Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
www.dacoromanica.ro
11
Uite, ma apuca-o poft6,
Mi-a venit deodata gindul
Sa-mi incep acum cintarea,
sa dau drumul unui cintec
Despre-a neanzului poveste,
Despre-a noastra seminfie;
Vorbe le se moaie-n gura,
Pe la matgine de drumuri,
De prin let-bard desprinse,
www.dacoromanica.ro
12
Din subtirea purtatoare,
Ilmatar, frumoasa maica.
In vazduh traia o fata,
Minunata Luonnatar;
A trait mult timp curata,
Ca fecioara, o vecie,
Prin inaltele vazduhuri,
Prin nemarginite ceruri.
Dar s-a saturat deodata,
I-a parut povara viata,
So ramiie-afa stinghera,
7;91 fecioara, lot curata,
www.dacoromanica.ro
13
Ba cloci i-n ziva -a treia;
Munza apelot; frumoasa
Vetgura de prin vazduhuri,
A sunlit arsura mare,
Fierbinleala pe sub piele;
Socotea c-ardea genunchiul,
Parca-i se topira vine.
57-a mai scuturat genunchiul,
Meidularele-i intinse;
Otta le cazura-n ape,
Se pierdura-n fund de valuri,
Se sfeirmara bucalele,
Se facura tnii j rime.
Dar a n-au picat in miluri,
Ni, ramasera prin valuri:
Cojile se prefacura -n
Lucruri de folos fi bune:
Stlncile -s statornicite,
Slilpii aerului puci sint,
Continentele Intinse
Sint chetnate -acum la viala,
Semnele-s scobite-n piatra,
Trase-s liniile-n stinca;
Vaineimoinen nu venise,
.Voat-ele, scinleielorul;
Ridicat-a promontorii;
Unde i-a-ndesat piciorul
Borg Acut-a pentru pe:te;
Unde i-a-ndoit ea trupul
S-au cascat viltori grozave.
A atins cu coasta lutul
Peste ape-nnegurate.
Prinse-a chibzui cam astfel:
"Cum sa nzai traiep, sa sufli,
In firida asta strimta,
In micuta locuinla,
Unde luna nit htcete,
Unde soarele nu arde?"
Incepu el sa graiasca,
Iala vorbele ce spuse:
"Luna, soare, doll-nil drumul;
Sfatztiete, Ursa Mare,
Cum at- fi sa iasa omit!
Din aceste ui .s.traine,
Din Ingradituri ciudate,
Din prea strinztul cuib de-aicea,
Din micztla locuinla!
Ada pe pamint di-tuneful,
Fiul otnultti rivnete,
Vrea s vadei-o zi senina,
www.dacoromanica.ro
14
Cel zavor de os it Erase
Cu un deget numai de la
Un picior de-al lui, cu stIngul;
S-a brit spre prag cu mina,
In genunchi iefi pe poarta.
A cazut cu capu-n apa,
Bratele tot departate;
A ramas pe valuri omul,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al II-lea
www.dacoromanica.ro
18
S-a sculat moc Vainamoinen
Pe-amindoua-a' lui picioare,
Intr-o insula din mare,
Continent hpsit de arbori.
A ramas multi ani acolo,
A frail o lunga vreme
Pe torimul sterp, pe care
Nu era deloc verdeata.
Incepu sa chibzulasccl,
Le suci pe toate-n minte:
Cine-o face semanatul,
Cine-o arunca seminte?
Da, vezi-bine, Pellervoinen,
De.fimingine movilif;
Incepu sa chibzuiasca
Cine-o dobori stejarul,
Va rapune mindrul arbor?
Jalnic oamenii ar duce-o,
Groaznic, peqtii cei din ape,
De n-ar straluci nici soare,
De n-ar da lumina luna.
Nu gc7si viteaz destoinic,
Om in stare sa doboare,
Ca sa sfarime copacul,
Cel cu suta lui de virfuri.
Mogul vajnic VaineirnOinen
www.dacoromanica.ro
19
A ie#t un om din mare,
Un viteaz de printre valztri,
Un pitic nu tare mare
Dar nici mititel cu totul;
Nu nzai lung ca policarul,
Na lt cit palma de fenzeie.
aramc7,
Prinse-atunci s6 chibzuiasca:
"Dup6 chip barbat e-n totul,
Are de viteaz privirea,
Dar de lung, cit policaru-i;
Nu mai nail cit o copita."
A infra! apoi in vorba,
A rostit batrinul astea:
"Cam ce rang ai printre oarneni,
Ce viteaz inzi a ii, nz4ele,
Tit, putin nzai bun ca niorlii,
Flziturindwqi pantalonii,
Cei nadragi cu late tivuri;
Dintr-un pas a fost pe 16rmul
Cu nisipul cum e spuma;
Din al doilea salt ajunse
Pe-un pamint roc ca ficatul;
Din al treilea pas ajunse
La stejarul cela groaznic.
A izbit securea-n arbor;
Potolitu-qi-a 164u1,
I-a tras una, i-a tras dozza,
Chiar trei lovituri ii trase;
Foc tipzit-a din silcure,
In paduri pieri scinteia;
A-nceput s6-# piece virful
Arborele, sa se-ndoaie.
Doar la-a treia izbiturc7
Fu in stare s6 rapuna
Marele stejar; s6 sfarme
Infrico.yeitorul arbor;
www.dacoromanica.ro
20
A raspurzs: "Grozav de bine
Te-ai gindit, lasind sa creasca
Ast mesteacan, sa-fi inalte
Falnicul copac faptura,
SO se odihneasca pasari,
Sa poflesc sa stau eu insunzi."
Au crescut pOdziri in voie,
Zburatoarea din vazduhuri
Frunze-n arbori, pe jos iarb6;
Atita un foc, aprinse
Ciripeau prin arbori pasari,
Un invilvorat jaratic;
Mierle-qi fluierau norocul,
Vintul arse taietura,
Se strigau pe nurne cucii.
Pe pamint crescura boabe, Crivatzzl suflat-a straqnic;
Arsa-au arborii cenuqa,
Flori de aut; pe finete,
In jar mult se prefacura.
Plante, fel de fel, pe cimpuri,
Mogul vajnic Vainanzoinen
Feluritele senzinte;
A luat vreo ,case boabe,
Orzul doar tinjea intruna,
Cele fapte semincioare
Parca-ncremenise spicul.
Mogul vajnic Vainamoinen Din a jderului blanita,
Merse-atunci, muncit de ginduri, Din piciorul veveritei,
Din a helgii mici labut6.
Pe un tOrm de mare-albastra,
Ca sa samene pornit-a,
Ling6 naltele talazuri;
So arunce boabe mindre;
A gOsit vreo vase boabe,
Spuse -apoi aceste vorbe:
Cam vreo qapte semincioare,
"Girbov, seaman, azi, seminte,
Colo jos, pe tartnul marii,
Cu-aste degete ce-s ale
Pe nisipul fin ca spunza;
Ziditorului, cu mina
In blaniti de jder le puse,
Tatalui atotputernic,
In picior de veverita.
In ast rodnic lut, pe lanul
Ca sa samene se dose,
Ne.sfitvit, sea' creasca-n vole.
SO arunce mindre boabe
Baba, tu, de prin strafunLingo-a Kalevei fintinel,
du i,
Lingo -ale lui Osmo cimpUri.
Tu, stOpina din paminturi,
Pitigoizz-a spus in arbor:
FO acuma s6 t4neasca
'!/4 lui Osnzo orz n-o creVe,
Germenii gi so lucreze
Nici ov6zul din Kaleva,
Tama cu puteri ascunse;
De nu yeti sapa panzintul
Nu-i lipseqte tarnii vlaga
Cant de-o palma gi n-oti arde
sa alba totdeauna
BOlariile uscate."
Mogul vajnic Vaineinzoinen De-or fi numai milostive
Zinele daruitoare,
Jute ,si-a facut sacure,
De-or da voie- a'frrii fiice.
PregOti sa arda cringuri,
Glie, scoala-te din somnu-ti,
A despadurit pamitzturi,
Cimp facut de Ziditorul,
Dobori inaltii arbori;
Nu nzai tot dortni de-acuma;
A erupt doar unul singut;
F6 mai lute sa se nalte
Un mesteacan, ca sa fie
Tuipinitele firave,
Loc de-odihna pentru pasari,
IntareVe
ierbi plapinde,
Unde sa tot cinte cucuL
Vitful plantelor ridica,
Strabatu un vultur cerul,
Le indreapta, mii qi sute,
Despicat-a largi vazduhuri;
Lujere mai delicate,
Pasarea cea uricga
Pe-ale mele largi ogoare,
S-a apropiat sa vada:
Pentru marea-mi osteneala.
"Cum de e copacul teafan
0, puternicule Ukko,
Nettliat acest mesteacan,
Zeu mai mare ca toti zeii,
NerOpus Ost arbor mindru?"
Spuse mogul Veiinamoinen: Tu, ce stringi gramada norii,
"A reimas copacul teafar;
Care stapineVi vazduhul,
Ca sa se-odihneasca pasari,
Tine slat acolo-n nouri.
Chibzuieqte-n ceruri limpezi,
Vulturzzl din cer sa qada."
Ad-un nor din rasarituri,
Vulturul, stapin in aer;
4 i intinse curcubeul
In vazduhuri, iar641, arcul,
Din cetosul promontoriu
Pina-n insula in neguri.
Se nallara-atuncea codrii,
www.dacoromanica.ro
21
Altul dinspre Miazanoapte,
Citiva dinspre Soare-Apune,
la din Miazazi un altul,
Varsa apa din inalturi,
Mierea de prin norii negri,
Peste orzul c7sta fraged,
Peste spicele-i in freamat."
Ukko, zeul cel mai mare
Din toll zeii, el, cerescul
Tata, cel atotputernic,
Sfat tinu atunci in nouri,
Chibzui-n senine ceruri,
Nor din Rasarit aduse,
Altul dinspre Miazanoapte,
Citiva dinspre Soare-Apune,
De la Miazazi un altul;
Margini le lipi de margini,
Stoarse-a nourilor miere
Peste orzul ce se nalta,
Peste .spicele in freamat;
thief, orzul cel cu spicul
Plin de tepi crescu, smucindu-#
Pain! oachel in ogoare
Reavane, in cele cimpuri
Ale dirzului mof Vain?).
Dar a doua zi, doar numai
Dupa-o Inca alta noapte,
Dupe -o saptamina-n capat,
Merse, ca so vada, movil
VainamOinen ce mai iese
www.dacoromanica.ro
Cantul
al III-lea
www.dacoromanica.ro
27
Movd vajnic Vainamoinen
Pe colinele Vain()
Pe cinzpiile Ka level;
Tot cinta frumoase basme,
Flaciluayul Joukahainen,
AI Laponiei flu floor,
www.dacoromanica.ro
28
Mi to tragi de mii ca prostii,
Fara nici o chibzuialei;
Tu, ce-nzi strici aceste hamuri,
Rupi hulube de lemn fraged,
Mindra sanie mi-o sfarami,
Mi-o prefaci in mii de a,schii?"
Flacaucqul Joukahainen
A raspuns, atuncea, astfel:
"Joukahainen sent, cel titian
Dar Ili spline si tu neamul;
Din ce trunchi to tragi fi care
J'i -i cimotia, mi,rele?"
Mo.ul vajnic Vainarnainen
Nu e vorba-acunz de asta;
Cine s-o-ntimpla sa aiba
CunoVinte mai bogate,
A cui !there de minte
S-o vadi ca e mai mare,
VainamOinen, cintaretul
Rasarit din vecnicie,
Hai sa ne-apucanz de cintec,
S6 ne spunern sfinte vorbe:
Om pe om sa se invele,
Din not doi sa-nvinga unul."
Mogul vajnic Vainamoinen
netezi,
iruri,
www.dacoromanica.ro
29
Focul se ivi din ceruri,
Din rugini ieVt-a fierul,
De prin stirzci se trage-arama.
limed fu intii panzintul,
Din copaci, mai vechi, rachita-i;
.Stizi yi despre radacina
Pinului, salasziri, pietre
Sfarimate, caldaruqe."
Flacaua,sul Joukahainen
Spuse-atunci aceste vorbe:
"Daca n-am prea multa minte
Ii voi cere c7stui palo.!
0, mocnege Vainamoinen,
Cintaret cu gura largd,
Hai, nzasoara-te cu mine,
Sa luptam in lupta dreapta!"
FIc7cazia4.ul Joukahainen
qaslea,
Dintre cei viteji a! ape/ea,
Care-au faurit panzintul,
Au Inseilat vazduhul,
Au pus aerului stilpii,
Arcuira curcubeul,
Sa ma pun, cu un nemernic!"
Flacclua.ul Joukahainen
Fruntea V-a-ncruntat atuncea,
A .strinzbat urit din gura,
Scutura barbuta-i neagrcl,
Spuse vorbele aceste:
"P-al ce n-o vrea sa s-apzice,
Scl se masure cu mine
,Si so lupte lupta dreapta,
L-oi schimba In porc indata,
In godac cu botu-n lama;
P-ayti voinici i-oi bate crincen,
Pe-unu-a.a, pe altul, altfel;
O sa -i tirii pe gunoiul
Din vreun colt, acolo-n grajduri."
S- a- nciudat ran Vaineirnoinen,
www.dacoromanica.ro
30
Gurii hamului, lungi jneperzi,
Salcii pe la virful oigtii;
Sania suflata-n aur
0 facu bugtean in apa,
Iar biciugca cea de perle,
Trestie pe tarmul marii;
A naltat din roibul falrzic
Stinca pe un mal de fluviu.
Palogul cu garda-n aur
L-a facut in ceruri fulger;
Arcul cu minerul mindru,
Curcubeu intins pe ape,
lar din lungi sageti cu pene,
Sonnteleti cu zborul sprinten;
Ciinele cu gura strimba
facu-n pamint, o piatra.
Cugma omului schinzbat-a,
Intr -un val mare, de nouri,
Iar minugile din minuri,
Nzrferi, le fliczt, pe ball&
Mdntia cea azurie,
Ceata death in vazdulzuri;
A schimbat chimirul lucizi
Intr-o dircl-n cen de stele.
L-a vrajit pe .Joukahainen
Pina pe la gale-n mlaglini,
Pina la chimir prin pajigti,
Pin' la subsiori pe cimpuri.
De pe-acutna Joukahainen
A gtiut, simtit-a bine
Ca veni pe drumul asta,
Ninzeri-n calatorie,
La intrecere in cintec,
Pe batrinul Vainamoinen.
Un picior cerca scl migte,
N-a putut urni piciorul,
Incercat-a vi pe celalt,
Ii era de piatra ciznza.
A sinztit in clipa-aceea
Joukahainen o nespusa,
0 anzarnica durere;
A vorbit in chipul asta:
"0, batrine gi-ntelepte
VelinamOinen, vraci in veacuri,
la -ti sfintitele cuvinte
Inapoi, intoarce-ti vraja,
Scapa-ma de locul asta,
Din cumplitul chin, de-aicea,
Si-o sa-ti dau cu carul daruri,
0 sa-ti fac plocoane multe."
Spuse mogul Vdinan7Oinen:
Flaccluagul Joukahainen
Spuse-atunci: 'Am eu acasa
Doua arcuri minunate:
Unul bate stragnic lute,
Celalt nu gregegte tinta;
Ia-I pe cela ce-o sa-ti placa."
Spuse mogul VelindmOinen:
Joukahainen:
"0, batrine VainamOinen,
la-ti sfinfitele cuvinte
www.dacoromanica.ro
31
Inapoi intoarce-ti vraja,
Si -o sa -ti dau un coif de aur,
0-ndesata palarie,
Spuse-atuncea
Flacaziaul Joukahainen
Fu cuprins de deznadejde,
Piny la barbie-n smircuri;
lntr-un loc prea rau sta barba,
Gura-n mufchiul cela filav,
Sub un trunchi, in apa, dintii.
Spuse-atuncea
Joukahainen:
"0, &Urine Vainamoinen,
Mare vraci din vecnicie,
Iti intoarce toata vraja,
Crula-mi biata mea viata,
Lasa-ma sa plec de-aicea;
De picior ma prinse apa,
Jar nisipu-nzi roade ochii.
De-ti iai vorbele sfintite
Inapoi, de-ntorci to vraja,
0 sa -ti dau pe sora-mi Aino,
Pe copilul nzaicii mele,
Sa-ti deretice prin cas6,
De ce vii ca sl nebunii,
Te intorci ca proVii-acasa?"
Incepu atunci sa plinga
Flacaua.ul Joukahainen;
Sta mihnit, in jos cu capul,
Cuqma pusa intr-o parte,
Cu o fata acrd tare,
Nasu-rz jos lasat spre gura.
A-ntrebat si maiculita
Ce trecu prin suferinte:
"Fatul meu, de ce plingi, oare,
Rod al tineretii mele,
Cu o fata-a.ya de acrd,
Tot in jos linindu-ti nasul?"
S puse-atuncea
Joukahainen:
"Maica ce m-ai dus in pintec,
Pricini am ci prea destule,
Lztcruri mart mi se-ntimplara;
Nu piing chiar cqa degeaba;
www.dacoromanica.ro
32
Tocmai pentru aste lucruri
Ma jelesc 0-0 .56 ma cain
Ne'ncetat o viata-ntreaga,
Caci dadui pe sora-mi Aino,
fagaduii lui VainO,
Pe copilul maicii mele,
Cintaretului, nevasta,
Tremuriciului; de sprijin,
Hodorogului, sotie."
.57-a frecat de bucurie
Miinile, miiicuta; spuse:
"Nu mai plinge, drag copile,
Nu e de jelit nimica;
E zadarnica plinsoarea;
Doar rivnit-anz toata viata,
AVeptai sa-mi intre-n casa,
Sa avenz in neanzul nostru
Un viteaz de soi, sa-mi fie
beasca:
"De ce plingi, micuta Aino,
Doara ai sa staff la mire,
In solar de om cu fainza;
Sa to -aqezi la vreo fereastra,
Sa sporovaieVi pe-o
li raspunse flica astfel:
'Mama, ce m-ai dus in pintec,
Piing, vezi, pentru nzulte Izicruri:
Pentru-a cozilor frzimusete,
Pentru-a parului desime,
Pentru cirliontii gingaci,
Ca de mica -o sa-i acopar;
I-oi piti cind mai cresc Inca.
CIt o sa traiesc of plinge
Dupa-a soarelui iubire,
Dup6-a mindrei luni dzilceata,
Dupa naltele vazduhuri;
Caci de tinara lasa-le-oi,
Le-oi uita, copila inca,
La afratelui 4.oproane,
Ici chian la fereastra tatii."
Spuse mama fiicei sale,
Ii vorbi copilei baba:
"Lasa-ti grijile, nebuno,
Nesinzlit-o, nu mai plinge,
Nu-i prilej de intristare,
N-ai de ce sa fii mihnita!
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al IV -lea
www.dacoromanica.ro
37
Sora lui Joukahainen,
Ca sa cate crengi frunzoase;
Pregatise trei manunchiuri,
.49moioage pentru bale,
copronu -i
www.dacoromanica.ro
38
Osmo din ogor imi spuse,
Kaleva de prin cimpie:
Fata, door nu pentru
Ci doar numai pentru mine
Porti la git o scumpa salba,
Si-fi impodobeVe pieptul
Asta nandra cruciulita,
Impletit in cozi ti-i parul
legat ti-i cu matasa!
De la sin mi-am smuls crucita,
Perlele de pe la gItu -mi,
Firu-albastru de pe frunte,
Firul roqu de pe capzi-mi,
Arzincatu-le-anz in tared
Sa rodeasca bine cimpul,
Le-aruncai pe toate-n codru
S-aiba parte fi copacii;
I-anz raspuns, apoi, aceste:
Ba, sa vezi, nu pentru tine,
sa stii, nici pentru altii
Imi impodobege pieptul
Cruciulita .5i imi leaga
Cozile matasa asta;
Rid de mindrele veOntinte
A lba.s.trii 41 nu mor dupa
fp:florae de Paivateit:
fata,
Inca mai traiarn fecioara,
tasa,
Aural la timple prinde-ti,
La git pune-ti limpezi perle,
Iar pe piept crucita de-aur;
www.dacoromanica.ro
39
Ca-n trecut mai rapitoare,
Mu lt mai buna ca-nainte."
Am:ftl i-a vorbit maicuta,
Sfatuitu-qi-a copilul,
Dar n-a ascultat-o fata,
N-azizt aceste vorbe,
Ci ieqi in grab6 mare,
Toata-n lacrimi prin ograd6;
Inceput-a sa graiasca;
lata vorbele ce spuse:
"Cum e mintea celor care-s
Fericiti, cunt este gindul
Celor osebiti de soarta?
Uite, nzirztea celor care-s
Fericiti pe lunze, gindul
Celor ce-s aleci de soarta-i
Ca un val ce se mladie,
Ca- ntr -un vas mai mare, apa;
mine,
Ce se-mpiedica-n surcele."
S-a tot dus apoi pe calnic.
A intrat in magazie,
A deschis frumoasa lada,
A scripzit capacul mindru;
In sipet gasi, acolo,
.5'ase cingatori de aur;
Sapte mindre rochi albastre;
Se-mbraca in graba mare,
.57 le-a potrivit pe trupu-i,
,Si -a pus aurul la timple,
Jar pe crectetu -i argintul,
www.dacoromanica.ro
40
Pefte prin aceste ape,
Obrajorii surioarei;
Pe intinsul astor valuri!
Fara lacrimi vor fi ochii
Mers-am sa ma spal pe
Fratelui meu, data -n apa
tartnuri,
Voi cadea, in marea asta
Sa ma scald prin cele valuri,
Cu multi pesti, de-o fi s-alunec
Cind pierit-a gainzqa,
In adincile talazuri,
Ici, chian pasarica asta;
Peste negrele namoluri."
Merse-o zi, mai merse una, Sa nu scoata pentru coca
In viola ei maicuta
Cind sfirqita fu a treia,
Apa
din ast sin de mare,
Se vazu in fata marii,
De
aici,
de linga casa!
Pe un mal cu trestii nalte;
Mers-am
sa ma spal pe
Pe aici o prinse noaptea,
teirmziri,
0 opri din umblet bezna.
Sa ma scald prin cele valuri,
Plinse fata toata seara;
Cind pierit-a gainzga,
A bocit intreaga noapte
Ici, chian pasarica asta;
Pe un tarn, pe-o piatra lata,
Cite zile-o fi sa aiba
Intr-un golfulet din mare;
Sa n-adape freitiorul
A privit spre-un promontoriu-n
Calul de razboi aicea,
Zorii zilei urmatoare,
Pe ast tarn intins de mare!
A veizut trei fete-aievea,
Mers-am sa ma spal Pe
Care se scaldau in mare,
farmuri,
Vru sa fie-a patra Aino,
Sa ma scald prin cele valuri,
A dorit sa fie-a cincea,
Cind pierit-a gainuca,
Ransurica cea ging6.6.
Ici, chian pasarica asta;
In rachite-a pus canzaqa,
Cite zile-o fi sa aiba
Rochia de-un plop fi-a prins-o,
Sa nu vino surioara
Azvirlitzt-1-a colfunii
Ochii sa fi-i spele-aicea,
Pe pamintul gol, Ic7sat-a
In
adincul sin de mare,
Linga-o stand condurafii;
Pe
aceste negre scinduri!
Pe nisip zvirli .iragul
lata, ale marii ape-s
Perlelor fi tot acolo
Picaturi
din al meu singe;
.Si inelele de aur.
Se nalla din mare-o stinca, Toti locuitorii marii -s
Came dintru a mea came,
Stand' scinteind de aur;
Crengile in lung de maluri
Se sili sa-noate Aino,
Oase-s de-ale bietei fete;
A volt s-atinga stinca.
Ramaqite sunt din paru-mi
Ci indata ce-o atinse,
Toate firele de iarba."
Aqezatu-s-a-n tacere,
Astfel se pierdu fecioara,
Sus, pe piatra cea pestrita,
A pierit cea gainula;
Pe cea lucitoare stand;
Cine-o fi sa duca vestea,
Stinca se clati in apa,
Cine-o fi sa spuie Virea
Stana se-afundei sub valuri,
Pe
la curtile inalte
A ceizut cu stinca fata;
Ale
fetei, pe la casa
A alunecat in mare,
Multvestita a fecioarei?
Chiar aproape, lingo piatra.
Vestea o va duce ursul,
A pierit, ici, pasarziica,
El va fi sa spuna qtirea;
S-a stins fata asta, biata;
Nu .i-a-ndeplinit trelgoara,
Murmura, vorbea acestea,
Caci s-a napustit deodata
Cind se scufunda in mare:
'hers -am sa ma spal pe Peste vacile frumoase.
Oare cine-o duce vestea,
tarmuri,
Cine-o fi sa spuie Oirea
Sa ma scald prin cele valuri,
Cind pierit-a gainuqa,
Pe la curtile irzalte
Ici, chian pasarica asta;
Ale fetei, pe la casa
Cite zile-o fi sa aiba,
Multvestita a fecioarei?
Sa nu prinda scumpul tata
Vestea o va duce lupul,
www.dacoromanica.ro
41
El va fr sa spuna ctirea;
Nu V-a-ndeplinit tre4oara,
Caci s-a napustit deodata
Peste turma de miei fragezi.
Oare cine-o duce vestea,
Cine-o fi s spuie Virea
Pe la curtile inalte
Ale fetei, pe la casa
Multvestita a fecioarei?
Vestea va purta-o vulpea,
Ea va fi sa spuna -area;
Nu 0-a-ndeplinit tretqoara,
Caci s-a napustit deodata
Peste g4te dolofane.
Oare cine-o duce vestea,
Cine-o fi sa spuie Virea
Pe la curtile inalte
Ale fetei pe la casa
Multvestita a fecioarei?
Iepurele-o duce vestea,
El va fi sa spuna qtirea;
Zise plin de-nsemneitate:
"Da, barbatii-0 tin cuvintul!"
Iepurele a pornit-o
Alergind in goana mare,
A sarit ast urechila,
.5'oldu-ncovoiat saltat-a,
Merse bot-crapat la cele
Curti inalte ale fetei,
La vestita-i locuinta.
A ajuns la baia de-aburi;
.
altul,
altul,
altul,
altul,
De pe asti papuci de aur
Pe ((Irina, dinainte,
S-aibei mai mult rod tarina,
Se rostogolira-n ape,
SO le fie for de bine.
Lacrimile ce cazura
Pe pc7mint se desfelcura
Ca unfluviu; se pornira
Din el trei grozave Hurl,
Numai lacrime varsate,
Se sub fruntea ei liqnite,
De sub pleoape reveirsate.
S-au facut in fiecare
www.dacoromanica.ro
42
Fluvii trei cascade repezi,
Se nallara-n fiecare
Din cascade trei stinci sure
far pe fiecare stinca
A ie.it un deal de aur;
Iar in virful flecarui
Deal crescura trei mesteceni,
Iar pe virfuri de mesteceni
Se-a,sezara trei cuci d-aur;
Prinsera sa cinte cucii;
"Dragoste!" strigat-a unul;
A strigat apoi al doilea:
'Mire! Mire!", iar al treilea:
"Bucurie! Bucurie!"
Cucul care-a spus intliul
"Dragoste!" cintat-a trei luni
Pentru fata neiubita,
Pentru cea ce doarnze -n mare.
Cel ce spuse 'Mire! Mire!"
,Base luni cirztal-a pentru
Mirele ce rclmasese
Cu iubirea lui pierdula,
Cople.yit de dezneldejde.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al V-lea
www.dacoromanica.ro
47
S-a
yi-ntins
de-acuma
vestea,
mergea cu jalea-n
suflet
.57 cu inima in bezna
Pe cel mal de mare-albastra;
A rostit aceste vorbe:
"Spune-mi, ce-ai visat, Untanio,
Trindavule, povesteyte-mi
Tot ce ytii, cu de-anzanuntul:
Unde-i lumea din Ahtola,
A' lui Vellanto fecioare?"
Untamo lyi spuse visul,
inyiratu-le-a pe toate:
"Colo-i lumea din Ahtola,
A' lui Vellamo fecioare,
Sint pe -un cap pierdut irz neguri,
Irz ostrovzil cel din celuri;
Umbla sub adinci talazuri,
Peste negrele nanzoluri.
Colo-i lumea din Ahtola,
A' lui Vellanzo fecioare-s,
In strimtuta for cascioara,
Intr-o scunda locuinta,
Lingo -o stinca-mpestritata,
Ling-o stand tare groasa."
lata, moyzil Vaineinzoinen
Incepu sa -1 cerceteze,
Prinse-atuncea sa gra-
iasca,
www.dacoromanica.ro
48
Sa fiu somn, so poti sa-1 spinteci,
SO-I despici in felioare,
So flu pecte, so-ti ajunga
De gustare-n zorii zilei;
SO maninci sr dimineata,
SO prinzefti, ba so mai fie
.P la pretuita cina."
49
Cine le-a sfarmat inaltul
Glas psi cine-a stins acele
Falnice cintari? Mihnirea
I-a facut pe toti sa taca,
Nu-i auzi de loc in cintec
Intrecindu-se, dind slava
Pentru bucuria serii,
Pentru zorii dinzinetii.
Nu pricep de loc, acuma,
Cum sa stau, sa-mi duc viata,
SO trefiesc in vremea asta,
SO ma plinth in lumea asta;
In aceste-amare zile,
In aceasta suparare."
Maica se trezi-n mormintu-i,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al VI-lea
www.dacoromanica.ro
57
Mogul vajnic Vainamoinen and avea sageata gata
Ii lipea mai cu putere
Pene mici de rindunica,
Pene si mai lungi, de vrabii.
Ci, sagetile-ntarit-a,
A muiat vinjoase bete
In venin negriu de ,carpe,
Pusu -i -a zabale-n gura,
In a' viperelor bale,
La pieptar de-argint, capastru;
Iatc7 ca stateau de-a gata
S-a suit apoi in spate;
Vrafuri de sageti, iar arcul
0 tinu tot intr -o goana,
Aqtepta Boar incordarea;
In galop cu nzersul mindru,
II pindea pe Vaincimoinen,
Armasarul cel ca paiul,
Ochii ii avea intruna
Ca lul cela ca aracul.
Numai la Suvantolainen,
0 intinse tot pe cele
Seara ca si dimineata,
Largi coline a' lui !Zaino,
Il pindea si-n miezul zilei.
Prin cinzpia Kalevalei;
II pindi pe Vainamoinen
Calu-alearga, drumul trece,
Multa vreme, faro preget,
Prea departe sint de case,
/4ezat la vreo fereastra,
Dar de tinta-s mai aproape;
Stind in vreun harnbar la pinda,
Mari trecut -a caul asta
Ascultind la cite-un cap&
Prin strafund de-ntinse ape,
De drumeag, de paza-n lanuri;
Fc 7ra a-1 muia copita,
Tolba de sageti in spate,
Chi4-ita nu-qi scufundase.
Cu-un arc bun la subsioara.
Flaceluaul Joukahainen,
A.ezatu-s-a de pazc7,
La quvoiu-n vilvataie,
Pe cel tarrn al sfintei ape.
Au trecut putine zile
.'i -ntr -o dimineata, iata,
Pretioasa arbaleta,
Sta un armasar pe spate,
Alerga un rninz pe patu-i,
Aromea pe arc o fata,
Mai in jos de crestatura-un
Iepure-qi garea odihna.
A cioplit sageti granzada;
Toate numai cu trei pene,
Batul din stejar puternic,
Din lemn rc4inos e virful;
Aruncat-a Joukahainen
Ochii inspre miazanoapte,
Capu-n miazazi intoarse,
A vazut un punct pe mare,
Pata-albastra pe talazuri:
"Este-n rasarit vreun noun
Ori is zorii-n miazanoapte?"
N-a fost nor in reasarituri,
ySi nici nor in miazanoapte,
Ci era batrinul VainO,
Cintaret din veqnicie,
www.dacoromanica.ro
SS
"Inspre cine-ntinzi tu arcul,
Arbaleta ghintuita?"
Flacaua.ul Joukahainen
I-a raspuns in chipul asta:
"Vreau sa -ntind eu arcul asta,
Arbaleta ghintuita,
Pentru mo,yul VaindmOinen,
Moarte lui Suvantolainen!
Tin mort4 sa trag in VainO,
Sa dobor rapsodul ve4.nic;
Treaca-n inima sageata,
Gaureasca-i ,ti ficatul,
Ba gi mu.chii de pe zimeri."
Maica-sa-I opri sa &ago',
Sa..1 impiedice volt -a:
"Ba, sa nu mai tragi in Voino,
Fiul falnic al Kalevei;
E din neam nulret doar Vain?),
E feciorul surioarei
Lill fratine-meu cel vitreg.
De-ai lovi pe
Vainamoinen,
Pe acest Kalevalainen,
Incordat-a arbaleta,
MIcidiosul arc de-arama;
Sprijinindu-se temeinic
In genunchiul sting, aflindu-#
In piciorul drept un reazim,
Scoase repede din tolba
0 sageata cu trei pene,
Trase batul cel mai aget;
Aleza apoi sageata-n
Crestatura, 'MO coarda
Cea din cfnepa-mpletita.
www.dacoromanica.ro
59
Pe cimpia Kalevalei!
Mai plutelte ani vreo ,case,
Veri vreo .apte mai alearga,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al VII -lea
www.dacoromanica.ro
65
Mosul vajnic Vainamoinen
A plutit pe-adinc de ape,
Rataci vreo ,case zile
sSi vreo -ase nopti de vara
Ca un trunchi de brad, tot razna,
Ca de pin o birna lunga
Cu-un noian de ape-n fata,
Numai cer senin in spate.
Doua nopti mai inotat-a,
Cunz i alte doua zile,
Ce trecura, tare-ncete;
Doar abia-n a nova noapte,
Numai la sfiritul zilei
Ce'i de-a opta it patrunse
0 amarnica durere;
A cazut atuncea moorl
Intr-o neagra deznadejde,
N-avea unghii pe la cele
Degete maxi la picioare,
lard pe la celelalte
Nici macar o-ncheietura.
lata, mopil Vainamoinen
A vorbit atunci aceste:
"Of, copil ce sint, qi brudiu,
www.dacoromanica.ro
66
Si taiai de sirg pe-atuncea
Codrii marl de prin Osmola;
Ai lasat sa creasca-n vole,
Teafan unul din mesteceni,
Sa se nalte-ast mare arbor,
Sel se odihneasca pasari,
Ba, eu insumi citeodata
Sex mai stau in et, in tihna."
Iata, mogul Vainamoinen
Si-a naltat deodata capul,
A ie4.it din marl viteazul,
Omul se natio din valuri.
Sus pe gripe se puse,
Pe ai vulturului unieri.
Vulturul, stapin in aen
O barbie-mparofata."
Arunca o barca-n apa,
Luntr4oara din trei scinduri,
Se-apuca sa lopateze,
Indreptatu-s-a in graba
Inspre mop!! Vaineimt5inen,
A gemut Uvantolainen,
Intr-o groapa-n jur cu salcii,
Sub cirefii cei salbatici;
Gura 4i migca, qi barba,
Nu se clatina barbia.
hja,
www.dacoromanica.ro
67
Iata-te-n straine locuri!"
nen,
Sa nu gemi, Uvantolainen,
Te-i sima la mine bine,
Ti-o fi preaplacuta viata:
Numai somn in farfurie,
Came de purcel pe masa."
lata, mogul Vaineimoinen
A raspuns atuncea astfel:
"Nu-i de vreun folos prea mare
68
Puse roibul la trasura,
Poate-ai vrea un coif de aun
L-a adus pe VaindmOinen,
De argint, o palarie?"
Louhi, gazda cea din L-a.eza in mindra sanie;
Inceput -a sa graiasca,
Pohja,
A rostit aceste vorbe:
kraspurzs in chipul asta:
"Vezi, nu-ti ridica nici capul,
"Infelepte Vainanzainen,
sa nu-ti inalti nici fruntea,
Cirztaret din vepzicie,
Cind o fi sa zboare calul;
Nu ma-mbie al tau aur;
Rabda piny catre seara;
Nu rimnesc nici la argintu-fl;
Caci de nalti o clipa capul,
Aurul e jucarie
De-ti tii fruntea ridicata,
Pentru copila,cii brudii,
0 sa te ajunga, &Ica,
Clopolei de cai e-argintul.
Sampo,
0 sa te aduc acasa
Ca sa infloresc capacul;
Du-ma pe-ale mele locuri,
.Si ti -oi da pe Ilmarinen,
Ca sa -ti faureasca Sampo,
Sd -/i intrachipe capacul,
0 s-o-ncinte ss pe fata,
www.dacoromanica.ro
Cantul
al VIII-lea
www.dacoromanica.ro
73
Mindra fata, cea
Pohja,
Slava lumii, cinstea marii,
Sta-n marire fara seaman,
Pe hulube din vazduhuri,
Pe un curcubeu din aer;
In vepzzinte ca zapada;
De argint o tesatura;
Ii era suveica-n aur;
De argint era vatala.
Luneca suveica lute,
Se-nvirtea In graba teava,
Itele de-arama-ntruna
Trenzurau, suna vatala
De argint, in timp ce fata
Tot tesea nzereu la pima
De argint, la pima moale.
Mogul vajnic Vainamoinen
S-a tot departat cu zarva
Din Pohjola-ntunecoasa,
Din cuniplita Sariola;
Merse door putine clipe,
Strabatut-a o bucata
Din cel drum qi dintr-o data
Auzi pe sus, In aer;
Zbirniind nzereu, suveica.
fnalta atuncea capul,
mierla,
Prins-anz sa vorbesc cu
Intrebat-am pasaruica:
(CO, tu, mierla dragalaya,
Spune-mi lute, la ureche:
Cine e mai fericita,
Cui Ii ride mai mutt soarta:
Fata-acasa, la taicutul,
Mi le spuse pitigoiul,
Mi-a vorbit in cintec mierla:
Alba-i ziva cea de vara,
Dar mai alba-i viata fetei;
Rece-i fieru-n promoroaca,
Al nurorii trai nzai rece-i;
Fata e la tata-acasc7
Ca un rod in lutul rodnic,
Linga solul ei, nevasta-i
Cline ce-i legat cu lantul;
,'tie robul ce-i iubirea,
Dar nevasta, niciodata."
Mogul vajnic Vainamoinen
A raspuns in chipul asta:
"Fleacuri cinta pitigoiul,
Prost mai ciripeVe nzierla;
Fata e-un copil acasa,
Soatei i se cade cinste;
Vino-n sanie, o, fata,
Te cgaza linga mine;
Doara nu-s un fitecine,
Nici mai rebegit ca attn."
qagalrzic:
www.dacoromanica.ro
74
scoarta,
Part daca-ai tclia din gheata,
Fara ca sa zboare-un grunzun
Fara-a se desprinde-o parte."
Mogul vajnic Vaineimoinen
Nu-qi pierdu deloc curajul,
Scoase scoarta de pe-o stinca,
Mai tale qi part de gheata;
N-au cazut prin preajma grunzuri,
Nici nu s-a desprins vreo parte;
A pofiit sa se coboare
lay; in sanie, fecioara.
Fata-i spuse incintata,
Dragalc4 de tot, raspunse:
"Cobori-m-as la viteazul
Ce-ar putea zic, din surcele,
Din a' fusului meu aschii,
Sfarmaturi de-a' furcii mele,
S6-mi intrfichipe o luntre;
Ce-ar porni aceasta luntre
Far' s-o-mpingc7 cu piciorul,
Ori cu mina s-o atingo,
Far' s-o scuture cu bratul
Sau cu unzarul s-o poarte."
Iata, moqul VC inamoinen
Pe o stinca ferecata.
Tot cioplea cu ingimfare,
Indraznet lipea tot scinduri,
Dulgheri o zi si dou6,
Dulgheri ,si ziva-a treia;
Se ferea de stinca barda,
Nu cadea pe piatra tare.
Intr-a treia zi sucit-a
Hiisi, repede, sacurea,
Apuca tcliqul Lempo,
Invirti cel rifiu de coada,
Prinse-ndata sa graiasca,
_rata vorbele ce spuse:
"Barda, tu, incovoiata,
Cu tail de-otel, sacure,
Ca tot muqti din lemn, crezut-ai,
Ca-ti implinti in brad toll dintii,
www.dacoromanica.ro
75
Drumul tot mai scurt se face;
A ajuns curind acolo,
La rascrucea a trei drumuri.
Mosul vajnic Vainamoinerz
Pe cel drum de jos se duse,
Pin' la casa cea mai joasa;
Spuse jars -a trece pragul:
"Se gasefte-n casa asta
Om sa ingrijeasca rane,
Unul care sa-nteleaga
A viteazului durere,
Cineva sa-i ieie chinul
.57 sa-i potoleasca jalea?"
Se juca un puqti in WW1,
Sta un copilaq pe-o !ail&
li raspunse-n chipul asta:
"Nu -i gasi in casa asta,
Om sa ingrijeasca rane,
Unul care sa-nteleaga
A viteazului durere,
Cineva sa-i ieie chinul
sa -i potoleasca jalea;
Este unu-n alta casa;
Te indreapta intr-acolo."
Mosul vajnic Vainanzoinen
A plestrit cu biciul calul,
Iaref,Fi calea si-a urmat-o;
Doar putin calatorit-a
Tot pe drumul cel din mijloc,
Pin' la casa cea din mijloc;
A cerut la prag sa-i spuna,
Intrebat-a sub fereastra:
Sa opreasca revarsarea
Singelui ce gilgiieVe?"
Sta un onz batrin pe sobs,
Se gases o barba-alba;
A strigat atunci mopzeagul,
Spuse tare, barbs -albs:
"S-au inchis mai marl quvoaie,
S-au oprit si mai grozave
Cu-ale Domnului trei vorbe,
Despre-rztliele obirsin
Riztri de pe la izvoare,
Lacuri straplic inghetate,
De prin susul for uvoaie,
Prinse tocmai in cadere;
Fost-au ingradite golfuri,
Fost-au istmuri tari urzite!"
www.dacoromanica.ro
Cantu'
al IX-lea
www.dacoromanica.ro
81
Mosul vajnic Vainamoinen
Singur s-a sculat din sanie,
Coboritu-s-a el singur;
S-a naltat tot fara sprijin,
A intrat apoi in cased,
.fierul,
Tavalitu-s-a-n noroaie,
Vre un an sau doi, de-asenteni
Se pill qi-n anu-al treilea,
Intre cloud trunchiuri groase,
Pe sub note tare-afunde
Radacini a trei mesteceni,
Tolzii nu putu sa scape
De acele arzatoare
Ale flacarilor gheare;
Trebui sa mearga iara#
In a' focului salayuri,
Arnza de razboi s-ajunga,
Ca sa faced din el spaded.
www.dacoromanica.ro
82
A fi fost venit pe lume,
Tot crestea acum fierarul
Ilmarinen pe un c6lnic
Nalt si numai de carbune,
Intr-un baragan de zgura;
Cu-un ciocan de-aranza-n mina,
In pumni cleste nzititele.
Se nascu Ilmari, noaptea,
Ziva-si puse covacia;
Pentru ea loc bun catat-a,
Varra-ntinsa pentru foale;
A zarit potica-n bahna
0 fisie de lut jilav,
A venit dar sa priveasca
Sa se idle mai cu grija;
si -a pus foalele aicea,
Covacic;, la iuteala.
Dup6 past de lup se duse,
Dupa-a ursului marl urme,
Colt defier in drum zarit-a,
Bulz de-otel prin cele urme
Mari, de lup, prin borti Acute
De calcii de urs, prin mlastini.
A rostit aceste vorbe:
Fierzzle, sarac de tine,
Ai ajuns intr-un hal astazi,
Intr-o stare de nimica;
Ghearele de /up to ca /ca,
"le franzinta-n /abe ursul.,
Incepu sa chibzuiasca:
Ce-ar putea sa se intimple
De-as viri in flacari fierul,
De 1 -as aseza pe vatra.
Bietul fier zvicni deodata,
Tresari de spaimc7 mare,
lenzne,
www.dacoromanica.ro
83
Sa caleasca fierul roqu.
Ilmari gusta leqia,
Se WO la ea cu grija;
Spuse -apoi aceste vorbe:
Nu e buns pentru mine
Ca sa fauresc otelul,
Scl-ntaresc mai strapzic fierul.
S-a naltat o albinuta,
Aripioara albastrie,
A zburat Incet in preajma
Fiereiriei lui Ilmari.
Spusu-i-a fierarul aste:
Albinuta, zqurica,
Adu miere pe-aripioare,
la ,ii mied gustos pe linzba,
De prin case floricele,
.5'apte fire mici de iarba,
Pentru-otelul ce se face,
Pentru fier, ce se-ntc7reqte.
Viespea, pasarea lui Hiisi,
Tot privind, tot stand s-asculte,
Sub acoperiq, zarit-a
Printr-o scoarta de mesteacan
Cel otel ce-o sa se faca,
Fierul ce-o sa se-ntareasca.
luat indata zborul,
A adus otravuri rele
De-a lui Hiisi, aruncat-a
.57 venin cumplit de ,,carpe,
nic,
nzuri,
nzuri,
muri,
muri,
muri,
www.dacoromanica.ro
84
.57 fierarul, chiar pe vatra
Maistrului cu fainza-n lume.
Dar acuma, cind eVi mare,
Te infurii cam degraba,
Ti-ai calcat si juramintul,
Ti-ai mincat ca javra cinstea,
Ti-ai muscat cu gura neamul,
SfiVaqi pc-al tai cu dintii.
Cine to -o fi tras la rele,
Cine-ti dete oare sfatul
So faci tu isprava asta?
0 fi fatal, poate maica,
Ori vrun fratior mai virstnic,
Poate sora cea mai mica,
Poate vreo vestita ruda?
Nici taicutul, nici maicztta,
Nici vreun fratior mai virstnic
Nu te-mpinsera la asta,
Nici macar vreo surioara
Ori vreo ruda mai vestil6;
ii rl5czi. }'i ne /egiurirea,
scirbavnica isprava!
85
Drumul singelui s6-nchida,
Sa opreasca revarsarea,
S6 nu-mi mai stropeasca barba,
Sa nu-mi curga pe veqtminte."
Gura singelui Inchise,
Un zavor ii puse-n drumu-i,
A lasat apoi in grija
86
VetineimOinen toata vlaga;
A simfit ca ameteyte,
Se suci de ici Incolo;
Nu-yi putu gasi odihna.
Chinurile scoase mogul,
Izgonit-a el durerea,
Hat departe-n Kipumaki,
Colo-n virful celui nzunte
Al durerilon sa-ndure
Pietrele de-acuma chinuri,
Stincile sa se framinte.
Apnea in mlini matase,
A taiat-o panglicute;
A facut din ele feye,
Oblojeli neintrecute,
I-a Infayurat piciorul
Cu matase dragalaya,
Tot genunchiul astui fora
De prihana om cu fainia,
A legat cel deget mare
Al piciorului lzii Vain&
Prinse-atuncea sa grai-
asca,
A rostit aceste vorbe:
"Legatura, tu, matase-a
Ziditorului; s-acoperi
Ast genunchi de trebuinta,
Aste degete frunzoase;
Duninezeule, vegheaza,
Creatorzile, pazeyte,
Sa nu fie vreo greyeala,
Nici un razz sa nu se-ntimple!"
Iota, moyul Vainamoinen
A sinztit tot ajutorul,
Vindecat de rani fu-ndata,
Carnea-i se facu frumoasa,
Pe desubt iar sanatoasa,
Fara de dureri in mijloc,
Fara' nici o lipsa-n juru-i,
Fara nici un fel de urm6;
Mai intreg fu ca-nainte
.57 nzai bun ca altadata;
A putut miyca piciorul;
Indoit-a iar genunchiul;
Nu mai tresarea piciorul,
Omul nu simtea durere.
Moyul vajnic Vainamoinen
Ridica spre nalturi ochii,
Arunca stralucitoare
Uitaturi spre cer yi spuse:
"Toate darurile bune
Din Inalturi se coboarii;
Ajutor de-acolo vine,
De la Tine, preaskivite,
Ziditor atotputernic.
Preamarit fii, veynic,
Doamne,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al X-lea
www.dacoromanica.ro
91
Mogul vajnic Vainamoinen Noi ogoare, de-a' lui Osmo,
catat indata roibul,
Inalta de-acolo ochii
Galbene-inchis, in care
Se-arunca 1 el, pe urrna.
A plesnit cu biciul caul,
Invirti-n veizduh bicizgca
Cea batuta-n pietre scumpe;
Cimpurile Kalevalei."
lat6, moqul Vaineimoinen
A adus prin vraji cizidate -un
Brad cu creqtetul in floare,
Virfu-n flori, frunzif de aur;
Strabatzt coroana-i cerul,
Se n6116 si peste nouri;
S-42u deschis in aer ramuri,
Pe sub cer se desfacura.
A silit prin vraja luna
Sc7 se-cueze nzai aproape,
Vaineirnoinen; auzit-a
Lovituri in fier6rie,
Zgomot in camara ceea
De car-bur-1i, intunecoasa.
www.dacoromanica.ro
92
Cit luci-va luna de-aur
Colo-n Pohja, in acele
Case de prin Sariola,
Unde-s sfiqiati barbatii,
Unde-s inecati vitejii."
Moqul vajnic
VainamOinen,
lute-n Pohja-ntunecoasa!"
Izbucni-n virtejuri vintul,
Se dezleintui-n vazduhuri
0 cumplita vijelie;
L-a luat pe Ilmarinen
Ca sa-1 duca tare lute
In Pohjola-ntunecoas6,
In grozava Sariola.
Ci fierarul Ilmarinen
Fu luat deodatei-n aer;
S-aqternu pe-un drum de vinturi,
S'trabatut-a calea zinei
Vijelii de primavara;
Peste luna, pe sub soare,
Pe un urnar de al Ursei
Cele Mari, vent in curlea
l'ohjei in.spre baia de-aburi
Din cutup! ita Sariola;
NZI I-a auzil vreo javra,
Nu -1 zarisera dzilaii.
Louhi, gazda cea
ohja,
din
Pe fierarul Ilmarinen,
Ciocanar dibaci, cu faima?
Iaca-s saptamini de cind tot
Il aqteapta lumea; e doar
www.dacoromanica.ro
93
Cam de mult de cind dorit Ii
Prin Pohjola, pe aicea,
Scl-nfiripe un nou Sampo."
Ci fierarul Ilmarinen
li refspunse-n chipul asta:
"Cred sl eu ca-1 qtiu preabine
Pe fierarul Ilmarinen,
Caci doar Ilmari-s eu insumi;
Maistrul cel dibaci, el inszqi."
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Baba ceea qtirba tare,
A ajuns indata-acasa,
A rostit aceste vorbe:
"Fata mea cea tinerica,
Cea mai buna din copiii-mi,
Minunatele podoabe,
Haine scumpe imbracat-a,
Cataranzei de amnia,
Cingatoare toata-n au,:
S-a Intors indata-acasa
Cu un mers zglobiu sr aget;
Reviirsau lumina ochii-i,
Meiretie-n toate cele:
In urechi, pe chip, in umblet;
Fragezi, rumeniti obrajii;
Aunt! curgea pe pieptu-i,
Scinteia in cap argintul.
Gazda ceea din Pohjola
L-a adus pe Ilmarinen
In odaile Pohjolei,
In a' Sariolei case;
Saturcl fleimiridul oaspe,
De la lebada luata,
Lapte de la vaca stearpa,
Bob marunt de orz, de spicu-i,
Peri de mielu4-el, din bland;
Faurii aledata cerul,
La vazduh batui capacul,
Fara nici o bucaticei
De materie, n-avui vreun
Capetel macar de ata."
Prinse-a fauri Sampo-ul,
Sa intruchipe capacul,
Loc cata de fierarie,
Nu erau de loc nici foale,
Nici cuplon ilazt, ciocane,
.Si nici de ciocan vreo coaa'11.
www.dacoromanica.ro
94
Chiar cei slabi de tot sfortara,
Vreo trei zile lungi de vara
trei nopti de vara, scurte;
Le crecteau pe la picioare
Pietre mari, ieqeau la virful
Degetelon pietricele.
Dupa-ntiia zi fierarul
Ilmarinen, meyter mare,
S-a plecat sa cerceteze
In cuptor ce ramasese,
Ce-o sa lath de prin flacari,
Ce-i cu rodul din jaratic.
Arc tlynit-a din cuptoru-i,
A iesit din cele flacari
Arbaleta numa-n aur,
Arc de aur tot cu virfuri
De argint; era-nflorita
Coarda cea de lemn cu-arama.
O mindrete, arcill asta,
Rele, insa-a' lui naravuri:
Cere-un cap pe zi, ci douel,
www.dacoromanica.ro
95
Pentru hrana-o lada plina
Alta lada de vinzare,
Radacinile-n adincuri
Numai de vreo noun stinjeni:
In pamint o radticina,
A /ta -n larmul unei girle,
spuse:
"Pentru ce mihnirea asta,
Cupna pusa intr-o parte,
Te-o fi apucat vreo pofta
Sa mi to Intorci acasa?"
Spuse Ilmari fierarul:
"Cam aya-i, ma bate gindul
SO ma duc sa 'nor In taro,
Pe meleagurile mele,
Pe ogoarele de-acasa"
Gazda ceea din Pohjola
L-a hranit, i-a dat sa beie,
L-a urcat apoi in barca,
Lingo visla de arama,
Vintului a dat porunca
A sufla din miazanoapte.
Ci fierarul Ilmarinen,
MeVerul din vepzicie,
A plutit spre scumpa-i taro,
Razna pe a/bastre ape,
Tot pe lacuri, cafe lunga,
Dusu-s-a o zi i doua,
In sfirit In ziva -a treia
A ajuns fieraru-acasa,
Unde s-a nos cut odata.
Intrebat-a VciinamOinen
Pe fierarul Ilmarinen:
"Frate, meVere Ilmari,
Ve.ynic faur din vecie,
Ai insailat capacul?"
Maistrul faur Ilmarinen
A raspuns In chipul asta:
"Macina de-acuma Sampo,
S-a mi.cat capacul cela,
Macina din zori Intruna:
Pentru hranc7-o lada plina,
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XI-lea
www.dacoromanica.ro
101
Vremea-i s6 vorbim Ahti,
Sei slervim pe-acest cumatru!
El, flacaul Saarelainen,
Al lui Lempi flu zanatic,
Capu-atragator 11 chipe.,
Neizdreivan, puternic, trupul;
La petrecerile date
De cositele-mpletite.
Kylli, tinara fecioarei,
Floarea din ostrovul Saari,
A crescut in curti inalte,
Intr-o casa, o rninune,
Fara lucru, stand la tatal,
Pe o laity -n fundul salii.
Peste meiri ii merse vestea,
Pell/Uri venecnt chn fume,
La veslita curie -aPlei,
www.dacoromanica.ro
102
Mingiiata ,ii cu care
Sa nu fi dormit vreodata.
Se gasea o fata insa
Pe la cei din Saari, care
Sa curteze floarea ceea
N-a voit a fi petita,
Din Saari, mindra fata,
Fara de asenzanare.
Nici nu yi-a dorit logodnic;
Risera de el neveste,
Ea era, preaminunata,
Kyllikki, stralucitoatva,
71 batfocorira fete,
Mindra floare din Saari.
Cind sosi ciudat cu total;
Lemminkainen cel zanatic,
A intrat pe neayteptate,
Minunatul Kaukomieli,
Nebuneyte-ntr-o ograda,
Sute cizme-a rupt pe-acolo,
Sania i-a reisturnat-o
Linga poarta ceea mare.
Sute de lopeti slam:at-a,
Alergind dupa-asta fata,
Lemnzinkainen cel zanatic
frecat atuncea frurztea,
Dupa Kyllikki, frumoasa.
A stritnbat urit din gura,
Kyllikki, preanzindra fata,
Scutura barbuta-i neagra,
li vorbi in chipul asta:
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Stlrpitura, ce-nvirti, oare,
Pe aici, punind pe goan6
"Inca n-am vazut vreodata,
N-auzii yi nici vazul-anz
Micii fluierari, umblind lot
Sa culegi ytiri despre fete,
Ca iii rid femei de mine,
Cingatori pindind, de slaniu?
Ca ma-nteapa copilandre."
Nu -i pasa lui Lemminkeiinen, Mi-oi lasa en starea-n care-s
A vorbil in chipul asta:
Cind sfarma-mi-oi piatra asta,
"Se gaseyte-un loc prin Saari,
Cind mi-oi sparge pisalogul,
In ostrov e o Ioloaca
Cind mi-oi fi tocit cu total
Unde ay juca mai vesel?
Piulita asta-ntreaga.
Unde-ay &sinful pe-aicea,
Nu merg dupa haimanale,
Pe la yezatori in Saari,
Haimanale, toti golanii,
La petrecerile date
Vreau un trup voinic yi mindru,
De cositele-mpletite?"
Pentru trupul meu cel rnindru,
Sups-au fetele din Saari,
Vreau felptura minunata,
Mindrele din capul cela:
Dupa cum e ft faptura-mi;
"Se gaseyte-un loc in Saari,
Vreau o fats mai frumoasa,
In ostrov e o toloaca,
Pentru fata mea frumoasa."
Unde ai juca mai vesel,
Nu trecuse multa vreme,
Unde sa dantezi pe-aicea;
Cant jumaite dintr-o Luna,
Ca cioban acolo-n pajiyti,
Cind, hat, dupa multe zile,
Ca pastor prin taietura;
Dupa seri cam nzultiyoare,
Slabi is oamenii din Saari;
S-adunara cele fete,
Minjii-s grayi; le crapc7 pielea."
Preafrumoasele voira
Nu-i pasa lui Lemnzinkainen, S6 mai clantuiasca-n umbra
Se naimi cioban indata;
Unui cring mai pe racoare,
Sta pe cimpuri toata ziva,
In poiana inflorita;
Petrecea tot nopti de-a rindul
Sta Kyllikki-n frunte, fata
Pe la yezatori de fele,
Cea din Saari, multvestita.
La petrecerile date
Lemnzinkainen cel zanatic,
De cositele-mpletite.
Onzul nose poznay, de viata,
Lemminkainen cel zanatic,
A venit cu armasarul,
Minunatul Kaukornieli,
A cazut cu minzu-i straynic
lzbuti-n curind sa stingy
Drept in mijlocul acelui
Risetele de neveste,
Loc de joc, in Nora-ntirzsa
Pufniturile de fete;
A frumoaselor copile;
Nu aflai macar o fata,
Se zvirli de-a dreptu-asupra
Chiar din cele mai cinstite,
Lui Kyllikki, a yi pus-o-n
Care n-ar fi fost de dinsul
Sanie pe o blanita
www.dacoromanica.ro
103
Czi par aspru, pe covorul
Molicel de pe speteaza.
A lovit cu biciul calul,
L-a plesnit cu cea bielusca,
A pornit apoi de-acolo
Cu nespzisa- nflacarare;
Tot fugind, vorbit-a astfel:
"Fetelor; aveti de grija
Sa nu spuneti niciodata
Cuiva ca-anz fost pe-aicea,
C-am rapit frztmoasa fat&
De nu m-ascultati codea-va
0 neiprasna-asupra voastre7:
Au .0 mearga in reizboaie
Toti logodnicii, pleca-vor
Toti flacclii la oytire;
Slobozite dimineata,
Nici nu e macar nevoie
Fin sift- le arunci in iesle,
Nu le trebuie nici sane,
Nici de griu nu duc vreo lipsa.
Ili foci griji de asta, poate,
Te jeleyti doar pentru asta,
Ca nu sint de neam prea mare,
Ii del vole set- se-ntoarcei
Ca nici casa nu mi-i naltei?
La maicuta ei cea plinth!
Daca nu mi-i neamul mare,
Daca nu vrei sa-mi dal druDaca nu nzi-i nalta casa,
1)1111,
Ant o sable de flacari,
Dacci nu ma layi acasa,
0 scintiieloare spada,
Cinci fralini mai am acasa,
Dinsa
e de neam mai mare,
.5'apte fii ce-i are unchiul,
De
rudenie
mai larga;
Dupd iepure -or sa piece,
Asculita fit la Hiisi,
Ca sa cearcl fetiyoara."
Lucie-o facura zeii;
Cind veizu ca tot o tine,
Mi-oi marl cu dinsa neamul.
A varsat arnare lacrinti;
Rubedenia largi-voi,
I-a vorbit apoi aceste:
Cu-asta sable de flacari,
"laca, ma nascui degeaba,
Cu scinteietoare spadei."
Am crescut, zadamic, biata;
Suspina sarmana.fata,
Fara nici un rost yi noinza
A rostit aceste vorbe:
Intl trecurc7-a' mete zile,
"Scumpe Ahti, al lui Lernpi,
Cad ajus-am pradei zinui
De
ma vrei ca solioara,
Derbedeu, unui netrebnic,
Sa-ti flu porumbita-n brate,
Unui mare vinturatic."
Fel un juramint acuma,
Lemnzinkeiinen cel zanatic,
Ca nicicind nu-i merge-n lupta,
Mindrul Kaukomieli, spuse:
Nici din trebuinti de aur;
"0, Kyllikki, inimioara,
Nici de-argint de ti-o ft pofla."
Multgustoasa mea bobita,
Lemminkainen cel zanatic
Nu te pierde-aya cu firea,
A
raspuns
in chipul asta:
Nici un rau doar nu ti-oi face;
"Jur;
fad
astazi
legamintul
De-oi minca, te-oi tine-n brace,
Neclintit,
ca
nu
m-oi duce
De ne-om duce la plimbare,
Niciodata in razboaie,
Tot pe minuri te voi tine,
Nici din trebuinti de aur;
De-o sa stai cumva -n picioare,
Nici de-argint de mi-o f i poftei!
Ii fi doar pe lingo mine,
Dar; sa foci yi to acuma
lar in pat vom fi alatztri.
Jureinzint, ca niciodata
.57 de ce, ma rog, te superi,
www.dacoromanica.ro
104
N-ai sa mergi in sat impinsa
De vreo pofla de-a petrece,
Ori de-a merge doar la baluri."
schimbarcl jurelminte,
vefnic,
Ei dom.; amindoi, in fella
Dumnezeului, sub ochii
Preaputernicului cum cel
Ahti n-o sel mearga-n lupte,
Kylli-n sat nu se va duce.
Lemminkainen cel zelnatic
Isri fageldzeirel
I !arnica, sa inalbeasca
Orice fel de-mbracaminte.
Fiul nzeu, sa fii ferice
C-ai avert noroc 41 parte
De-o sotie-a.ya de buna;
Ti-a sortit-o Ziditorul,
Domrzzil milostiv ti-o dete;
0 fecioara minunata,
Mai de treabel decit tine,
Si de neam cu mult mai mare!"
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Clintul
al XII-lea
www.dacoromanica.ro
109
Petrecutu-1-a de-atuncea
Toate zilele vietii
Ahti Lemminkainen, mirzdrul,
Minunatul Kaukomieli,
De la dzqumea la grinda,
De la o fereastra I-alta."
Lemminkainen cel zanatic
I-a raspuns cu aste vorbe:
"Rid de vise de muiere,
.5'i nu cred in juraminte
De-a' femeilor! 0, mama,
Care m-ai purtat in pintec,
Haine de razboi gateVe-mi,
Straiele de lupta-ntinde-nzi;
La putere azi mi-i gindul,
Vreau sa beau din berea asta
A razboiului, sa gust din
Mierecz luptelor; de-acurna!"
I-a spus astea maiculita:
"Drag copil, tu, al meu Ahti,
Nu te duce in razboaie,
Doar avem acasa bere,
In butoi de -anin, chiar dupa
Vrana de stejar; bea bere
Dupa cum iti va fi pofla,
Pop sa bei o zi intreaga."
Spuse hitrul Lemminkainen:
"Iaca, rid de berea asta!
Beau mai cu placere apa
Dinar -un fluvizt de pe virful
Unei viSle unse-n &Shot!
www.dacoromanica.ro
110
Ca yi banii de pe-ogoare.
Haine de razboi gateyte-mi,
Straiele de lupta-ntinde-mi!
Plec in MON cumplite,
Colo-n Pohja, in razboaie,
Cu-ai Laponiei fii aspri!
M-a cuprins dorinta mare,
Am in adevar grozava
Pofia sa and eu singur;
Cu urechile-amindouel,
Vreau sa veld cu ochii c7,stia
Ma amenintare doar ca
A le fi deprins -Uinta,
De pe itmerii acelzti
Mag ce doarme grew, acelui
Pizmiltaret, prins in somnu-i."
Maica vru sa mi-I
opreasca,
Sa nu piece Lemminkainen;
Iii tinu -n loc maica fiul,
Spuse sotului nevasta:
"S mi to fereyti a merge
Colo-n satul cela rece,
In Pohjola-ntunecoasa;
Va veni prapad pe tinat;
Pe ast hitru Lemminkainen;
Uite, de mi-ai spune-acuma
Cu o suta guri, n-cty crede
Ca-ai putea, ai fr in stare
Sa irzfrunti pe fiii Pohjei;
Pine ce o sa le creased
Iarbel-n cap qi pe caciule;
Le-o ieyi ,Si iarba-n spate,-n
Partea cea de sus yi-o trece
Si prin carnea de pe umeri,
www.dacoromanica.ro
111
Minunatul Kaukomieli,
Cingatoare otelita,
Ca s6-nfrzinte vrajitorii;
Poll s6 rizi de cei bicisnici,
Dar de cei mai tari ti-i teanta."
.57-a luat preacredincioasa
Sabie cu fieru-n
De-orice-ameninpri venite
.5'i de la barbati, acolo,
La rciscrucea-a dou6 drumuri
Sand pe dosztl unei pietre
Linga vrun izvor in murmur;
Linga vrun yuvoi de munte,
Linga vrun virtej puterrzic.
Spuse hitrul Lemminkdirzen,
A graft in chipul asta:
'Din peimint, iepti voi, mIndri
Lupt6tori batrini ca lumea,
Voi, oyteni de prin fintine,
Ghicitorilor cutite,
.Si de armele celor mai
Ageri tragOtori din lume!
Daca nu ajunge asta,
Suspina-voi eu 4i mai sus:
La cel Ukko de prin ceruri,
Care nourii Fi tine,
Care stapineyte neguri.
Preaputernicule Ukko,
Zeu mai mare ca toti zeii,
Tu, cel ce graieqti prin nouri,
Ce arunci in spatii vorbe,
Haide, daruieyte-rni 'Me
Sabia-ti inflacarata,
Cea adinc virlta-n teaca,
Piedici ca .96 risipeasca,
Blesteme sd-ndepcirteze,
SO sfOrime jars nzila
Pizmataretii din lunie,
Vracii de prin ape-i sting&
www.dacoromanica.ro
112
Murgu-alearga, sania zboara,
Drumul tot mai scurt se face;
Scapara de-argint nisipul,
Rasunau cimpii de aim
S-a tot dus o zi ci doua,
In cerdacul surioarei;
Daca vrei, se poate face
Pins seara yi-nainte
De-asfintitul ast de soare."
Nu-i pasa lui
Lemminkainen,
li raspzinse -n chipul asta:
Lemminkainen,
www.dacoromanica.ro
113
De nu-i lung, sfirveyte bine;
Mai cuminte-i sa ramiie
Dintr-un cint ceva, decit sa-1
Curmi deodata pe la mijloc."
Gazda ceea din Pohjola
Se gasea-n mijlocul salii,
Sta chiar linga-ncheietura
Birnelor de pardoseala;
Spuse vorbele acestea
"Cica-a fost odata-o ja-vra,
Cine cu par roy ca fierul,
Un mincau grozav de came,
Din sugaci de singe proaspat;
Tu ce rang ai printre oameni,
Printre cei viteji, ce loc ai?
Intri -a,ca tiptil in said,
Luneci uyurel prin astei
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XIII-lea
www.dacoromanica.ro
119
Lemminkainen cel zanatic
Spuse gazdei lui din Pohja:
"Hei, babuto, ada-mi fete,
Cu fecioarele, hai, vino;
Fata cea mai mindra-ay vrea-o,
Cea mai nalta ce-i in ceata!"
Gazda ceea din Pohjola
A raspuns in chipul asta:
"Fete, vezi, nu ti-oi aduce,
Nu ti-oi da plocon fecioare,
Nici pe cea mai minunata,
Pe cea rea, on pe cea mare,
Nici pe cea nzai mititic6;
Doara ai o solioara,
Ai in casa o nevasta."
Lenzminkainen cel zanatic
Spuse: "Uite, pe Kyllikki
Vreau s-o leg in lant de pragul
UVlor din sat, la cele
Porti mai mari de la-alte case
Ca sa-mi iazt nevasta alta,
Una mzdt nzai minunat6;
Hai, arata-mi fata-acuma,
Cea mai falnica fecioara,
Pe cea mai desavirVta
Din cositele-rnpletite."
Spuse gazda cea din
Pohja:
"Nu-mi dau fata, cit ii lumea,
La te-miri-ce terchea-berchea,
La vrcun ninze' oarecare;
Ca sa ceri la fete mina,
Sa faci curie la fecioare
Cu flori mindre in cosite,
Prinde mai intii elanul
Lui Hiisi, pe-a' lui cimpuri!"
Lemminkerinen cel zanatic
La Lyylikki-n covacie:
"Intelepte Vuojalainen,
Mindre Kauppi al Laponiei,
Sa-mi faci schiuri tare netezi,
Ferecatu--i-a tepzqul,
Pregatit-a arbaleta
.57 sagetile gatit-a;
rostit aceste vorbe:
"Ferecatzt-mi-am tepz,qul
Si sagetile sint gata;
Pregatita-i arbaleta;
Schiul sting imi mai lipse#e;
La calciiul drept talpita."
www.dacoromanica.ro
120
Lemminkainen, de pe schiuri!"
Auzira spiriduyii
Ai lui Hiisi, le simtira
Juutas-ii aceste vorbe;
Un elan intruchipara,
Prinserc7 un ren sa-njghebe:
Cap avea din cioata veche,
Coarnele dintr-o rachita,
picioare din lungi trestii,
Coapse dintr-un stuf de mla,ctini,
Spate din razlogi de garduri,
Vinele din ierbi ziscate,
Ochi din florile de nufar;
Si urechi din frzinzi de nufar,
Dintr-o scoarta de brad, pielea,
Din vechi putregaiuri, carnea.
Hiisi-qi sfatui elanul,
Renului vorbi din gura:
"Fugi, elane al lui Hiisi,
Nobil animal, te-ndreapta
Inspre locurile unde
Vin la-mperechere renii,
Spre-a Laponiei fzi aspri,
F6 s-asude toll hilitali,
Cel mai niult, pe Lemnzinkainen."
Cel elan al lui Hiisi
Strabatu-ale Pohjei sate,
Pe tarimurile cele,
Ale fiilor Laponiei;
A zvirlit ciubere-n corturi,
Rasturna pe focuri oale,
A runts -n cenzigi carnea,
Toata zeanza pe jaratic.
Fu o zarva tare mare,
Pe-a' Laponiei tarinzuri:
Toll laponii ciini latrara;
Ai laponilor prunci plins-au,
A' laponilor neveste
Ris-au, ceilalti bombanira.
Leniniinkainen cel zanatic
www.dacoromanica.ro
121
S-qi adune baietayii,
Ai Laponiei, surcele;
Cite oale-s in Laponia
S primeasca toate-elanul."
Se suci, se mai intinse,
A pornit cu tot avintul,
Cu intreaga lui putere;
La intiia aruncare,
Nu putu nimic sa vada;
Suparatu-s-a atuncea
Cel elan al lui Hiisi,
Incepu sal sara renul;
A rostit aceste vorbe:
"Pregateasca-ti Lempo patul
Ca s dormi in el cu mindre,
Sa to veseleyti cu fete!"
Se suci, se mai Manse,
Rupse coarda de mesteacan,
Smulse stilpul cel din gladi4.,
Gardul de stejar sfarmat-a,
In galop apoi a luat-o;
Tot zvirlind porni elanul
Inspre mlastini, inspre tarmuri,
Inspre dealuri cu tuf4uri,
Faro sci-I mai vada ochiul,
Fora-a-1 auzi urechea.
Ci, atunci, poznayul cela
Prins de-o ciuda faro margini,
De-o minie-ngrozitoare,
S-a ,,ci repezit pe urma
Mindrului elan; ci, iata
Ca facind un salt cu schiul,
Cu cel sting, I-a rupt in doua
Chiar sub talpa, la curele;
S-a sfarmat apoi tepuyul,
La calcii s-a rupt talpita,
Jos pe la rondea yi batul;
In galop fugi elanul,
Nu 1 s-a mai dat de urma.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XIV-lea
www.dacoromanica.ro
127
Lemminkainen cel zanatic
Prinse-atunci sa se intrebe:
Cam ce urme sa apuce,
Pe ce cale sa porneasca:
Ai lui Hiisi-elani sa-i lase,
Sa se-ntoarca iar acasa,
Ori din nou sa-ncerce
LiniVit de drum sa-qi vada,
Ca sa faca fi placerea
Mazcii codrilor; sa-ncinte
padurilor fecioare?
A graft atunci V, iata,
Vorbele ce le rostise:
"Ukko, tu, atotputernic
Zeu, mai mare ca toff zeii,
Tato, ce domneVi in ceruri,
PregateVe-mi schiuri drepte,
Fa-mi talpite subtirele,
www.dacoromanica.ro
128
Spre-a lui Tapio fereastra,
S-a plecat ca se se uite
Prin fereastra cea de-a .asea:
S-odihneau femei in saki,
Cele care dau mincare
Dobitoacelor din codru,
Imbrc7cate-n strai de munca,
In a' for murdare zdrente.
Spuse hitrul
Lemminkainen:
"Tu, maicuta a pcicittrii,
Cu o fata-aya de neagra,
Cu privirea fioroasa,
La piept, vai, respingatoare
,Si la trup de tot uritef?
Cind intrai in codrul asta
Peste trei castele dat-am:
Unu-n lemn, al doilea-n oase,
Iar al treilea-ntreg, din piatra;
..ase marl fereVi de aut;
In pereti erau; privit-am;
Dttpa zid stam, in picioare;
Naltul domn al Tapiolei,
,57 stapina Tapiolei,
Tellervo, fiica-a lui Tapio,
Ceilalfi, oameni de-ai lui Tapio,
De dc7ruitoare; poart-o
Cit of fi la vitultoare,
of haitui vro fiarcl!
E destulei plictiseala,
Is un chin destul de mare,
Cred, set stai cu mina goala,
S nu-ti cadef nici o fiara,
Fiindca nu -nzi dai nici o prada,
Celui ce alearga-ntruna!
www.dacoromanica.ro
129
De-a' lui coarne, pe potica!
De-ti inchide-o birna
calea,
Zvirle-o mai degrab' in laturi,
Daca zac polog copacii,
Taie-i repede in douei!
Daca-un gard iti sta.nainte,
Tu rastoarna-ndatel gardul,
De al cincilea relzlog, is -1,
De al 4.aptelea par; prinde-1!
De s-aratel-un fluviu-n
tale,
0 ap`erne ca sa steie
Aurul ce stralucelte,
Ast argint ce scinteiaza,
130
Celina o zi, qi doua,
s.firvit in ziva treia
S-a urcat pe-un colnic mare,
In
0 calatorie scurta
Pin' la curtile din Pohja,
Pin' la soacra ceea aspra!
indata capul
De argint sub minunatii
Clopotei de aur si sub
Zurgalai de-argint in clinchet.
Lemminkainen cel zanatic
Puse mindrului cal friul,
Ii viri atunci in gura
zabalele de aur;
Friu de-argint i-a prins pe gitu-i,
S-a urcat, sus, pe spinarea
Roibului cu stea in frunte.
.5.fichizzi cu biciul calul,
www.dacoromanica.ro
131
Spre quvoiul stint de-acolo;
Nozdravanul arc de uman
Tolba cu sageti in spate.
Palarie flefcefita,
Ast batrin pastor de turme,
Moqul cela chior din Pohja
Se gasea la fluviul negru,
La .uvoiul sfint de-acolo;
Se uita mereu la pinda,
Ca s vino Lemminkeiinen.
Dupa multe, multe zile,
11 zari pe Lemminkainen,
Ce s-apropia cu pasul
0 impinse sa strabata
De la subsioara stingy
Pin' la uniefrul din dreapta.
Lemminkainen cel zanatic
In naboaiele Manalei:
Veplic so te-nvirti aicea,
Cu sageti, cu arc, cu totul;
Poll sa tragi acum asupra
Lebedelor de pe fluviu,
Ba 1-asupra altor pasari
De pe Kurile noastre!"
S-a sties astfel
Lemminkainen
Mindrul pelitor pierit-a,
In al lui Tuoni fluviu,
In prapastia Manalei.
tec,
Ai zbura ca sa ma sprijini,
Sa m-ajuti, ca sa nu moara
Fiul tau in chipul asta,
Sa nu piarcl-cqa de tinai;
Ca sa nu se prapadeasca
In deplina barbatie."
Chiorul cela din Pohjola,
Palarie fle.caita,
Ast batrin pastor de turme
L-a zvirlit pe Lemminkainen,
Pe-al Kalevei fiu, in negrul
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XV-lea
www.dacoromanica.ro
137
Se-ntreba intruna maica
A lui Lemminkdinen, astfel:
"Unde-i oare Lemminkdinen,
Unde-o fl pierit, Kauko?
Nu-i vreun semn ca s-ar intoarce
Din calatoria-n lunze."
Se ridica-ntinderi joase.
A ajuns fi la Pohjola
Ca sa-qi ceara-acolo jiul,
A rostit aceste vorbe:
"0, stc7pina a Pohjolei,
Ce-ai facia cu Lemminkdinen,
Unde imi ascunzi baiatul?"
Louhi, gazda cea din
Pohja,
A raspuns in chipul asta:
"N-anz de .tire und' ti -i fiul,
Nu Vizi und' ti-i dus feciorul;
Intr-o sanie it pusei
Trasa de un cal ca focul;
S-o fi inecat in apa?
A murit in get pe sloiuri?
Intr-o gura de lup, larga?
Sfl.iat de-un urs fu, poate?"
Spuse maica aste vorbe:
"Minti, precum te veld, femeie,
Pe-al nieu neam nu-1 minca
lupul;
Teanza-i e grozav de tare
Ursului de-un Lemminkdinen;
Lupi, cu-un deget iti doboara,
Ili rastoarna urqi cu-o mina;
De nu vrei sa-nzi spui pe unde-I
Iii ascuns pe Lemminkdinen,
Smulge-oi u.1 la magazie,
www.dacoromanica.ro
138
L-am trimis sa puny frful
Arrnasarului preafalnic,
Sa Inhame minzul mindru;
Merse lebada s-o cate,
La vInatzil sfintei pc7sari;
Nu Vizi ce-ntImplari venira,
Cum ce piedici Intilnit-a,
A intimpinat-o luna;
I se ploconi batrIna:
"Luna, de Cel Stint facuta,
Nu-nzi vazu# cumva feciorul,
Marul meu, preascump, de min
Cirja-mi de argint, vinjoasa?"
Luna, de Cel Stint feicuta,
I-a raspuns cu dibacie:
"Am eu griji pe cap destule
Chiar qi faro grija asta.
Is nascuta-n soarta aspra,
Sa petrec amare zile:
Noaptea sa tot stau stinghera,
Pe un ger cumplit sa scmntei,
Sa veghez Intruna iarna,
.57 sa pier in timpul verii."
.Fi-a catat nzult timp
.feciorul,
Mult, qi fara sa -1 gaseasca;
Soarele-a intimpinat-o,
I se ploconi maicuta:
"Soare drag, facut de Domnul,
Nu-nzi vazufi cumva feciorul,
Marul meu, preascump, de alit;
Cfrja-mi de argint, vinjoasa?"
Soarele Via de dinsul,
Ii raspunse Steaua zilei:
"Vai, sarmanul, prapaditu-i
In cel fluviu al lui Tuoni,
Colo-n apele Manalei,
In yuvoiul cel navalnic;
Dusu-l-a quvoiul asta
In a' lui Tuoni case,
Colo-n voile Manalei."
Izbucni -n amare lacrimi
A lui Lemminkeiinen maica;
Spre fierar o duse paste
"0, fierare Ilmarinen,
Tu, ce ciocaneai pe vremuri
Si mai ieri chiar, n-ai vrea, oare,
Sa mai megereqti: so pui doar
Coada greblei de aram6,
www.dacoromanica.ro
139
Ingriji sa aiba dintii
Cei defier o suta stinjeni;
Coada de cinci sute stinjeni.
batrina
In prc7pastia Manalei;
A greblat in lung cuvoiul,
A lui Lenzminkainen maica A umblat de-a latul
Grebla de arama-a luat-o,
A greblat de-a curmez4u1;
Merse Inspre Tuonela;
Cind a dat a treia oara
S-a rugat apoi de soare:
S-a luat in dintii greblei
"Soare drag, facut de Donznzil,
Ce'i defier un snop de paie.
De chiar instqi Ziditorul,
Nu era un snop de paie,
Putintel dogoarea varsa-ti,
Ci chiar hitrul Lemminkairzen,
Scinteie ca fierul royu,
Kaukomieli, el insuV;
Straluceyte cu tot discul,
S-a Post prins in dintii greblei
Domoleyte crunta gloata,
De cel deget farts nume,
A' lui Mana slugi trudeyte,
Doar de degetul cel mare
Obose-te Ara preget,
Al piciorului, de stingul.
Tu, puterile lui Tuoni!"
Hitrul nostru
Soarele facut de Domrzul,
Lemminkainen,
Stec,: de ziditor urzita
Al Kalevei fiu, urcat-a
Pe-un mesteacan strimb zhurat -a, Prins de grebla de aranza;
Pe-un anin sucit cu totul,
A ie.yit la suprafata,
Revarsa dogoare-n clipa,
li lipseau putine lucrzzri;
Scinteie ca fierul royu,
Citeva bucati; o mina
Stralucit-a cu tot discul,
Iar din tidva-o jumatate,
Domolit-a crunta gloata,
Cum yi alte bucatele;
A' lui Mana slugi trudit-a,
Irma mai presus, viata.
Tinerii 1-ale for sabii;
Prinse-a chibzui maicuta
Au cazzzt in cirji nzocnegii,
Tot plingind, vorbit-a astfel:
Flacaiayii pe tepzqe;
"S-ar putea-ndrepta barbatztl,
Soarele din nou zburat-a,
S-ar intruchipa viteazul?"
In inalte, netezi ceruri,
A sim. tit aceste vorbe-un
Iar la locu-i dinainte,
Corb ssl it reispunse-ndata:
Iar la vechea-i locuinta.
"Dintr-un mort nu foci om
A lui Lemminkeiinen maica zdravan,
Grebla cea defier luat-a,
N-ai ce-nfiripa nimica;
A greblat samsi afle fiul
Ochii-i sfiyie un pastrav,
In cascada cea in vuiet,
Unzerii-i minca o qtiucet;
In fuvoiul cel navalnic;
Zvirle omul asta-n mare
In zadar greblat-a ins&
In al Tuonelei fluviu;
Ea s-a coborit mai tare,
S-ar putea din el sa creasce4
A intrat de tot in mare,
Vreun morun, on vreo balena."
Find la genunchi in apa,
N-a vrut sa-qi arunce
Pints pe la briu in valuri.
mama
A greblat, sa-yi afle fiul,
A lui Lernminkainen, fiul;
Negrul fluviu al lui Tuoni
dus grebla de arama
Pints sus yi in tot lungul,
Iar pe fluviul lui Tuoni,
A greblat si Impotriva
A plimbat de-a latul grebla,
Riului celui navalnic;
I-a scos capul, mai o mina,
A tras ici; a tras dincolo,
Mai o parte din spinare,
Bluza fiului gasit-a
Inca-0 jumatar de coasta
Spre adinca-i deznadejde;
Si-alte multe ramayite;
A greblat a doua oara,
.Fi-a-ntrupat iar; maica, flu',
A aflat atunci coltunii,
L-a zidit pe Lemminkeiinen,
A luat yi palaria;
Iar; bucata cu bucata.
Inspre jalea ei, coltunii,
Potrivi la carnuri, carInspre chinu-i, palaria.
nuri,
S-a-nfundat mai mult
Oase a lipit de oase,
www.dacoromanica.ro
140
Iar in vine rupte, aur:
Unde sint tesuturi rupte,
Fa sa creasca not tesuturi;
Unde vinele-s crapate,
Rinduieqte vine noun;
Unde singele secat-a,
Singe nou sa faci s-alerge;
Unde-s oase zdruncinate,
Bagel altele, vIrtoase;
Unde carnea-i ciopirtita,
Came noun sa adaugi;
Doamne, fel ca orice lucru
Locul sou sa
gc7seasca,
Le imbina bine toate:
Os la os; la came, came;
Madulari de madulare,
Vinele-n rupturi de vine.
E nevoie-acum de tine,
Vin' la ceea ce to cheama
Cu un sac de came-n mina,
Ca sa-nnozi pe-aici artere,
Ca sa legi la capat vine-n
Fundul ranilor deschise,
In rupturile afunde.
Daca nu -ii ajunge asta,
Este o fecioara-n aer;
Izbuti sa plasmuiasca
Iarc4i cum a fost barbatul,
Sc7-i dea vechea-nfery4are,
www.dacoromanica.ro
141
Penele-n mied dulce unse.
A lui Lemminkainen maica
Fo losit-a aste iruri
Omul istovit sa-1 traga,
Pe nenorocit sli-1 ungc7;
Cu nimic nu-i folosira,
Nu-i inapoiara graiul.
Spuse aste vorbe maica:
'Albinuta, pasaruica,
Inspre alt meleag, is -ti zborul,
Peste noun marl intinse,
Spre ostrovul de pe valuri,
In cel continent cu miere,
In cea case -a lui Tuuri,
Iruri fara-asemanare,
Vine sa-nsanatoqeze,
Ca s-ntrente madulare;
Astfel de unsori imi ada,
Aste farmecate leacuri,
Sa -i acopar cele rane,
Pe rupturi sal le impraqtiu."
Albinuta, pasaruica,
A zburat in nalte ceruri,
Peste noun marl intinse,
La jumaitea ce'i de-a zecea;
A zburat o zi fi (Jowl,
A zburat si ziva-a treia
Fara-a sta pe vreo toloaca,
Pe vreun ram sa s-odihneasca,
Spre ostrovul de pe ape,
Spre cel loc bogat in miere,
Spre cel mal sub care curge
Marele suvoi, pe tarmul
Sfintului virtej de-acolo.
Se fierbea-n ulcele mierea,
Se gateau unsori mai grase,
In ce.cute mici de huma
Ca -i-n nalte oale-n care
Loc avea doar policarul,
Doar intra un vitf de deget.
Albinuta, pasaruica,
Strinse aste bune iruri;
A trecut o clipa numai,
O clipita doar trecut-a,
Biziind se-ntoarse iaraqi,
A sosit din zboru-i lute:
.
0 calatorie scurta
.5'as-ulcele in labute,
,Fapte ulciora,ce -n spate,
Pline-s de unsori vestite,
Cu-alifii din cele grase.
A lui Lemminkainen maica De argint, in caldclrue
Faurite numa-n aut;
5S7-a uns fiul cu-aste iruri,
Alifii de cele groase,
Alifii de noun feluri,
www.dacoromanica.ro
142
Forfotea in mijloc mierea,
Unt topic fierbea pe margini,
Mied spre miazazi, iar iruri
Putintel spre miazanoapte.
Albinuta, dragala0,
Pasefruica ucurica,
Miere din belqug aflat-a,
Mied multime pe acolo,
Au trecut vreo doua clipe,
Biziind se- ntoarse iare4i;
A sosit crvind in labe
Sutele de cornetele,
Mii si mii de ulciora.ye,
Cu mied pline si cu mere,
Cu unsori preanzinunate.
A lui Lemminkainen mama
A cercat cu gura iruri,
Cu-ale sale simturi toate:
Is lecuitoare iruri,
Ale Celui Preaputernic;
Se slujea de ele Domnul
Ca sa ungef rani deschise.
Pe barbatul slab it unse,
Pe viteazul in necazuri,
Trase oasele sfarmate,
Madulare sj4iate,
Dedesubt freca, deasupra,
Ba fi mijlocul-1 atinse;
Cu urechile aceste:
Cine te-arunca-n Manala,
Colo-n fluviul Tuonelei?"
Lemminkainen cel zanatic
A raspuns cu aste vorbe:
"Palarie fIeqcaitei,
www.dacoromanica.ro
143
Late vorbele ce-i spuse:
"Easel lebedele-n pace,
Lasc7-le se mai traiasca,
Pe cel fluviu-al lui Tuoni,
In Virtejuri inspumate;
Ai se to intorci acasa
Cu sarmana to maicula;
Fii ferice ca norocul
Te-a scapat, .i niultzemeVe
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XVI-lea
www.dacoromanica.ro
149
Moqul vajnic
VdindmOinen,
www.dacoromanica.ro
150
Cintaretului cu faima,
Pentru a lui VainO barca.
Ci batrinul Vainamoinen,
Vraciul cel din vecnicie,
,,Si -a-njghebat maestru barca,
Doar prin vraji facut-a luntrea,
Din surcele din stejar fi
Resturi din uscatul arbor.
Prinse-atunci sa
chibzuiasca:
"0 sa iau cuvinte sute
De prin casa lui Tuoni,
Din salalele Manalei!"
Dupa vorbe-a mers la
Tuoni,
www.dacoromanica.ro
151
Ce te-aduce la Manala?"
152
Oalele de prin Manala,
Sc l sorb vedrele lui Tuoni;
S-ametesc cei ce beau bere,
153
"Fii ai antenna; uite,
Sa &Vali de seams bine,
CU iti nzai treii de-acuma,
Scl nu faceti rclu vreodata
Color fart nici o vine,
Celor fara vreo gre.Feala;
Au pedepse tare grele-n
Casele din Tuonela;
Este-un loc acolo pentru
Cei ce-s vrednici de pedepse,
Au toti ucigaqi paturi,
0 .s-allea de pietre-n fleicori,
Lespezi late, arzatoare,
Un cear.af de viermi, de viperi,
Ce tesut e pe de-a-ntregul
Din chiar larvele lui Tuoni!"
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
at XVII-lea
www.dacoromanica.ro
159
Mogul vajnic Vainamoinen De fenzei, in ziva-a doua
Negasind acele vorbe-n
Merse tot pe virf de sc7bii
Case le din Tuonela,
De barbati, in cea din urma
In 1c7ccuele din Mana,
Pe taifuri de baltage.
Se gindea mereu in sine
Vipunen, bogat in vorbe,
Unde ar putea so afle,
Mop"' cu qtiinta-adinca,
In sfirqit, acele vorbe,
Sub panzint zacea cu toate
Scurtele porunci de vraja.
Cintecele sale, bietul;
li veni-n intimpinare
S-odihnea cu ale sale
Un pastor ,,i-i spuse astea:
Vorbe tainice de vraja;
"Ai so afli vorbe sute,
Ii crectea un plop pe umeri,
Ai so dai de mil cuvinte
Iar pe timple un mesteacan,
Colo-n gura lui Vipunen,
Un anin ieva-n barbia-i,
Corci de salcii-n a lui barbel,
In al vraciului larg pintec:
Trebuie so mergi incolo,
Brad cu veveriti, pe frunte,
SO tot Ili car-area asta:
Intre dinti, un pin salbatic.
Se ivi qi Vaineimoinen,
U,curel de tot nu-i drumul,
Nu e insa nici prea aspru:
Scoase sabia din teaca
Mai until, o fi nevoie
Cea de piele argasita,
SO pe4e.ti pe virf de ace
Prinsa la chinziru -i teapan;
De femei, so pui piciorul
A taiat cel plop pe umeri,
Cei mesteceni de pe timple,
Tot mereu pe virf de sabii
Cei anini de pe barbie,
De barbati, s-o-ntinzi intr-zina
Corciuri de nuiele-n barba,
Pe tc7iptri de baltage."
11/losul vajnic Vainamoinen Brazil mindri de pe frunte,
Pinii ce-ntre dinti crescura.
Se gindi so se porneasca,
I-a virit-o lui Vipunen
Pe la faurar se duse,
Larzcea ferecata-n gura,
I-a grail aceste vorbe:
In gingiile rinjite,
"0, fierare Ilmarinen,
Intre falci trosnirzd puternic;
FO -nzi opinci de fien manu,ye
Spuse nzai apoi aceste:
Tot de fier; mai faureqte-mi
"Rob al omului, sfirleVe,
0 camaqe ferecata,
Nu
mai tot dormi sub glue,
Si defier o lance bung,
Ie.i din somrzu-ti lung, deDe lel imi fa o alta,
acunza!"
0 sc7 ti-o platesc cut face;
Vipunen, bogat in vorbe,
Pune-otel in coada 1c7ncii;
A ieqit atunci din somnu-i,
SO mai pui pe la nzijloc,
A simtit dureri cumplite,
Fier topit deasupra curga;
Zbucium groaznic in tot trupul;
Merg so caut cele vorbe,
Cel tepuf defier mu,ccat -a,
SO scot cele cuvintele
dinfii-n fierul moale;
5.i-a-nfipt
Chiar din pintecul acelui
Nu
putu
sfarma
otelul,
Uria,c vinjos, din trupul
Inima
cea
grea
so
rupa,
Al lui Antero Vipunen."
Care-o are numai fierul.
Ci fierarul Ilmarinen
Ci, atunci, batrinul Vaino,
Ii vorbi in chipul asta:
Cum statea pe lingo gura,
"T'Ipunen nu mai traieqte,
Poticnitu-s-a deodata
Cam de mult muri Antero;
C-un picion st iata stingul
Nu mai poate so -fi intind-a'
Se-nfunda in gura largc7
Lui capcane, so -qi ascunda
A lui Vipunen, trecut-a
Urmele de paV (acute;
Repede peste-al barbiei
Nici o vorba n-ai so capeti,
Os si luneca mopzeagul.
Nici nzOcar o jurnatate."
Vipunen, bogat in vorbe,
Mogul vajnic Veiineimoir,en
4i deschise marea gura,
A pornit far' so -1 asculte,
Coltul buzelor ferit-a,
A calcat o zi intreaga
A mincat pe om fi spada-i,
Doar pe virfuri lungi de ace
www.dacoromanica.ro
160
Azvirlit fu pe gitleju-i
Mogul vajnic Vainamoinen.
Vipunen, bogat in vorbe,
iute,
unde,
A lucrat la fierarie
Dind tot lovituri grozave;
Ciocanea intreaga noapte,
Ziva fora incetare,
Colo-n pintecul, in pieptul
Inceput -a sa graiasca:
"Cam ce rang ai printre oameni,
Cam ce loc ti-au dat vitejii?
Sute de barbati mincat-am,
Mii de luptatori de seama,
Nu-nghitii ca el vreunul:
Tot carbzini prin gura-mi zboara,
Imi tot frige jarul limba,
www.dacoromanica.ro
161
De prin bahne ce nici muqchi n- Nu te invirti-n plaminii-mi,
ail,
Nu-mi tot rontai buricul;
Ca sa te repezi in fundul
Ininzii nevinovate,
In neprihanitu-nzi pintec,
Sa ma rozi si sa ma jupui,
Sa ma muqti si sa ma sj4ii?
PotoleVe-te, nzai, cline
Al lui Hiisi, te mai moaie,
Fara pricina, sa nu ma
Prapacleasca fara boala!
Daca nu m-asculta raul,
Daca tot nu se retrage,
Kave, nzindra fiica-a firii,
Kave, tu, fenteie de-aun
Cea mai virstnica sotie,
Care e-ti intiia rnaica
A fiintelor; hai, vino,
Vin' sa vezi a' mele chinuri,
Sa impraVii aste zile
De dureri psi ma sloboade
De aceasta grea povara,
De ast mare rau ma scapa!
Daca nu m-asculta raul,
Daca tot nu se retrage,
Tu, puternicule Ukko,
0, tu cel ce ecti buricul
www.dacoromanica.ro
162
Cerului, vecin cu norii
Traznetelor; vino lute!
E nevoie-acum de tine,
Hai la cel ce mult te roaga,
Ca sa strici tocrneli strairze,
Farmecele sa le spulberi
Cu-a to sable de flacari,
Cu scinteietoarea spacial
Departeaza-te de mine,
Tu, minune-ngrozitoare,
Rau al lumii, fugi de-rzdata,
Nu-i door locul tau aicea,
Chiar de nu ai altul; muta-ti
Locuinta-n alta parte;
Te cqeaza mai deparle,
La stapinul tau in casa,
In lacaqul gazdei tale!
Cind o fi serf te apropii,
Drumul vinturilor
Fugi pe calea unde trece
Vintul cel de primavara,
Nu te mai opri pe arbori,
Pe anini nu-ti fa odihna,
Ori pe virf de munti de-arama;
Nu mai poposi pe muntii
Cei de tuci, sa fri intruna
Leganat de vinturi line,
Alintat de dulcea boare.
De-ai venit din cet; din naltul
Nourilor fara ploaie,
Urca-te din nou in cerziri,
Suie-te-n vazduh degraba,
Spre ratacitorii nouri,
Inspre stelele lucioase;
Scinteiaza ca si jarul
Pe tot lungu-acelor drztmuri
Ale soarelui, pe calea
Unde se-nvirteVe /una.
Daca-ai fost adzes de apa,
De talazurile marii,
lute-ntoarce-te in apa,
Pieri, dihanie-n talazuri,
Linga cel caste/ de smircuri,
Linga muntele de apa,
Pentru-a fi batut de valuri,
Leganat de negre ape.
Daca vii cumva din cele
Largi intinderi a' lui Kalma,
Cata sa te-ntorci acasa,
Pe la casele lui Kalnza,
La paminturi rnifcatoare,
Cele des cutremurate,
Unde -un neam intreg pierit-a,
Unde zace-nmormintata
0 multime fara numan
Iar de vii, din cele peVeri,
De prin codrii lui Hiisi,
Vizuini din pini (acute,
163
Umedelor vai, in mlaVini
Totdeauna inghetate,
In.fintini unduitoare,
In murmuitoare valuri
De izvoare, tot prin lacuri
Fara nici un peVe-n ele,
Unde nu mai crest bibanii.
Daca nu -ti mai afli locul,
Rogu-te, te-ntoarce-n cimpuri
Departate, ale Pohjei,
Fugi in qesuri de-a' Laponiei,
Tot pe paji,sti, fora tufe,
Pe paminturi nearate,
Unde nu lucayte luna
ySi nici soarele nu arde,
Nicicind nu se vede ziva;
Fericit ii fi pe-acolo,
S6 traieyti in partea ceea;
Spinzurati in potni elanii-s,
Is legati toti renii nobili,
Pe flamind sa-1 intareasca,
Ca sa-i potoleasca pofta.
Pleaca, rogu-te, mai lute,
Te indemn: te-ntoarce iaraV
Prin a' Rutjei marl .yuvoaie,
In virtejziri minioase,
Unde cad de-a va /ma trunchii,
Pini cu tot cu radacina,
Unde se rastoarna brazil
Cc:i inalti precut?' ci pinii
Cei cu deasa for cununa;
Jai, inoat6 pin' la sorbzil
Marilor caderi de apa,
Taie cu putere valuri,
Stal in apele Inguste.
Loc de nu gasayli acolo,
Rogu-te, le-ntoarce-n negrul
Fluviu de prin Tuonela,
Rizzi veynic al lui Mana;
depart e,
www.dacoromanica.ro
164
Fara mama, Para fire,
Cline de pripas, n-o tergi tu
Colo-n locuri departate?
Nu fugi, javra faro mama,
Pz'na nu-i sfirfita clipa,
Pina n-a trecut cu totul?"
Moqul vajnic VainamOinen
I-a raspuns atuncea astfel:
"Eu ma simt aici preabine,
Minunat petrecu-rni tirnpul,
Ast 'kat it am ca pline,
Fac gre7simi, gustofi ficotti,
Dau plaminii supa blind,
desfaprat Incetul
Toata marea lui pinta;
.57-a
www.dacoromanica.ro
165
Inteleptului puternic,
Burdihanul astui strapzic
Cintaret, in vraji destoinic;
Se- azvIrli din gura onzul,
A sarit prin ierbi departe
Ca o veverita de-aur,
Ca un jder cu par de azin
lute a plecat batrinul,
Drept la Ilmarinen merse,
Intrebatu -1 -a fierarul:
"Al luat acele vorbe,
Clivintelele desprins-ai,
Ca sa legi a' luntrii margini,
So injghebi frunioasa pupa,
SO inalti catartul prorei?"
Mosul vajnic VainamOinen
h raspunse-n chipul asta:
"Am gash`, cu side, vorbe,
Mii de versuri tare bune;
Din ascuns am scos cuvinte,
Vrajile am smuls zritarii."
Linga luntrea lui se duse-n
.Fantierzil plin de vorbe;
lute fu gatita barca,
Se impreztnara nzargini,
In .sfir.Vt, fu injghebala
Parlea dinapoi a luntrii,.
Sc nalla calartul pupci,
Se nascu aceasta lustre
Fara-a .fi de loc clap /ltd,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XVIII -lea
www.dacoromanica.ro
171
Mogul vajnic Vaineimoinen Se mira de preaseninul
Aer dimprejut; de cerul
Tot desfa,surat pe capu-i,
Se mai minima de ape,
Ce loveau in lung de maluri;
In Pohjola-ntunecoasc7,
Soarele lucea in nalturi,
In grozava Sariola,
Jos sclipeau a mc7rii valuri.
Sa priveasca la fecioara
A privit pe-albastre ape,
Cea vestita de prin Pohja,
Capu-n miazazi Intoarse,
Fata lui din Pohjola?
Spre a lui Suomi tarmuri,'
Luntrea 1-a acoperit-o
Peste apele Vainola-i;
Cu postav din cel albastru,
A zarit, pe mare, negru,
5S7-a vopsit-o toatc7-n rofu,
Patt7-albastra pe talazuri.
Pupa-a-mpodobit-o-n aut;
Prinse a grai yi, iata,
In argint a imbracat-o;
Vorbele ce spuse fats:
Dupc7 putintele zile,
"Cei-i ast negru punct pe mare,
Intr -o mindra dimineata
Patc7-albastra pe talazuri?
Slobozi in apa barca,
De e, ti Boar un curd de giqte,
Azvirli in larg de mare
Stol de posari de pe mare,
Sutele de scinduri peste
Te grabeVe .yi is -ti zborul,
Valatuci jupiti de coaja,
Colo-n ceruri to Malta.
Peste trunchi de pin, pe tarmuri.
Dar de eqti de somni grc7A naltat catartu-n barca,
mada,
Ridica-n catart vintrele,
De peli marl o ceata-ntreaga,
Rode intii o pima,
Du-te lute colo-n plasa,
Alta, mai apoi, albastra;
Pieri in fundurile marii.
S-a urcat apoi in luntre,
Stincel, data e ,cti, on
A4.ezatu-s-a in barca,
poate-un
De talazuri nesfirqite!"
Annikki, fecioara, care-qi
CiVigase faima buna,
A amurgului copula,
Ce tirziu de tot ski seara,
Se trezeqte-n zori devreme,
Se-apuca sa spele rufe,
Ca sa--i curc7leasca strafe
Colo-n yid' de scinduri rocii,
La debarcaderul mare,
In cel cap pierdut in neguri,
In ostrovul cel din ceturi.
Ci-ntorcindu-se fecioara
www.dacoromanica.ro
172
Se afla de tot aproape,
Mai puteai se dai o vorba,
Sc7 primeyti o alto vorba,
Ci batrinul Veiinamoinen,
In ierboasele strafunduri."
.
Annikki, fecioara, care-yi
Ciytigase faima buna,
A raspuns in chipul asta:
"Nu ma mai minti zadarnic,
Doar cunosc si pescuitul,
Allfel se ducea tatutul,
Altfel se pornea moyneagul
Ca sa pescuiascc7 somnii,
Ca sa urmareasca pastravi;
Barca se umplea cu virye,
Cu-a' pescarilor unelte,
Tot cu plase qi navoade,
Cangi de-a lungul celei scinduri,
ySi pe scaune, prajine,
Incotro, Uvantolainen?"
Spuse mogul
VcYineinzoinen:
www.dacoromanica.ro
173
Unde-s inecati vitejii!"
Annikki, fecioara, care-41
Dobindise bung faima,
A anzurgului copila,
Cum .7th'i tot adevarul,
Vorbe rfira de minciuna,
A lc sat in apa rufe,
A Ibituri nenzaiclatite
,,Fi vepninte nespalate
La debarcaderul cela,
Colo-n virf de scinduri roVi;
.5'i-a sunzes rochita fats,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
alwww.dacoromanica.ro
XIX-lea
179
Ci fierarul Ilmarinen,
Merge-n Pohja-ntunecoasa,
Melterul din vewicie;
Spre grozava Sariola."
Faurea din fier un scaun,
Intristatu-s-a fierarul,
Cu argint sa-1 Incrusteze,
A avut o clipc7-amarc7
De un cot pe cap sudoarea,
Lucratorul; ii cazu chiar
Zgura,-un stinjen pe-ai sai umeri. CleVele pe loc din pumnu-i,
Annikki pe prag statut-a,
Luneca din mlini ciocanul.
Spuse vorbele acestea:
Spuse Ilmari fierarul:
"Frate, faure Ilmari,
"Annikki, dragula sorb,
Mare meter din vecie,
Am sa-ti fac un fus, ti-oi face
De mi-i face-un fus, de-mi
inele minunate;
A infierbintat in taint
Baia doar cu trunchi de arbori
Doborfti de vijelie,
Ori cumplit loviti de trelsnet,
Pietre din quvoi luat-a,
www.dacoromanica.ro
180
"Pregatii odaia de-aburi,
Baia-n ceata incalzit-am,
Fragede-s de-acu' manunchiuri,
Dulcile crenguti legate-s;
Ci to spala, cum ti-i voia,
Toarna apa, dupa pofia,
Fie-ti fruntea cum e inul,
Ca fulgi de zapada, ochii."
Melter faur Ilmarinen
Pe de margine cu aur;
Ce fusesera cusute
De-ai Laponiei fii, pentru-a-qi
Ocroti gingaye minuri,
Coif s-ascunda par de auz;
Unul, cumparat de total,
Pelseiruici cu pene-albastre;
Pune-le in rind pe oLyte
Ca sa ciripeasca Coate;
Le izviruie - pe haturi
Ca s6 uiere de-a rirzdul,
S6 le tot priveasca, mindre,
Ca sa farmece copile;
Blana cea de urs adzi-mi-o,
Ca sa pot sa fed pe dinsa,
Imi mai pregateqte pielea
www.dacoromanica.ro
181
Ca sa quiere intruna;
Blana cea de urs aduse-n
Locul unde std stapinul,
A mai pegeitit si pielea
Cea de morsa sa-nveleasca
Sania de sarbatoare.
Ci fierarul Ilmarinen,
Maistrul vewic, inaltat-a
Inspre Domnul rugaciunea,
A chemat atunci pe zeul
Tunetului: "Ukko, varsa
0 zapadef racoroasa,
Sania sa-nzi tot alerge
Pe zapezi ci pe troiene!"
Ukko a cernut zapada,
Fulgi laptoqi impraqtiat-a,
A ascuns tulpini de ierburi,
Coperind cu total frunze
De plantute, pe intinderi.
Ci fierarul Ilmarinen
S-a urcat grabit, ap6i, in
Sania de-otel ,ii prime
Sa vorbeasca-n chipul asta;
Iata vorbele ce spuse:
"Fericire, tine-mi heitul,
Doamne,-n sanie coboarei,
Sa nu-mi rupa fericirea
Aste haturi, sa nu-mi sfarnie
De cireada nesfirVta,
Sa-nvirtesc la piatra morii,
Sa tot cern faincl buna;
Piatra indestul de groasc7,
Fainuta maruntica;
N-are vlaga morarita."
Miriia incetul javra,
Uneori latrd doar surul;
Spuse gazda din Pohjola:
"Du-te, baba, sa vezi ce e,
Ce tot urla-aqa dulaul,
La caste!, potaia ceea?"
Ci femeia ii raspunse:
"N-am nici timp si nici mi-i gindul,
www.dacoromanica.ro
182
Piinea indestul de groasa,
Faint! la maruntica;
N-are vlaga brutarita."
Spuse gazda din Pohjola:
"Babele-s nzereu gre7bite,
Pe spinarea albastrie
A talazurilor; vezi-i:
www.dacoromanica.ro
183
Tot cintau voios pe o4te,
Cele .apte pasarele
Dragalcqe-n pene-albastre
Cimpeau in lung de haturi;
Se gasea viteaz preamiridru-n
Sanie, strunind sirepul.
Ci stapina din Pohjola
A grait in chipul asta:
"Cam pe care l-ai alege
Din cei doi, de-ar fi sa vina
Sa te ceara de nevasta,
Prietena sa le fii veptic,
Porumbita-n a' for brace?
Cel ce vezi ca vine-n luntre,
www.dacoromanica.ro
184
Ci fierarul Ilmarinen,
Meqterul din vefnicie,
Singur a patruns in sala,
In vestita locuinta.
Cana au adus cu miere
.57 cu mied umplura vadra
Ci fierarul le rc7spunse:
cutilu-ntreg de.flacari;
Arafura inceputa."
Ci fierarul Ilmarinen
Mai frith s-a dus la fata
,57 i-a spus aceste vorbe:
Imbracat-a fi camaqa
Cea de fien ba 4i incinse
chimirul de arama;
Cauta manufi de piatra,
viperelor cimpuri;
Vrei sa-mi pui in palma fata
In sfirVt, sa-mi dai iubita?"
www.dacoromanica.ro
185
Insa gazda cea din Pohja
A raspuns in chipul asta:
"Vei primi atuncea fata,
0 sa ti se dea fecioara
www.dacoromanica.ro
186
pasare maiastra,
57-a luat indata zborul
Cu marl lovituri de aripi;
A zburat sa prinda qtizzca,
Sa vineze monstrul cela
Cu grozavii dinti, acolo-n
Fluviul cel din Tuonela,
In vilceaua din Manala;
Maturd cu-aripa apa,
Atingea cu alta cerul;
Ghearele arau pe mare,
Pliscu-i tot lovea in steiuri.
Ci fierarul Ilmarinen
A-nceput atunci sa greble
Fluviul din Tuonela;
5'oinzul linga el, la pinda.
Iata, a iecit din ape
Vetehinen, se zvirli spre
Ilmarinen, dintr-o data;
Vulturul I-a prins de ceafa,
li suci-ntr-o clipa capul,
Iar l-a scufundat in valuri
Pe namolurile negre.
Ci veni pe nealteptate
5'tiuca ceea a lui Tuoni,
Se ivi greoi cel cline-al
Ape/or; nu prea marunt chiar,
Nici prea mic, qi nici prea mare;
Limba-i cit securi vreo dozza,
Dinti cit coada unei greble,
Cuprindea trei fluvii gura-i,
De vreo -apte barci spinarea;
Vru s-1 prinda pe Ilmari,
Sag Inghita pe cel faur.
Vulturul veni din zboru-i,
Pasarea din prin vazduhuri,
Gata-aczinz era sa sara,
Nu era din cele prea midi,
Nici prea mica, nici prea mare;
Gura-avea o suta stinjeni,
Cuprindea vreo ,base Kurt,
Nurnara-n lungime limba
Cam vreo ,case cozi de lance,
Gheare Izmgi cit vreo cinci
seceri.
A zarit grozava
Pe.ytele, ratacitorul,
S-a si repezit aupra-i,
Tabarit-a peste solzii
Cei stralucitori ,ci ginga41.
www.dacoromanica.ro
187
Si-a luat indata zborul,
Ridicatu-s-a in ceruri,
Sus pe tivul unui nour;
Nori ceruri frematara,
Povirrzitu-s-a capacul
Aerului qi se rupse
Al lui Ukko arc, iar Luna
sfarmat a' sale coarne.
Ci fierarul Ilmarinen
Duse capul ce/ui pecte
Ca s6-1 deie soacrei sale;
I-a spus aceste vorbe:
"Ili aduc un scaun vepzic
Pentru primitoarea casa
Ce-o geisii aici, in Pohja!"
Prinse apoi sa graiasca,
lata vorbele ce spuse:
"Sesul vierrnilor arat-anz,
Ale viperelor cimpuri,
Uite, ca am pus qi friul
Lupilor ce-i are Mana,
Am inccltu4.at qi urvii
Atingea cu o aripa
A vazduhurilor margini,
Meiturci cu ceealalta
Preaalbastrele talazuri,
fyi tira pe mare coada,
Pipeiia cu ciocul cerul,
Se rotea cu-ntinse aripi;
Merse spre castelul cela
Al barbatilor; lovit-a
Tot cu pliscul lui, cu virful;
Ci era acoper4u1
Tot din Fier yi qoimul cela
N-a putut, vad, sa strabata.
Jar s-a-ntors ca s6
priveascel,
Ci era acoperivul
Din postav fa-cut 1, iata,
A luat in gheare
Fata cea mai minunata,
www.dacoromanica.ro
188
Rata cea mai dragala-6,
Cea mai vesela din toate,
Cea mai frageda faptura,
Fc7ra seaman de curata;
Fetiqoarei o vatala,
Ca o helge printre pietre
Se tot strecura suveica,
Ai vata /ei dinti Intruna
Tot loveau precum o verde
Ghionoaie intr-un arbor;
Se- nvlrtea prea lute sulul
Ca pe-un ram, o veverita."
Gazda ceea din Pohjola
A grail in chipul asta:
"Ha, ha, ha, iubita fata,
Nu ti-am spus intotdeauna:
Nu mai viersui prin codri,
Nu cinta pe vai vreodata,
Ci-ti ascunde-ndoitura
Gitului, albeata asta-a
Bratelor cqa de mindre,
Toata bogatia astui
Tincir piept si celelalte
Farmece ce are trupul!
Te-nvatai, o toanznantreaga,
Ti-am mai spus qi vara asta
Pentru-a nu qtiu cIta oara,
.57-n grabita primavara,
Amintitu-ti-am i-n vremea
De semanaturi ca-i bine
S6 zidim o casa-ascunsa,
Cu ferestre tainuite,
Ca sa poti acolo tese,
Ca sa-ti scirtiie sub talpa
Cele patru ite late,
Fcira-a te-auzi logodnici,
Pelitorii de prin Suomi."
Pe podea vorbea baiatul,
Spuse aste copila ,sul,
www.dacoromanica.ro
189
"Un sirep nu-i greu s6-1 tainui,
E L4or sa tii ascunsc7
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
C ant Ui
al XX-lea
www.dacoromanica.ro
195
Ce sa mai cintam deacuma,
Veverita de la greaban
Pina-n lungul cozii, insa
N-a putut atinge virful
Inainte de sfirqitul
Lunii ce'i dintii de cazne.
Bolt! ast grozav de mare,
Finlandezul taur straqnic
Din Carelia -1 purtara
Find pe la-a' Pohjei cimpuri;
Sute it tineau de coarne,
Il trageau de nari vreo mie,
Tot tirindu-I cu de-a sila,
Aducindu-I la Pohjola.
Se ducea ast bou incolo
Spre strimtoarea Sariolei
Greu de tot; pa-tea la iarba
Tot pe mlap`ini; atingea, vezi,
Norii-n trecat cu spinarea;
Nu era in partea ceea
Nici-un macelar; n-aflara
Printre toti copiii Pohjei,
In poporul cela mare,
Printre tinerii in floare,
Pe a marilor spinare,
Printre nesfirMe valuri.
Negru om ie1 din unde,
Un viteaz tifni din ape,
Din cel golf intins de mare
Din talazuri necuprinse;
Nu era din cei nalti inset
Nu era chiar tare mare,
Nici din cei mai mici, caci, iata,
In pahar putea sa doarma,
SO stea-n sita in picioare.
batrinul,
Fata roqie ca focul,
Casca pusa-n cap, de piatra;
www.dacoromanica.ro
196
Vita-yi intilni-al ei gide,
Boul finlandez, stapinul,
Dete monstrul peste omul
Ce avea sa mi-1 rapuna.
Cum vazu moyneagul
prada,
De grumaz a inyfacat-o,
Boul in genunchi it puse;
I-a inghesuit batrinzr1
Coastele-n pamint, in Alma.
S-a ales cu mari foloase?
Nu prea mare-a fost clytigzil:
Suta de butoaie came,
De cirnat o sut6 stinjeni,
.5'apte luntri marl de singe,
.5'ase putini de osinza,
Pentru cheful din Pohjola,
La ospilt in Sariola.
www.dacoromanica.ro
197
I 1-a dat in dar lui Kapo,
Chiar pe degete i-1 puse,
Kapo miinile frecat-a,
Amindozia palmi, pe .olduri;
Astfel a venit pe lume
Veverita ceea alba.
Sa dospeasca bautura?
Kalevatar, preafrumoasa,
Cea cu degete dragute,
Fata cea preasprinteioara,
Uptrica la picioare,
Alerga prin incapere,
Pe incheieturi de scinduri,
Tot catind de treburi multe
Intre dorta mindre oale;
0 surcea pe jos zarit-a,
0 a strins cu mare grija.
S-a uitat cu de-amanuntul
Ce-o ajunge surceluta
Asta-n mina mindrei Kapo,
Intre degetele unei
Bune .1 cuminti fecioare?
De i -ac da-o chiar lui Kapo,
Chiar in degetele astei
Bune fi cuminti fecioare?
0 dodu in dar lui Kapo,
Chiar pe degete i-o puse,
Kapo miinile frecat-a,
Anzindort6 palmi pe 4'olduri;
A venit pe lume jderul,
www.dacoromanica.ro
198
A vorsat in palme spuma,
0 dadu in miini lui Kapo,
Chiar pe degetele-acestei
Bune li cuminti fecioare.
Osmotar le-a pus in bere,
Kapo-n berea cea negrie;
Berea n-a dospit, nu dete
Spuma asta bautura.
Osmotar, cea berarita,
Kapo, care fierbe berea,
Prinse-atunci sa chibzulasca:
Ce-ar mai trebui s-aducem
SO s-acreasca berea asta,
SO dospeasca bautura?
Kalevatan preafrumoasa,
Cea cu degete dragule,
Fata cea preasprinteioara,
U,surica la picioare,
Alerga prin incapere,
Pe incheieturi de scirzduri,
Tot catind de &churl multe,
Intre dou6 mindre ogle;
A velzut pe jos pastaie
,P cu grija mare-o strinse.
0 privi cu de-amarzuntul:
Ce-o ajunge din pastaie
In a' mindrei Kapo minuri,
Intre degetele unei
Bune 1 cunzinti fecioare?
De i-a,s da-o chiar ha Kapo,
Chiar in degetele astei
I3une qi cuminti fecioare?
0 &Ulu in dar lui Kapo,
Chiar pe degete i-o puse;
Kapo miinile.frecal-a,
Invatat-a pasaruica,
Arata albinei toate
Cite trebuie sel facet:
In ostrovul de pe valuri,
Pe o stinc6-n marea nalta
Arome0e-acolo-o fata,
Doarme-o filnghie de-aramtl;
Linga ea e-o planta dulce,
larba toata-n mied pe qortu-i;
la pe aripioare miedul,
In manta incarc6-ti mierea
Din luciosul virf al plantei,
Din potirul plantei de-aur;
clipe,
www.dacoromanica.ro
199
Co lo-n pivnita s-o duceti,
www.dacoromanica.ro
200
In sfircit, au fost gatite
Cele piini inalte, fost-a
Framintat tot aluatul;
S-au scurs doar vreo (Jowl clipe,
0 clipita doar trecut-a;
Berea-n vas facuse spume,
A rostit aceste vorbe
Cold-n beciu-i bautura:
"De-ar veni om sa ma beie,
So ma verse pe gitleju-i.
Vreun cintaret mai strafnic,
Ca sa-mi laude taria,
Vrun poet mai de ispravel!"
Cautara cintaretul,
Un poet mai de isprava,
Priceput so spuie versuri,
Povestaf de-aleasa fata;
A venit un sonin sa cinte,
Drept poet s-a dat o ftiuca,
Somnul n-a ftiut sa cinte,
Cintaret n-a Post nici ftiuca;
Somnu-a stat doar gura-casca,
Mult prea rari sint dintii tizzcii.
Cautara cintaretul,
Un poet mai de isprava,
Priceput sa spuie versuri,
Povestaf de-aleasa fata;
Un baiat apoi adus-au,
Drept poet s-a dat copilul,
N-a ftiut sa cinte pruncul,
Nu ftia nici sa graiasca;
Iasi avea legata limba,
Ii era intepenita.
Berea-ameninta acuma,
Se aprinse bautura-n
Butea de stejar cea mare,
Dupa vrana de aranza:
"De nu vrea sa vie nici un
Cintoret mai de isprava,
Un poet de mare vazc7,
Mititica slujnicuta
A grait aceste vorbe:
"De ce nu pe Kaukomieli,
Pe ast Ahti Saarelainen?"
Ci stapina din Pohjola
I-a raspuns in chzpul asta:
"Nu-1 poftesc pe Kaukomieli,
Pe cel hitru Lemminketinen,
Caci e batauy. oriunde,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Ceintul
al XXI-lea
www.dacoromanica.ro
205
Ci stapina din Pohjola,
Baba cea din Sariola,
Se gasea pe-afara, tocmai
Pliny peste cap cu treburi;
Auzi pocnind cu biciul,
Sanie trecind pe larmuri,
Inspre miazazi privit-a
Capul inspre soare-ntoarse;
Incepu sa chibzuiasca:
"Cin' se-apropie de casa,
Tot pIndind cu prevedere?
Nu -i o ceata de razboinici?"
A ieVt sa vada bine,
priveasca mai de-aproape;
AVia nu erau razboinici,
Vornicei erau la mire,
Ginerele chiar la mijloc,
DrziVi multime imprejuru-i.
Ci .slapina din Pohjola,
13aba cea din Sariola,
Pe-al sou ginere vazindu-V,
In a socrului ograda;
Spuse gazda cea din Pohja:
"Hei, to shwa, ce ai leafy,
Lucratorzile cu ziva,
Pune mina pe-arnic7sarul
Ginerelui rneu, r1 tine,
SlobozeVe-i instelata
Frzinle de aceste hamuri
Coperile cu amnia,
De hulube de rachita;
la cu tine armasarul,
Tine -1 binivor de friul
Ce-nfloritu-i cu matase,
De-argintatul lui capastru,
Pe un loc sa se tavale,
Intr-un ,,es cu totul neted,
Pe o nea cazuta proaspat,
www.dacoromanica.ro
206
La belciug de fier; aproape
De cel stilp de lemn cu pete;
Pune-i astui armasar al
Ginerelui, inainte,
Portie de-ovaz bogata,
Portie de otavioarcl,
Portie de fin, mai mare.
Ci, tesala armasarul
Ginerelui, cu un piepten
Fount din os de morsel,
SO nu i se sfarme peril,
Sa nu i se smulga coama;
Tinde zrn scortar cu totul
De argint pe armasarul
Ginerelui, mai aVerne
Un covor tesut de aur;
Un postav mai larg cu ciucuri
cu tivuri de arama.
Porumbeii mei, copii ai
Satului, is sa mi-I duceti
Pe-al meu ginere-n odaie;
Scoateti-va pate:Ina
.57 manzilile va trageti!
Aqteptati, caci vreau
clipa
S ma uit, sa vad de poate
Ginerele men sa intre,
Fara se, se scoata u. a,
Fara-a smulge si pervazul,
Fara s se mai inalte
Birna cea de sus a ufil,
Fara sa se scadc7 pragul,
Sei se scoata vreun perete,
Scl se schimbe temelia.
On is albi ca rufaria!"
Slujnicuta mititicc7,
www.dacoromanica.ro
207
S-ar putea sa-i spurce ochii,
Sa-nnegreasca chipul mindru!
Ad6 un pail mai lute,
Luminari de ceara-aprinse!"
Mititica slujnicuta,
Roaba cea din sat, naimita,
A adus opal, in graba,
Luminari de ceara-aprinse.
Ceara-yi darui lumina,
A lucit opaitul cela,
Ochii mirelui sclipird,
Limpezitu-i-a ci fata
"fatal, veld acuma ochii
Ginerelui, ca la ceilalti.
Ce-a putut s6 spuma
berea,
www.dacoromanica.ro
208
.57 din coastele slabute,
jin
A dr:tat, desfaqurat-a
Toata marea lui ftiinta;
Pina sa se-ncurce vorbe,
Cintecele sd lipseasca,
id-psi:I-or duce stinci, de pietre,
Elefteiele, de nuferi.
A cintat mof
Vainamoinen,
www.dacoromanica.ro
209
Tarcuri de vitei, potice
Tot cu turme coperite,
Vaci de lapte pretutindeni,
Szite vite tot cornute,
Mii de vaci cu tite grele.
Ar cinta cu-ntelepciune,
Ar aduce prin descintec
Blerini de rls, mantale pentru
Preacinstita noastra gazda,
Rochii de postav ar face
Pentru doamna, gospodina,
Cismulite pentru fete,
La feciori, canzeqe roqii.
0, ingaduie, tu, Doamne,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al ,MI-lea
www.dacoromanica.ro
215
Duper ce-au bout in lege
ospatat cu tolii-n
Locuintele Pohjolei,
$7 s-au
Armasaru-yi muycafilul,
Sania -,ci doreyte fata
Te ademenira banii;
Mina lute i-ai Intins -o,
Gata-ai fost sa lei ploconul,
Ca sa-ti viri inelu-n deget,
www.dacoromanica.ro
216
Sa te m4ti prin curti fungi, tarcuri,
Cum fac celelalte fete,
Nu-i yti foc s-atiti in vatra,
Sa-ncalzeiti in fata soba,
Cum vrea socrul tau, stapinzit
Crezi tu, intr-adevar; feat,
Biet copil, to fa inchipui
Ca porneyti door pentru-o noapte
.57 a doua zi devreme
Te intorci acasa iattlyi?
Nu te chid doar pentru-o noapte,
Pentru una, pentru doua,
Pled acolo pentru mull timp;
Ai sa pieri de tot de-aicea;
Te vei duce, hat, departe
De a tatalui tau casa,
Te desparti pe veynicie
De maicula ta; ci, iata,
0 sa-ti Para nrult prea lunga
Curtea asta, prea naft pragut
Cind o scl te- ntorci vrodata,
Pe a' payilor tai urme."
Suspina sarmana fate
Rasufla arnar fecioara
li invalui durerea
Inima fi Ii venira
In ochi lacrimi; spuse aste:
"Da, crczui, yliut-am bine
.Si prepus-ani toata via/a,
Cind creyteam, mi-am zis: "Iir nu
eyti,
Pe ogoarele tatutii,
In a maicii tale rasa;
Ci-i ajunge doarfemeie,
Cind o fi sa pleci cu sobti
Cind pe prag ti-o fi piciorul,
Alt, la petitor in sanie;
Cu o palma-i fi mai mare,
Cu un cap intreg mai nalta.
E ce mi-am voit intruna,
Ce, de rind cre,cteam, dorit-am,
Ce-am visat, ca un an rodnic,
Ca inapoierea verii;
Implinita mi-i dorinta,
Iota clipa despc7rtirii;
Mi-i pe prag arum piciorul,
E in sane si celalt;
Ci cu toate astea nu fthi
Ce schimbari se fac in mine,
Ca nu plec prea multumita,
Ca nu parasesc voioasa
Preafrumoasa locuing
Locuri ce le indragisem
Din copilc7rie Inca;
www.dacoromanica.ro
217
Nu-s eu urza din acele
Ce nurori ajung, pe care
Le aduceti ca pe roabe;
0 fecioara-aya ca mine
Nu traie.yte ca o sluga,
Nu-.yi prea pleaca ea vointa
Sa ramile-n veci supusa;
De mi-ar spune unu-o vorbel
I-ay zvirli indata dozza,
Intristare, nemetetul,
www.dacoromanica.ro
218
Multe-ngrzjorari, naframa,
Framintari, mereu, basmaua
Ce e la parinti o fatef?
Fata-i la tatutu-acasa
www.dacoromanica.ro
219
Ma aduserati pe lame,
Pentru ce ma 1 crescurak,
Ca sa liars -iroaie lacrimi,
Sa flu prada Astor spaime,
Ca sa-ndur aceste chinuri,
SO ma valet de necazuri!
Arfi fort mai bine, maica
Ce-mi daduqi data lapte,
Tu, ce nz-ai hranit la sinzt-ti,
De-nfaFai doar qychioare,
Nu te ingrycz atlta,
Nu mai plinge, fata nictrnii,
N-ai sc7fii nenorocito,
Te-i sinzti cu muft mai bine
Lingo cel ce trage brazde,
Fara sa se mite-ntruna
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XXIII -lea
www.dacoromanica.ro
225
Se cuvine ca mireasa
Sa mai fie indrumata,
Sa se dea povete fetei;
Cine va-ndruma mireasa,
Cine o sa-i deie sfaturi?
Iaca, Osmotaz; vinjoasa,
Kalevataz; mindra fata,
Incepu sa-i dea povete,
Sa arate ea orfanei
Cum va trebui sa umble
Tot mereu cu-ntelepciune,
Ce sa faca sa cistige
Tuturor bunavointa,
Cum sa fie la barbatu-i
Fara gre,,c gi cum s-o aiba
Socrii totdeauna draga.
A rostit aceste vorbe,
A grail In chipul asta:
ca un piron cumnata,
Le aratcl-aceeassi cinste,
Judecala sanatoasa!
Serile cu ochi la pinda
Ca sa nu se sting-opaitul,
Treaza-urechea dimineata,
Ca s-auzi cintind cococul
www.dacoromanica.ro
226
La intliul cucurigu,
Pina not chemari nu scoate;
Vremea-i de sculat cei tineri,
Pentru cei bc7trini de-odihnc7.
Dar cocoqul de 1111 dna
aprinde-o
Flacc7ra, bobita scumpa.
Ia o cremene micuta,
Mai un fir mc7runt de iasca,
Fa sa scapere-o scinteie,
Facia din perete-aprinde,
Du-te, J curat prin grajduri,
Ada-le nutret la vite;
Vaca macterii mai nzuge,
Calul moqului necheaza,
Vaca socrului azvirle,
Muge vreo vitea-a cumnatei
Dup6 cea ce-mparte
Dupei cea ce da trifoiul.
Girbova fugi pe cc7rare,
Indoita niergi prin grajduri;
Da cu drag la vaci nutretul,
Iti hrc7ne4.te mieluseii,
Mai adapa
grindarele marunte;
SO arate cumsecade,
www.dacoromanica.ro
227
Ca-ntr-o buna locuinta.
Prietenc7, asculta bine,
Sa iai seama ce 11-01 spune:
&I nu umbli fora bluza,
Lalaind cind n-ai camaqa,
Ca un jnep ce se-nmladie,
De cirec, un ram mai tina'r.
Ochii marl deschiqi sa-ti
fie,
Trebuie sa bagi de seanza
SO nu te cam prinda lenea,
Nu sta-n pat prea tolanita,
Nu le-ntinde-n afternutu-ti.
De la-arat 41 vine socrul,
Cumnatelul, de prin tarini,
De la munca-n cimp barbatul,
Sotul la taiat de codru,
Ada apa-ntr-o cofita,
Un ftergar le pregatefte,
Tot plecindu-te supusa
Si spunind doar vorbe bune.
Vine maica-ta de-a doua,
Czt vrun coc greu, de faina,
Ieci in curte s-o intimpini,
Te inclina preasupusit
Scoate de sub bratzt-i coqul
Ca sa-1 duci apoi in casa.
De nu poti ghici, de nu .tii
Singurc7 ce fel de munca
Trebuie,cte savir.ita,
De ce lucru e nevoie
Sa te-apuci, intreaba baba:
Pe aici, ce rinduiala
E la tra bi, in casa asta?
Baba-ti va raspundendata,
0 sa-ti spune toate soacra:
Uite, cum se llicra-aicea,
Cum e toata rinduiala:
Macini mai intii faina,
Piatra o invirti cu mina,
leqi afara sa scoti apa,
Prinzi a framinta qi coca;
Mai apoi aduci qi lemne,
Cel cuptor sa se-nfierbinte,
Lasa sa se coaca piinea,
Sa se innegreasca pita;
Tavile apoi le spala,
Curatele .1 covata.
Pliny de insufletire;
Sa nu scape cocoloafe
Ori bucati de mirodenii.
De-i barbinta aplecata
Umfl-o-ndata chiar pe uman
Ia si cofa subsioara,
Iefi mai lute dupa apa,
Tine gingcq barbincioara,
Prinde-o binifor cu batul,
Grabnic te intoarce-acas6,
Ca un vint de primavara;
Nu intirzia pe maluri,
S i la put, nu sta tindala,
Caci si socru-tau va crede,
Ba ft socra-ta-ti va spune
Ca te-i fi uitind la chipu-ti,
Ca ramii anume pentru-a-ti
Adniira in valuri fata,
A te minuna in apa
Din fintina, de frum'setea-ti.
Iar cind mergi la vraf de
lemne,
www.dacoromanica.ro
228
Buturugi sa call mai groase,
Nu dispretui nici una,
Ia si crengile de plop chiar,
Lemnele incet asaza;
Nu le arunca cu zgomot;
0 sa cread-atuncea socrul,
0 sa-ti spuie chiar qi soacra
CO le-azvirli de suparare,
Ca-n minie, tuni si fulgeri.
Cind te duci in magazie
Ca sa cati faina, vezi tu,
SO nu staff un veac acolo,
0 sa cread-atuncea socrul,
0 sa -ti spuie chiar si soacra
CO inzparti Edina pe la
SO nu-nvirti cu o prajina
Nici macar cu o crenguta
Ci, cu miinile, intoarce,
Doar cu pumnii lot frc7nrinta,
FO-ti drum deseori la baie,
SO nu se-nnegreasca hobul,
oaspe,
Nu te supara pe dinsul,
Totdeauna-o casa buna
Mai pastreazd pentru oaspeti
1161ci ce prisosesc, de came,
Ori gustoase bucatele.
Ci-1 pofteste tu, sa fadc7,
www.dacoromanica.ro
229
Dar cind parase.te casa,
Dupe ce ti-a spus si tie
Bun-ramas, is bine seama,
Nu-1 conduce mai departe,
Doara pin' la pragul
Caci s-o supara barbatul,
0 simti jignire sotul.
Ori, cind te va prinde
pofta
De a vizita vro casa,
SO nu iefi fara-nvoire,
Nu te duce mai-nainte
De-a-i inViinta pe-ai casei;
Cind in vizita te afli,
Vorbele iti cintarele:
Nu-ti descrie nicicind casa,
N-o vorbi de razi pe soacra.
Ci, nurori din sal, or zice
Ca si altfel de cunzelre:
Iti dau unt, cam eft, la maicati?
SO nu le raspunzi cam astfel:
Nu-mi da maqtera vreodata.
Spune ca-ti dau unt intruna,
Plin ti-aduce polonicul;
Ast-a.a, macar ca poate
Numai intr-o zi Iii dete
,57 atunci fiindu-i untul
Vechi de ,case luni in capat.
Ci asculta-a' mele spuse,
Sfaturi ce iti dau 9.i-acunza:
Cind ne-i pareisi sala4.ul
Suparat-au hranitoarea,
N-or so mearga in Manala,
Impacati in Tuonela;
PedepseVe crincen Mana,
Tuoni Crunt ii chinuieqte
Suparat-ai hranitoarea?
Suferi cunzplit maicuta,
Cind zacea acolo-n baie,
Alungita pe acele
0 fecioara-i leganata
www.dacoromanica.ro
230
Nora la strain s-ajunga,
Numai roaba la vro soacra.
In alt loc plecai ca nora,
Biet cires, prin parti straine,
Afina, sa fizz strivita,
231
Se gaseau s ma trimita
Tot pe mine sa fac focul,
www.dacoromanica.ro
232
Curelugi facui, de piele,
M-atinui la colt de ziduri,
Agteptai si pe c6rare:
Poate s-o trezi barbatul,
S-o mai domoli mojicul;
Nu se potoli, nici vorba,
Nu se domoli o clip&
Ci, ma prinse-n urma
frigul,
Gardului tot dind tircoale,
Sand intr-una pe sub ziduri,
Agteptind pe dupa ug6;
Incepui atunci sa judec:
Prea mull n -ani s6 pot ranzine
Urii for sa fiu tot tinta,
La batjocura supusa,
In cea haita a lui Lempo,
In a' railor cotloane.
Parasit-am dulcea casa,
Aste scumpe coltigoare;
M-am tot dus, femeie slaba,
Mlagtini, gesuri, strc7b6tut-am,
Toate apele statute;
De al fratelui cimp detei,
Brazil reci imi murnsurard,
Pinii cei stufogi cintar6,
Toate ciorile vorbira,
Cotofenele strigara:
Nu, aicect nu ti-i casa,
Locul nagterii nu-i &sta.
Nu-nzi pasa de aste vorbe,
Am infra! la frate-n curie,
Mi-a spus aste vorbe poarta,
Se jelira gi ogoare:
De ce vii in aste locuri,
Ce-ai mai vrea s6 gtii, sarmano;
Ti-a murit de nzult taicutzd,
El a intrebat strain,
Descusu vizitatoarea:
aDe-unde vii, de peste ape?
Am raspuns cu vorbe limpezi:
(Nu -ti mai recunogti to sora,
Fosta fiica a maicutii?
Amindoi sintem de-o mama,
Leganan de-o pasaruica,
Ne-a clocit aceeagi gisca,
Dintr-un cuib d-ierunci iegir6m.
Plinse fratele atuncea,
Ochii lui varsarcl lacrimi,
Se intoarse spre nevasta,
Spuse dragei lui, incetul:
D6-i surorii s6 manince!
Ci fenzeia cea cu ochii
Batjocoritori luat-a
Varza pregatita, fiarta,
In bucatarie, uite:
Ciinele-i minca grasimea,
li linsese javra sarea,
Negrul chiar luase nzasa.
Se intoarse spre nevasta,
Spuse dragei sale, incetul:
Ada oaspetelui bere!
Ci fenzeia cea cu ochii
Batjocoritori aduse
Musafirului doar apa
Ce nici nu era curata;
spalasera intr-insa
Ochii-a' sale surioare,
Frani-gi curatira minuri.
Ma indepartai de frate,
De-ale nagterii nzeleaguri,
Am pornit pribeaga, biata,
Ca s6 ratacesc departe,
Tarniurile s6 cutreiet;
Sa calatoresc antrum
11
www.dacoromanica.ro
233
Cind sosesc pe cite-o ploaie,
Adapost de frig de-mi caut,
Cind doar chiciura mi-i fusta,
Mi-i sumanul sloi de gheata.
Cind eram mai tinerica
Nu m -a,c fi gIndit o clips,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al ,CWV-lea
www.dacoromanica.ro
239
Fata 141 curzoale rostul,
Datoria de mireasa;
Fratelui, sa-i spun o vorbei,
Sa graiesc cu barbatelul
Multcurata e fecioara,
Stralucele jumatatea-ti
Alba e aici sub scutu-ti,
Mindra e sub ocrotirea-ti,
Ai o fata linga tine
Sprintena, lucind in preajma -ti,
Harnica sa bata griul,
Buna la cositul ierbii,
Agera sa spele straie,
Lute la-ngrijit de rufe,
Dragalagi cind sa toarca,
In puteri sa teasel panuri.
Zgomotul vatalei szina
Ca un cuc pe o colina,
Luneca suveica lute
Ca o helge printre lenzne,
Se invirte teava ca un
Czicuruz de brad in gura
Unei veveriti, in cuibu -i;
Intel, satul nu mai doarme,
In caste/ vegheaza oanteni,
De ast zgornot a! vatalei,
De ast ,ruler a! suveicii.
Mire preafrurnos, bray
tinat;
www.dacoromanica.ro
240
Sa nu-ti duci iubita fata,
Nu-ti purta nevasta scumpa,
Nici nu o tiri prin colturi,
Spre a scotoci unghere;
Niciodata la taicutul,
La batrina ei maicula,
N-a umblat, haihui, prin colturi,
Nici n-a scotocit unghere;
Ci statea tot la fereastra,
Sprinten6-alerga-n odaie,
Seara-n bucuria tatii,
Iar In zori, de dragul mamei.
Nu-i da, mire, piulita,
Astei porumbite pentru
Ca s6 marunteasca stuful,
S6 piseze nie scoarta
Ori sa .faca piini din paie,
Prini de pin ca sa framinte;
Nu se-aduse-n casa tatii,
Nici a maica-sei frumoase,
Singerarita s6 fie
Maruntita-n piulita
Nici pisata nu fu scoarta;
Prini de paie nu facura,
Prini de pin nu framintara.
Du aceasta pasaruica
Tot spre roditoare ampuri,
De secara lazi goleasca,
Orz din capistere scoata,
Piini Waite s6 tot coacci,
Face bere minunata,
Aluat crescut framinte,
Numai pfini de grit.' sa faca.
Mire, frate minunate,
Sa se duci -n magazie;
Mai taia felii de piine,
Grija mai purta de ou6,
Linga putina cu lapte,
Linga butea cea cu bere,
Deschidea-n zori rnagazia,
Seara Inch idea sipetul.
Mire preafrumos, bray,
firkin
De lineal, qi bautura,
Calul o sa ti-1 deshame,
L-or hrani, 1 -or duce-n grajduri,
I-or mai da apoi fi ap6;
Ba i-or pune ,ii tainul
De ovaz, acolo-n iesle.
Nu-nvinovati, vreodata,
Fata asta, pitigoiul,
Ca n-ar fi de vita-aleasa,
Nu-i din casa mai cu stare;
E din vita preaaleasa,
far fanzilia-i e mare;
Banita de bob de sameni,
E un bob de orice ruda,
Banita de in: ajunge
Cite -un fir de fiecare.
Tu, bier mire, to fereqte
241
Iti invata, sot, nevasta,
Iti povatuieqte marul,
SSi
Cite-un an de fiecare
Loc: un an cu vorba numai,
In al doilea an facindu-i
Semn cu ochii; in al treilea,
Doar ceilcind putin picioru-i.
De s-arata nesupusa,
De nu vrea de loc s-asculte,
Trestii is din mil de snzircuri,
Lujer din livezi, de coada
Calulzti, sa-nveli solia
In al patrulea an, astfel:
Mi4-ca zqurel cu-un plier
Varga ce o ai, de coada
Calului, invirte-un lujer
Lung de papura, dal; Inca,
N-alerga la bici, n-o bate
Cu vreo fringhie ori joardei.
De s-aratei nesupusa,
De nu vrea de loc s-asculte,
Taie-o varga din padure,
O creng-zttei de ntesteacein,
mult,
0 crengula de mesteacan
www.dacoromanica.ro
242
Gol paharul despartirii-i,
Fu de-acum pe gIt zvirlita
Berea asta a plecarii;
Sanii le is Intoarse:
Colo-i partea dinainte,
Ici, cea dinapoi; e-aleituri
.ura, de asemeni, grajdul.
Cind imi iau acum adio,
Cind pornesc, nenorocita,
Cum ma voi pMti de-al mamei
Lapte ce I -am supt odata
,P de bunatatea tatii,
De a fratelui iubire
ySi de dragostea surorii?
Multumescu-ti tie, rata,
Pentru hrana ce mi-ai dat-o,
Pentru orice mincarica,
Pentrzt cele mai gustoase
Bucatele-ntinse nue!
Multumescu-ti tie, mama,
Ca ti-ai leganat copilul,
Ca ti-ai Ingrijit micuta,
Ca m-ai alaptat la sinu-ti!
Multumescu-ti tie, frate,
Tie, buna surioara;
Inzi binecuvint familia,
Pe pricteni din junie,
Cu care-am trait pe vrernuri,
Am crescut odata mare.
Te fereste, draga tata,
Si tu mania, purzzri blinda,
.familia mea mare,
Stralucite rubedenii,
sa v-apace szipararea,
Sa cadeti in grele chinuri
Ca ma duc in WO casa,
Ca-n alt neam, de- acuma, intro!
Soarele ceresc, scinteie,
Luna Donmului stralzice
Si prin partile acelea,
Stelele sclipesc V-acolo,
Ursa Mare-arata drumul
Mai departe prin vazduhuri
Ca de-altmiteri, jos, in lume,
Ca pe-a' tatalui salayuri,
Pe-a copilariei easel
Iata, parasesc acuma
Locuinta preaiubita,
Sala asta ridicata
De taicutul meu, sala4.ul
Primitor al maicii mele;
Las V mlaqtini, las qi cimpuri,
Las ograda mea ierboasa,
Las a' mele lacuri linzpezi,
Las a' mele scumpe tarrnuri
Pentru-a se scalda acolo
www.dacoromanica.ro
243
In a' iernii preareci tarcuri;
Dinsa ma va recunocute
Fiica-acestor dragi parninturi.
Calul cel batrin al tatii,
Ce-1 grijeanz in tinerele,
Il hraneam, fetita Inca,
Firiloarelor de iarba,
Corciurilor de rachita,
Birnelor de pin; voi, frunze
De anin, coji de mesteacan!"
Ci fierarul Ilmarinen
Ale Pohjei curti lasat-a,
Au cintat copiii astfel;
Inceput-au ei sa spuie:
"Neagra pa.vare zburai-a,
A plutit in larg de codri,
Ne-a rapit ratoiul nostru,
Ne-a ademenit bobita,
Marul nostru drag luat-a,
Inhatat-a peVorztl;
Cu banuti a pacalit-o,
Cu argint a fermecat-o;
Cine ne-o-ndruma de-acuma
Sa mai scoatem apa, in
Ne va duce inspre fluviu?
Nemgcate-or sta cofeie,
N-or mai pirii gateje,
Nu s-or mai spala podele,
Nu s-or nzatura nici aril,
Buze-or fi la cant, murdare,
Inegri-s-or torti la ogle!"
Ci fierarul Ilmarinen
Insotit de nevestica,
Se Linea, in goana mare,
Tot pe maluri de-a' Pohjolei,
Prin strimtori de mied, pe isttnzzri,
Pe coline nisipoase;
Vijiie grozav prundi,vul,
www.dacoromanica.ro
244
Se tot leagana in clinchet
Zurgalaii de aroma,
Pe cind fuge calul strapiic,
Fruntea ceea instelata.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al ,OCV-lea
www.dacoromanica.ro
249
AVeptau de multi vreme,
Tot nadajduiau fierbinte
Ca sosi-va nevestica-n
Case le lui Ilmarinen;
Se muiau de veghe ochii
Batrineilor la geanzuri,
spune
Buna dimineata, uite,
Poveste-te-a' tale fapte:
U.urel calatorit-ai?
Ai ramas intreg zdravan,
Cind nzergeai in drum spre socru,
www.dacoromanica.ro
250
Zidul cel din tei al soacrei
5S7 a socrului tau easel;
www.dacoromanica.ro
251
Te salut, fopron, cu lumea-ti,
Lunga strealna cu oaspeti;
Tinda tu, cga de plina,
Pod de scoarta, cu norodu -ti,
Larga sala, cu ai tai oanzeni,
Sute scinduri, cu multimea,
Luna, rege, salutare,
Tineret, noroc qi tie!
Nu s-a mai vazut, nici ieri chiar;
0-mbulzeala-aqa de mare,
0 nzultime mai mareata.
Mire, frate minunate,
Repede ridica-i aste
Ro ,ci broboade de pe fata,
li desprinde sr aceste
Mari mafratne de matase,
Sa ne-areiti fi noua helgea,
Ca o cioara-i de pe
Ca o farca de pe garduri,
O momiie-i de prin tarini,
Neagra pasare din lanuri!
Ce-a facut Intreaga viata?
Dara in trecuta vara?
N-a-mpletit nici o manuqa,
N-a-nceput ciorap, acolo!
Vine, vezi, cu mina goalc7,
De o zi venit pe lume!
E preavrednica .femeia,
Este pe-ale ei nteleaguri,
Cea mai buna dintre toate!
E ca afina cea coapta,
Ca o fraga de pe dealuri,
Cum e cucul pe o creang6,
Ca-n scorns o pasarica,
Ca o pana-ntr-un mesteacan,
Un piept alb, sus, intr-un gladiq.
Uite n-ai sa vezi, nici
vorba,
In Germania intreaga,
In Estonia, fecioara
Mai frumoasa ca aceasta,
Draga ca gi porumbita,
Cu-un obraz azt de mindru,
Cu o lap mai rotunda,
Cu albeata astor brate,
Cu-ndoitu-i git sub fire.
N-a venit cu mina goala,
Uite, mindre piei aduce,
Manta, sa ne daruiasca,
Si postav mai Bros, de strafe.
Are Inca multe lucruri,
Ce din fusul ei iefira;
Sculuri cu-a ei furca toarse,
Munca actor degetele,
Minunate rochii albe,
Date iarna, in lele,
Primavara-apoi, albite
Si uscate-n luni de vara;
Uite, are qi cearceafuri,
Bune 1-n fir lung urzite,
Perne bine infundate
.57 cu Una si cu pene,
Are unduioase valuri
De matase sclipitoare,
Mari covoare, tot de Una.
0, preablinda fetgoara,
www.dacoromanica.ro
252
Nevestica multfrumoasa,
Vietuiai cu cinste-acasa,
Linga tatal tau, ca fata,
Vei trai cinstit ca nora
In a sotului tau nasal
Nu mai plinge de peacuma,
Nu te teme de necazuri;
Doar nu vii aici in mlaVini,
Doar nu cazi aici in .yanturi;
Copilapi-s ca ti fratii,
Ca surorile-s fetite.
Daca te apuca-o pofia,
Cind ai vrea, de pilda, pele,
Ca cel pries, cindva, de tatal,
Ori ierunci de frate- aduse,
SO nu ceri de la cumnatu-ti,
Si nici socrului nu-i cere;
Spune sotului, acelui
Care te-a adus cu dinsul;
Nit -i o fiara-n patru labe
Prin pachiri, nici zburaloare
In vazduh, cu dozza aripi,
Nu-s in fund de marl nici cirduri
Dc peii repezi sa nu-i poata
Prinde sotztl, sa nu-i poata
Prinde qi aduce tie.
Bine-i de fenzei aicea,
Mindru-o duce gainzqa:
ti alta,
Ce era de griu facuta.
Hrand cit pofteai, prea-
Se gasea pe-ndestulate
De bout gi de mincare
In castroane de lemn rolu,
In marele strachini pline,
Se gaseau placinte groase
SO le tai tot bucatele,
Hrinci de piine cu unt unse
SO be foci mici felioare,
Cu cutite argintate,
Cu bricege lungi de aur:
Berea curge neplatita,
Mierea e necumparata,
De prin.vilf de birne berea,
Mied din inimi de grindare;
Berea ii spala pe buze,
Ii schimba la mince, 'Medd.
Cine-o fi deci povestayul,
Cintaretul cel destoinic?
Mopil vajnic Vainamoinen,
Cintaret din vepzicie;
Incepu chiar el sa cinte,
Se-apuca de lucrul lista
Al cintatului; deodata
Intona a' sale versuri,
Iata, ce a spas atuncea:
"Frail preadragi, preabuni
prieteni,
Frati in meqtequgul vorbei,
Cu-ale graiului mari haruri,
www.dacoromanica.ro
253
Ascultati ce va voi spune:
Rar stau g4te fata-n fata,
Ochi in ochi, rat; surioare,
Nu stau doi cumetri-alaturi,
Brat la brat, feciori de-un tata,
Pe-ale noastre triste locuri,
In saraca-ne Pohjola.
Vom incepe deci cintarea,
Ne vom apuca de antec:
Viersul Vie sa doineasca,
Cucul, ca sa strige-ntruna,
Sinetat; ca sa vopseasca,
Kankahatat; ca sa tese.
57-ai Laponiei fii cinta,
A 'trot de la cire-ii
Cei salbatici scoarter multa;
Mu.chi, din mlaVini tn4catoare.
5'i-a zidit gospodaria
Cu aleasa nzaiestrie,
gazda
Prieteni multi primi acasa:
Cintareti duium pe Mita,
Oatneni veseli la ferestre,
Barzi pe laita de la soba,
Povestaqii pe podele,
Linga zid ascultatorii,
Prin ocoale plimbaretii,
Haimanale pe la garduri,
far hoinarii pe ogoare.
Multutnit-am pina-acuma
Doar stapinului; e rindul
Dumisale-acum, stapInei!
www.dacoromanica.ro
254
Ea, door, pregclti mincarea,
Ea Manse lunga masa.
A-mbracat cumatru-o
lungcl
peste
Pletele-i cu bucle de-aun
.P-a-ndesat pe cea barbufei
Cu .uvifele de can;
Co.cogeamite caciula,
www.dacoromanica.ro
255
Au luat preafericita
De pe apele Vienei,
Linga-un sin intins de mare.
Nu, nu-i asta adevarul,
Nu-i oya chiar qtirea asta;
Ea era-n livada fraga,
Afina prin nalte ierburi,
Iarba matasoasa-n cimpuri,
In final o floare de-aur;
Au gasit pe-aici cumatra,
Au luat pe fericita.
Are-o gura dragala6
Ca un fus de prin Finlanda,
Ochii-i and ca note stele;
Timple-s: ca pe mare, luna.
La grumaz cumatra
poarta
0 tarie ca la tineri;
Toata lumea e-mbracata
Ca padurea-n promoroac6;
Jos e roqu cum is zorii;
Sus, ca stralucirea zilei.
leftin fu acum argintul,
Aurul u-or se dete;
Bani destui prin buzunare,
A adus un codru-albastru,
Un stejar in codru, neted,
Potrivit scortz4. de-asemeni,
Sanie alcatuit-a:
www.dacoromanica.ro
256
,,Si -a taiat talpi indoite,
Mai gasit-a lemn de oi41e,
Imbinat -a qi hulube,
Noucl sanie-njghebat-a,
Str Inse scindurile lazii,
,P-a-nhamat apoi 4.i minzul,
Puse roibu-n fats saniei,
Se-c4eza in fund pe scinduri,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XXVI -lea
www.dacoromanica.ro
261
Ahti locuia-n ostrovu-i,
Tot in golful Kaukoniemi,
Se-ndeletnicea cu-aratul,
Brazde lungi tragea pe-ogoare,
Tot la pindc7 cu urechea,
Lemminkainen
Pregc7ti in graba masa,
Sa imbuce flaminzitul,
Sa infulece cu poll&
incalzit-a scaldatoarea,
Rindui in baie, toate.
A venit in scaldatoare,
S-a spalat, el, cintezoiul,
Se facu indata ferche.;
Ca un viyf de in e capul,
Gitul e curat qi proaspat.
Se irztoarse-apoi in casts
Si vorbi in chipul asta:
"0, maicuta, du-te jute -n
Magazia de pe calnic,
Ada-mi straiele mai bune,
Iar60 vru ea sa -1
opreasca
Maica cea-a lui Lemminkainen:
"Bier copil, nu merge-acolo,
La serbarile din Pohja!
Drumu-i plin de taine multe,
Calea-i cu minuni ciudate:
Te-ameninta trei primejdii,
Pe barbed trei morti 1-a,steapt6!"
Ci vorbit-a Lemminkciinerz
www.dacoromanica.ro
262
Pe-un viteaz nu -1 mifca astea,
Nicidecum nu -1 inspaiminta;
A.c dori, cu toate astea,
Vreau sa aflu de la tine
Ce primejdie-i intiia,
Cea dintii cea din urmei."
Lernminkeiinen,
Batrinica-cqa raspunse:
"Eu ti-oi spune ce primejdii
Cu adevarat te-afteapta;
ySi aceasta nu chiar dupa
Onzeneasca-ntelepcizzne;
In cascadef-o stincei-n.11acari,
Pe acel ce vine-aicea."
Preafrumosul Kaukomieli:
"Asta-i moarte muiereasca,
Nu e de viteaz, sfir,Fitul;
Voi gasi o iscusinta,
Voi vraji oi'n de zapada,
Vreun viteaz, cumva, de gheata;
Mai o zi calatori-vei
Si a doua zi intreagel;
Groapa plina cu jaratic
O sa intilneVi in tale,
Inspre rasefrit intinsa,
Lunga mult spre miazanoapte;
Plina e cu pietre -n flacari
cu stinci ce and Intruna;
Sute au cazut intr-insa,
Mii de oameni inghitit-a;
Oameni sate cu-a' !or sabii,
Mii de armasari ca fierul."
ul,
263
Trei vraji tare-ngrozitoare,
Trei morti ce pindeau viteazul;
Cind o fi s-ajungi la tinta
Intimplari vor fl mai rele:
O sa to mai duci oleaca
Si-i sosi in curtea Pohjei;
Gardu-i faurit din fier doer);
Tarcul tot e din amnia;
Din pamint ci pin' la ceruri,
De la ceruri jos, in huma;
Sulite is toti taru#i,
Rime mari is toti razlogii,
Ginjuri: scerpi is fi qopirle;
Cozile se mi.c6-n vole,
Capetele se indoaie,
Guri cascate ameninta,
Guri afara, cozi inuntru,
Sint alti viermi, pe jos,
In gospodaria ceea!"
I-a vorbit atunci maicuta:
"Sa nu intri niciodata,
Biet copil, in casa Pohjei,
In salcqul Sariolei!
Spade au la ,sold barbatii,
Arme de razboi, vitejii;
I-a innebunit betia:
Au Mut grozav, cunzplitii:
Ai sa nzori de-a for cintare,
Sub a' for lungi spade lucii,
I-au vraiit pe cei mai vrednici,
Fermecat-au pe barbatii
Cei nzai buni 1 mai destoinici."
Ci vorbit-a Lemminkainen,
Preafrumosul Kaukomieli:
"Doar trail fi altadat-n
Locuintele din Pohja;
Nu ma farmeca laponul,
Nici chiar insuqi Turjalainen.
Oi vraji pe toti laponii;
O sa rid de Turjalainen;
Vraja umerii-o sa-i taie,
Vorbele-n barbie-or trece,
I-or taia al bluzei guler;
Osul pieptului i-or sparge."
I -a mai spas atunci
maiczita:
"Biet, tot la trecut ti-i gindul,
mzillime,
vipere, lalazuri,
Nalta limbi plieratoare,
Bat merou din cozi pamintul,
Unu-i mai grozav ca ceilalti;
Sta intins in fata porta,
Mull nzai lung decd e birna,
Mull nzai gros ca stilpul
ySerpi -i
Czivintat-a Lenzminkainen,
Preafrumosul Kaukomieli:
'Moarte de copil, aceasta-i,
Nu e de viteaz, sfir,citul;
.57iu a flacarilor vraja,
Pot sa them cind vreau vapaia;
.57 pc viernzi indupleca-voi,
www.dacoromanica.ro
264
De-un razboi, de veri vreo qapte; Da, spunea un brat, nu, altul:
Un viteaz nu baga-n seama,
Degetele-I Impingeau tot;
S-a pornit precum volt -a;
Nu i-i frica doar de-atita;
Ada-mi bluza de razboaie,
A luat in pieptu-i drumul.
Straiele mai vechi de lupta!
Maica-si sfatui feciorul,
Spada tatalui lua-voi,
I-a dat fiului de grija
0 sa -i caut fierul mindru;
Lingo u0, chiar sub birna,
Multa vreme-n frig statut-a
Sand acolo lingo sob&
Intr-un loc, in intuneric;
"Drag copil al meu, to singur
Plinse farcl incetare
Feciora., tu, unic reazim;
Duper- cel care-a purtat-o!"
De-i lua la mese parte
Bluza de razboi primit-a,
Daces -ai merge oriqiunde,
Straiele mai vechi de lupta;
Sa bei junzatat' de vadra,
Spada veprica a tatii,
Partea doar de sus a cupei,
Ce-i tinu tovaraVe;
Lases altora cealalta,
Drept In birna-a implintat-o;
Da-le railor jumate;
I s-a-ncovoiat in mina
E un vierme acolo-n vadra,
Sabia ca virful unui
E o larva-n fiindul cupei!"
Nalt scoru,s, ca jnepul tinar;
Ea 1-i sfatui feciorul,
Spuse - atuncea Lemminkainen:
L-a-narmat cu-nvateiminte
"Nu e nimeni in Pohjola,
Pe ogot; departe, colo,
Unul nu-i in Sariola,
Lingo gardul cel din capat:
Sa masoare spada asta,
"De iei parte la ospete,
Sabia-mi sa o priveasca!"
.Sa to -aqezi pe lanes doara,
I,ci desprinse arbaleta;
Pe o jumatat' din locu-ti,
,57-0 scos arcul lui cel tare
Fa un pas pe jumatate,
Dintr-un cui de lemn fi, iata,
Lases altora cealalta,
Vorbele ce-a spus atuncea:
Partea rea, la raj, o lases,
"L-oi nunzi barbat puternic,
Om to -arati civet, doar astfel,
De viteaz voi tine onzul,
0 sa fii viteaz, in stare
C.Ire-o sa-mi intincla arcul,
Sa tii piept in vii dezbateri.
Ce-o sa-ndoaie arbaleta
Sa iei din incurcatura
Co/o-n case /c din Pohja,
Intre marl viteji, in cercul
Locuinti din .S'ariola!"
Oanienilor de i.sprava!"
Ci, atuncea,
Ci pornit-a Lemminkainen
Lernminkainen
Aqezat frztmos in sanie,
Cel zanatic, Kaukomieli,
.57,1 piqcat cu biciul calul,
Bluza de razboi i,S1 puse,
Cu bicizqca cea cu perle;
Straiele mai vechi luat-a;
Prinse calul sa alerge,
Spuse aste roabei sale:
Arrizasaru-n fuga mare.
"Hei, tu, roaba cumparata,
A calatorit oleaca,
Slujnicula, tu, rzaimita,
Doar o clipa-ndelungata;
Calul de razboi gatele-mi,
A vazut ,coco0 de munte,
Armasaru-nhanza grabnic:
Au zburat cocoqi de munte,
Merg spre-ospatul uncle gloata
Ridicatu -s -au In fate,
A lui Lempo chefuie-te!"
Calului ce galopeaza.
A ielt in curie roaba
Smoc de fulgi ramase-n
Cea umila si supusa,
urrna,
Inharnat-a minzul stra.ynic,
Au lased un vraf de pone;
Nzinzaiflacari, la trasura;
Ci le strinse Lemminkeiinen,
Spuse-apoi cind se intoarse:
Le viri in buzunaru-i;
"Mi-am indeplinit treb'foara,
Cine file ce-o sa vino,
Pregatit-am calul mindru,
Ce s-o intimpla in cale;
Inhamat-am nzinzul nobil!"
Au doar toate pre( in cases,
Cind era el sa porneasca, Bune-s toate la nevoie.
Lemminkeiinen cel zanatic,
.57-a urmat 'nainte calea,
www.dacoromanica.ro
265
0 intinse o bucata,
A zvicnit in laturi calul,
S-a Infiorat urechea.
Ci, atuncea Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli,
Jos din sanie se dete,
Se pleca sa vada bine;
Totul cum i-a spus maicuta,
Ce i-a prorocit batrina;
Se-ntindea un fluviu-n flacari,
Calului ii sta-nainte;
In cel riu, cascada-n flacari,
In cascada, -un stei in flacari,
Iar pe stei, o stinca-n flacari,
Pe cea stinca,-un .oini de flacari;
Clocotesc vapai in gitu-i,
Foc ii curge tot din pliscu-i;
Penele Ii sint ca jarul,
Ii lot scinteiaza-n aer
266
A trecut prin locul cela,
A sfircit qi ziva-a doua.
Si-a piqcat cu biciul calul,
Cu biciuqca cea de perle,
Prinse calul sa alerge,
0 intinse arnzasarul.
Merse-o leghe, qi mai una,
Alergat-a mai oleaca,
Lemminkainen,
Nu, sa-1 biruie nevoia;
Scoase -al lui cutit din teaca,
V.ierme ca qi Tuonela,
www.dacoromanica.ro
267
Tot in balarii te-nfunda,
Du-te qi te-ascunde colo
Sub licheni, te tot strecoara
Ca un dup zr.or de lines,
Aratate de batrina;
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Daca nu m-asculti pe mine,
Daca nu ma la41 in pace,
In dureri o sa te umfli,
0 sa te ingro# in chinuri,
0 sa te despici in dozia,
www.dacoromanica.ro
268
La ospatul mare-al Pohjei,
La cel neam vInjos de-acolo!"
Viermele pleca atuncea,
Depc7rtatu-s-a de-acolo
Monstrul c7sti cu ochii sure,
Se -ndor cyst carpe mare,
Se Intinse in tot lungul
So se ducei Lemminkeiinen
La ospefful Pohjei, pe la
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XXVII-lea
www.dacoromanica.ro
273
Iata ca 1-am dus pe
Kauko,
insotitu-l-am pe Ahti
Prin tot felul de primejdii,
Chiar din fata gurii mortii,
Tocrnai pine In Pohjola,
La ospatul cela tainic;
Ar mai trebui acuma
Scl mai spun cum Lemminkainen,
Minunatul Kaukomieli,
A ajuns la curti din Pohja-n
Casa cea din Sariola,
Fat-el-a fi poftit la nunta,
Fara de in,stiintare.
Hitrul nostru
Lemminkainen,
Ast cumatru tare vesel,
Cum ajunse-n case, iaca,
S-a infipt acolo-n sala;
Au trosnit duyumele,
Casa cea de brad visit -a.
Lemnzinkainen cel zanatic
A grail, pe urma, astfel:
'Ma saint ca doar sosit-am!
Va saint pe voi cei'care,
Preafrunios ma salutarati!
'lei, stilpine din Pohjola,
Orz e pentru armasaru-mi,
Pentru un viteaz, e bere?"
Ci stapinul din Pohjola,
Cel din capul lungii mese,
Prinse-atuncea sa-i raspunda,
Iata vorbele ce spuse:
"S -o gasi-n gospodarie
0 livada pentru calu-ti;
N-o sa te goneasca nimeni
De te porti mai blind, stInd colo
Linga pragul oclaitii,
Colo sub grindarul uyii,
Intre dona oale negre,
Ling6 cele trei marl cztie."
Lemminkainen cel zanatic
Flutura barbuta-i neagra,
Barba cum e ceildaruya;
A rostit aceste vorbe:
"Pentru Lempo-o fi chiar bine
Daccl-o sta la prgul tisk
Sa va scoatc7 si funingini
Sa va scuture yi praful!
Nicicind bravul meu parinte,
El, viteazul, n-a stat colo
Intre cele dozul locuri,
Sub cea grindc7 de la uya;
Loc era fi pentru dInsul,
Loc avea qi armasarul;
El gasea curat.4 sala,
capul,
Lemminkainen cel zanatic,
www.dacoromanica.ro
274
Altii nzai putin adus-au,
Orz cit Inceipea in mina;
Eu cu mutt mai mult iti detei,
Ti-1 incredintai in baniti,
Orz, ce -1 semanai pe vremuri,
Boabe ce le-avui culese
Dc pe lanurile mele.
N-a,7 fi eu Lemminkeiinen,
Oaspete vestit in lume,
De nu all aduce bere
Si la foc n-ati pune oaI6,
De scirboasc7 bautura.
Su se-ntreme Lemminkainen,
Sa -fi nzai potoleasca setea;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Ii fi om erqa de vrednic
Ca s6 bei gustoasa bere,
Ci Muhl va fi berea,
Jos zvirlita ram64.ita
Cu ast deget Ara nume,
Doar cu degetu-mi cal mare
De la mina mea cea stinga."
Scotoci in buzunaru-i.
A cc:Vat in pungulita,
Scoase-un cirliga,s. din punga,
www.dacoromanica.ro
275
"laced, poll sO bei Intruna
Ci lunganul Pohjolainen
A facut atunci un cline
Cu-o barbie tare strimba,
Ca so rupa iepziracul,
Pe Os! ochi-chiorly s6-I sfarme.
lute-aduse-o veverita
Lemminkeiinen cel zanatic
Ca sy5 sara pe grindare
i sel latre javra ceea.
Ci lunganul Pohjolainen
A intruchipat Indata-un
www.dacoromanica.ro
276
Ci stapinul cel din Pohja
Inceput -a cu puterea
Toata-a bratului s-atace;
sute,
www.dacoromanica.ro
277
Luptatori theme -n desantec,
Multi refzboinici, toti cu arme,
Sute de ostafi cu sabii,
Mii de sulita0 sc1-1 piarda
Pe list Lemminkainen, pentru
GItul lui Kaukomieli.
Vremea e acum sa piece;
lata, clipa despartirii;
Greu i-o fi s zaboveasca,
I-o fi tare anevoie
Scl stew tinarului Ahti,
Sa ramIna Lemminkainen,
La ospatul Pohjolei,
Masa tainica-a multimii.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
at XXVIII -lea
www.dacoromanica.ro
283
Ahti Saarelainen asta,
Lemminkainen cel zanatic,
Trebut s se gindeasca,
Sa-yi is lute talpayita,
Ca s-o ytearga mai degraba
Din Pohjola-n- tunecoasa,
In curind ajunse-acasa
Lingo draga lui mc7icuta,
Cucerita de tc7icutul,
www.dacoromanica.ro
284
Ce min caii: pe barbatii
Cu-ai for mirzji, si pe vitejii
Cu-armasarii lor, cu totul!"
Maica lui vorbit-a astfel:
"De ce asta suparare?
De ce inima ti-i neagra
De la-ntoarcerea din Pohja?
Te-au batjocorit neveste,
Te luara-n ris codane?
Daca te batjocorira
Niscaiva neveste, dace
Ti-au facia in ciuda fete,
Le-i impunge to cu glunia
Mai tirzizi, li-i face, iaca,
In necaz, in alta parte!"
Ii raspunse Lemminkainen:
"Maica, ce m-ai dus in pintec,
De-ar fi ris muieri de mine,
M-ar fi-mpuns din vorba fete,
Le faceam de ris pe gazde,
Le batjocoream pe fete;
Aq fi ris atunci de mai mult
De o suta de neveste,
De o mie de mirese!"
Spuse maica aste vorbe:
"Ce ti s-a-ntimplat, baiete?
Vreo niir,une poate-n timpul
Cit slatut-ai in Pol!jola?
Ori minc:ai treand masura,
Ai bout cant mull nainte
De a merge la cu/care,
Aducindu-ti vise rele?"
Lemminkainen cel zanatic
A raspuns atuncea asVeel:
"Babele sa tot ghiceasca
Vi sele din timpul noptii!
Imi qtiu visele de noapte,
Visele de zi, mai bine!
Mania pzine-n traista hranei,
Umple alta cu faina,
Sare leaga-mi intr-o cirpd;
Trebuie so plec acuma
Sa calatoresc departe
De aceasta scumpa casa,
De moqia asta mind?*
Oameni lustru-V dau la sabii,
Isi ascut acum qi suliti."
Maica-sa a spus o vorba,
Ea ce suferi, graft-a:
"De ce lustru-qi dau la sabii,
1st ascut acum gi suliti?"
Ci vorbit-a Lemminkainer,
Cel zernatic, Kaukomieli:
"Iii dau lustru-acum la sabii,
I,ci ascut acum qi suliti,
Capu-mi trist sa mi-1 rapuna,
Preaadeseori fi pinul
De pe deal e dat taierii
Ca sa-.. i faca omul laturi,
www.dacoromanica.ro
285
Tabari-va aspra soartd
Ca IltUl
al XMX-lea
www.dacoromanica.ro
289
Lemminkainen cel zanatic,
Kaukomieli cel mindru,
Iqi umplu cu hrana traista,
,57-a pus unt de vara-n lada;
Un an bun sal tot manince,
Came de purcel, pe-al doilea,
290
"Este-un loc pe-ostrovul asta,
Palma de pamint, pe-aicea,
Onz marunt spre a ascunde,
Un om slab sa se cam piarda,
Undeva, cit mai departe
De ingrozitorul vuiet
Al razboiului, departe
De-orice zanganit de sabii?"
Ale insulei fecioare
Astfel au vorbit, raspuns-au:
"Este -un loc pe-ostrovul asta,
Palma de pamint pe-aicea,
Om marunt spre a ascunde,
Un om slab s6 se tot piardc7;
Doar avenz castele multe
.P ',arrant, cit vezi cu ochii,
Ce-ar putea, da, sa primeasca,
Sute de viteji, ba mai mull,
Mii 4i mil de marl razboinici."
Lemminkainen cel zanatic
A grad in chipul asta:
"Este-un loc pe-ostrovul asta,
Vreo dumbrava de mesteceni,
Petic de pamint pe-aicea,
Ca s6 pot cumva sa-1 curat,
Sei-1 prefac ogor de roada?"
Ale insulei.fecioare
Astfel au vorbit, raspuns.-au:
"Nu e loc pe-ostrovul asta,
Palma de ',arrant pe-aicea,
Nici un pogona,c sa-1 cureti,
Sc7-1 prefaci ogor de road6;
Impala e-ntreg panzintul,
Tarinele-s masurate,
P. livezi zvirlira sartii,
Pentru cimp se judecara."
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Este-un loc pe-ostrovul asta,
Palma de panzint pe-aicea,
Ca s6-mi cent a' nzele cinturi,
Cintecele lungi sa depan?
Vorbele-mi se moaie-n gura,
Printre dinti mi se strecoara.
Ale insulei fecioare
Astfel au vorbit, raspuns-au:
"Este -un loc pe-ostrovul asta,
Palma de panzint pe-aicea,
Ca sa -ti cinti a' tale cinturi,
Mindrele cintari s6 depeni;
Ca .5-6 zburzi mai sent dumbrave,
Arii ca s6 tragi gi dantztri."
www.dacoromanica.ro
291
Cani cu mied, inalte strachini
Incarcate cu mincaruri,
Cefti unzplute pinla margini;
Vedre se dadeau de bere,
Mied se aducea-n ulcioare;
Prisosea pe masa untul
cioltane de port, grase,
Sc7 se dreaga Lemminkeiinen
Spre-a-1 cinsti pe Kaukonzieli.
Un pumnal de-argint
primit-a,
A adus cutite de-aur;
A mincat apoi in voie,
Saturatu-s-a de bere.
Lemminkeiinen cel zanatic
Prinse- atunci sa umble-n sate
Pe la .ezatori de fete,
La petrecerile date
De cosifele-mpletite;
De-ntorcea el capu-i nzindru,
Plescaia si sarutarea,
Pretutindenea pe uncle
Mina-1 Intindea, indata
I-o .s.tringeau Incet qi gingc4;
Alerga la intimplare
Noaptea-n tainuite locuri,
Ca n-aflai un sat s n-aiba
Cel putin vreo zece case;
Nu aflai vreo casa fara
Cel putin vreo zece fete;
Nu era in casa-o fata,
Vreo copila chiat; cu care
Sa nu fi-nzpartit el patul,
Ale carei brace dalbe,
El sa nu le vlaguiasca.
Cunoscut-a pe acolo
Mii logodnice, dormit-a
Linga sure vacluvioare;
N-ai fi numeirat vreo cloud
Din vreo zece, trei din suta,
Fete-mari de el neatinse,
Vadztve neademenite.
Lemminkdinen cel zanatic
292
Se-ndrepta spre port, indata,
Inspre luntrea lui, fugit-a;
Barca ii fusese arsa,
Prefacuta in cenu.a.
Ci sitnti venind pierzarea,
A-nteles ca-1 ameninta
0 prinzejdie grozava;
Prinse-a-alcatui o barca,
A-qi croi o nova noua
Cu vintrele la catarturi.
N-avea me-terul nici
lemne,
In saracele bordeie,
In murdare locuinte."
Ale insulei fecioare
Plins-au mult; au fost nzihnite
Fetele din capul cela:
"De ce pleci, o, Lenzminkeiinen,
0 impinsera talazuri
Pe spinarea marii lucii,
Mai departe, in mijlocul
Valurilor nesfirvite;
Bietele se-opreau pe maluri,
Sus, pe stinci plingeazt fecioare,
Strap-tic se jeleau, acolo,
A.ezatu7s-a la cirma:
Capu-n jos, mihnit in suflet,
Pariisitele neveste.
Plins-au din ostrov
Cu caciula intr-o parte,
Ca n-o merge nopti de-acunza,
fecioare;
Tare mult se intristara
N-o sa-41 mai petreaca zile
Cit vazura-a' navei pinze,
Pe la mari serbari de fete,
La petrecerile date
Cit nzai deslzgira inca,
De cositele-mpletite.
Ciocul cel defier al luntrii;
Ci vorbit-a Lemminkainen Nu plingeau acele pinze,
Cel zanatic, Kaukomieli:
Nu jeleau, nici vorba, ciocul,
"Fu nevoie, vezi, sa piece
Ci pe omul sub vintrele,
Bietul tlnar, sa o qtearga
Pe flacau, la ciocul navei.
Hat, departe de-aste case,
Ci a plins .Ii
De serbari de fete date,
Lenznzinkainen;
.p de danturile cele
A varsat dinsul lacrimi,
A' frumoaselor fecioare;
Cit a mai vazut ostrovul,
www.dacoromanica.ro
293
CU se mai zarira dealuri;
Ci n-a plins de lac pamintul,
Nu jell acele dealuri,
Ci pe fetele de-acolo,
Cele gi-te de pe dealuri.
Lemminkainen cel zanatic
plaiuri
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel ze7natic, Kaukonzieli:
"Uite -i dumbrava, unde
www.dacoromanica.ro
294
Minunata-mi hranitoare?"
Nu-V mai amintea ast vultut;
Lemminkainen
Ca de purpura copacii,
RoVi ponzii, lute-albastru,
Crengile de pin de-argint is,
Florile pe cimp, de aur;
Colnicele sint de nziere,
www.dacoromanica.ro
295
Oamenii de a' for fiice,
De-ale for flecare slate,
Creaturi rautacioase,
De-a' for femeiuli cam proaste,
Se temeau, vezi, ca le-oi bate,
Petreandu-mi nopti la ele;
M-am ascuns de a' for fete,
Tot fugit-am de copile,
Cum se-ascunde-un lup de mascurl,
De gc7ini, cum fuge, until!"
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XXX-lea
www.dacoromanica.ro
301
Ahti tinarul, flacaul,
Lemminkainerz cel zc7natic,
Care sa ma insoteasca
In acest razboi, sa faca
Onzul tare, mai puternic."
S-a tot dus prin sate, nzerse
Pin'la Tiera pe drunzuri,
La sosire chiar; grait-a;
Cind atinse tinta, spuse:
"Draga Tiera, iubite,
Singurzi-mi viteaz tovaray;
Ili mai aminteyti de-acele
Zile de odinioara,
De viata de-altadata,
Cind meigeam doar impreuna,
Anzindoi in lupte crunte,
In maretele razboaie?
Nu gc7seal un sat sa n-aiba
Cel putin vreo zece oanzeni;
Nu era o ccisa-n care
Sa nu-yi c:fle adapostul
Cel putin vreo zece oanieni;
N -aflai out, tin luptator cit
De put in viteaz, ca, noi, vezi,
Amindoi sa nu-1 rapunern,
Sa nu -1 biruim indata."
lnaintea magaziei;
Fratii dulghereau la poarta-o
Sanie de alergare,
Surioarele spa /au tot
Straie ce aveau de Una,
La un capat de covatc7.
www.dacoromanica.ro
302
E cam potrivit de lung&
Sta un pintenog pe partea
Cea de fier; se gild, iaca-un
Minz scobit pe aripioara,
Urlei la veriga lupul,
Mormeiie pe-un czti zirsilet
Ghearele nu le-nghetara
N-au sinitit nici frig la ciocuri.
In a dozia noapte Insa
Frigid s-a-ntetit la culme;
S-a purtat tot Para cumpat,
f/ -a desfa4urat urgia;
A adus inghet pe ape;
A dezlantuit marl geruri,
Pe anini cu gheata groasa,
Pe-a until ',liner zapada;
Ii cuprin.s-e-n gheturi luntrea,
li inchise drztniu-n ape
Beircii &lei a lui Ahti.
A vrut sloi sa-1 faca peAhti,
Pe viteaz vru s-1 Inghete;
S-a invervunat pe unghii,
Atacat-a cu cruzime
Degetele la picioare;
S-a-nciudat ast Lemminkainen,
L-a cuprins o grea minie:
Arunc6 in flacari Frigul,
L-azvirli colo-n jc7ratic.
A lovit neipraznic Frigul
Ocarit-a vintztl crIncen;
www.dacoromanica.ro
303
Daca nu-ti ajunge asta,
Poti alege alte lucruri,
Pietrele-n vilvori, raceyte,
Mari gramezi de stinci in flacari,
C6 lnice de fret, ingheata,
Dealurile de tele,
Cea cascada din Vuoksi,
Agmatrei rele valuri;
Prinde-n gheata gItul vreunui
Sorb puternic in vreo apa,
Ori viltorile grozave
De la vreun quvoi de munte.
Vrei sa 1ti inyir tot neamul,
Trebuie sa spun qi faitna?
Iti ytiu toata obir0a,
Toatcl creyterea cunoscu-ti:
Se nascu prin salcii Frigid,
Rasarit-a asprztl aer
In dumbrava de mesteceni,
Dincolo, mult nzai departe
De-ale Pohjei adaposturi,
De-ale Pimentolei case;
Un nenorocit fu fatal,
0 rautacioasa, maica.
Cine alaptal-a
A hranit cyst aer aspru?
Cin' I-o fi-ngrijit cind, iaca,
ii lipsea znaiczzlii lame,
Cind n-avea nici piept sa-i deie?
Alapta un .yarpe Frigid;
Vipera-I hrani din ale
Sale Cite fara sfircuri,
Dintr-un piept uscat cu totul;
Leganara rnititelul
Vinturi de prin tniazanoapte;
Inghetata rasuflare
L-adormi prin piriiaye
Marginite doar cu salcii,
Prin izvoarele cu ape,
Ce alearg6 tot la vale.
Capatase pruncul asta
Cam urite obiceiuri,
Se f6cu tenzut indata,
N-avea mime ast nenzerrzic;
A primit ytrengarul nume,
Se chema de-atuncea Frigid.
Se-nvirti prin curti intruna,
S-acata de crengi uscale,
Balacindzr-se-n bc711i, vara,
www.dacoromanica.ro
304
A sinztit venind pieirea,
www.dacoromanica.ro
305
Drag copil, el, singur sprijin
Ce-1 aveam, nenorocita,
Ara pajiVi a' lui Tuoni,
Grapa cinzpuri din Manala;
Bietul meu copil, sannanzil,
Prea cumplit lovit de soarta,
Nevoit e-acum sa lase
Scl tot zaca-a' sale arcuri,
Sa se usce arbalete,
Pasarile sa se- ngra,ce,
Sa zburataceasccl-n codri;
Pagubi iar vor face urqii,
De palavrageala toata
A barbillor cu barb6
,Fi-a barbiilor mai June!
Stai nzereu in ajutoru-nzi,
Pazitorul nzeu cel ve-nic,
Ca sa nu ma pierd vreodata,
Ca sa nu se rataceasca
Baielavil de la drumul
Dat de insztV Ziditorul,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XXM-lea
www.dacoromanica.ro
311
Ci creVea gaini o mama,
Ingrijea de-un cird de lebezi;
A nzinat gaini spre garduri,
lar pe lebede spre fluviu;
Vultur a venit: le duse;
le risipi pe toate,
Pasarea zbura ici, colo:
In Carelia duse una,
Alta lebada-n Rusla,
0 lasa pe-a treia-acasa.
Cea din Rztsia, ajunse
Negustor indeminatic,
Cea-n Carelia luata:
Tinarul faimos Kalervo;
Cea ce fu lasata-acasa:
Negzirosul Untamoinen,
Spre a tatcIlui sau grija,
Spre a mantel deznadejde.
Aruncatzt-fi-a Untamo
Mrejele in nile ape
0 adusera acasa
Sa le spele-odaia stritnta,
Sa le mature podele.
Dupa saptamini putine
Biata roaba prunc nascut-a;
Cu ce nunze o sa-I theme?
Maica a ales Kullervo,
Untamo i-a pus alt nume:
Mindru batau., Fi spuse.
A.ezara copila7u1,
Pztsera orfanul, bietul,
Intr-un leagc7n sa-I adoarma,
Madularele-i destine,
312
"De m-oi face yi nzai zdravan,
De-oi fi tare-n madulare,
Razbuna-voi .moartea tatii,
Voi plati a' nzaicii lacritni."
A uzitu -1 -a Untamo,
Ca neaparat sa piara,
S6-I rapeasca, iaca, moartea?"
L-atirnarei de un arbor;
De-un stejar din cei mai falnici.
A trecut o noapte, doua
Fi cam tot pe-atitea zile;
Prinse-a chibzui Untamo:
"Vretnea-i locmai ca sa ntearga
Cineva' sa vada data
Mai traieyte ast Kullervo,
Ori pieri-n spinzuratoare."
A trimis un rob sa vada;
Robu-aduse Vireo asta:
"N-a niztrit de loc Kullervo,
Nu pieri-n spinzuratoare,
Cu o tandara scobeVe
Multe zugraveli pe-un arbor;
Tot copacul coperitu-i
Cu zugravituri qi linii;
E impodobit stejarul
Pina sus cu chipuri: oameni
Cu-a' for palcqe la .olduri,
Cu-a' for ascutite sabii."
N-a .tiut ce sa mai faca
Untamo cu pruncul groaznic;
Orice moarte-ar fi urzit-o,
Orice cursa-ar fi intins-o,
De-o pieire-ngrozitoare.
II cuprinse oboseala
Uneltind sa piarda pruncul;
TrebuI sa-1 creased singur
Pe Kullervo, robul, tocmai
Ca pe fiul lui de singe.
I-a graft atunci Untamo;
Iatei vorbele ce-i spuse:
"Data -ai vrea s-o duci preabine,
De-ai avea purtare buna,
Ai putea ramine-n casa,
Trebi de rob sa faci pe-aicea;
Ti-ar ft doara simbria
Mai tirziu statornicita
Pe tenzei de vrednicie:
Pentru niljloc un briu mindru,
www.dacoromanica.ro
313
Pentru-obrazul tau, o palms!"
Kullervo,
li dadura V de lucru,
L-au V pus la trebi marunte:
De-un sugaci sa aibc7 grija
Prunc sa legene-i dadura,
Felt cu fine degetele:
"Vezi de prunc cu multa grija,
Il hretneVe cum se cade,
Te hraneVe ft to singur;
Spala scutecele-n fluvizt,
Strc74oarele-i cic7teVe!"
L-a-ngrijit doar doua zile,
Ce-alte trebi
da sa faca;
Sa-I trimit sa taie codri?"
L-a trinzis sa taie-un codru.
Kullervo, al lui Kalervo,
A rostit aceste vorbe:
"0 so fiu bc7rbat doar cind voi
Invirti toporu-n mina
0 sa fiu atunci nzai mindru,
Mult mai falrzic ca-nainte;
Pretzti-voi cit cinci oanzeni,
Cit vreo ,case bravi razboinici."
creasca,
Nici macar o tulpinita
Cit va fi sa fie viata
Cit luci-va luna de-aur
Pe-a' lui Kullervo pirloage,
Loc ce-avea sa -1 curateasca!
Roditor de-o fi pamintul,
rifler& de-or creVe germeni,
Lujere de-or prinde vlaga,
De s-o face pai plantuta,
Spic nicicind sa nu ajunga,
Copt sa nu mai fie bobul!"
Untamo, om tare sprig,
S-a gindit sa cerceteze
In ce stare e lucrarea
Celui fiu al lui Kalervo,
Ale robului pirloage;
Lucrul ce-1 fact' flacilul
Nu era de loc taiere.
Prinse a gindi Untamo:
"Nu-i feicut baiatul asta
Ca sa -1 pui la aste treburi:
Numai codri buni ii strica
Taie triunchiuri minunate;
Nu Vizi unde l-a- mai pune,
Ce-alte trebi i-ac da so faca;
S6-I trimit sa faca garduri?"
.5'i 1 -a pus sa faca garduri.
www.dacoromanica.ro
314
Nu avea macar o poarta;
Kullervo a prins a spune;
Iota vorbele rostite:
"Cine nu e zburatoare,
MNIIIM1
IIMMEImiummumni.
III
www.dacoromanica.ro
Clintul
al XXXII-lea
www.dacoromanica.ro
319
Kullervo, al lui Kalervo,
Fatul cu coltuni albaVri,
.57 cu parul mindru, galben,
Cu papuci frumop, de piele
Cum se 1 vazu la four
Seara,-atunci, cent de lucru,
S-a rugat, sa-i dea stapinul
Sa munceasca pentru seara;
Pentru dimineala, inset
A cerut de la stapina:
"Spetneli care-mi este munca,
Ce-ndeletniciri avea-voi,
Cam ce lucru-ndeplini-voi,
La ce trebi o sa ma puneli?"
A lui Ilmari nevasta
Se gindi ce o sa-i deie
Robului, acum, de lucru,
Cam ce trebi, ce-nsarcinare
Omului, ce-I cumin'," rase;
Ziditor, le ocrotele,
Le fereqte de primejdii,
www.dacoromanica.ro
320
Ca sa-nii aperi dobitoace,
Ca sa fie adapostite
De nenorocite vinturi,
De ploi jalnice, ferite!
Sa-mi pazeVi de rilu
cireada,
Sa alungi nenorocirea,
Colo-n m4catoare nzlaVini,
Surpaturi in,yelatoare,
Linga mal de-izvoare-n murmur,
Linga-adincituri rotunde,
Pentru-a ne feri de zbucium,
Pentru a nu cadea-n rucine,
In namol, acolo-n mlaVini,
Fara-a Donznului stint vole,
Fara-a vrea Preafericitul.
Fa in zari sa sune cornul,
Din a' cerului strafiindziri,
Corn de miere colo-n ceruri;
Corn de Wiled pe tot pamintztl!
Sn /la -n trimbila puternic,
I'd sa sune al tau fluier
Munli Cu .flori .0 se smalleze,
Pentru-a-mpodobi pushing,
Pentru-a-nveseli ogoare,
Pe colinele de aur
Printre ierburi ca argintul!
Sapa o fin/Ina de-aur
Pe imai din doua laturi,
Unde s-o adapa cireada,
Unde IV va trage rniedul
In rotundele for pulpe,
In multdureroase tile,
Numai ca sa nu se duca
Laptele acest la Mana,
AI cirezii dar nu-I piarda!
Mult4ori is spiriduVi
Rai ce-azvirl lui Mana lapte,
Al cirezii dar impraViu,
Sucul vacii-1 duc pe-aiurea;
Mai putini is spiriduVi
PriincioV, ce mulg ei singuri
Laptele de pe la Mana,
Lapte de la alte case;
Lapte covasit qi proaspat
Strins mereu din alba parte
Niciodat' din sat, maicula
Nu cerea vreun sfat pe vremuri,
Nici macar intr-o privinta;
Lapte-avea de pe la Mana,
Lapte acni de la oameni,
Lapte bun, ',astral de erica,
,51-1 mulgea deparle, maica,
11 q/la din departare,
primea din Tuonela,
De pe la Maria /a insasi;
Noaptea-1 aducea, in taina,
Fara-a Vi du4.manii noqtri,
Nici acei cu ginduri negre,
www.dacoromanica.ro
321
Du la adapat Betiva,
Spor in lapte da-i Hermikki-i,
Sa praseasca Tuorikki,
Umfla titele Mairikki-i,
Lapte da-i din plin Omenei,
Tot cu fire de otava,
Cu tulpini de flocoVca,
Tot cu plante-nmiresmate,
Tot cu ierbi de mied, prin pajiqti,
Prin paquni de miere pline,
Plaiuri preabogate-n boabe;
Fa-le astea, door prin zine-a'
Bc7lariilor Inalte,
De la gospodari, acolo,
In prielnica Metsola
Coarne-nloare, haide-acava,
Diftatoarelor de lapte;
DnIce e sa fii in staid;
Sa le tava/e4ti pe pale,
S-alergati: e-n codru bezna;
Trista-i nzarginea padztrii
Pentru a mugi; ci, iata,
Cind va veil intoarce-n staul
Gospodine foc or face:
Tot pe pajissti dulci de miere,
Pe panzint bogat in boabe.
Nyyrikki, flu al lui Tapio,
Fecioraq al astor codri,
Mindra mantle albastra,
www.dacoromanica.ro
322
Pihlajatat; scunzpa fiica,
Katajatan fata mindra,
Un mesteacan tale -n cringuri,
la o varga din padure,
De scoruf nuia vinjoasa,
Ori un bat mai gros de jneapan,
La castel ce-1 are Tapio,
Dincolo de Tuomivaara;
Du vitutele acasa,
Spre padurea cea din care
Incalzim not baia de- aburi;
Mina-a' noastre vite-acasa;
Jar din Metsola, pe toate
Dobitoacele din codri!
Otsonen, o, rod de codru,
Tu, cu mina to de miere,
Lego-mint fratesc sa facer:,
Siz statornicinz o pace
De hotar in timpzil vietii;
Sa n-ataci, cit mai trai-vorn,
Cele glezne indoite,
Dc7t6toarele de lapte,
In frumoasa asta vara,
In reistimpul astor zile
Mindre, ce ne dete Domnztl!
De simti sunet de talanga
Sau din corn chenzind pastorii,
Mergi ,,vi-ntinde-te pe iarba,
Dormi in fund de baragane,
Vira-ti capul prin tufiqe,
Sail mai bine cterge -o -n codri,
in czticu.y de nizqchi te-ntoarce,
Pe alti munti te [rage-ndatc7,
323
De prin Metsola se schimba
www.dacoromanica.ro
324
Iti inViinteaza fatul;
Din 6.ti codrii-1 izgoneVe,
In curele argintate;
Pagube sa nu mai facet',
Taraboi s nu mai 4te!
.5'i de nu ajunge -atIta
Le-nconvoaie cu putere
Ca scl-i stapIneti borbia;
Dintii sa-i oprep`i, cumplitii,
Ast caliq scl nu-1 mai scoata,
Nici cu fier; nici cu
Nici cu vreun cutit sc1-1 tale,
Nici sei-1 sfarme cu-o secure!"
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XXXIII-lea
www.dacoromanica.ro
329
Kullervo, a! Izti Kalervo,
Si-a luat nzerinde -n traista,
Vacile-41 mina spre balta,
El se duse tot prin .esuri;
Astfel a vorbit in drumu-i,
A rostit pe cale, aste:
"Val, nenorocire, nue,
Biet copil, nenorocire,
Oropsit, trist baietandru,
M-au adzes deci pin-aicea:
Astor boi sa le pasc coada,
Ca sa am viteii-n grija,
Balacindu-nza prin mlastini,
Tot tirindu-nza intruna
Pe pamintul ast pidosnic!"
S-aqeza pe-o movilita,
Pe o coasta insoritcl;
,P-a-nginat a' sale doine,
Prinse el sa cinte astfel:
"Straluceqte, tu, o soare-al
Dunznezeului puternic,
Disc al Donzrzului, luceqte,
Al fierarului celziia,
Pentru ast cioban, sarmanul,
Dar6 nu cumva ci peste
A lui Ilmarinen casa,
In tuj4, o pasarica:
www.dacoromanica.ro
330
renghiu-i,
Mina-i ca cireada-acas6!
Vei plati aya i renghiul
Din jignirile aduse
De aceasta rea femeie!"
La intrarea pe potica.
A lui Ilmari nevasta
Mindm faurului soap,
Sta de nzult tot fora lapte;
Aytepta intruna untul
Nefacind nici o trebyoar6;
Sunetztl de corn sinztit-a,
Zvorzul goarnei aceldia;
Inceput-a s6 graiasca,
A rostit aceste vorbe:
"Prearnarit sa fie Dornnul!
1(216 cornul c6 r6surza;
Vine-acuma cireada;
www.dacoromanica.ro
331
Merse in ocol sa mulga;
Ci privit-a la cireada,
Arunca spre vite ochii;
Spuse vorbele aceste:
"Mindra e la vaz cireada,
Vile le au parul luciu,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al X,OCIV-lea
www.dacoromanica.ro
337
Kullervo, a lui Kalervo,
Fatul cu coltuni albaytri
,57 cu parul mindru, galberz,
Cu papuci frumoyi, de piele,
A plecat atztrzci, indata,
Pe poteci cu promoroaca
SO ma tot afund prin
SO nza-nnamolesc prin smircuri.
,,Si, acunz, la virsta asta,
N-am cazut ca leasa-n balta,
Ca o punte aruncatc7
Peste sutpaturi de ape,
Nu m-oi prabuyi-n noroaie
Cit avea -voi aste minuri,
Cit of fi in stare-a-ntinde
Zece degete-ale mele,
Cit timp folosi-voi hied
Unghiile, aste zece."
www.dacoromanica.ro
338
Plasmul un plan atuncea,
li trecu un gind prin munte:
Sa porneasca spre Untamo,
Moartea tatii s6 razbune,
Indelungi dureri a' ma-sii,
Felul cel cumplit in care
Se purtasera cu dinsul.
Prinse-atuncea sa gindeasca:
"Ci aeapta, Untarnoinen,
Gide-al neantztliti, vedea-vei!
Casele-o sa -ti fac cenuqa,
Scrum, a' tale locuinte!"
Il intimpina o baba,
0 femeie cu mantaua
Cea a codrilon albastra;
Prinse a-i vorbi, ii spuse:
"Unde mergi tit, Kullervoinen;
Mari, incotro ti-i calea,
Fiule, al lui Kalervo?"
Kullervo, al lui Kalervo,
li raspunse-n felztl asta:
"(fife, plasmuit-anz planul,
Mi-a venit un gind in munte
S6 mai merg prin alte locuri,
Sa ma duc pe la Untarno,
Sd -mi razbun cumplita moarte
A familiei ce-crvureinz,
li raspunse batrinica,
li vorbi in chipztl asta:
"Ci fanzilia, ai tai, vezi,
N-au pierit, nzt-i mort Kalervo,
F merezt tot p / in de viata,
www.dacoromanica.ro
339
Te credeam pierdzit,si gata.
Doi &Weil aveam data
,57-ince dou6 mindre fete,
Insa, vai, nefericita,
Inii pieira cei mai virstnici:
Fiul intr-o mare lupta,
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XANV-l e a
www.dacoromanica.ro
345
Kullervo, al lui Kalervo,
Fatal cu coltuni alba4.tri,
A putut de-atunci Incepe
A trai sub ocrotirea
Parinteasca, mai Wolin&
Mintea-i raminea ingusta,
lar priceperea-ngradita,
Caci de mic prost II crescura,
Fara mild -1 legc7nara
La vreo rea Ingrijitoare,
La vreo nzanca zapacita.
Iii gasi curind de lucru,
incepzit-a sa lucreze
Cu insufletire mare;
.5'i de pesczat fu gates:
Cu a mare chibzuiala?"
Ci graitzt-i-a cirmaciul,
A rostit aceste vorbe:
"De visleyti cu toata vlaga,
Cu intreaga to putere,
Bag' de seam' sa nu-mi strici
barca,
Nu-nzi 1-nprei.Ftia tarzqii."
www.dacoromanica.ro
346
Drumul tot mai scull se face;
Se ducea cu mare zgonzot,
Drumul minunat tinIndu -1,
Pe spinarea lucie-a nzarii,
Tot pe nesfirqite qesuri.
Ci venit-a o fecioara,
Fata cu papucii mindri,
Pe al nzarii spate luciu,
Pe nemarginite valuri.
Kullervo, a! lui Kalervo,
lutele sirep oprit-a.
Gura-1 pregati de vorbei;
Ti -a ales cuvinte bune:
"Vino-n sanie, frumoasa,
Pe drum lung ma insoteqte!"
Ii reispunse fata, Laid,
I-au strigat papucii mindri:
"Tuoni sa s-urce-n sanie,
Manalainen, nzearg' cu tine!"
Kullervo, a! lui Kalervo,
Se impotrivi agrafa:
"Lasa-ma sa plec de-aicea,
Slobozele, hai, copilul;
Crutei-1 de necuviinte,
Sa se roage-a4-a de tare
De-un anzagitor de fete,
Scindurelele-ti impraViu,
In buceiti iti fac caruta,
Isi stric mirwva trasura!"
Kullervo, al lui Kalervo,
Fatul czt coltuni albaVri,
A deschis oleaca nurnai
Lada cea-n argint lucrata,
Ridicat-a dup6 asta
Pe deplin capacul mindru,
Tot ce-avea de-argint Intinse,
A desf6-urat postavuri,
Minunati coltuni din ceia
Cu inflorituri cusute
In argint si cingatoare
Tot cu cateiranzi de aun
Scotocea cu ceelalta
Drageilaqii s/ni ai fetei.
Silui atunci fecioara,
Pingarit-a glt de staniu,
Sub manta cu tiv de-arama,
Pe cea bland impistrita.
Dupa asta Domnu-aduse
Dimineata iar, Acut-a
O zi noua sa luceasc6;
Prinse a grai fecioara,
Intrebari ii puse fata:
"Ci obirla ta, care-i,
Neanzul tau de und' se trage,
Din ce trunchi, din care spita?
Ti-i familia de vaza,
Casa tatalui, bogata-i?"
Kullervo, al hti Kalervo,
I-a raspuns cu aste vorbe:
"Nu-s de loc de vita-aleasa,
Neamul nu mi-i nzic, nici mare,
Din.fantilie-s, de mijloc,
Bietul flu al lui Kalervo,
Un qtrengar nauc, odrasla
Timpa ran, o secatura;
www.dacoromanica.ro
347
Dar familia ta, care-i?
Cu ce neam vestit to lauzi?
Ti-i familia de vaza,
Casa tatalui, bogata-i?"
Fata ti reispunse aste,
Iata vorbele ce spuse:
"Nu-s de loc de vita-aleasa,
Neamul nu mi-i mic, nici mare,
Din familie-s de mijloc,
Biata fiica-a lui Kalervo,
Ma urcai pe o colina,
Pe un yid- de cu /me nalta;
Incepui sa lip, strigal-am;
Mi-azt raspuns plISiiii codri,
.yesuri glcrsuri ridicat-au:
Nu striga, a. a, smintito,
Pune lacrinzilor capcit,
Caci nit poate sa te-asczilte
Nimenea .pi nit-ti ajunge
Glasul pin' la voi, acasa!
Dupa trei sau patru zile,
Dup6 cel putin vreo cinci sau
Sase seri de-atuncea, iaca,
Ma 1 pregateant de moarte!
Totuyi n-am murit, nu-yi dete
Sufletelztl, saracuta!
De ntuream, nenorocita,
Daca-ay fi pierit, atuncea,
In curind, in anu-al doilea,
La-nceputul verii-a treia,
M-ay fi ridicat intocmai
Ca un firicel de iarba,
Ivid faceam precztm o floare,
Ca un rod de cimpuri, dulce,
Roya afina frumoasa;
www.dacoromanica.ro
348
Nu ai tras zavorul Wt.
Pe clnzpii de lupta-ntinse,
Colo-n cimpuri de &Wale:
Untanzo ram-Inc teafan
Nu-i ucis acest om crincen;
Sint nerazbunate Inca
Ale tatalui meu rave,
Neplcitite-a' nzaicii lacrimi,
Sint nepedepsite cazne,
dijnza,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XXXVI-lea
www.dacoromanica.ro
353
Kullervo, al lui Kalervo,
Fa tul cu coltuni alba.tri,
pale,
Sa se-nabuqe prin grajduri!"
"Cine-o sta cu fratiorul,
Sa -1 ajutore-n necazuri?"
"Piarda-se prin vreo
padure,
Prabuqeasca-se pe-ogoru-i!"
"Cine-o sta cu surioara,
S-o ajutore-n necazuri?"
gloata?"
gloata?"
Fratele-i raspunse astfel:
www.dacoromanica.ro
354
Parul din uscate ierburi,
Din rachit-a' lui picioare,
Carnea din copacii putrezi."
A graft apoi surorii:
"Bun ramas, acum, o, sora,
gloata?"
Sora ii raspunse dstfel:
"N-o s pling, de-o fi sa aflu
Cum ca nu mai e-ti in viat6;
Se va na.Fte alto! poate,
glad4."
0, fenzeie minunata,
Care nz-ai purtat in pintec,
Tzt, ce ni-ai crescut, o, mama,
Vei mai plinge pentru mine,
De-i afla ca-s mort de-acuma,
Ca din ast popor pierit-am,
Ca ni-anz rupt de neam, de
gloata?"
Prinse a grai maicuta,
latei vorbele ce-i spuse:
"Tzt nu
cum e un stfflet,
Cunz e-o ininza de mania;
www.dacoromanica.ro
355
Mai avem o iapa-acasa
Ca s-o duca la mormintu-i,
S-o strilmute pin' la Kalma!"
Merse zgomotos prin ierburi,
sfiritul,
.yi
ezt de fola,
Le lath sa arda-ncetul;
A crutat doar pietre-n vatra,
www.dacoromanica.ro
356
Numai dup6 o clipita,
Pe un colnic el ajunse,
Se gasi-n acelea,,vi locuri
Unde -a fost rapit fecioara,
Pcingari copilzil maicii.
Se jeleau preanzindre
papyti,
Dragul cimp varsa tot lacrimi,
Tot jeleau ierbi tinerele,
Se tot tingztiazt amarnic
Florile de prin 'Mete,
Ca fusese siluita,
Necinstitcl sztrioara;
Incetase-a creqte iarba,
Nu mai infloreazt de-atuncea
Buruieni pe locul cela
Al nelegiuirii crunte,
Unde fuse siluita
S'armanica.feti.yoara,
Unde pingdri feciorul
l'e copilul maicii sale.
Kullervo, al lui Kalervo,
Trase otelita-i spad6;
0 privi, o-ntoarse iar6V,
Sabiei cerut-a sfatzd.
De poftea ea sa rnanince
Curve vinovata, dacci
Nu dorea sa beie singe
Care savirlse crime.
Spada-i intelese planzd,
A ghicit ce-avea in nzinte;
I-a raspitns cu aste vorbe:
"Cum de n-a.y minca eu came
Vinovata czt placere
n-aq bea czt bucurie
Singe ce facut-a crime?
Doar maninc .i-aqa la carne
Fara vina; beau qi singe
Ce n-a fost sztpus gre4-elii."
Kullervo, al lui Kalervo,
Fatul cu co/tuni albaqtri,
In panzint Infipse garda,
A Writ In hit minerul,
A intors spre sine virful,
Se-azvirli in vlrfu/ cela,
Sa-ntilneasca-n el pieirea,
Sa primeasca cistfel moartea.
Iata, asta fu sfirltul,
Moartea dlrzului Kzillervo,
S-a-ncheiat cu asta soarta-i,
Astfel a pierit sarnzanul.
Ci moqneahul
Vdindmoinen,
www.dacoromanica.ro
Canttd
al .,00(VH-lea
www.dacoromanica.ro
361
Ci fierarul Ilnzarinen
Seri le-1 jeli nevasta,
www.dacoromanica.ro
362
Insa nu si Ilmarinen.
Spuse Ilmari fierarul:
"Cum ecti tu, doreascei-gi lupul!
Eu sotie-mi vreau de aur,
De argint Imi vreau mireasel."
Ci fierarul Ilmarinen
Azvirli in flocari mtnzul;
A adaugat ,Fi mai Inuit
A ur si argint, s-ajungei;
Aqeza la foale robii,
Sinzbria1 a pus la lztcru.
Vint destul facura robii;
Simbria.Fi muncirc7 trudnic,
Ce se pregatea acolo,
Din foc ce-are sa 14neasca.
Fata a ieVt din vatra,
Din cuptor cosita de-azin
Cap de-argint, de aur, parul,
Minunat de tot e trupul;
Toti ceilalti se-nspainzirztara,
Insa nu 1 Ilmarinen
Ci fierarul Ilmarinen
Ciocani ast chip de aur;
Ciocani nopli far' so doarma,
Zile fara de odihna,
Fauri picioare fetei;
Plasnzzii picioare, bra,te,
Insa nu mergea piciorul,
Nzr imbrOl4a nici bratul.
li facu ztrechi fecioarei,
insa n-auzea urechea,
Fentri o mindrei gurel;
Mindra gura, strapzici ochii;
N-a putut de loc sa-i deie
Gurii glas; la ochi, blindete.
Spuse Ilmari fierarul:
"Da, ar fi nevasta mindra,
www.dacoromanica.ro
363
"Pentru binele tau rzumai,
Ca sa ai in veci nevasta,
Tie porumbita-n brace."
Spuse movil
Vainamoinen;
"Vai, fierare, frate draga,
Iti azvirle-n flacari fata;
Alte lucruri fa dintr-insa,
Du-o tocnzai in Rusz'a,
Ori saraci
nicicind in viola
Nu va luati sotie de-min
Sa n-aveli de-argint mireasa;
Aurul Inghet revarsa,
Scoate- argintul pronzoroaca."
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantu'
al )00(VIII-lea
www.dacoromanica.ro
369
Ci fierarul Ilmarinen,
MeVerul din vepzicie,
Parasi cel chip de out;
Pe a sa de-argint nzireasa,
Puse ham pe minzu-i mindru,
Duse roibu-n fata saniei,
Se urca, in fund, pe copra,
Pleinuia de mult sa mearga;
Ici punea in gind sa piece,
Sa se duca in Pohjola,
www.dacoromanica.ro
370
Mai malt sa alba locul,
Locuint6 mai mareata,
Ca bordeiul de carbune
Al fierarului, ca focul
Unui on, greoi la minte!"
Ci fierarul Ilmarinen,
MeVerul din vepzicie,
Fruntea V-a-ncrefit-o stra,cnic,
A strinzbat urit din gurc7,
Degetele ii trosnira;
A rostit aceste vorbe:
"Uite; data nu-mi dai drumul,
Repezim-ma-voi ca helge
In paduri sub stinci ii pietre."
Ci fierarul Ilmarinen
A raspuns in felul asta:
"Nici aqa nu nzi-i scapa tu;
Te-oi goni in chip de vidra."
S-a jelit atunci fecioara,
Plinse fringhia de-aranza,
Anzindozza miini i.ci frin.ve,
Degetele fi trosnira;
A rostit aceste vorbe:
"Uite, data nu-mi dai dru-
Cu picioarele-oi zdrobi-o,
O voi rumpe cu genunchiul,
O voi sparge cu calciiztl!"
A grail in chipul asta
Ilmarinen, mare maistru:
"In a faurului sanie
Is tot scinduri ferecate,
Ca scl find' tare bine
La izbirea cu piciorul,
La firrlile fecioarei!"
S-a jelit atuncea fats,
Plinse fringhia de-aramc7,
Amindou6 miini iqi frinse,
Degetele ii trosnira;
A rostit aceste vorbe:
"Uite, dace nu-nzi dai drunzul,
PeVe ma prefac pe ape,
rind,
Oi zbura ca ciocirlie,
M-oi asczinde dupa -un nour!"
Ci fierarul Ilmarinen
A raspuns in felul asta:
"Nici aqa nu mi-i scapa tu:
Te-oi goni in chip de vultur!"
Merserei o chpa numai;
Pulintel inaintara;
S-a ferit in leituri calzzl;
Poticnitu-s-a deodata
www.dacoromanica.ro
371
Pe mat zarit-a urine;
Intreba cu aste vorbe:
"Cine-o fi trecut pe-aicea?"
Spuse nzecterul Ilmari:
"A trecut o vulpe drumul."
Suspina sarmana fata,
Raszrfla din greu yi spuse
Mai ap6i aceste vorbe:
"Of yi-amar; nenorocita!
Mult mai bine-ar fi de mine
De-ay fi-n sanie de-a vulpii
Care urla, de-ay f, -n sania
Acelei nzereu hoinare
Decit s6 tot stau alaturi
De ast petitor; pe ling6
Ast zbirciog de moy in sanie;
Mai frurnayi is peril vulpii,
Ca sa nimicesc viclene!"
Ci fierarul Ilmarinen
Spuse lute un descintec;
A schimbat fenzeia asta
Intr-un pescaruy, sa tipe
Singurel pe stinci inalte,
Tot pe stane sa jeleasca,
Sa tot piuie in virful
Celor limbi de-uscat, sa geama
Tot prin duyinanoase vinturi.
Ilnzari, fierarul, iacc7,
S-ayeza atunci in sanie,
Neintrerupt tinut-a drumul,
Cu un zgomot tare mare,
Capu-n jos, cu jalea-n suflet;
Merse spre-ale sale plaiuri,
Se intoarse iar acasc7,
Pe meleaguri cunoscute.
Moyul vajnic Vainambinen
L-a-ntilnit pe drum yi prinse
A-i grai in chipul asta:
"Ilmari, fierare, frate,
De ce eyti mihnit yi cuynul
Pe-o ureche tii, cind tocmai
Te-ai rotors de prin Pohjola.
Cum e viola prin Pohjola?"
www.dacoromanica.ro
372
De cind au pe-acolo Sampol
Ara, seamana toti clmpuri;
Grine lor le merge bine,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XXXIX-lea
www.dacoromanica.ro
377
Mogul vajnic Vaindmoinen Vintu-ti leagana lin luntrea,
A grait atuncea astfel:
Iti tot duce valul nava,
"Ei, fie rare Ilmarinen,
Boarea mi.ca unda-n freamat,
Hai sa mergem in Pohjola,
Vint de miazeizi-ti impinge
Sampo minunat s- aducem,
Cea corabie s-alerge;
Sa privim capacul mindru!"
TotuV, orice-o fi, de vrenze
Ci fierarul Ilmarinen
Ce nu-ti place, uite, marea,
I-a reispuns cu aste vorbe:
Calea pe uscat lua-vom,
"Nu putem rapi ast Sampo,
Ne-om tines tiris de nzaluri.
N-onz lua capacul mindru
Fa-mi indata-o spada
Din Pohjola-ntunecoasa,
noun,
Din grozava Sariola!
Palo, cu tai de flacari,
Intr-un adapost e Sampo,
Ca sa pot s-along dulaii,
Intr-o stinca in Pohjola,
Sa-i indepartez pe oanzeni
Intr-un colnic de aramc7
De prin Pohja, in rastimpul
Dupa noua broaVe groase;
Cit o sa le smulgem Sampo
Raelacinile-s infipte
Din cel sat cuprins de geruri,
In adinc de nova stinjeni;
In Pohjola-ntunecoasa,
Una e din lut infipta,
In cumplita Sariola!"
Alta-n mai de riu virita-i,
Ci fierarul Ilmarinen,
Cea din urnia-i chiar sub cas6." Maistrul ve.nic, granzadit-a
Spuse mogul
Fier pe foc, lel pe jaruri,
Vainamoinen:
A varsat apoi aur
"0, fierarule, drag prieten,
Cit putu sa is cu virful
Hai, in Pohjola, s6 mergem
Degetelor; argint cit
Sa aducem Sampo cela,
Incapu in pumn, 4i puse
Pregatim o nova mare,
Robii toll sa sufle-n foale,
S-a.yezam intr-insa Sampo.,
Simbriaqii sa munceasca.
Sa rapim capacul mindru
Vint destul Acura robii,
i sa-1 smulgem de pe-acolo,
Au muncit si simbriasii,
Din cea stinca a Pohjolei,
Fierul se topea ca tercizil,
Din colina de aroma,
Alziat era otelul,
Ca sa -1 scootem de sub cele
Stralucea ca apa-argintul,
Noua lacate grozave!"
Aurul sclipea ca valul.
Ilnzari fierarul spuse:
Ci fierarul Ilmarinen,
"E cu mull mai minunata
MeVerzil din ve-nicie,
Pe uscat calatoria;
Se pleca spre fundul vetrii,
Sa mai rateiceasaca Letup
Peste marginea intoarsa
Pe talazuri, nzai pluteasca
A cazanului; ci, iata,
Moartea pe spinari de valuri!
Se niz4tea acolo spada,
Ne vor sczitura vintoase,
Garda se-nchega, de au?:
Vijelii o sa ne poarte,
Scoase-atunci din foc metO mai fl nevoieinca
alul,
Degete lopeti s-ajunga,
A adus acel amestec
Visle, ale noastre nzinuri!"
Bine potrivit, din fleicari
Pe grozava nicoval6,
Spuse moqul
Vainanzoinen:
Sub ciocane, sub baroase.
"E cu mull nzai minzinata
Palos mindru faurit-a,
Pe uscat calatoria;
Chiar aya precum dorise,
Minunata, da, dar este
Spada fara-asenzanare;
Mult mai grea si incurcata;
Chipuri zugravi pe dinsa
E placid sa fii pe valuri,
Numa-n aur; a gatit-o
Sa-ti alunece lin barca,
Cu pleicute argintate.
Sa strabati pe nzari intinderi,
Movil vajnic Vainamoinen
Peste fetele de mese
A venit chiar el s-o vada;
Limpezi sa plutecti intruna;
latc7, apuca cea spada
www.dacoromanica.ro
378
Cu taiqul ei cel mindru;
A incovoiat-o-ndata
Doar cu mina lui cea dreaptc7;
S-a uitat la ea din toate
Parcae, apoi grait-a:
"Dupa om, o fi gi spada?
Dupa purtator; taiptl?"
Dupa om era qi spada,
Dupa purtator; taiprl;
Stralucea in virfir-i lzrna,
Soarele sclipea pe-olele,
Stelele lzrceau pe garda,
Intinzind-o impreuna
Tot mereu in lung de maluri;
De pe farm suspin urcat -a,
Se-auzi din port un geanzat.
Moqul vajnic Vainamoinen
A grait in chipul asta:
"Plinge-acolo o fecioara,
Se jelecte -o porumbila;
Haide, qi-om privi cam ce e,
Sa vedem mai de aproape."
S-au apropiat sa vada,
Sa priveasca mai de-aproape;
Nu plingea nici o fecioara,
Nu era vreo porumbila,
Lacrimi tot vc7rsa o barca,
Se jelea o mindra luntre.
Spuse moqul Vainamoinen
379
Pier in .antier cu-ncetul;
Icica Erni foiesc sub talpe
Cei mai groaznici viermi de
Alma,
380
Tot rostind aceste vorbe:
"Barca, spinteca intinsul
Fara de copaci, plute,qe,
Luntre, pe talazuri limpezi,
Ca yi un clabuc pe mare,
Ca un nufar peste valuri."
Rindul la visle tineri,
Se ivi un promontoriu,
Sus se aratei, pe
Un catun ca vai de dinsul
Locuia pe capul cela,
Pe-naltinzea lui, chiar Ahti;
Iii avea salaqul Kauko
Tocma-n golfuletul cela;
Fara pe.ti gemea col Kauko,
Lacrimi tot varsa amare
Lemminkainen, faro piine;
Ahti tot plingea pustiul
Din hanzbat; jelea poznaprl
www.dacoromanica.ro
381
VeiinanzOinen:
E destula-ncarcatura;
Pentru ce aduci si scinduri,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XL-lea
www.dacoromanica.ro
387
Mogul vajnic Vainanzoinen
ta,
Fa cu sfredelul o bona,
Gauregte cu burghiul
Stinca asta a cascadei,
Coasta-ngrozitoarei stane
Ca sa treaca luntrea fora -a
Se izbi cumva de-o stinca,
Fara ca sa se sfiirime!
Ci fierarul Ilmarinen
cu hitrul Lemminkainen
www.dacoromanica.ro
388
Vislele-mplintara-n apa,
Au virit adinc lopata
Cea de pin sa-cerce-a scoate
Luntrea din innamolire;
Nu se-urni din locu-i nava,
A ramas mereu tot prinsa
Luntrea cea de lemn ca-n cle.Fte.
Moptl vajnic Vaincinzoinerz
In aceste-ntinse ape,
Ca oglinda, potolite;
Oare-n stinci, de-un trunchi, ori,
poate,
Alta piedica-ntilnit-a?"
Lemminkainen cel zanatic
Se grabi deci sa priveasca,
laca, s-a uitat sub barca,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Nu-i pe nici o stinca barca,
Nu-i pe-o stifled, nici pe-un
trunchi nu-i,
E pe-a unei ytiuci spinare,
E pe umerii unziia
Din grozavii clini de apa."
Mosul vajnic Vainamoinen
A grelit in chipul asta:
"Sint de toate intr-un fluviu:
Trzinchiuri de copaci si .tiuce,
Dar de vreme ce-i pe-o Viuca,
De-i pe zinzerii unziia
Ci atuncea Lemminkainen,
Hitrul, veselul cumatru,
Trase sabia din teaca,
Spargatorul cel de oase,
A izbit cu spada-n mare,
S-a plecat pe bordul barcii,
A cazut chiar el in valuri.
Pe-aniindozia miini, in uncle.
L-a-ne-acat pe oni de
plete,
El, fierarul Ilmarinen,
A tcliat-o buceltele,
www.dacoromanica.ro
389
Cite zece se-ntrecura;
Fiert-au ctiuca ziriaya,
Cu halci mari se ospatara;
Pe ostrov rdmas-au oase,
Aripioarele pe Vim&
Moyul vajnic Velindnulinen
Prinse scl le cerceteze,
Le privi-ndelung din toate
Parti le, apoi greiit-a:
"Dare ce-anz putea sa facem
Cu clyti dinti tclioyi ai qtizicii,
Cu e7'st tare os al falcii,
Faztrit-a instrumentul
Cel de os, 1 -a pregatit sa
Fie-n veci spre bziczirie.
Din ce fu cutia eistui
www.dacoromanica.ro
390
Oare sa -1 trinzit in Pohja?
Pine -n Pohja it aduse,
fi trimise-n Sariola;
Au cintat copiii Pohjei,
Copilandri, fet4oare,
Au cintat din el chiar oameni
Insurati, fenzei din cele
Cu barbat, cinta chiar ins61
Gospodina cea batrina,
Tot szicit-a, rasucit-a
Gazda instrunzentul cela,
II supuse cu-ale sale
Degete, it minui chiar
Ea, cu miinile-anzindozza.
aniestecara strune,
Tipete scoteau grozave
Cele fire ale coamei;
Raguyit era-acum gland,
Rau scr4nea cel aspru sunet.
Ci dormea un orb in
collu-i,
Un mogneag era pe sob6;
S-a trezit, fir dintr-o data
Smuls din somn; striga mopzeagul
Straplic tare de pe soba,
S-a tot vaicarit in coltu-i:
"Gat-acum, sfirviti odata,
Nici un zgomot, hei, tacere!
Inzi strapunse-urechi, ast vuiet,
Uite,-mi trece prin tot capzil,
Inzi zbirleve parul zarva,
Inzi is somnul pe opt zile.
Se
www.dacoromanica.ro
aillt111
al XLI-lea
www.dacoromanica.ro
395
Moyzil vajnic
Vainamoinen,
Cintilretul din vecie,
Degetele pregatit-a,
Policarele niuiat-a,
Sits, pe stinca bucuriei,
Pe a cintecului stand,
Pe-o colind argintie,
Pe un deal Intreg de aun
Doar cu degete lztat-a
Titera nemaivazuta,
Pe genunchi a pus czttia,
Kantele in miini tinut-a;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Hai, va dati mai pe aproape
S-ascultati, caci niciodata
N-auzirati bucuria
Cintecelor fara moarte,
Melodiile duioase
Ce le zice ast kantele!"
Ci batrinztl Vthneinioinen
Prinse nzinztnat s6 cinte
Degetele se naltara
Sprintene; uyor cu total,
Policarul lui cel age,:
Bucuria fit aievea
Bucurie, se facuse
Veselia veselie;
Sa nu fi venit s-aztda
Cintecul de bucurie.
Veveritele sarit-au
Tot din crengi in crengi frunzoase;
Au venit yi jderi, yezztra;
Cocotati pe cele garduri;
Au sosit elanii-n fitga
De pe yes, se-nfiorara
Chiar yi riyii de placere.
Se trezi in codri lupul,
Ursul se grabi spre cimpuri
Hat afar' din vizztina-i
De sub pini, de prin birlogul
Ca s-auda bucuria
Muzicii fermecatoare.
Cind a auzit de-acasa
Vitlturul cintarea mindra-a
Finlandezului, lasat-a
Pu4orii lui In cuibu-i,
Alerga in graba mare
Inspre sunetele-acelui
Vrajitor viteaz, spre viersul
Dulce al lui Vaineimoinen.
Vulturul zbura din ceruri,
Despicat-a nouri yoimul;
Ape-adinci tale ratoiul;
Lebada razbi prin mlaytini,
Cinteze plapinzi, marunte
Pasaruici ciripitoare,
Presuri sute, mit, rasmii de
CiocIrlii se minunau din
Slava cerului, cintau prea
Vesele pe largii umeri
Ai moyneagului, ai celui
Ce dadea chiar bucuria,
Ai lui VainamOinen, care
Tot cinta, cinta Intruna.
Ale firii fiice mindre,
www.dacoromanica.ro
396
A' vazduhului fecioare,
Se lasau vrajite toate,
Ascultau acest kantele;
Unele pe-un arc in aet;
Pe a cerurilor bolta,
Pe o dungy purpurie.
Kuutat; ginga4.a fecioara,
Peiiveiteit; cea minunata,
Sa nu vine s asculte
11/fuzica.fertneceitoare.
Ascultara melodia,
Muzica cea minunata;
Peria cazu in valuri;
Pieptenul pe sub talazuri;
Au ranzas nepieptanate,
N-au ajuns nici sef sfirqeasca.
Chiar stapina-acelor ape,
Baba cea-nvelitcl-n trestii,
S-a ivit de prin strafundul
Marilor, ieci pe valuri,
Strecuratu-s-a prin trestii,
S-a intins pe-o stinca-n mare
Ca s-asculte melodia,
Cintecul lui Vainamoinen,
Caci ciudat ii era glasul,
Muzica o frumusete,
Adormi, in sonzn cazut-a,
A picat cu burta-ntinsa
Pe spinarea unei pietre,
Pe o muche-a stanei groase.
Ci beitrinul Vc1ineimOinen
www.dacoromanica.ro
397
Oase lungi, pe sanatoszt-i
Piept de om voinic, iar de pe
Pieptul sclnatos, pe virful
Dirjilor genunchi, din virfid
Dirjilor genunchi pe fata
Celor dorta glezne, iara
De pe cele dou6 glezne
Au cazut chiar la picioare,
Au razbit curgind, trecura
Prin cinci bluze lungi de Tina,
Peste .yase briie de-aur,
Streibatura prin vreo gapte
Scurte CU albastre tivuri,
Prin vreo opt mantale groase.
Picaturile de al:I
S-au rostogolit In fats
Mosului, lui Vainamoinen,
Chiar pe nzahtl marii-albastre,
De pe nzalul marii-albastre
In strelfundul celor ape
Stravezii, pe milul negru.
Se facusera podoabe
Pentru imparati puternici,
Ca se,' fie bucurie
Ci batrinzil V4finanzoinen
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XLII-lea
www.dacoromanica.ro
403
Moul vajnic
Vainamoinen,
Cu fierarul Ilmarinen,
Si cu hitrul Lemminkainen,
Kaukomieli cel falnic,
Au pornit la drum pe mare,
Peste valurile-ntinse,
Inspre satul cela-n gheturi,
In Pohjola-ntunecoasa,
Unde-s sfiVati barbatii,
Unde-s inecati vitejii.
Cine tot tragea la visle?
Pohja,
S-a aprins de-o grea minie,
A chemat intreaga Pohja,
FlacaiaV cu-ale for sabii,
Cu-ale for armuri, vitejii,
Ca sa -I piarda de indata
Pe batrinul Vainamoinen
Mogul vajnic Vainamoinen
luat in miini kantele;
Cztnoscut de nzai-nainte.
Cind az, fost sosit acolo,
Cind ajunsera la lintel,
Barca pe uscat azi scos-o,
404
.57-a cintat atunci batrinul
Vainamoinen ale sale
Lungi descintece-naintea
C6Inicului de aranict
Pe la portile ace /ui
Nalt caste! durat din piatra;
Se m4cara si zabrele
Ci fierarul Ilnzarinen,
Cel de-al doilea bun tovara4,
Cu unt mull a uns Mina.
Cu grasimi a uns cel /acct,
Cele porti sa nu mai tipe,
Nici titini sa nu mai geanza;
Apucat-a cu-ale sale
Degete incuietoarea,
Smulse din cirligi zavoare,
Lacatele cele groase
Se de.sprinsera din cnie;
S'e desc:hisera oleaca
Portile acele grele.
Moczil Vainantoinen, iaca,
A rostit atunci aceste:
"Hei, tzt, fiule-al lui Lempi,
S'e
Coastele-apasara-n ape.
A facut atunci fierarul
Ilmarinen intrebarea:
"Dare unde-om duce Sampo,
Unde-I vom cara departe
De-aste locuri tare rele,
De-asta groaznica Pohjola?"
Mo,cul vajnic Vainamoinen
A raspzins in chipul asta:
"Om cara Sampo-ul asta,
Duce-vom capacul mindru
Tocnza-n capul cel din neguri,
Tocma-n insula cetoasa,
Sa train, in fericire,
Sa tot stain mereu acolo;
I-ont gasi un loc, un petit
De pamint, modest, de nimeni
Jefiiit, nenvins vreodata
Si necercetat de sabii."
Ci batrinul VelinanzOinen
cirmei,
Pe aceste-ntinse ape,
Pe ast mare -e. de valuri.
www.dacoromanica.ro
405
Daca n-au puteri vislasii,
Daca sint prea midi cirmacii,
De conduc copiii barca,
0, puternicule Ahto,
Da-nzi acum a' tale visle,
Tu, stapine-al Astor ape,
Nava to mi -o daruieVe,
Da-mi si visle noi, mai bone,
Alta cirma qi mai tare!
Ia tit vislele in mina,
Staff,
www.dacoromanica.ro
406
Pe cei rai din somn smulgindu-i.
S-a trezit a Pohjei gazda
Dupa-un somn cam lung, se duse
Lute -n grajdul cel cu vite,
Alergat-a la hambare;
A privit tnt/i la vite,
S-a uitat apoi la grine;
Nu-i furaser6 vreo vita,
Nu i se pierduse griul.
Inspre muntele de piatra
S-a tot dus, chiar Inaintea
Colnicului de aroma;
A tipat de cum ajunge:
"Of yi-anzar de-a' mete zile,
Pe acest Uvantolainen!
Daca-atita nu .ajunge,
Turso venice-al lui Ago,
0, puternicule Ukko,
Cel mai mare din toil zeii,
Rege de-aur din vazduhuri
Doran stralucitor ca-argintul,
Urca marl puteri din aer;
Fa un vint, trimite valul,
Colo-n barca, dinainte,
SO-1 oprim pe Vainamtiinen,
Pe acest Suvantolainen!"
Ci a negurii fecioara,
Fata ceea a lui Utu,
A suflat pe mare-o ceata.
Aburi a intins in act;
L-a oprit In feint asta
Pe moneagul VainlimOinen
Vreme de trei nopti in capat
In inaltele vazduhztri;
A scapat de ceata marea,
Valul, de uyorii aburi;
Iata, qi-a aflat far rnarea
Nes:1111)-11a ei larginze,
www.dacoromanica.ro
407
Ciudatenie zarit-a:
sufle,
408
Mai cunzplite ca aceste,
Astfel de talazuri nalte,
Tot cu crestele-nspumate;
Unic ad6post mi-i vIntul,
Singurzt-ascunziq mi-i valul."
Mogul vajnic Vainamoinen
A grdit in chipul asta:
"Nici o v6icareala-n luntre,
Nici o sclifosea16-n barc6!
Nu-ti ajutcY la greu plinsul,
Tipetele la necazuri."
Prinse pe-urrna s6 graiasca,
_rata vorbele ce spuse:
"AP6, iti opreVe flu!,
Valule, pazeVe-ti plodul,
Ahto, potolep`e valuri,
Vellamo, pe cei din ape,
Ca scl nu stropeasca luntrea,
S6 nu intre apa-n barca!
Vintule, to urca-n cerzzri,
Inspre locurile unde
Neamu-ti se nascu, pe vremuri,
Spre familia-ti de-acolo,
Nzz nzai trece-n barca asta
Doar din lenin f6cuta, nu mai
R6sturna aceast6 luntre;
Culc6 arborii din cimpuri,
Sfarnz6 brazii de pe mimic!"
Lenzminkdinen cel zeinatic,
Preafrumosul Kaukomieli,
A grail` in chipul asta:
adc7-ne in graba,
"Fugi,
Minclre vulture al Turjei,
Doar trei pene, trei, tzt, vultur;
Doud, corbu/e, imi add,
S6 mai ajutani barcula,
Sa tivim stricata luntre!"
Intc7ri acele borduri,
Mai intepeni Sri cele
Scinduri de-ajutor; mai pose
Alte, nalte de un stinjen;
.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Clintul
al XLIII-lea
www.dacoromanica.ro
413
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Aduna norodul Pohjei,
Inarma cu arcuri cete,
La viteji le Bete sabii,
Pregatit-a barca Pohjei,
Vislele se-ncovoiarc7,
miazanoapte;
Se vita spre tarmzil Pohjei,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Limpede-i vazduhu-n fata,
E cam tulbure In spate;
Nourel spre miazanoapte,
Caier alb din Soare-Apune."
Zise moqul VaindmOinen:
"Nu prea spui chiar adevarul!
Nu e nour; nu e caier;
Miazc7zi
visle,
www.dacoromanica.ro
414
De-un tertip, de-o viclenie!"
Apuca un colt de iasca,
Puse mina pe amnaru-i,
Scoase-o cremene, un vitf doan
un firi.For de iasca,
II zvIrli in mare peste
Unzarul cel sting, in graba;
Incepu el .5.6 vorbeasca,
Iata vorbele ce spuse:
"Sa rasara-o stinca nalta,
S6 se Lte-o stana-ascunsa,
Ca sa piarda barca Pohjei,
Ca 5.6 sfarme cele-o stria
Scinduri late in virtejztri,
In acele stInci iepte
Din inaltele talazuri!"
S-a ivit atunci o stinca,
S-a-nchegat un banc In mare:
Inspre rasarit cu
Creaturilon carora
www.dacoromanica.ro
415
Colo-n capul cela-n ceata,
In ostrovul cel din neguri?"
Spuse ea, stapina Pohjei;
"Nu vreau sa-1 impart, nici
vorba,
Cu -aide tine, hot fatarnic,
Cu batrinul Vaineinzoinen!"
Ineaca apoi Sanzpo-zil
Din corabia lui Vain?).
Lenzminkainen cel zanatic
Trase sabia-i din teacart
Pe spinarea marii-albastre,
Peste nesfirqite valuri,
Sa le legene vintoase,
Sa le-mpinga-ntrzina valuri.
Le tot leganara vinturi,
Le-a purtat al rnarii freanzat
Pe spinarea albastrie,
Pe-ale marii-ntinse valuri;
VdinOnzOinen,
Reinic4itele de Sampo,
www.dacoromanica.ro
416
Lunii tale, lucitoare,
Impotriva alor tale
Zile care scinteiaza!
Intr-un stei of pune luna,
Soarele-ntr-un deal de piatra;
Geruri marl dezlantui-voi,
Voi intirzia tot frigul
Din vazduh prin ale tale
Araturi, prin cele cimpziri
Semeinate gi prin spice
De-ale tale qi prin toate
Ale tale seceriviri;
Tot cu bob defier ploua-va
Grindina, tot czi ghiulele
De otel piriitoare,
Peste cimpurile tale
Cele nzai nzanoase, peste
Cele mai frumoase tarini
Ce le ai destelenite.
Urs trimite-oi din cimpie,
0 sa-ndrept din codri-o flora
Cu dinti rani, ca sa -ti sfiVe
In bucati toti armasarii,
Sa -ti mai sfirtice qi iepe,
Ca sa-ti prapadeasca turme,
Vacile sa le manince;
0 sa -ti pierd cu boli poporul,
0 sa -ti nimicesc tot neamul
Ca sa nu se pomeneasca-n
Veci ast neanz a! Kalevalei!"
A raspuns atunci beitrinzil
VC inanzainen in acest chip:
"Nu nza farmeca laponul,
www.dacoromanica.ro
417
Da-ne multa fericire,
0 viata-ndestulata,
Fel-ne sa murinz cu cinste-n
Dulcea tare a Finlandei,
In Carelia cea mindra.
Ocroteqte-ne, tu, Doamne,
Tu, frumosule zeu mare,
De-a' barbatilor preanegre
Uneltiri, de ginduri de-ale
Babe Ion iar pe pizmaVi
De pe ast parnint, rapune-i,
Stinge vrajitori din ape!
Tine fiilor tai parte,
li ajztta totdeauna,
li pazeqte peste noapte,
Peste zi ii ocroteqte
De al rautatii soare,
.5'i de-a vrajmayiei luna
De-ale dupnaniei vInturi,
De-ale urii ploi grozave
.57 de mu.caturi de geruri,
Si de timpurile rele!
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XLIV-lea
www.dacoromanica.ro
423
Moptl vajnic Vtiineinzoinen Merse vasul peste valuri;
Mogul vajnic Vaineimoinen
S-a4.ez6 apoi la cirma,
Ca sa pescuiesc kantele
In vreo groctp6-n payti bogata,
Prin granzezi de somni in cir-
duri."
Ci fierarul Ilmarinen,
Maistrul ve.ynic, jeizirit-a
Bucuria prapadita
Pe vecie, ast kantele.
Mosul vajnic VOinOmOinen
www.dacoromanica.ro
424
Oameni fericili fi stra-nic
Noroco# tot trag nadejdea,
Ne'ntrerupt, cu bucurie,
Ca s-o-ntoarce mindra vara,
C-or veni din nou acele
Minunate zile calde;
Ci eu, biet, sarac de mine,
Alta soarta am, simt spaima
Ca m-or jupui de coaja,
Ca mi -or snizzlge crengi frunzoase.
Prea ades si fara-a line
Un stejar cre.lea-n
ograda,
Un copac mare, in curie,
Ramuri late-avea stejarul,
Mar era pe orice creanga,
Pe-orice mar un bulz de aun
Sta un cuc pe bulzul de-aut:
Cum cinta ast cuc, cind
tocrnai
Mladia-n cinci note glasul,
Aur Vroia din ciocu-i,
Incepea argint sa -i curga
Pe-o colina aurita,
Pe-o naltime argintata:
Cuie pentru ast kantele,
Chei, la lemnul cel cu pete.
Spuse moqul VainanzOinen,
www.dacoromanica.ro
425
Cum voi pone cele glasuri?"
Merse-apoi sa cate strune,
0 intinse-n lung, pe esztri;
Pe inta.y era o fata,
0 .fecioarii-n fund, pe vale,
Nu era scaldata-n lacrimi
Dar nici tare bucztroasa;
Tot cinta doar pentru sine,
Lalaia s6 treaca seara;
L- astepta pe-al ei logodnic,
La iubit era cu glndul.
Mosul vajnic V4finantoinen
Se apropid Incetul
F61-6 de papuci, venit-a
Fara de incaltanzinte;
Cind se-apropid de dInsa
li ceru putin din partt-i;
Ii grai in chipul asta:
"0, fecioara, da-mi din plete
Mindra fata, da-mi din bucle,
Pentru strune la kantele,
Pentru glasul bucuriei!"
I-a dat fata par din plete,
Bucla, una matasoasa,
I-a dat cinci, chiar base fire,
I-a increciintat .7i 4.apte
Pe o lespede a scarii;
Instrumentu-n miini lziat -a,
Sa se lase farmecate
preamarea bucurie;
Pasarile din vazduhuri
Alergara-n ramuri Coate;
Felzrritii peii din apa
Se-ndesar6 cc7tre maluri,
Viermi de sub patnint venira,
Se .inloarsera s-asculte
Muzica acea.vta mindra,
www.dacoromanica.ro
426
Rapitor cInta, ca-n vrajd
Melodii scotea minune,
A cintat o zi i cloud,
Nu se-opri nici sd manince,
A prinzit o data numai,
A-ncataramat chimirul
Doar o &it, o data nzimai
Imbracatu-qi-a canna .a.
Cind cinta in casa ceea,
In cea sales -n pin facuta,
.,57-a trimis rasunet podul,
Ridicara glas podele,
A cintat, sus, coperiquI,
UVIe-au doinit cu toate,
Bucuratu-s-au ferestre,
Se infiord 1 soba
cInd nzerse
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XLV-lea
www.dacoromanica.ro
431
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Auzi-ntr-o zi o vorba,
Cum traiesc cei din Veiinolei,
Cum crest toate-n Kalevala
Cu bucati din Sampo cela,
culcuprl,
24ezatu-s-a in alt loc,
S-a dus tirfa sa puiasca,
Curva focului sa nasca
Intre douef stinci crapate,
Colo-n cele vagclune
A cinci munti, dar slobozirea
N-a venit, n-a fost in stare
Fatul nenascut set -1 nasca.
A catat qi alte locuri
Sa-yi deiarte greutatea
Pintecului: la izvoare
Care niurnturcl intruna,
"lbt prin miycatoare mlaytini;
Nu-.yi gasi zrn loc sei-# poatef
www.dacoromanica.ro
432
Vei putea sa na.ti acolo,
Cautat-a de v1c7starii
Ce -i avea, cum ingrijeo`e
De copiii ei o mama;
Junghi 1-a poreclit pe until,
Colica, i-au spus altziia,
Unul fit numit podagra,
Cylica, zin altul, dole
Nume de buboi
Altuia, de rand veche,
Poreclit fit unul rile,
L-au chemat pe altul ciuma.
Unul fost-a fara nurne,
Bietul, cel neiscut la urrna;
Mama-sa i-a spus sa piece,
Pe la vracii cei din ape,
Vrajitori din locuri joase,
La pizmaqi de pretutinderzi,
Lorthi, gazda cea din
Pohja,
A trimis copiii celialti
In cel promontorizt-n ceata,
In ostrovul cel de neguri;
Le-atita pe-aceste rele
Creaturi, dezlarztuit-a
Boliti nenzaiauzite
Inzpotriva-celor oameni
Din Vaineila, numai pentru
Ca .0 piard6 Kalevala.
Velinolei cazu bolnava,
Patimeau in Kalevala
www.dacoromanica.ro
433
De boli nemaipomenite,
Cu necunoscute nume;
Putrezeau sub ei podele,
Peituri se stricau pe trupzeri.
Ci rnoyneagul
Vainamoinen,
Magul veynic, inceput-a
Capetele sa le scape,
Sufletele sa c4tige.
These lupta cu Tuoni,
Crincen se batu cu boala.
Baia de-aburi incalzit-a,
Pregatit -a bolovanii
De pe soba, tot cu lenzne
Cit se poate de curate,
Cu buyteni carati pe riuri;
Sub ytergar aduse apa,
Sub manta manunchi de bale;
A nzuiat acele scumpe
..5'omoioage, fragezit-a
Minunatele crengute.
Aburi grop de mied
flynira,
flacari,
.Da-mi taiyul ce luceyte,
www.dacoromanica.ro
434
Hai qi tu, degraba, vino,
Sel ne-aduci iar sanatatea,
Sa ne dot din nou odihna!
Fara de dureri fi-2 toate
Bolile at de cumplite,
Ranile intepeneVe
Ca bolnavul sa adoarma,
Sel se odihneasca-n vote,
Sa se lin4teasca-oleaca,
Cel cu rani sa atipeasca.
Bolile-ntr-un vas lenchide,
Fa ca bolile sa fiarba
Intr-o caldarzqa mica
Vrajile zadarnicit-a,
A zdrobit iscate molimi,
Farnzecele alungat-a,
Rasturnat-a rele planuri,
Izbavi de crunta moarte
Tot poporztl, mintuit-a
Kaleva de la pierzare.
ca,
Vino, Ziditor; i-ajztta-rni,
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XLVI-lea
www.dacoromanica.ro
439
Zvon ajunse in Pohjola,
Veste-n satul cela rece,
Ca-i VainOla intremata,
440
"Ascultati aceasta larma,
Mi-ai dat ursul asta mindru,
Aste sunete din codru,
Prada, aurul din codri!"
Ciocanitul ghionoaiei,
S-a uitat la dragalayul,
Fluieratul, care -1 scoate
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Otso-al meu, frumos, scump pri- A padurilor fecioara."
Mosul vajnic Vainanzoinen
eten,
A ajuns chiar el in curte;
Mindra laba numai miere,
Nu te supara degeaba,
Au graft prin case oameni,
Intreba multimea mindra:
Intelegi, nu eu te-mpinsei,
"Uite, zimbla-acunz, ast au,:
Ci te aruncayi to singer
S-a pornit la drum argintul,
Intr-un trunchi nzai strimb, qi
iata,
Se tot duce scumpa bland,
Merge banal cel de aur;
Ti-ai lovit in craci piciorul,
Cei nadragi de lemn rzzpindu-ti,
Pe micros ti -1 dete codrul,
Ti-a incredintat cumva chiar
Gaztrind prin crengi mantaua;
Tapio ast ris, de vreme
Lunecoasa-i vremea, toamna,
Ce te-ntorci tot intr-un cintec,
Negro -s zilele in ceata.
Bucuros de tot, pe schiuri?"
Cuc de aur al peidurii,
Moyul vajnic VainarnOinen
Mindra lin6 ciufidita,
Lasa frigului cascioara,
A raspuns in chipul asta:
Paraseyte-ti bordeiayul
"Vidra se vesteyte-n vorbe,
C,-,1 din ranzuri de mesteacan,
Darul Doninului prin cintec;
Colibioara din crengute;
De-asta ma intorc in cintec,
Pleaca din aceste locuri!
Bucuros de tot, pe schiuri.
Cinste-a codrului, intinde-o,
Da, dar asta nu e vidrei,
Sprinten picioruy, o yterge,
Nu e vidra yi nici ris nu-i,
Colluna.ye de rnatase,
E veslilul care merge,
Lasa-ti casa to nzicula,
Cinstea codrilor pornit-a,
Drumuri strinzte pentru tine,
Moynegutu-i la plimbare,
Hai, cu cei voinici, in ceata,
Merge panura cea groasa;
Cu vestiti, cu bravi razboinici;
De-i dorit, deschideti Coate
Nu-i ji prost tinut acolo,
Uyile acestui oaspe;
Nu e calicoasa viata,
De uriti ast oaspe-nchideti
Mied se soarbe pe-ndelete,
Toate uyile, temeinic!"
Miere proaspata si buna
Detera raspuns cei
Se da oaspetelui care
oameni,
Vine yi se-ayaza-n locu-i.
Mindrele multinzi strigara:
Chiar acum te hotarayte
"Fii binevenit, drag Otso,
Sa ti-o Iasi micula casa
Laba doldora de nziere,
sa vii sub grinda casei,
Bun sosit, acum cind intri-n
Pe sub mindrul pod al casei,
Curtea bine curatita,
Luneca pe nea incetul
In aceasta nzindra casa!
Ca pe-ntinsul lac, un nufar;
Tot mereu nadajduisem,
Sari pe crengile uscate
Mi-am dorit din tinerete
Ca o veverita-n ramuri!"
Sa and cintind o data
Mogul vajnic VainamOinen Cornul asta al lui Tapio;
Veynic cintaret trecut-a
Al padurilor drag fluien
Pe cimpii tot intr-un cintec,
Aurul acestor codri,
Tut sunind din corn pe yesuri,
Sa zaresc sosind argintul
Linga preavestitul oaspe,
Codrilor in casa-mi mica,
Cu burdufid cel de bland;
Pe strimtuta cararuie.
Se lati-n odai ast zgomot,
II doream ca pe-un an
A patruns prin nzindre case.
rodnic,
Au strigat prin case
Ca yi apropierea verii,
oameni,
Cum ayteapta schiul neaua,
Mindrele multimi rostira:
,P patine cimpuri netezi,
www.dacoromanica.ro
441
Fetgoara pe logodnic,
cier?,
VetineinzOinen:
SO ne minunam de Una.
Is fenzeile-mbracate-n
Draga Otso, iaca, nu te
Cele mai curate straie,
Cu pieptanatztri frumoase,
Tulbura, sa nu te mina,
C-au sa-ti tot priveasca blana,
In rochile Izingi yi albe."
Moqul vajnic Vaineintoinen C-au sa -ti tot ocheasca parul,
N-or sa-ti strice doara blana,
A gran in chipul asta:
N-or sa-ti prapadeasca parul,
"Otso, pasare iubita,
Sa fil carpe la netrebnici,
Label doldora de miere,
Pentru cei nemernici haine!"
E pamint sa mergi de-acuma,
Mogul vajnic
Dealuri sint sa urci in voie.
Mindru ant; umbla-acuma, VdindmOinen,
Dezbraca de !Ina ursul,
Cannel la drum te-aVerne,
Pe un parmaclic 1-intinse,
Coltunaq, hai mergi agale,
Puse carnea intr-o oala,
Tzi nodrag, intinde-o incetul,
Intr-un larg havuz de au':
Unde merge pitigoiztl,
In caldare de arama.
Unde vrabia strabate,
Fierb pe foc cazane-nalte,
Pe podeaua cu cinci birne,
Oak de aranza-n flacari,
Tztpili-, pe sub cei ,case
Pline piny peste margini
CaPriori voinici ai casei!
www.dacoromanica.ro
442
Cu ciosvirte mari de came;
Aruncara multa sare,
De prin locuri departate,
Din Germania adusa,
443
Zeul cel Atotputernic,
Ca n-o face rc7u vreodata,
Nu s-o tine de nazbitii.
Mielikki, cea inteleapta,
A padurilor stapina
A lui Tapio nevastc7,
Ba cerut-au sl batrinii:
"Cunt ai fermecat pc7durea,
www.dacoromanica.ro
444
Ca sa n-o a.ez stinghera.
Iaca-i scot lui Otso botul,
Ca .0-1 fac pe-al meu mai tare,
Ca sa -1 pun pe lingc7 alte,
Sa nu -1 pun de unul singur:
prada,
A.ezat-am particica
Pe-o colina numai aur;
Pe un colnic de ararna,
In copac curat it pusei,
Pin cu o coroana largc7,
Pe cea nzai vinjoasa creangelf,
Pe cea mai bogatc7-n frunze,
Celor multi, spre bucurie,
Trecatorilor; spre cinste.
Gingii-n rasarit se uitc7,
Ochii-n Soarele-Apune,
Nu I-am pus chiar; sus, pe
cre ,2tet;
Ziditor, ne daruieVe
Mogul vajnic Vaineimoinen .5'i in vremuri viitoare
A rc7spuns in chipul asta:
Pari, ca in parnint sa -i batem,
"Nu-I lasai pe nici o gheata,
Arbori sa-i crestam In coajc7,
www.dacoromanica.ro
445
Pentru toata lumea asta
Dc viteji -i pentru ceata
Cea de vinatori de-ai nostril
InvoieVe-te, tu, Doanzne,
Ziditorule, da voie
S-ascultam tot inainte
Cornul asta al lui nzpio,
S ne-nveseleasca seara,
Ici pe continental asta,
Pe-a' Finlandei marl meleaguri,
Printre tinerii In floare,
In poporu-ntreg ce creVe!"
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XL VII -lea
www.dacoromanica.ro
451
Mosul vajnic Vainanzoinen
A cintat din cel kantele
Indelung cinta, jucat-a,
Rind pe rind, facu sa sune
Hat departe bucuria.
Cintecu-a ajuns la luna,
Bucuria pin' la soare;
Luna a ieVt din casa,
A venit pe-un stritnb mesteacan,
Soarele-V lase castelul,
A zburat in pin, pe virfu-i,
Sa ascztlte eist kantele,
www.dacoromanica.ro
452
Tot vazduhul, de ferestre;
A cazut cea scinteioara,
A zburat cea raze ro.6
Stralucind prin fund de ceruri,
..Fuierind mereu prin nouri,
Tot prin cele noun bolte
Tilde de la fecioare,
La flaccli stricind genunchii,
La stapin arzindu-i barba.
,57-alcIpta copilul maica
in saracciciosul leagan;
Cum sosi pe-acolo focul
www.dacoromanica.ro
453
Unui ac, prin crcIpatura
Unei barzi, prin teaca unei
Mari cazmale pentru gheatc1,
Pe o margine de-ogoare."
In aflacarilor mina,
In vapaia arzotoare.
Pe uscat losat-a pestii,
Pe bibani, pe lutul tare,
S-au tot pus pe ginduri
Se-ntrebarcl toti bibanii,
Cum so vietuiasca, oare,
Cum sd stea, cum scl trcliasca:
Curtile-V plingeau bibanul,
Celialti pest!, moli bogate,
Clenii, al for castel de piatra.
Un biban cu ceafa strimba
Merse la vinat scinteia:
Dar bibanul nu o prinse;
S-a zvlrlit albastrul pastry1v;
A mincat-o, inghitit-a
Mititica flacaruie.
Potolitu-s-a atuncea
Lacu! Alue; trecut-a
Pe.ste-a' sale nialuri iar61,
Locul vechi din nou luindu-1
Intr-o noapte, doar, de yard.
0 clipita se mai scurse,
Chin simti inghititorul,
Cazne, infulecatorul,
Jake mare, mincaciosul.
Innotind gemea intruna,
biota o zi fi cloud
Linga-a somnilor ostroave,
Pe nenorocitul cela
Chinuit de flacaruie,
De vapaia-nvilvoratcl."
L-auzi somnul galben
Sf4ie albastrul ',astray;
0 clipita se mai scurse,
Chin simti inghititorul,
Cazne, infulecatorul,
Jale mare, mincaciosul.
Inotind, gemea intruna,
biota o zi si (fowl
Lingo- a' somnilor ostroave,
Lingle -a' qtiucilor mode,
Printre mii de promontorii.
Printre sute de mici insuli;
()rice cap isi dete sfatul;
Fiecare-ostmv, cuvintul:
"Nimeni nu-i in aste ape,
Nici in aprigul Alue
Sa inghito bietul pecte,
Pe nenorocitul cela
Chinuit de fleicaruie,
De vapaia-nvilvoratcl!"
A venit atuncea qtiuca,
.Inghitit-a somnul galben;
0 clipitcl se mai scurse;
Chin simti inghititorul,
Cazne, infulecatorul
Jale mare, minccicioszil.
Inotind gemea intruna,
biota o zi qi doua
Lingo stinci cu multe peisari,
Steiuri unde stau ploierii,
Printre mii de promontorii,
Printre sute de mici insuli;
Orice cap iii dete sfatul,
Fiecare-ostrov, cuvintul:
"Nu-i in aste ape nimeni,
Nici in aprigul Alue
Sa inghita bietul peVe,
Pe nenorocitul cela,
Chinuit de flocaruie,
De vapaia-nvilvoratcl!"
Moful vajnic Vaineimoinen
iSi fierarul
Ilmarinen
www.dacoromanica.ro
454
L-au boit tot cu vopseala
Scoasa dintr-un lemn de salcii,
Dintr-o scoarta-a unei lozii.
Mood vajnic Vainamdinen
La femei dadu nalrodul,
Au plecat femei cu mreaja,
Au Vislit tot surioare;
Lunecara lin pe ape,
Dintr-un cap mereu in alt cap,
Din ostrov in insulita,
Lingo-a' sonmilor cotloane,
Inspre-a' pastravilor insuli,
Tot mereu prin negre ierburi,
Tot prin minunate treslii.
S-au sfortat din greu, cu
toate,
Pescuira, aruncara
Iar navodul, 1-au tras iar6V,
Si anapoda-au pus mreaja;
N-au gash' de loc cel pe.yte,
Ce tot cautazt .so -/ prima
La navod s-au dus barAruncard-apoi navodzil,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Clintul
al XLVIII-lea
www.dacoromanica.ro
459
Mogul vajnic
Vainamoinen,
Magul cel din vegnicie,
Incepu s chibzuiasca;
Pin' la urrna-un plan urzit-a,
Ca din in so face -o mreaja,
Sc injghebe-o suta ochiuri.
Prinse cipoi sa vorbeasca,
Iatc7 vorbele ce spuse:
"Cine senzana-va inul?
Cine-o face areitura?
Vreau s6-nii impletesc navodul,
Mreaja cea cu-o sutO ochiuri,
Ca .5.6 prind sarmanzil pegte,
Pe nenorocitu! cela!"
De pamint era un petit,
Loc ce n-a fost ars cu totul,
Pe spinarea unei mlagtini,
Intre dorta buturuge,
Scos-a iute radacina,
In gOsirel-n groapa, boabe,
Unde-i viermele lui Tuoni,
De carbuni, o gramajoara,
Resturi dintr-o barca arsa,
Rc7magite dintr-o Izintre;
In au senic7nat acolo,
II aduserc7 in case
Ca sc1-1 scape de puzderii,
Ci beitrinul VciineinzOinen
www.dacoromanica.ro
460
Nou odgon de qapte sute,
Tot rostind aceste vorbe:
"S-azvirlim aceste mreje
Mai adinc, s6 le-aruncam, vezi,
Mai in larg fi Inca-o data,
S6 tirinz prin apa plasa!"
Au zvirlit adinc navodul,
Ce-nclelting a urmarit-o.
Ci beltrinul Vainanzoinen
Chibzui adinc, atuncea:
"S-o apuc, cu mina, cind n-am
Nici niarmy-e ferecale,
www.dacoromanica.ro
461
Se afla in bzirta celui
Galben somn un pastrav neted.
Spinteca cel pastrav neted,
A zarit un bulz albastru-n
Matul pastravului, tocmai
In a treia-ndoitura;
A deschis cel bulz albastru,
A picat un bulgur ro.0
Din cel ghenzotoc albastru;
Se sfarma cel bulgur roar;
Se afla in miezul celui
Bulgar ropi scinteioara,
Ce scapase de prin ceruri,
Strabatzise printre nouri,
De prin cele vreo opt ceruri,
De prin nozia mari vazduhuri.
Cit mai chibzuia mo.
In carbuni s6 te intuneci,
Si sa stai in timpul zilei
In surcele de mesteacan,
S6 te-ascunzi in timpul noptii
In gratarul. vetrii de-aur:"
Scoase repede scinteia
Dintre mici bucati de iasca
Din buretii de mesteacan,
Intr-o oala de arama;
Duse flaceira in oala,
Intr-o scoarta de mesteacan,
In cel cap pierdut in neguri,
In ostrovul cel de ceata;
Dete-odefilor caldura,
A adus din nou lumina
Salilor intunecate.
Ci fierarul Ilmarinen
Vaino
Se-arzinca pe coasta-n mare,
Prin cc mijloc ar aduce -o -n
Se liri pin' la o stank,
Locuinti neluminate,
Se-a.yeza pc -o lung6 stinca
In bordeie-ntunecoase
In dureri de foc iscate,
A putut scapa scinteia
In a' flacarii mari chinuri.
Din a Soarelui flu mina;
Stinse-a focului arsura,
Barba-i arse lui moc Vaino,
Vlaga flacarii taiat-a;
Cu fierarul fu mai crincen:
Incepu el s6 graiasca,
Amindoi obraji-i roase,
Iata vorbele ce spuse:
Miinile-i minca de-asemeni.
"Foculet, facut de Domnul,
A tot mers 'rzainte' poste
Tu, al Soarelui flu, Panu,
Apa lacului Alue,
Cine te facu-aka crincen,
Alergat-a pe sub jnepeni,
Pin-a-mi arde si obrajii,
Ci luar6 foc top jnepii,
Pin-a te-arunca spre coasta -nzi,
Se-azvirli prin brazi, i-ndata
A te napusti asupra -nzi?
Se aprinse-ntreg bradetzil;
Cum s6 sting arsura asta,
Se-nvirti lot inainte,
S6 tai flacarii puterea,
Arse l'ohja pe juntate,
Sa fac.focul fora vlaga,
holarele lui Savo,
farul fora de prinsejdii,
A' Careliei linutziri.
Ca s6-nti inceteze chinzil,
Mosul vajnic Vainamoinen Ca s6 nu ma mai framinte?
Se-apuca s-o urmareasca,
Vino,-a Turjei fecioara,
Se-nfunda-n paduri pe dira
Fugi, tu, fate a Laponiei,
Focului celui sc7lbatic;
Cu coltuni de promoroaca,
In sfircit vazzi scinteia
Cu condurii tai de gheata,
Colo pe sub roc:Wird a'
Rochia de ger fi brume,
Vas de chiciurtl-ntr-o mina,
Doi buVeni, sub trunchiul unui
Polonic de gheata-n oal6;
Vechi anin, uscat, in firndul
Spala-mi tu, cu apa rece.
Unei birne putrezite.
laca mogul VainamOinen Imi stropeVe tot cu sloiuri
A grail in chipul asta:
Toate-arsurile din trupu-mi,
Pustiiri de foc Acute.
"Foculet, facut de Domnul,
Daca nu -ti ajunge asta,
Dat de insu0 Ziditorul!
Hai, flacau de prin Pohjola,
Te-arunca# degeaba-n apa,
Fara prlcina fiigit-ai;
Tu, copile din Laponia,
Lung barbat din Pimentola,
lacer, mull mai bine-ai face,
Nall ca bradul din padure,
Daca te-ai intoarce-n vatra
Mare ca un pin din mba,ctini,
Sobei celeia de piatra,
Cu manzqi de promoroaca,
In scirztei s6 te inlantui,
www.dacoromanica.ro
462
Inca ltat in promoroaca,
Cusma-n cap de promoroaca,
Si chimir de promoroaca.
Ada chiciura din Pohja,
Gheata de prin satul rece;
Mu lta-i chiciura in Pohja,
Mu Itei-i gheata-n satul rece;
Sloi is lacuri, ape-s gheturi,
E sub gheata toata Cara;
Iepurii de ger alearga,
Umbla ur,cii cei de gheata,
Tot pe dealuri de zapada,
Tot pe coaste-nzeipezite,
Lebezi reci inoata-acolo,
Rate trec prin nalte sloiuri,
Prin inzeipezite fluvii,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Clintul
al XLIX-lea
www.dacoromanica.ro
467
Nu lucea preascumpul
soare,
Luna de-aur de pe ceruri,
Nici prin casele Vainola-i,
Nici prin codri Kalevalei;
Genii a lovit in plante,
Vitele trai rau avura,
Soarele nu da caldzzra,
Nu lucea vreodatc7 lzina.
Cunaftea adincuri ,ctiuca,
Mersul pasarilor qoiniul,
Al corabiilor timp, VIP71Z11;
468
Moqul vajnic Vainamoinen
A graft in chipul asta:
"De m-oi duce in Pohjola,
Pe poteci ce le Viu numai
Fiii Pohjolei, voi face
Sa luceasca luna iarasi,
Soarele s6 scinteieze."
A plecat s-ajunga-n Pohja,
Cea mereu intunecoas6;
Merse-o zi, mai merse alta,
La sfillitul zilei-a treia
Poarta Pohjolei zarit-a;
Cu o funzaraie neagr6;
Flac6r6 urea spre ceruri,
lupta
Pesearesc, e mult prea mare."
Fiul Pohjolei se duse
Prinse-atunci s6
Fierul lui cel lung din teaca
chibzuiasca
Stralucea la virfu-i luna,
Astfel mopil Vainanaiinen:
Soarele lucea pe garda,
"NegreVt, ar fi nevrednic
Azvirlea un cal pe spate,
De-un barbat, de m-ay intoarce." Mieuna-n miner pisica.
www.dacoromanica.ro
469
Masurat-au cele spade,
Palocele lungi cercara;
Sabia lui Vainamoinen
Putintel era mai mare,
Cit un fir de orz mai groasa,
Cit a paiultii latime.
Ci se dusera-n ograda,
In livezi se-ndepartara;
Ci batrinul VainamOinen
Invirti o data spada,
Dete-o data 1-nca-o data;
Reteza cunt se reteaza
Radacinile de gulii,
Snizilse ca la in cc7moare,
Capete la fiii Pohjei.
Ci batrinul Vainamoinen
Merse so priveasca luna,
Soarele sa-I slobozeasca
Din cea piatra -mpestritata,
Din cel munte de tele,
Dintr-o stinca ferecata.
Putintel a niers, se duse
0 buccrta, doar; din drunni-i,
A zarit otrovzil verde,
Pe ostrov nie.steacc'in .falnic,
De marine mijlocie.
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Baba ceea qtirba tare,
prins Gripe de pene,
.57-a luat cu-un freamat zborul,
Peste casa ei plutit-a,
Merse peste marea Pohjei,
.lot mereu spre covacia
www.dacoromanica.ro
470
MeVerului Ilmarinen.
Faurul deschise uca
Socotind ca e vrun vifor;
Nu era de fel un vifor;
Un soirn sur zari deodata.
A graft aqa fierarul
Ilmarinen; spuse aste:
"Ce-mi cati, pasare vicleanct
Pentru ce-mi vii sub fereastra?"
Pasarea miqcat-a linzba,
Prinse sa graiasca
"0, fierare Ilmarinen,
Ciocanar ce ball Intruna,
piatra,
Soare, ce-ai ie#t din stinca,
Urci precum un cuc de awl
Ca de-argint o porumbila,
Tot pe calea to cea veche,
Tot pe drumul dinainte!
Suie, soare, dimineata,
Incepind din zinc: asta,
La toci da-ne sc7natate,
Adz' linga not vinatul,
Mina prada-n policare,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al L -lea
www.dacoromanica.ro
475
Marjatta, mezina fiica,
A crescut mult timp acasa,
Lingo preavestitul tata,
In salau1 maicii sale;
Cinci lantucuri sfarimase,
A stricat inele vise
De metal, purtind cu dinsa
Cheile tatutii, care
Stre7luceau la cing6toarea-i.
A stricat din prag jumate
Cu-ale ei marete rochii,
Roase jumatat' din pragul
Cel de sus de lemn, cu-a' sale
Mari basmcde de motase,
Jumatate din pervazul
Gros al zgii, cu-ale sale
Mineci tare infoiate,
Scindurile de podele
Cu condurii cu calcite.
Marjatta, mezirza fiica,
Tinerica.fetiqoara
pastrat mult curatenia,
Vreme lunga, sfioVa;
Ea minca door peve (raged,
Pune proaspata din scoarta;
Nicicind owl de gaina,
Ce-au .fost de coca,} spurcale
,Fi nici came de vreo oaie,
De-un herhece prihanita.
Mricel-sa i-a .spus s6
mulga,
N-a prim it de loc s6 mearg6;
www.dacoromanica.ro
476
catat o nuieluqa,
Dete jos apoi bobita;
Mindra afina urcat-a
Pe condurii ei, frumoli,
De pe-ai sal conduri, frumo-ii,
Pe genunchii ei, curatii,
De pe-ai sal genunchi, curatii,
Pe cel ,sort, ce-avea pe dinsa.
S-a urcat pe brio bobita,
De pe brizi, mai sus, pe pieptu -i,
De pe pieptu-i, pe barbie,
Din barbie pin' la buze;
Luneca apoi in gura,
Se rostogoli pe limba,
De pe limba pe gitleju-i,
Ca-n stomac sa se coboare.
Marjatta, frumoasa fata,
Rodnicit6 fu de boaba,
Inceput-a s6 se umfle,
Se-ngroq6 mai mult, intruna.
Stele )(Ora -nururi, fora
Cingatoare la rochita,
Merse pe flu-4 in bale,
Se ascunse-n negre colturi.
Se ingrijorase maica,
Prinse-a chibzui cam aslfel:
"Oare ce-o avea Marjatta,
Scumpa noastra porumbita,
Umbla fora .fnururi, fora
Cingatoare la rochita,
Merge pe fur4 in baie,
Se ascunde-n negre colturi."
Prinse un copil sa spuie,
Un b6iat mai mic strigat-a:
"Asta-i pentru ca Marjatta,
Asta biata fetifoara,
Fost-a prea mult pOstorita,
A pascut prea lung timp turma."
Sarcina cea grea, povara,
0 purta-n greoiul pintec,
Timp de .apte Ii de opt luni,
.5'i tot timpul lunii-a noua,
fata;
477
Bung Marjatta, atuncea,
A raspuns: "Scl ceri o vane
De la Routus, vreo baie,
De la cei de prin Sarajas!"
Fetiqoara, slugulita,
Copilita cea smerita,
Gata, Ara de porunca,
Fara laude, la treburi,
A iefit precum o ceata,
Ca #-zin firm dintr-o ograda,
tras poalele rochitei,
.5'i-a slimes apoi si fusta,
Inceput-a sa (Verge
Inspre casa hii Routus;
Munti rasund cind pc4efte,
COlnice mladii se-apleaca,
Joacc7-n fesuri cucurzizii,
Alergat-a pin-acasa;
Duped ce-a sosit, rostit-a:
"Nu se afla-n sat vreo baie,
Sa alini nenorocita,
Ajutor sa-i dai sarmanei."
Bunul cal oficl intruna,
Minzul cel de tras suflat-a
Inspre durerosul pintec;
Cind suflat-a calul cela,
Parca navalira aburi
www.dacoromanica.ro
478
De pe pietre-nfierbintate.
Marjatta, plapinda fata,
Preacurata copilandra,
S-a putut scalda in voie,
Baia facerii luat-a;
Prunc micut facu acolo,
Puse copilcqul cela
Linga cal, pe fin, in iesle,
Linga cel cu parul tare.
Ci spalat-a copila-111,
L-a-nvelit in scutecele;
Pe genunchi luat-a pruncul,
Strins I:a tot tinut la pieptu -i.
4i ascunse feciorapil,
Pe-al ei flu iubit crescut-a,
Pe-al ei merilor de aur;
Pe-a ei trestie ca-argintul;
Lapte de la sin ii dete,
L-alinta-n rotztnde brate,
Pe genunchi Izia copilul,
II (inn pe linga dinsa,
Periatu-i-a c6p.orul,
Mindre plete pieptanat-a,
Cobori de pe genzinchii-i,
Nevazut plecat-a pruncul,
De pe linga poala maicii.
Marjatta, plapinda fata,
A sintlit durere mare,
A fugit dar sa -1 gaseasca;
.57-a catat preascump prurtc7orul,
Mertiorul ei de aut;
Trestia de-argint, fruntoasa,
Sub cea piatra de la moara,
Sub patina de zapada,
Pe sub sita de faina,
Sub ciuberele cu toctrle;
POilli clati, intoarse ierburi;
A impraViat lava.
Mult tinzp 1-a catat ea
fiul,
Copilcqul stump, nzicutul,
Rascoli panzinturi, codri,
Trzinchiuri, cirnpi de buruiene,
S-a uitat la orice iarba,
Cercetat-a prin tufiptri,
Linoa jnepi sapind, tinzind chiar
Crengile de pe la arbori.
Se ducea gindind intruna,
Tot mergea, grabit; venit-a
Steaua intru-ntinzpinare,
S-a plecat in fata stelei:
"Stea de Dunznezeu facuta,
Nu -tii tu, ceva, de fizt-mi,
www.dacoromanica.ro
479
Prinse a grc7i mofneagul,
Iata vorbele ce spuse:
"Nu voi boteza-ndracitul,
480
Astfel, incetez qi-1 terrain,
www.dacoromanica.ro
ISBN 973-8369-18-5
www.dacoromanica.ro
Colofon
Volumul
Kalevala
de
Elias LOnnrot
traducere de Iulian Vesper
vede lumina tiparului in lima
Septembrie a anului
2001
www.dacoromanica.ro