MINORILOR DELINCVENTI
CUPRINS:
Introducere
Capitolul I
Capitolul IV
Serviciul de probatiune
1.Intocmirea referatului de evaluare
1.1Notiuni generale
1.2 Planificarea evaluarii
1.3 Stabilirea relatiei profesionale cu clientul
1.4 Elaborarea referatului de evaluare
2.Supravegherea persoanelor condamnate
3.Asistenta si consilierea in cadrul serviciilor de reintegrare sociala si consiliere
3.1 Scopul activitatii de asistenta si consiliere
3.2 Beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere
3.3Documente procedurale utilizate in activitatea de asistenta si consiliere
Capitolul V
1.Centrele de reeducare
1.1.Aspecte de resocializare a minorilor delincventi
1.2.Exigente functionale ale resocializarii minorilor cu comportament delincvent
1.3.Obiective si actiuni ale scolilor de reeducare
1.4.Fctori frenatori ai procesului de reeducare si resocializare a minorilor internati in centrele de
reeducare
Studiu de caz
Capitolul VIII
Capitolul IX
Concluzii si propuneri
Bibliografie
INTRODUCERE
De-a-lungul timpului oamenii au definit fenomenul delincventei juvenile, au elaborat
teorii explicative,au dactorii care determina un astfel de comportament, dar realitatea este ca
fenomenul delincventei juvenile a continuat sa existe.
In ultimele patru decenii delincventa a devenit una din problemele sociale majore cu
care s-a confruntat si se confrunta,in continuare , cea mai mare parte din societatile
contemporane, atat cel dezvoltate economic, cat si cele in curs de dezvoltare. In toata aceasta
perioada, interpretarile teoretice care considerau ca fiind un fenomen de interes
marginal,caracteristic numai anumitor grupuri sau categorii sociale,au fost abandonate, pentru
a face loc unor abordari mai profunde si mai realiste, in concordanta cu care delincventa
juvenila este interpretata ca fiind o importanta problema sociala determinata de alte probleme
sociale, strans legata de modul in care isi gestioneaza comunitatea resursele, de procesele de
educatie si socializare, de consumul de droguri si alcool.
CAPITOLUL I
DELIMITARI CONCEPTUALE ALE NOTIUNILOR DE DEVIANTA
SI DELINCVENTA JUVENILA
1.Notiunea de delincventa juvenila
2.Notiunea de devianta
In orice societate umana,exista reguli si cerinte,explicite sau implicite,care solicita
indivizilor sa realizeze numai actiuni socialmente dezirabile,sa manifeste numai
comportamente admise si sa aleaga,in situatii sociale specifice,numai solutii compatibile cu
standardele culturale ale societatii respective.
Esenta imperativa a acestor reguli sau cerinte este incorporata in normele sau valorile
sociale,care fac parte din cultura oricarei societati si pe care orice individ,membru al societatii
respective,este obligat sa le internalizeze in structura personalitati sale,in cursul procesului de
socializare.Personalitatea asa cum se stie,nu este doar un produs al caracteristicilor sau al
experientelor individuale,ci, in primul rand,o constructie socioculturala,rezultanta a
interactiunilor permanente intre individ,mediul social si cultural.De aceea,nici un individ nu
reactioneaza in mod instinctual la situatiile de viata cu care este confruntat,ci rezolva aceste
situatii utilizand numai solutii compatibile cu standardele de rationalitate,normalitate sau
moralitate ale societatii din care face parte,considerate legitime,adica in concordanta cu
normele si valorile sociale,cu principiile morale,prescriptiile juridice si definitiile culturale
existente.In conditiile in care utilizeaza solutii incompatibile sau contrare acestor
standarde,individul respectiv risca sa nu fie inteles de catre ceilalti membrii ai societatii,care-l
pot eticheta ca fiind irational,anormal sau diferit de ceilalti.
Aceasta este,de fapt,esenta notiunii de devianta,care se refera la orice conduita sociala
si orice act social care sunt diferite de comportamentele si actiunile generale ale membrilor
unei societati si care risca,prin aceasta diferenta,sa provoace reactii ostile sau sanctiuni din
partea colectivitatii.
Devianta in ansamblul ei desemneaza o diversitate eterogena de conduite,acte sau
actiuni,care reprezinta violari sau transgresiuni ale normelor scrise sau nescrise,implicite sau
explicite , stari care nu sunt conforme asteptarilor , valorilor si regulilor colectivitatii, forme
de nonconformism,marginalitate,criminalitate,etc.,tot ceea ce contrazice imaginea publica
asupra ceea ce semnifica sau ar trebui sa semnifice "normalul"si "dezirabilul".
Devianta reprezinta un ansamblu disparat de transgresiuni,conduite dezaprobate si
indivizi marginali,care,fiind in contradictie cu asteptarile,normele si valorile grupului, risca sa
provoace sanctiuni din partea acestuia.
cauze biologice si psihice.Pentru unii sociologi aceasta categorie nu intra in aria deviantei,in
timp ce pentru altii ea reprezinta un subiect de interes pentru cercetarea infractiunilor intre
normalitate si devianta.
CAPITOLUL II
TEORII EXPLICATIVE ALE FENOMENULUI DELINCVENTEI JUVENILE DIN PERSPECTIV PSIHOLOGIC SI
SOCIOLOGICA
2.Teoria anomiei
Termenul de anomie,provenit din limba greaca,desemneaza starea de dereglare a
functionarii unui sistem sau subsistem social,datorita deprecierii normelor sociale.Sigur,are un
caracter relativ deoarece nu se poate concepe o societate fara norme sau cu o dereglare
globala.Desi termenul circula din a doua jumatate a secolului trecut,E.Durkheim l-a consacrat
prin lucrarea "La divisation du travail" unde ideea de baza este ca pe masura ce societatea
devine tot mai complexa,este tot mai dificila mentinerea coeziunii sociale.In consecinta,creste
rata si nivelul delincventei,ca si al altor forme de devianta.Durkheim considera ca prin
destructurare sociala se ajunge la o ambiguitate ce afecteaza regulile si standardele
comportamentului moral.Unul dintre factorii de mentinere a echilibrului social il reprezinta
chiar anomia,care este un factor natural-in sensul ca exista in toate tipurile de societati.Astfel
se legitimeaza existenta acesteia in societate,prin aspectul sau pozitiv.
Durkheim nu considera profesiunea de delincvent-sau alte meserii "condamnabile"-o
forma aberanta,anormala,ci o vedea ca o modalitate de diferentiere a muncii.Asa cum
cancerul este o specializare noua a functiilor biologice,tot asa si activitatea delincventionala
este o forma de supravietuire.De aici si necesitatea de a examina conditiile socio-culturale si
contradictiile activitatii delincventionale la diferite niveluri,ale diferitelor natiuni.
Prin R.Merton,teoria anomiei,reformulata,va fi dezvoltata pentru a oferi o explicatie
mai larga conditiilor socio-culturale ale delincventei.Punctul de plecare al analizei mertoniene
este dat,ca si in alte teorii macro-sociologice,de distinctia dintre structura sociala,valori si
norme sociale.In acest context,el nu priveste delincventa ca pe un rezultat al
trasaturilor/caracteristicilor individuale,ci ca pe o replica normala a oamenilor la modalitatile
diferite de adecvare a elementelor socio-culturale cu caile de acces spre acestea.Ideea este ca
nu in interiorul indivizilor se afla cauza fundamentala a delincventei sau criminalitatii,ci,mai
curand,in diferentele structurale si contradictiile societatii,chiar si atunci cand se vorbeste de o
tendinta mostenita pe care o poseda unii indivizi in comportamentul lor.
Contradictia structurala identificata de R.Merton(disjunctia dintre valoarea culturala a
succesului si lipsa accesului egal la mijloacele legitime de a-l realiza),chiar daca a fost
formulata in contextul societatii americane,este identificabila in orice tip de societate,caci
anumitor grupuri de indivizi li se refuza sistematic accesul catre scopurile culturale
recunoscute,prin diferite bariere structurale,clasa sociala,spre exemplu.
De aici, mai multe moduri de adaptare care sa puna in corelatie trebuintele personale
cu mijloacele sale de realizare,asigurand un minim de insemne vizibile ale valorii de sine.
R.Merton identifica 5 tipuri de adaptare la o structura sociala:
1.conformistul,cel care accepta scopurile culturale ca si mijloacele institutionalizate de
atingere a acestora;
2.ritualistul,persoana ce a renuntat la valorizarea scopurilor culturale,neincetand insa
sa se conformeze scrupulos la normele recunoscute;
Aceste conditii favorabile indeplinirii unui rol delincvent ca si acele conditii favorabile
invatarii unui astfel de rol pot fi numite cu o singura sintagma,cea de oportunitate nelegitima
sau oportunitate diferentiata,ce se regaseste si in teoria anomiei,dar pe un alt plan de
generalitate.Ideea este ca exista un acces diferentiat si spre invatarea comportamentului
delincvent plasat la nivelul structurii sociale,al diferentierilor adaptative,al adaptarii specifice
unor grupuri.Altfel spus,nu oricine poate deveni un delincvent autentic si performant.Aceasta
relativizare a invatarii comportamentului delincvent este utila in deosebi la diagnosticarea
diferentiata si elaborarea strategiei etapizate.
Exista 3 tipuri majore de sub-cultura delincventa,mai ales in randul adolescentilor din
zonele urbane.
Primul tip se bazeaza in principal pe valori de tip delincvent;principiul de organizare si
functionare se refera la obtinerea unor castiguri materiale prin utilizarea mijloacelor
ilegale:furt,frauda,santaj, etc.Acest tip il putem numi modelul delincvent.
Al doilea tip are ca norma de baza violenta:membrii acestui grup se manifesta prin
utilizarea fortei sau prin amenintarea cu folosirea fortei;el poate fi numit tipul sau modelul
conflictual.
Al treilea tip se refera in deosebi la subculturile toxicomane,ai caror membrii consuma
abuziv diverse substante nocive ajungand pana la dependenta totala.Ei s-au instrainat de
rolurile conventionale si s-au retras intr-un univers propriu,guvernat de valoarea suprema a
senzatiei tari.Poate fi numit modelul evazionist sau de izolare.
Aceste modele apar deseori in forme combinate,fie in perioada in care sub-cultura face
presiuni asupra membrilor pentru coerenta comportamentala fie in formele de delincventa
polimorfa.
4.Teoria controlului social
In forma sa cea mai utilizata a fost elaborata de Travis Hirschi si are ca element
central o totalitate de cunostinte pe care le posedam despre caracteristicile personale si
demografice ale delincventului.In viziunea aceasta,profilul delincventului tipic este
urmatorul:barbat tanar,crescut fara tata,intr-o mahala urbana,cu dificultati in istoria scolara,in
prezent somer.
De la aceasta definire a delincventului tipic putem face cateva deductii.Mai intai,unii
dintre actorii sociali se comporta altfel dcat ceilalti,conventionalii,iar problema care se pune
este de ce se intampla aceasta.Apoi,activitatea lor este perceputa negativ de ceilalti,fiind
contrara dezirabilitatii si expectantei sociale.De aici deriva si riscul de pedepsire pe care
delincventii si-l asuma.Deci,o alta deductie,ei sunt putin dispusi sa accepte o schimbare a
propriilor convingeri si conduite,astfel incat sa vina in concordanta cu prevederile legii.In cele
din urma,deductia ca actele delincvente sunt de durata provine si din informatia ca acesta este
somer.
Intrebarea care se pune din perspectiva acestei teorii se refera la prezenta sau absenta
acelui element din viata sociala ce determina un anumit comportament.Cat de mult lipseste
controlul din conditiile de viata ale delincventului si cat este prezent in mediile nondelincvente pentru a-i opri pe ceilalti actori sociali.
si tratamentul in acest caz trebuie sa fie facut in clinici speciale.Insa pentru ceilalti,care au
ajuns in aceasta dificultate datorita unor conditii externe speciale,teoriile ofera cateva
indrumari utile in intelegerea comportamentelor de acest tip si a conditiilor ce le-au
determinat.De aici si pana la interventia practica nu mai este decat un pas.
CAPITOLUL III
FACTORII IMPLICATI IN DETERMINAREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL MINORULUI
Factorii care determina delincventa juvenila pot fi impartiti in doua mari categorii: a)
factori interni,individuali si b) factori externi,sociali.In prima categorie se includ :
particularitatile si structura neuropsihica , particularitati ale personalitati in formare ,
particularitati care s-au format sub influenta unor factori externi,mai ales a celor familiali.In a
doua categorie,mai importanti sunt factorii socio-culturali,economici,socio-afectivi si
educationali din cadrul microgrupurilor si macrogrupurilo umane,in care trebuie sa se
integreze,treptat,copilul si tanarul,incepand cu familia.Tot in categoria factorilor interni,un rol
deosebit de important il are frustratia.
Care este raportul dintre cele doua categorii de factori,care este ponderea fiecaruia in
determinarea comportamentului delincvent al minorilor sunt intrebari la care nu s-a putut oferi
un raspuns unanim acceptat.Impartasim punctul de vedere conform caruia orice incercare de
exagerare a rolului factorilor interni sau a celor externi risca sa nu fie validata de
practica.Daca psihologii pun mai mult accentul pe particularitatile psihice in adaptarea
minorului la mediu,sociologii acorda un rol determinant factorilor socio-culturali,precum si
conditiilor vietii sociale in general.
In ultima vreme s-a conturat un punct de vedere intermediar referitor la etiologia
delincventei juvenile.Este vorba de asa-numita perspectiva a cauzalitatii "multiple" sau a
"factorilor",care concep delincventa ca fiind rezultatul unui numar mare si variat de
factori.Adeptii acestei perspective considera ca fiecare factor,luat in parte,are o anumita
importanta,delincventii aparand fie la intersectia a doi factori majori,fie datorandu-se
influentei concertate a sapte sau opt factori minori.
1.Rolul familiei in formarea comportamentului minorului
Una dintre cele mai importante functii ale familiei consta in educarea si formarea
tinerilor in vederea integrarii lor optime in viata si activitatea sociala.Aici,in cadrul grupului
familial,parintii exercita ,direct sau indirect,influente educational-formative asupra proprilor
lor copii.Cuplul conjugal, prin intregul sau sistem de acte comportamentale,constituie un
veritabil model social care,fiind de altfel primul in ordinea influentelor din partea modelelor
sociale existente,are o influenta hotaratoare asupra copiilor privind formarea conceptiei lor
despre viata,a modului de comportare si relationare in raport cu diferite norme si valori
sociale.
Pe de alta parte,parintii exercita influente educational modelatorii in cadrul familiei si
in mod direct,in baza unei anumite strategii educationale,folosind mai mult sau mai putin
CAPITOLUL IV
SERVICIUL DE PROBATIUNE
1.Intocmirea referatului de evaluare
1.1. Notiuni generale:
2.
schimbare;
3.
4.
O evaluare echilibrata trebuie sa acopere atat punctele slabe ale clientului cat
si resursele acestuia.
Referindu-se la evaluarea initiala realizata in scopul intocmirii referatului de
evaluare,planificarea evaluarii presupune:
Stabilirea scopului evaluarii.In acest caz scopul este acela de a oferi judecatorului
Prima intrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie sa aiba
loc in termen de 7 zile de la data primirii solicitarii instantei de judecata;
Din punctual de vedere al spatiului de desfasurare a relatiei dintre consilierul de reintegrare desemnat sa intocmeasca referatul de evaluare si persoana pentru care s-a solicitat
referatul,exista cateva locatii in care se pot desfasura intalnirile intre acestia in
scopul culegerii informatiilornecesare intocmirii referatului:
Intr-un spatiu pus la dispozitie de catre inspectoratul judetean de pilitie, in cazul in care
persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare se afla in arestul IJP;
Intr-un spatiu pus la dispozitie in penitenciar, in cazul in care persoana pentru care s-a
solicitat referatul de evaluare se afla in arest preventive sau este condamnat pentru o
infractiune anterioara in cadrul penitenciarului.
actuala,sexul,istoricul infracional;
2.
Scopuri:
Finalitatea supravegherii este aceeasi,indifferent de faptul ca aceasta este privita
a)
judecata;
b)
c)
Principii:
b)
d)
Pasii supravegherii:
1.
2.
mai tarziu de 5 zile lucratoare de la data primei intrevederi.Se face printr-o comunicare
scrisa sau telefonica,cuprinde obligatoriu in continutul sau locul,data si ora primei intre-vederi cu
minorul precum si numarul de telefon si adresa serviciului.
3.
4.
Scopul supravegherii;
Obiectivele supravegherii;
Dupa prezentarea procesului verbal are loc realizarea interviului cu clientul:acest moment
intervine dupa ce clientul dispune de cateva informatii primare despre supraveghere,a luat
cunostinta despre obligatiile si drepturile pe care le are,I s-au inlaturat o parte din temeri si sa acomodat mai bine la rolul de client.
5.
nate de:
a)
Introducerea va contine:
Introducere:
b)
c)
d)
rului obligat la prestarea unei activitati neremunerate intr-o institutie de interes public.
e)
f)
Pentru a supraveghea modul de respectare de catre client a masurilor/obligatiilor ce i-au fost impuse de catre instanta,consilierul responsabil de caz poate
6.
veghere care au loc periodic,la data stabilita de catre instanta sau serviciul de reintegrare
sociala si supraveghere.
situatia sa financiara,locul de munca si durata pentru care este angajat sau persoanele
aflate in ingrijirea sa ori persoanele in igrijirea carora acesta se afla,consilierul are obligatia legala
de a solicita acte care sa dovedeasca aceste modificari.
Sa mentina o legatura cu personae sau institutii publice care pot sesiza orice
7.
Incheierea supravegherii:
supraveghere.
conditiile care trebuie indeplinite cumulative de catre aceste persoane pantru a deveni
beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere sunt: varsta sa nu depaseasca 25 de
cazul;
atributiile;
b).
1.
2.
3.
siguranta publica;
4.
pe durata supravegherii;
6.
c).
acestuia.
si supraveghere urmaresc:
acestora;
lege sau minori fata de care a fost inlaturata prin lege masura educativa a internarii
programele de reinsertie sociala in care vor fi incluse aceste personae se vor intocmi pe
baza informatiilor furnizate de personalul specializat in asistenta si consiliere de la locul de
detinere,precum si a evaluarii initiale realizate de serviciile de reintegare sociala si
supraveghere;in functie de complexitatea cazului,seful serviciului de reintegrare sociala si
supraveghere va contacta autoritatile competente pentru desemnarea de specialisti.
e) Protocolul de colaborare:
Parteneriatul reprezinta unul dintre cela mai importante principii care guverneaza
activitatea serviciilor de reintegrare sociala si supravegherea in general si activitatea de
asistenta si consiliere in mod special.Protocolul de colaborare poate fi considerat un document
procedural,intrucat releva modul si termenii in care se oficializeaza relatia dintre serviciul de
reintegrare sociala si supraveghere si un partener comunitar.
In vederea atingerii obiectivelor procesului de reintegrare sociala a persoanei aflate in evidenta sa,serviciul de reintegrare sociala si supraveghere poate incheia parteneriate cu
personae fizice sau juridice,organizatii neguvernamentale sau institutii guvernamentale,in
functie de gardul de disponibilitate si de resursele comunitatii locale.
Din categoria institutiilor guvernamentale cu care majoritatea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere colaboreaza,enumeram cu titlu exemplificativ Agentia
Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca,Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor
Copilului,Centrul de Reeducare din aria teritoriala de competenta a serviciului,Inspectoratul
Judetean de Politie,Inspectoratul Judetean Scolar,Directia de Asistenta Comunitara
si Serviciul Social,alti reprezentanti ai Administratiei Publice Locale.
Protocolul de colaborare va cuprinde:
Partile semnatare;
Obiectul protocolului;
Tipul serviciilor;
Durata protocolului;
Obligatiile partilor;
Semnatura partilor.
CAPITOLUL V
PREVENIREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL
MINORILOR
1.Definirea preventiei
Preventia este o notiune des folosita de specialisti din diverse domenii ce au in atentie
universul interesant al alternativelor sociale.Insa sensul ei ramane imprecis,nu atat din lipsa
referintelor,cat din intelegerea ei in exercitiul particular al acelor domenii.
De fiecare data notiunea de preventie cumuleaza patru ideii indisolubile:
-evenimentele dezagreabile/nedorite sau distructive sunt intotdeauna respinse;
-perspicacitatea si ingeniozitatea umana permit contracararea acestora;
-interventia umana trebuie sa aiba loc inainte ca aceste evenimente indezirabile
sa
se produca;
-in mare parte,actiunile de preventie trebuie sa se plaseze in afara cadrului
justitiei
penale.
Plecand de la aceste idei,preventia se poate defini in termenii urmatori:ansamblu de
politici,masuri si tehnici care,in afara cadrului justitiei penale,vizeaza reducerea diverselor
tipuri de comportamente ce antreneaza prejudicii considerate de stat ca fiind ilicite.
In literatura de specialitate circula o multitudine de precizari si definiri,foarte
diferite,cu privire la acest termen care doresc fie o justificare,fie modalitati aplicative. Aceste
tentative pot fi clasificate in doua mari grupari:conceptii extensive si conceptii limitative.
Conceptiile -si definitiile- extensive sau totalizatoare afirma ca totul este preventie in
combaterea delincventei,chiar si sanctiuniile penale.Acestea din urma trebuie sa fie inlocuite
de masuri de aparare individuala,in timp ce apararea colectiva se poate realiza prin substitute
penale care sa reduca factorii sociali ai delincventei.
Conceptiile limitative mai frecvent sustinute in literatura actuala , desi nu sunt
exprimate intotdeauna cu destula claritate , afirma ca preventia poate fi definita "ca un
instrument utilizat de stat pentru a controla mai bine criminalitatea prin eliminarea sau
limitarea factorilor criminogeni si prin gestionarea adecvata a factorilor de mediu fizic si
social care provoaca ocazii favorabile pentru savarsirea de delicte". Se pune aici problema
pana unde se poate intinde controlul social al populatiei.Dinstinctia dintre formele de control
si tehnicile de preventie nefiind efectuata in invocarea modificarii situatiilor predelincvente,se
poate trece usor spre forme de amenintare individuala sau colectiva.
O distinctie necesara este aceea ca preventia nu inceteaza acolo unde incepe caracterul
punitiv/represiv al controlului social,asa cum nici represiunea nu incepe acolo unde esueaza
preventia.Astfel ca se pot face cateva observatii cu privire la aceste aspecte.
Mai intai,actele delincventionale mai frecvente,care afecteaza in fiecare zi viata
populatiei,au ca raspuns metode traditionale,ceea ce inseamna o prevalenta a tehnicilor de
represiune comparativ cu cele de preventie.Tratamentul este diferentiat si dupa tipul de
faptuitor al delictului,dupa politica statului fata de anumite delicte,etc.Deci nu exista o singura
modalitate,unitara si omogena,cu privire la reactia sociala.
Actele care au continut deosebit de grav sunt tratate dupa modalitati tot mai
centralizate,chiar de catre comisii si puteri judiciare de nivel national.In acest mod,
represiunea si preventia dispun de resurse umane si materiale importante,ce fac posibila
cooperarea internationala.
Intr-o alta ordine de idei,trebuie precizat ca finalitatea actiunilor preventive difera de
cele cu caracter represiv;preventia isi propune ca indicator de eficienta diminuarea
sentimentului de insecuritate.De regula,atenuarea acestui sentiment este efectul rezultatelor
pozitive obtinute in preventie,chiar daca uneori nu exista nici o legatura intre acestea.Mai
mult,unele aspecte ale preventiei victimare pledeaza foarte mult pentru cresterea
sentimentului de pericol.Aceste efecte secundare ale unor tehnici preventive -cum ar fi teama
de delincventi,masuri de maxima precautie- fac parte din pretul ce trebuie platit.
caracterul specializat,de etapa si situatiile care sunt vizate,in categoria masurilor profilactice
putem desprinde urmatoarele grupe mai importante:
a)masuri psiho-sociologice si psiho-pedagogice;
b)masurile socio-profesionale;
c)masurile medico-psihologice si psihiatrice;
Unele teorii asupra delincventei sunt mai apropiate de dinamica fenomenului si prin
aceasta credem ca sunt mai folositoare.Altele ofera descrieri mai exacte ale unor profile
delincventionale si pot fi caracterizate ca fiind mai valoroase.
Exista insa un palier la care cunoasterea teoretica se opreste pentru a face loc
strategiilor si tehnicilor specifice de actiune si interventie.Altfel spus,socializarea inseamna
testarea in practica a teoriilor pentru valoarea lor reala;cu cat sunt mai bine asimilate si puse la
lucru prin practici operationale,cu atat este mai clara finalitatea teoriei.
In cazul delincventei, acolo unde deja legea juridica a intervenit,in diferite faze,
metodele si tehnicile de lucru cu subiectii sunt evident specifice,grupate uneori dupa scopul
urmarit; luate,insa,ele constituie un instrument de interventie.principalele tehnici utilizate de
asistentul
social
in
lucrul
cu
delincventii
sunt:evaluarea,autoevaluarea,interviul,interogarea,consilierea cu cele doua variante ale sale,consilierea directiva
si consilierea nedirectiva;consilierea de grup.
1.Tehnici de intervievare
Interogarea are ca scop fie obtinerea recunoasterii unei acuzatii din partea unei
persoane implicate intr-un delict, fie clarificarea unor fapte din partea cuiva care este
nevinovat. Interogarea se desfasoara indeosebi in situatiile de ante-sentinta si are ca finalitate
clarificarea implicatiei subiectului in comiterea unui fapt.
Utilitatea interogarii rezida in responsabilitatea de monitorizare a comportamentului
clientilor- delincventi.Or,exista cazuri de violari a unor prevederi regulamentare pe care
clientii nu le recunosc imediat,deci,pentru restabilirea adevarului si a rolului specific,se
recurge la tehnica interogarii.
Diferenta fata de interviu se regaseste in faptul ca cel care conduce discutia cu autoritate este
anchetatorul, si nu clientul; acesta din urma are atata initiativa cat sa poata relata cele
intamplate.
Pregatirea pentru interogare este diferita de cea a interviului. Diferenta este ca acum
are loc o confruntare, uneori intre doua persoane inteligente, structurata pe intrebari scurte,
clare, subordonate unei singure idei. Pentru anchetator se impune conoasterea in detaliu a
celorlalte marturii, incriminate sau nu, pe baza carora isi poate schita structura logica a
interogatorului.
Conducerea si desfasurarea interogarii trebuie sa respecte unele reguli, astfel incat sa fie
inlaturate dezavantajele si problemele incompletitudinii informatiei.
Anchetatorul trebuie sa manifeste incredere in pregatirea sa demonstrata printr-o
fermitate a exprimarii si argumentarii, siguranta cunostiintelor.
Un element important il constituie stilul aplicat in desfasurare. Prima cerinta este de a
fi total profesional, fara implicari emotionle personale. Nu este recomandabila pozitia tipului
dur, usor de descifrat de delincventii versati, si nici abordarea unor presentimente.
Specific interogatorului este si punerea unor intrebari conductive prin care se
incurajeaza anumite raspunsuri/marturisiri; aceste intrebari reconstituie desfasurarea
delictului, si-i creaza subiectului il iluzia ca doar recunoaste niste lucruri deja conoscute.
O alta regula se refera la dezvaluirea treptata a acelor informatii care-l incrimineaza pe
subiect, uneori luandu-l prin surprindere, fara a-l lasa sa presupuna pasul urmator. Se poate
insista pe nepotrivirea dintre propria declaratie si celelalte, determinandu-l sa ramana mereu
in aparare. Recidivistii vor reactiona pozitiv la astfel de probe.
Daca sunt subiecti care fac afirmatii false trebuie lasata impresia ca sunt acceptate;
caci minciuna va genera o alta, vor ajunge intr-o situatie in care singura alternativa este
adevarul. Mai este si regula ce se refera la crearea unui disconfort pentru subiect si profitarea
de acesta. Semnele exterioare ale disconfortului sunt multiple (confuzie verbala, balbaiala,
transpiratie, nervozitate,ticuri etc.) acestea pot fi interpretate ca indicativi ai vinovatiei.
Dupa incheierea interogarii, trebuie restabilita relatia de lucru cu clientul, clientul sa
stie motivul interogatorului si consecintele acestuia, incat aceasta tehnica sa fie privita ca pe
ceva necesar, ce face partedin sarcinile profesionale.
3. Consilierea minorilor delincventi
Una dintre cele mai importante recomandari in tratamentul delincventei juvenile este
modelul mixt, penal si terapeutic, numit si modelul de negociere si reglementare a
conflictelor. Orientarea principala si scopurile acestui model le reprezinta reinsertia si
reabilitarea in contextul familial si comunitar in care s-au dezvoltat actorii sociali.Pentru
atingerea acestora sunt necesare abilitati specifice asistentului social dar este vital ca acesta sa
stapaneasca foarte bine diferitele niveluri si modalitati ale interventiei.
Lucrul individual se concretizeaza in patru forme de baza,care sunt cele mai frecvente
in programele de lucru cu astfel de clienti:
a)consilierea;
b)lucrul de caz;
c)supervizarea;
d)rezolvarea de probleme.
Toate aceste forme vizeaza sa-l ajute pe client sa redescopere si sa revina la
comportamentele si starile anterioare printr-o abordare etapizata si bine studiata.
Prima sarcina este sa diferentiem intre consilier si psihoterapie, deoarece multi afirma
ca ele sunt intersanjabile si a doua ar putea-o cuprinde fara probleme pe prima, transformando intr-un instrument subordonat. Psihoterapia e realizata de pshiatrii si psihologi, care folosesc
multe din tehnicile utilizate si de cei ce fac consiliere, dar au o intelegere teoretica mai
profunda a cauzalitatii problemei pe care ei o trateaza si actioneaza la alte niveluri ale
constiintei.
Termenul trateaza, delimiteaza o alta distinctie importanta intre psihoterapie si
consiliere. Psihoterapeutii opereaza cu o interpretare patologica a problemelor pacientilor;
consilierii sunt pregatiti sa foloseasca o interpretare a problemelor clientilor in termeni de
deficienta, lipsa, neajuns. Psihoterapeutii incearca sa-si ajute pacientii prin restructurarea
bazelor personalitatii, consilierii incearca sa-si ajute clientii prin adaptari cotidiene la
probleme si dezvoltand personalitatea deja existenta. O alta diferenta se refera la la faptul ca
psihoterapeutii abordeaza conflicte intrapersonale primare, in timp ce consilierii au de-a face
in primul rand cu conflicte interpersonale.
Dintre cele mai importante teorii asupra consilierii: doua vizeaza consilierea nondirectiva si trei pe cea directiva. Nici o teorie nu e aplicabila la toate problemele ce apar si se
manifesta la un client si nici o teorie nu epuizeaza unicitatea acestuia. Anumite continuturi ale
unei teorii asupra consilierii pot fi universal aplicate doar la modul ideal si nu pot fi valabile
toate intr-o anumita situatie. Cu cat consilierul are in repertoriul sau mai multe continuturi
teoretice, cu atat va fi mai capabil sa raspunda cu succes la diversii clienti si problemele cu
care se va intalni.
Cele mai cunoscute si aplicate teorii non-directive ale consilierii sunt terapia
psihanalitica si terapia centrata pe client. Acestea pun un mare accent pe abilitatea clientilor
de a-si descoperi ei insisi propriile capacitati/resurse sau solutii.
Terapia psihanalitica si cea centrata pe clienti sunt rar folosite in medii corectionale, pentru ca
sunt non-directive si pentru ca terminologia si conceptele sunt difuze, iar metodele sunt dificil
de aplicat de catre un nespecialist.
Psihanaliza include continuturi foarte utile despre natura umana. In timp ce celelalte
patru teorii se concentreaza pe prezent, psihanaliza pune mare accent pe rolul trecutului in
determinare conduitei prezente. Deoarece foarte multe dificultati emotionale si
comportamentale par sa provina din experientele trecute, este important sa constientizam si sa
exploram trecutul clientului ca suport pentru intelegerea prezentului sau. Psihanalistii
exploreaza copilaria pacientului pentru a descoperi motivele inabilitatii lui de a iubi, care este
considerata un punct fundamental in comportamentul uman.
Identificarea mecanismelor de aparare ale pacientului este o parte importanta a
procesului psihoterapeutic si de consiliere. Acestea opereaza la nivelul inconstientului si
functioneaza pentru a proteja ego-ul de realitatea amenintatoare, distorsionand-o.
Mecanismele de aparae nu sunt in mod necesar patologice;fiecare din noi folosim cateva din
acestea ,caci ele faciliteaza psihologic adaptarea. In literatura psihanalitica sunt mentionate
numeroase mecanisme de aparare.
Negarea este blocarea unei portiuni a realitatii care este amenintatoare pentru
ego. Chiar si o suparare va fi negata de un client fata de el insusi. Aceasta este refuzul de a
recunoaste ca ceva neplacut s-a intamplat.
Rationalizarea este procesul de de construire pentru sine a unor motive acceptabile
pentru propriul comportament, pentru a linisti ego-ul prejudiciat. Rationalizarea ajuta sa ne
mentinem o imagine de sine acceptabila, prin minimalizarea raului facut: blamam sau
devalorizam ce am dorit, dar la care nu putem accede.
Fixarea desemneaza ramanerea inerta la un stadiu timpuriu din formarea personalitatii,
deoarece stadiul prezent determina anxietate. Multi clienti delincventi manifesta o racordare
copilareasca la prezent, deoarece a pasi in viitor inseamna pentu ei sa paseasca intr-un mare
necunoscut. Rolul asistentului social este sa-i ajute pe clienti sa-si dezvolte o orientare realista
fata de viitor prin incercarea de a mari semnificatia muncii si transimiterea ideii ca exista
alternative.
Transfereul desemneaza deplasarea sentimentelor fata de ceva sau cineva asupra unui
altui obiect sau persoana, deoarece persoana sau obiectul initial este fie inaccesibil, fie plin de
putere. Furia si agesivitatea sunt adesea transferate catre un inocent. Multi autori considera ca
delincventii au dificultati in a-si identifica sursa furiei si agresivitatii lor.
Intelectualizarea este un mecanism de aparare pe care il folosesc cei mai educati dintre
clientii delincventi, incercand sa atace realitatea legala prin intelectualizarea delictelor lor.
Asistentul social trebuie sa-i conviga pe clienti ca problema o reprezinta comportamentul lor,
nu al altora, si ca ei nu pot evita confruntarea cu comportamentul lor prin incercarea de a
orienta discutia spre altceva.
Protectia este mecanismul prin care persoanele atribuie altora sentimentele pe care
refuza sa le vada in ei insisi si care se refera la impulsurile reprimate. Clientul care simte ca
nimeni nu-l intelege si nu-l place, va ascunde ostilitatea sa fata de altii, proiectand asupra
celorlalti sentimente negative despre ei insisi protejandu-si astfel ego-ul prin confundarea
sinelui cu altii.
Utilitatea esentiala a teoriei psihanalitice pentru asistentul social ce lucreaza cu clientii
justitiei criminale este ca furnizeaza informatii care conduc la o mai buna intelegere a luptei
clientului cu el insusi si cu lumea din afara.
A doua teorie utilizata este abordrea centrata pe client.Carl Rogers a dezvoltat aceasta
abordare ca incercare de a raspunde deficientelor pe care el le depista in psihanaliza.
Abordarea centrata pe client elaboreaza tehnici de consiliere pornind de la asertiunea ca
prioritatea absoluta o are natura relatiei dintre consilier si client. Absenta altruismului in
relatiile umane este motivul fundamental al izolarii, alienarii, singuratatii si auto-distrugerii
clientilor care au nevoie de asistenta sau consiliere. Clientul trebuie sa contribuie la formarea
unei relatii pozitive cu cel putin o alta persoana daca vrea sa realizeze ceva semnificativ
pentru a iesi din criza. Aceasta alta persoana este consilierul. El poate crea un anumit tip de
relatie, clientul putandu-se descoperii pe sine si capacitatea de a putea folosi aceasta relatie
pentru a creste.
Singura tehnica a terapiei centrata pe client este ascultarea activa. Atributele principale
ce trebuie aduse in relatia stabilita in aceasta tehnica sunt: privirea neconditionat pozitiva,
onestitatea si empatia.
Abordarea neconditionat pozitiva. Dupa Rogers, multe sentimente negative de sine si
probleme psihologice provin din cauza expectatei emise de altii pentru a ne accepta. Pentru a
functiona ca oameni sanatosi din punct de vedere psihologic,este necesar sa ne ajustam mereu
proprile
standarde
si
acceptari
de
sine
Privirea neconditionat
pozitiva
seproduce cand consilierul comunica clientului o acceptare deplina si sincera a persoanei
sale. Aceasta nu inseamna ca terapeutul aproba sau accepta comportamente ilegale sau
imorale, si ca umanitatea esentiala a clientului este acceptata sau valorizata in ciuda
atitudinilor si comportamentelor. Aceasta acceptare permite clientilor libertatea de a exprima
propriul comportament intr-un context non-amenintator.Cei mai multi clienti vor raspunde cu
caldura lor la caldura consilierului. Acesta din urma trebuie sa fie precaut, deoarece relatia nu
trebuie sa devina una de dependenta fata de acesta; de aceea, consilierul nu trebuie sa
foloseasca relatia in mod posesiv, pentru a-si satisface propria nevoie de privire pozitiva.
Onestitatea.Consilierul trebuie sa fie sincer cu clientul, trebuie sa se prezinte acestuia
intr-o maniera autentica. A arata o fata falsa inseamna ca si consilierul resimte lipsa
congruentei intre sinele real si cel ideal, tocmai starea vulnerabila pe care se presupune ca o
traieste clientul. Aceasta nu inseamna ca doar un consilier pe deplin autentic isi poate consilia
efectiv clientii. Sinceritatea umana sau autenticitatea exista ca un continuum ce trebuie
dezvoltat, punctele extreme (sinceritatea absoluta si minciuna totala) nefiind niciodata atinse.
Mai importante sunt starile si sentimentele comunicate.
Empatia este capacitatea de a participa la sentimentele clientului. Aceasta implica mai
mult decat o intelegere intelectuala a sentimentelor acestuia, determinand consilierul sa
experimenteze sentimentele celuilalt ca si cum ar fi ale sale.
Definitia empatiei - ca si aceea a privirii neconditionat pozitive - este minunata in
conceptualizarea sa, dar probabil imposibil de realizat in sensul absolut. Abilitatea de a
empatiza cu clientul va creste direct proportional cu timpul pe care-l petreci pentru a te face
CAPITOLUL VI
METODE UTILIZATE DE ASISTENTUL SOCIAL IN VEDEREA
REINTEGRARII SOCIALE A MINORILOR DELICVENTI
1. Centrele de reeducare
1.1.Aspecte ale procesului de resocializare a minorilor delincvnti
Continutul procesului de resocializare a mionrilor delincventi nu poate depasi nivelul
actual de educatie,cultura,aspiratii si civilizatie al intregii societati.Finalitatea spre care se
tinde,adica accea ca delincventul sa traverseze pedeapsa fara a i se altera personalitatea si
comportamentul,iar la sfarsitul procesului de resocializare sa-si manifeste optiunea de a duce
o viata in respect fata de lege si normele morale.
Este mai bine sa previi decat sa pedepsesti.Acest dicton, vechi si intelept,se adreseaza
si subiectilor,structurilor si substructurilor institutionale implicate in activitatea de reeducare a
delincventului.Trebuie sa tinem cont de faptul ca cel care savarseste o infractiune,oricat de
grava ar fi aceasta ,nu este si nu poate fi considerat in genere ca irecuperabil si situat in afara
procesului educativ,ci,dimpotriva,trebuie implicat cu mai multa amploare in acest
proces.Problema capata o intensitate aparte cand ne raportam la recuperarea delincventilor
minori.
In literatura de specialitate se arata ca eficienta procesului de resocializare este
determinata de o multitudine de factori,generali si particulari.Totodata,factorii generali se
determina in raport cu situatia social-economica din tara(realizarea dreptului la munca,
asigurarea cu locuinta,primirea unui ajutor social),iar factorii particulari,specifici-in raport cu
situatia prezenta a sistemului corectional.
Din punct de vedere stiintific,educarea si,mai ales,reeducarea individului,trebuie sa
inceapa devreme.Astazi,minorul delincvent poate fi gasit destul de des in strada fara a
"beneficia" de tratament,nici chiar de simplele masuri de educatie.Activitatea
institutiilor care au atributii directe fata de minorii delincventi este orientata mai mult la
organizarea lucrului de prevenire si doar foarte putin spre activitatea de reeducare.
In spatele activitatilor formal-reglementate ale institutiilor specializate in tratarea
tinerilor delincventi gasim o fenomenologie umana diversa care uneori ajuta, alteori impiedica
procesul de reeducare a minorilor.Intre acestea, grav afectata este imaginea si experienta
minorilor cu "adultul":multi minori provenind din familii cu tensiuni acute intre parinti,fiind
timp indelungat martori ai unor conduite la limita moralitatii din partea acestora,au suportat
pedepse si privatiuni arbitrare sau chiar au fost indemnati sa comita infractiuni.Numai
cunoasterea persoinalitatii minorului nu este suficienta atat timp cat influentele
masive,,cateodata hotaratoare pentru destinul lor,vin din partea vietii de grup,a relatiilor
interpersonale ce se stabilesc intre ei pe timpul executarii masurii.
Intru realizarea procesului de resocializare a minorilor,actiuniile de reeducare trebuie
sa se bazeze pe anumite principii stintifice stipulate si in actele internationale de baza :
. Principiul interventiei precoce,unul dintre principiile de baza,sustine ideea ca un
delincvent ocazional sau un predelincvent poate fi reeducat mai usor decat un recidivist ;
. Principiul individualizarii masurilor,actiunilor si metodelor de reeducare ;
. Principiul coordonarii si continuitatii actiunilor de reeducare si reinsertie sociala a
minorilor si tinerilor;
. Principiul contiunarii actiunilor educative si de sprijinire psihosociala si economica a
minorilor si tinerilor reeducati.
Programele reeducative ce se desfasoara in institutiile speciale trebuie sa ia in
considerare o mare diversitate de categorii de minori,astfel fiind posibila satisfacerea
exigentelor "principiului personalitatii",sanctiunile pentru orice minor delincventa fiind
modelate conform gravitatii delictelor comise,circumstantele personale si atitudinii relevate
de minor.
Principalele tehnici utilizate in lucrul cu minorii-autoevaluarea,consilierea, influenta
pozitiva,terapia cognitiva-este necesar a statua o serie de modalitati de recuperare a minorilor
infractori bine determinate si argumentate,in activitatea de aplicare a carora un loc aparte il
ocupa psihologul si asistentul social,dat fiind faptul ca ei pot da explicatii si pot rezolva
problemele frecvente.
In acest sens evidentiem:
.Oforma ampla de lucru-programul de terapie sociala ce porneste de la cunoasterea si
combaterea cauzelor generatoare si favorizante a delincventei la nivel macrosocial,psihosocial
si individual.In procesul de reeducare trebuie inclusa si formarea pozitiei sociale active- in
conditiile izolarii,arta si capacitatea de a trai se manifesta nu prin planificarea si pregatirea
unor evenimente importante realizarii unor scopuri,dar prin capacitatea de a trai o zi fara
neplaceri.
.Odirectie de actiune este realizarea unor expuneri si dezbateri despre lume si viata,
special concepute pentru minori.Se concentreza pe faptul ca insusirea lor de catre minorii
delincventi va permite formarea mai rapida a conceptiei morale despre conduita de fiecare zi.
.Alte directii de actiune:identificarea,construirea si mentinerea relatiilor interpersonale
positive intre minorii din grupele de formare. In acest proces trebuie sa fie antrenat tot
personalul didactic.
.Drept metoda de resocializare , care are succese mari in tarile dezvoltate mentionam
metoda relatiilor de grup. Ea se bazeaza pe teoria asociatiilor diferentiale si consta in punerea
infractorului in contact cu grupuri sociale care respecta legea, aplicandu-se in general in
perioada de probatiune.
1.2.Exigente
delincvente
functionale
ale
resocializarii
minorilor
cu
comportamente
CAPITOLUL VII
STUDIU DE CAZ
Studiul urmareste traiectoria sociala a minorului ce a comis un delict,pentru a
evidentia influenta factorilor negativi asupra comportamentului minorului.In continuare voi
incerca sa urmaresc un caz de delincventa juvenila ce a ajuns in vizorul sistemului nostru
judiciar.
Obiectivele cercetarii:
. Abordarea unor metode de cercetare care sa permita verificarea ipotezelor;
. Identificarea cauzelor ce au determinat comportamentul delicvent;
. O prezentare succinta a masurilor folosite in cadrul procesului de resocializare.
Ipotezele cercetarii:
Instrumente de lucru
CAPITOLULVIII
SUMARUL DATELOR COLECTATE
Pentru claritatea cercetarii voi urmarii ipotezele emise si voi prezenta cazul. Instanta
judecatoreasca a solicitat un referat de evaluare Serviciului de Supraveghere si Reintegrare
Sociala,pe baza acestui referat de evaluare se va da sentinta.
Prezentarea cazului: H.D in varsta de 16 ani domiciliat in orasul Oravita este inculpat
de furt calificat.Acesta in data de 26.02.2008 a patruns prin efractiune in magazinul S.C.
CLARIS.S.R.L. din orasul Oravita de unde a sustras mai multe bunuri in valoare de 400 lei, in
timpul comiteri faptei acuzatul se gasea in stare avansata de ebrietate.
Primul interviu este luat mamei inculpatului
C.- Numele dumneavoastra si relatia cu H.D
H.C.- H.C. mama lui H D
C. - Ce varsta aveti?
H.C .- Am 43 de ani.
C.- Ce studii aveti si cu ce va ocupati?
H.C.- Am terminat Liceul Dragalina sectia uman iar acum lucrez ca vanzatoare la un magazin.
C.- De cat timp lucrati la acest magazin?
H.C.- Lucrez de 4 ani.
C.- Ce venit aveti?
H.C.- Am un salariu de 400 lei pe luna.
C.- Cum se numeste sotul dumneavoastra ?
H.C-H.L
C.- Ce studi are?
H.C.- El a terminat Liceul general Dragalina
C.- Unde lucreaza in prezent sotul dumneavoastra si ce venit are?
H.C.- Lucreaza de 6 ani ca gardian la primarie.acum se numesc"Politisti Comunitari" si are un
salariu de 700 de lei
C.- Alti copiii in afara de H.D?
H.C.- Nu.
C.- De cat timp sunteti casatoriti?
H.C.- De 17 de ani.
C.- Va confruntati cu probleme financiare?
Consilier de reintegrare
referatului
sociala
Sef serviciu
Etapa a III a intocmirea planului de supraveghere
Instanta judecatorasca a dat sentinta in cazul minorului H.D., acesta a primit un an de
inchisoare cu suspendarea executarii sub supraveghere.
I. Introducere:
Numele si prenumele inculpatului : H.D.
Data si locul nasterii : 6.11.1992 Resita
Fapta pentru care subiectul este inculpat: furt calificat(art.209 Cod Penal ).
Numarul hotararii instantei:
Sanctiunea aplicata persoanei condamnate: un an inchisoare cu suspendarea executarii sub
supraveghere.
Masurile impuse de instanta de judecata persoanei condamnate:
. sa se prezinte trimestrial la sediul Serviciul de Supraveghere si Reintegrare Sociala;
. sa nu aiba legaturi cu D.V. si C.S. ;
. sa se angajeze intr-o activitate creactiva, dezirabila social, care sa-i ocupe timpul
liber.
Perioada supravegherii:
3 ani
Data inceperii:
03.08.2008
Data incheierii:
03.08.2011
Consilierul de reintegrare
sociala si supraveghere
Al doilea caz:
Etapa I colectarea informatiilor:
Prezentarea cazului:M.A in varsta de 16 ani domiciliat in Judetul Caras-Severin,sat
Brebu,este inculpat de lovire.Acesta in ziua de 5.03.2008 impreuna cu prietenii lui se aflau la
barul din sat.In bar se afla si T.I aflat in stare avansata de ebrietate.Acesta i-a abordat pe
minori afisand un comportament violent,provocator.Altercatia a continuat in afara
barului,intervenind alaturi de minori si alte personae din imediata apropiere,iar alaturi de T.I
au intervenit cei doi frati ai acestuia.
Pentru ca M.A si ceilalti coinculpati erau depasiti de forta fizica a fratilor T.,acestia s-au
limitat la a se apara si de a fugii imediat la postul de politie din sat.
Cu toate ca minorii sustin ca nu au avut nici un contact cu partea vatamata P.G,acesta
parasind barul inainte de a incepe scandalul ei au intrat in atentia organelor abilitate dupa ce
partea vatamata P.G a facut plangere si i-a acuzat pe minori de lovire.In present acestia se afla
sub atentia organelor de politie fiind anchetati sub acuzatia de lovire.
Primul interviu este luat minorului M.A:
C-Numele si data nasterii?
M.A:-M.A 2.06.1992
C-Ce ocupatie ai?
M.A-Am absolvit doar 7 clase si am renuntat la scoala din cauza lipsurilor materiale
C-Ce s-a intamplat in ziua de 5.03.2008?
M.A-In ziua de 5.03.2008 eram impreuna cu prietenii mei la barul din sat,T.Ia inceput
sa se ia de noi si sa ne jigneasca.Am incercat sa-l calmam dar a devenit violent.Am iesit
din bar si scandalul a continuat pana am reusit sa anuntam politia
C-Ai consumat bauturi alcoolice?
M.A-Nu
C-Pe P.G partea vatamata il cunosti?
M.A-Da,este un vecin din sat.
C-L-ai agresat tu sau prietenii tai cumva?
M.A-Nu ,P.G a parasit barul inainte de a incepe conflictul.Nu am avut nici eu si nici
prietenii mei nici un contact cu partea vatamata .Conflictul a fost intre noi si fratii T
C-Ce parere ai despre cele intamplate in acea zi?
M.A-Imi pare rau,vom accepta pretentiile materiale cerute vatamata cu toate ca nu
suntem vinovati,darn u mai vreau sa am de a face cu politia.
C-Aceasta intamplare te-a marcat cumva?
M.A-Da,ma simt etichetat de cei din jur.Toti vecini aveau o parere foarte buna despre
mine,iar acum...
C-Ce doresti sa faci pe viitor?
M.A-Cand implinesc 18 ani vreau sa lucrez cu fratele meu in constructii,pentru ca acolo
se castiga bine si doar asa eu si familia mea putem duce o viata mai buna
Pana atunci voi mnci in continuare si sper ca imi voi relua viata de pana acum
Al doilea interviu este luat mamei minorului:
C-Numele dumneavoastra si relatia pe care o aveti cu M.A?
M.C-M.C si sunt mama lui M.A
C-Ce varsta aveti?
M.C-Am 52 de ani.
C-Ce studii aveti?
M.C-Am 4 clase.
C-Lucrati undeva?
M.C-Nu lucrez,am grija de gospodarie.
C-Cum se numeste sotul dumneavoastra?
M.C-M.N
I.Introducere:
Nume si prenume inculpat minor:M.A
Data si locul nasterii:2.06.1992 Caransebes
Adresa:Satul Brebu,judetul Caras-severin
Faptele ce formeaza obiectul inculparii minorului:lovire
Numar dosar penal:X/Y 2008
Termen de judecata:2008
Data primirii solicitarii instantei de judecata:03.2008
Data inceperii si finalizarii perioadei de supraveghere:nu este cazul
Numele si prenumele consilierului de reintegrare sociala si supraveghere:H.G
Data depunerii referatului:03.2008
II.Sursa de informatii:
Minorul M.A a frecventat Scoala Generala cu clasele I-VIII din satul clase
Brebu,avand o frecventa buna la ore si un randament scolar mediocru.Dupa absolvirea a 7
clase pe parcursul anului 2005-2006,minorul a abandonat scoala,motivul abandonului fiind
lipsa sustinerii materiale din partea familiei,minorul fiind deseori luat de la scoala de tatal sau
pentru a fi trimis la munca.
In prezent A. se ocupa cu muncile agricole pe terenul proprietatea familiei si pe terenul
luat in arenda.De asemenea, minorul munceste cu ziua la oamenii din sat,la diverse lucrari de
constructii sau la cresterea animalelor.A. a afirmat ca,dupa implinirea varstei de 18 ani
intentioneaza sa lucreze cu un frate mai mare in domeniul constructiilor,sa invete meseria de
zidar,care ar dori sa o practice.
3.Trecutul infractional
Atat A,cat si ceilalti minori au fost sanctionati contraventional pentru tulburarea linistii
publice din cauza accidentului in care au fost imlicati.
Declansarea procesului penal,la initiativa lui C.I nu poate fi explicat cu claritate de catre
persoanele implicate.O parte din minorii acuzati,printre care se numara si A sunt dispusi sa
accepte pretentiile materiale invocate de partea vatamata pentru a renunta la actiunea
penala.Acest lucru este cauzat din lipsa de sustinere din partea familiei si a dorintei minorului
de a evita contactul repetat cu autoritatile locale,confruntandu-se cu etichetarea membrilor
comunitatii
IV.Factorii care influenteaya sau pot influenta conduita generala a persoanei
pentru care a fost solicitat referatul:
Analizand situatia prezenta mai sus retinem urmatorii factori psihosociali pozitivi cu rol
determinant in conturarea comportamentului minorului M.A.
-
Date de identificare:
Consilier de reintegrare
sociala
Sexul: masculine
Adresa:Caransebes,str. Ardealului,nr.34
Nivelul de studii:elev in clasa a X-a Strungar la Liceul Industrial Mecanic
Religie:ortodox
Etnie:romana
B.
Prezentarea cazului:
Situatia economica:
Venitul familiei este compus din pensia bunicii de 280 lei si alocatia minorului de
27 lei.
In plus bunica primeste de la sora ei stabilita in Germania lunar suma de 150 de euro.
G. Conditii de locuit:
Concluzii:
In urma discutiei cu minorul s-a constatat ca acesta si-a recunoscut fapta,dar nu ii pare
rau pentru ce a facut.
Din cauza lipsei parintilor,comportamentul minorului lasa de dorit.Cu toate
ca,bunica,incearca sa suplineasca lipsa parintilor,nu poate deoarece este batrana si nu
se poate impune in fata minorului.Lipsa unui tata isi face simtita prezeta.
Daca nu se vor lua masuri de schimbare a comportamentului minorului prin
consultarea unui specialist,acesta prezinta riscul de a recidiva din nou.
INTOCMIREA REFERATULUI DE EVALUARE:
1.Introducere:
Nume si prenumele inculpatului:P. Fabian
Data si locul nasterii:20.02.1991
Fapta pentru care subiectul este inculpate:furt calificat
Numarul dosarului penal:Z/D/2008
Numele si prenumele consilierului responsabil de caz:S.A.
II.Surse de informatii:
Dosar penal;
III. Date despre persoana pentru care a fost solicitat referatul de evaluare:
Medicul familial si social:
Inculpatul P. Fabian in varsta de 17 ani,este fiul lui P. Mihaela si S. Ion.
Familia minorului este compusa din urmatoarele persoane: P. Mihaela,mama minorului in
varsta de 30 de ani,fara ocupatie, care desi are domiciliul stabil in Caransebes,str.
Ardealului,nr.34,nu locuieste de fapt acolo,ci vagabondeaza dintr-o localitate in alta si bunica
materna a minorului F. Maria.
Relatiile in familie sunt delicate:Minorul provine dintr-o relatie de concubinaj a
mamei cu S. Ion.Acesta a parasit-o la o luna dupa ce aceasta l-a nascut pe P. Fabian si de
atuni pana in present nu se mai stie nimic de el.
In prezent minorul locuieste cu bunica materna,mama fiind plecata mai tot timpul.
Lociunta lor este compusa din trei camere,camara,bucatarie si baie,minorul avand
conditii bune de locuit.
Vecinii au o parere foarte proasta despre mama si despre minor. Familia nu este
vazuta cu ochi buni in societate.Pe bunica vecinii o admira dar o si compatimesc,
deoarece la varsta ei ar trebui sa fie ea ingrijita si nu sa ingrijeasca ea.
Situatia financiara a familiei este buna.Bunica are o pensie de 280 lei,minorul are
alocatie,iar pe langa aceste venituri,lunar mai primesc suma de 150 de euro de la sora
doamnei F. Maria stabilita in Germania.
Anturajul inculpatului este format din personae cu comportament antisocial cum
sunt cei doi dragi colegi F. Cosmin si P. Laurian,alaturi de care minorul absenteaza de
la scoala si consuma bauturi alcoolice.
Nivelul instructiei Scolare:
consumul de alcool;
lipsa parintilor;
referatului
ISTORICUL SOCIAL:
A. Date de identificare:
Nume si prenume:T. Roxana
Varsta:16 ani
Sexul: feminin
Adresa:momentan nu are o adresa exacta,doarme prin scarile blocurilor.
Nivelul de studii:a abandonat scoala
Profesia:fosta eleva
Religie:ortodox
Etnie:romana
B. Prezentarea cazului:
Minora T. Roxana in varsta de 16 anise afla in atentia Serviciului de Reintegrare
Conditii de locuit:
Minora T. Roxana a locuit temporar la parinti sau la bunicul matern si in diverse
Istoricul ocupatiei:
Pana acum doi ani minora era eleva a scolii generale cu clasele I-VIII din
Caransebes,in clasa a VII,dar din cauza lipsei de locuinta si din cauza
neangrijirii de catre parimti aceasta a abandonat scoala.In present nu mai este
inscrisa la nici o scoala.
J.
Integrarea sociala:
Cunoscutii vorbesc despre minora destul de frumos.Ei spun ca daca ar avea niste
parinti care sa se ocupe de ea ar fi un copil cuminte.Din cauza parimtilor si a
bunicului a ajuns sa vagabondeze pe strazi.O vecina ne-a spus ca a auzit ca
a fost abuzata sexual de catre bunicul acesteia,dar el nu recunoaste nimic.
Cei care o cunosc pe Roxana spun ca o compatimesc deoarece la varsta ei a
trecut prin prea multe greutati si acest lucru a dus-o in situatia de a incerca sa se
sinucida.
Mai 2008
In urma evaluarii realizate prin intermediul discutiilor,am constatat ca persoana
supravegheata prezinta un risc ridicat de autovatamare/sinucidere:
depresie accentuata;
esec scolar;
Consilier
ISTORICUL SOCIAL:
A.
Date de identificare:
Prezentarea problemei:
In data de 13 martie 2008 minorul Ciprian in varsta de 16 ani,venind de la discoteca si fiind in stare de ebrietate l-a lovit pe minorul B. Ionica in varsta de 15 ani.
Cei doi minori se cunosteau din liceu si deseori mergeau impreuna la discoteca .In
noaptea de 13 martie 2008 cei doi minori impreuna cu inca doi prieteni veneau de la
discoteca si au inceput sa se ieie la cearta din cauza unei fete.Intr-o fractiune de secunda sub influenta alcolului minorul T. Ciprian in varsta de 16 ani i-a aplicat un pumn in
fata spargandu-i arcada. In urma loviturii minorul B.Ionica a fost internat in spital,iar
T. Ciprian a fost pus sub acuzatia de lovire si in prezent este cercetat penal.
C. Istoricul familiei:
Familia minorului este compusa din mama sa T. Elena in varsta de 37 de ani
Relatiile din familie sunt stabile,parintii fiind casatoriti de 18 ani.In aceasta perioa-a
da nu a avut loc nici un eveniment major care sa duca la certuri mari sau la alterarea
familiei.
Anturajul lui Ciprian este format din prieteni de aceeasi varsta cu el,copii de pe
strada,toti fiind niste copii linistiti.
Imaginea familiei in societate este foarte buna,nici unul din membrii familiei nu au
avut probleme cu politia.
2.Evolutia situatiei scolare si profesionale:
Minorul T. Ciprian este in clasa a IX-a sectia stiinte sociale.Este un elev cuminte,
care invata foarte bine,este unul dintre cei mai buni elevi din clasa.
Profesorii sunt mirati de fapta comisa de minor si spun ca a fost ceva ce l-a dus sa-l
loveasca pe B. Ionica,deoarece acesta este un copil linistit si cuminte.
3.Trecutul infractional:
Minorul T.Ciprian nu a mai fost cercetat penal.
4.Comportamentul persoanei inainte si dupa comiterea infractiunii:
Din relatarile intervievate a reiesit ca Ciprian este un copil linistit care isi petrece
majoritatea timpului in compania prietenilor de pe strada,iar uneori mai merge la discoteca din
oras.
Implicarea minorului in fapta pentru care este in prezent judecat este cauza consumului
de alcool.Mergand la discoteca in seara zilei de 13 martie 2008 acesta a consumat bauturi
alcoolice si nefiind obisnuit sa bea s-a ametit repede.Pe drumul spre intoarcere acasa acesta
era impreuna cu doi prieteni si cu B. Ionica partea vatamata.Au inceput sa discute in
contradictoriu despre o fata,iar intr-un moment de nebunie,minorul T. Ciprian l-a lovit in fata
pe B. Ionica.Acesta a ajuns la spital,iar minorul a intrat in atentia organelor de politie fiind
cercetat penal sub acuzatia de lovire.
5. Factorii favorizanti ai comportamentului infractional:
Minorul isi recunoaste fapta si ii pare rau pentru ce s-a intamplat.Este dispus sa faca tot
ceea ce este necesar pentru a-si indrepta fapta comisa.
Ii este rusine de oamenii care il cunosc,de parinti si se simte etichetat de catre membrii
comunitatii in care traieste.
IV. Factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala persoanei pentru care a fost
solicitat referatul:
Analizand situatia prezentata mai sus,retinem urmatorii factori psihosociali pozitivi
cu rol determinat in conturarea comportamentului minorului T. Ciprian:
Intocmit,
Referatului
Consilier de SRSS
CAPITOLUL IX
CONCLUZII SI PROPUNERI
Procesul de resocializare a minorilor delincventi presupune orientarea si integrarea in
viata sociala a indivizilor care au promovat comportamente marginale sau deviante.
Resocializarea urmareste reorientarea si remodelarea persoanelor delincvente, reeducarea lor
in consensul normelor de conduita acceptate de societate.
In aceasta lucrare am prezentat factorii care determina o persoana sa savarseasca fapte
incriminate de lege.
Datele rezultate din studiu au confirmat ipotezele propuse. Astfel, factorul care are
ponderea cea mai mare in comiterea actului delincvent este influenta grupului de prieteni. Asa
cum se stie grupul de prieteni constituie o forma aparte de socializare,uneori cu valente
pozitive, alteori cu valente negative,dar si o ocazie pentru copii,in general, de a-si constitui o
identitate proprie,de a-si dezvolta constiinta de sine,de a constientiza ca exista persoane de
aceasi varsta cu care pot imparti aceleasi probleme si solutii de viata.
Pe langa grupul de prieteni, trebuie avut in vedere consumul de substante alcoolice,
care constituie un factor important in determinarea comportamentelor delicvente.
Pentru reusita procesului de resocioalizare trebuie sa existe dorinta de schimbare a
comportamentului din partea individului,dorinta de a duce o viata conform normelor si
valorilor socitatii in care acesta se afla integrat.
Exista persoane care doresc sa-si schimbe comportamentul si persoane care nu doresc
aceasta schimbare de comportament. Avand un client dificil asistentul social are sanse mai
mici de a reusi resocializarea individului.