Teoria relativitatii

Andrada Simion

Cuprins

Generalitati
Teoria generala a relativitatii
Aplicatii
Bibliografie

Relativitatea
Doua teorii larg acceptate,
propuse de Albert Einstein
pentru a explica devierile de la
mecanica newtoniana. Teoria
relativitatii restranse, din
1905, se refera la sistemele de
referinta neaccelerate, in timp
ce teoria relativitatii
generalizate, din 1915, se
extinde si pentru sistemele
accelerate.

Relativitatea
Specifica

Generala

Ideea de plecare a acestei teorii e ca

viteza e relativa, depinzand de miscarea
observatorului, cel raportat la care este
stabilita.

In aceasta teorie, Einstein postuleaza ca

lumina se deplaseaza la lumina constanta,
indiferent de starea de miscare si viteza
observatorului.

Viteza luminii este viteza maxima cu care

un corp se poate deplasa.

Descrie relatiile dintre masa si acceleratie.

Pe masura ce un corp accelereaza, timpul
trece mai incet pentru aceasta, iar masa sa
creste.

Un alt aspect important al teoriei este cel

care ne invata ca obiectele massive
deforma spatial, curbandu-l in preajma lor.
Einstein a prezis ca obiectele massive
deformand structura spatiului, practice
sunt capabile sa schimbe traictoria de
miscare a luminii, curband-o.

Teoria generala a
relativitatii

Principiul echivalentei
Masa inertiala a unui corp se calculeaza in experimente in care nu inetrvine
gravitatie. Ea se defineste ca raportul dintre forta cu care se trage de un corp
si acceleratia pe care aceasta forta o imprima corpului.
F=m*a

Masa graviationala se defineste ca raportul dintre forta cu care corpul e atras

de Pamant si o constanta universal g.

G=m*g

Cele doua valori ale maselor au primit denumiri diferite, deoarece sunt
rezultate ale unor tipuri diferite de experimente, primul experiment fiind
dinamic, iar cel de-al doilea este static si implica gravitatia.

Principiul echivalentei
Experimentul liftului:
Intr-un lift, o persoana face experimente cu corpuri, neputandu-se uita afara pe un
eventual geam. O alta persoana, fie pune liftul in spatiul imponderabil, fie il lasa sa cada
liber in campul gravitational al Pamantului.

Deoarece obiectele din liftul in cadere cad sincronizat, observatorul din lift nu va relarca
nici o diferenta intre cele doua situatii, cea in care liftul cade liber pe Pamant, sau cea in
care liftul este in imponderabilitate undeva in saptiul indepartat.

Albert Einstein, sub influenta teoriei relativitatii restranse, a presupus ca cele doua situatii
sunt echivalente in toate aspectele. Facand orice fel de experiment in interiorul liftului, nu
putem decide in care dintre cele doua situatii ne aflam. Rezultatul este cunoscut ca principiul
echivalentei.

Metrica spatiului-timp si
Tensorii
Metrica spatiului-timp

Ne ajuta sa calculam distanta dintre oricare

doua evenimenteapropiate din spatiu-timp,
distanta pe care am denumit-o interval
relativist s. Daca evenimentele sunt temporale,
atunci distanta se masoara cu un ceas in
miscare rectilinie si uniforma intre cele doua
evenimente. Ea este data de timpul propriu al
ceasului in miscare t= s/c. Pentru ca ceasul e
in miscare el bate mai incet iar timpul de pe
ecranul lui va fi mai mic decat diferenta de timp.

Tensorii
Tensorii sunt entiti geometrice
introduse n domeniile matematicii
i al fizicii pentru a extinde
noiunile de scalar, vector i
matrice.

Tensoruleste noiunea care permite

descrierea nu doar a traiectoriei
obiectului, ci i a structurii
obiectului pe parcursul micrii
sale.

Structura curba a spatiului-timp

Ecuatia lui Einstein

Ne
spune cum este generate metrica spatiului-timp g v= gv(ct, x, y, z) de catre
tensorul

T v=T v (ct, x, y, z) de energie impuls al materiei, in fiecare eveniment = (ct, x, y, z)

al spatiulu-timp:

Unde: Rv defineste tensorul de curbura a lui Ricci si el se calculeaza din metrica

spatiului-timp gv. G este constanta gravitationala a lui Newton iar c viteza luminii.
Vedem astfel ca materia curbeaza structura staiului-timp. Relatia este valabila in
orice punct din spatiu (x,y,z) si la orice moment de timp t.

Cele trei relatii pe care se bazeaza

teoria relativitatii generale:

1. Structura spatiu-timp:

Curbura spatiu-timp este generata de tensorul energie impuls al materiei din

univers.

2. Curgerea timpului
Timpul propriu al ceasurilor se calculeaza direct din metrica spatiului-timp, ca
fiind dat de lungimea parcursa de ceasuri in spatiu-timp (intervalul relativist).

3. Miscarea corpurilor:
Corpurile lasate libere se misca pe geodezicile temporale ale spatiului-timp
curb.

Aplicatii
Ale teoriei generale a relativitatii

Astronomice
Cele mai spectaculoase predictii izvorate din relativitatea generala intervin pe o
scara mult mai mare: gaurile negre, care se nasc atunci cand o stea masiva se
prabuseste in sine sub efectul propriei gravitatii, si expansiunea universului,
actualmente explicate de Big Bang .

Cele mai multe experimente de relativitate generala sunt astronomice, mergand de

la gravitasional lensing la dinamica pulsarilor, si nivelul de acuratete este foarte
ridicat. Un recent experiment NASA pe o orbita terestra de joasa altitudine, folosind
giroscoape de inalta precizie, a confirmat aparitia tractiunii inaertiale in sistemul de
referinta, dar nu a putut sa atinga precizia intentionata, din cauza unor efecte
elecrostatice neasteptate. Pana la corectarea datelor sub acest aspect, alte
experimente obtinusera deja acelasi rezultat.

GPS
Sistemele de navigatie prin satelit folosite de automobilisti calculeaza pozitia
folosind semnale de la o retea de 24 de sateliti orbitalli, care formeaza Global
Positioning System. Sistemul GPS este extraordinar de precis si functioneaza
deoarece electronica moderna poate face fata si poate calcula cu precizie
interval aproape instantanee de timp. Se bazeaza pe semnalele de sincronizae
foarte precise, impulsuri emise de sateliti, sistemul trianguleaza localizarea
receptorului cu o precizie de cativa metri. Acest nivel de precizie necesita
sincronizari mergand pana la 25 de nano secunde ( a miliarda parte dintr-o
secunda). Dinamica newtoniana nu da localizari precise, deoarece doua efecte
care nu sunt continute de ecuatiile lui Newton modifica scurgerea timpului:
miscarea satelitului si campul gravitational al Pamantului.

Concluzie
Conform teoriei generale a relativitatii,
proprietatile geometrica ale spatiului nu sunt
independente, ci depend de materie. De aceea nu
putem spune nimic despre structura geometrica a
nu se presupune cunoscuta starea materiei.

Teoria relativitatii este una din cele mai

cunoscute si mai revolutionare teorii din fizica.
Cu ajutorul ei omul a putut sa primesca departe,
spre stele, intr-un mod cu totul inedit.

Bibliografie
Fizica povestita Cristian Presura, editura Humanitas
17 ecuatii care au schimbat lumea Ian Stewart, editura
paralela 45
Teoria relativitatii pe intelesul tuturor Albert Einstein,
editura Humanitas
Dictionar de fizica, editura All