,deoarece dupa savarsirea unor infractiuni acesti
indivizi sunt marginalizati de semenii lor,sunt indepartati la periferia socitatii iar sansele de a
comite alte acte delincvente sunt foarte ridicate.
Schimbarea mentalitatii presupune un proces lung si dificil,inceputul poate fi prin ai
invata pe cei mici intelesurile si consecintele comportamentelor delincvente.