Sunteți pe pagina 1din 4

COSEREANU IONELA ADELA IF

FARMACOLOGIE

MEDICATIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator cuprinde plamanii si caile aeriene prin care patrunde aerul, cu rol vital. Prin
respiratie se intelege inspiratia si expiratia, procese prin care se asigura aportul indispensabil de
oxigen (O2) si debarasarea de gaz carbonic (CO2) deseul proceselor biologice de baza.

Dificultatile respiratorii sunt cauzate de:


Obstructia cailor aeriene de catre un corp strain;
Leziuni ale alveolelor pulmonare (emfizem);
Distructia tesutului pulmonar din cauza tuberculozei sau alte afectiuni.
Cele mai frecvente tulburari sunt de natura alergica (reactie la nivelul foselor nazale, constrictia
bronsiilor astm) sau diferite infectii ale cailor respiratorii. Majoritatea infectiilor de origine
virala sau bacteriana produc o inflamatie a cailor aeriene, divers localizate, care antreneaza
aparitia febrei, iritatia mucoaselor, tuse si expectoratia mucusului format. Fiecare infectie are
atribuita o denumire, in functie de localizare: rinita (nas), faringita (gat), amigdalita (amigdale),
laringita (laringe), bronsita (bronsii). Aparatul respirator poate fi lezat si prin expunere
indelungata la fumul de tigara sau alte impuritati din mediu.
Aparatul respirator este constituit din: faringe, laringe, trahee, bronsii, bronsiole, alveole. Alveola
are o cavitate interna, o tunica musculara si o tunica a mucoasei. Aerul patrunde in plamani prin
micile canale numite bronsiole, ale caror pereti se contracta sau se dilata, raspunzand la
semnalele nervoase.

Penetratia oxigenului in sange


Alveolele contin vase sangvine care asigura schimburile gazoase. In aceste alveole, sangele se
afla in contact cu aerul inspirat, iar oxigenul penetreaza curentul sangvin, in timp ce CO2 este
rejectat prin expiratie.

Utilizarea medicatiei
Pentru a degaja caile aeriene, a calma inflamatia si a reduce secretia de mucus, se folosesc
diferite medicamente, unele putand fi eliberate si fara prescriptie medicala, singure sau in
asociere (cel mai frecvent si un analgezic). Decongestionantele diminueaza inflamatia
mucoaselor nazale, usurand respiratia. in cazul in care cauza congestiei este alergica, se
recomanda un antihistaminic pentru a trata sau preveni criza. Produsele care dilata bronsiile
usureaza sau previn crizele de astm. Antihistaminicele contin substante care relaxeaza
musculatura peretilor bronsiolelor si dilata caile aeriene, reducand astfel inflamatia mucoasei.
Alte medicamente reduc tusea prin diferite metode: unele faciliteaza expectoratia, altele
calmeaza tusea suprimand reflexele ei.

Principalele grupe de medicamente


Principalele clase de medicamente sunt bronhodilatatoarele, decongestionantele, antitusivele.

1. Bronhodilatatoarele sunt adesea folosite pentru a usura crizele astmatice. De asemenea,


combat ingustarea bronsiolelor provocata de acumularea de mucus in timpul unei bronsite
cronice. Ele sunt utilizate pentru a trata o criza cu suflu greu sau pentru a o preveni.
Anticolinergicele si bazele xantice sunt prescrise in principal pentru actiunea pe care o au in
profilaxie. Calea de administrare cu cel mai mic risc de efecte secundare este inhalatia. Folosirea
inhalatoarelor-dozatoare presupune o oarecare abilitate. Aerosolii nebulizatori comprima aerul
cand traverseaza solutia de medicament. Dispozitivul trimite doze mari de medicament in
plamani si reduc rapid dificultatile respiratorii.

Mod de actiune
Bronhodilatatoarele actioneaza prin relaxarea musculaturii bronsiolelor. Simpaticomimeticele si
anticolinergicele intervin/actioneaza asupra semnalelor nervoase trimise la muschi de catre
sistemul nervos autonom. Bazele xantice relaxeaza musculatura bronsiolelor, actionand direct
asupra fibrelor musculare, insa actiunea lor in mod cert nu se cunoaste inca.

Efecte
Bronhodilatatoarele usureaza suflul in cateva minute. Administrate profilactic, cresc in cateva
zile performanta fizica, iar la cei mai multi pacienti, numarul crizelor se rareste. Aceste
medicamente genereaza efecte secundare minore.
Simpaticomimeticele pot provoca palpitatii si tremuraturi. Colinergicele provoaca senzatia de
uscaciune a gurii, perturba vederea si creeaza dificultati la urinare. Bazele xantice pot cauza
dureri de cap si palpitatii.
2

Riscuri si precautii
Bronhodilatatoarele pot mari frecventa cardiaca. Din acest motiv, administrarea lor se face cu
prudenta la bolnavii cu tulburari cardiace sau la cei cu hipertensiune arteriala, precum si la
persoanele cu afectiuni tiroidiene. Anticolinergicele nu se folosesc de indivizii cu dificultati
urinare sau de cei cu glaucom.
Simpaticomimeticele sunt reprezentate de: efedrina, fenoterol, salbutamol, terbutalina.
Anticolinergicele: tetropium.
Bazele xantice: aminofilina, teofilina.

2. Decongestionantele vasoconstrictoare
Cauza obstructiei nazale este inflamatia mucoasei care tapiseaza fosele nazale si, ca urmare, se
produce in exces mucus, rezultat al inflamatiei. Aceasta este cauzata de o infectie (rinita) sau o
alergie (de exemplu, la polen) si de aparitia unei crize spasmodice sau boala fanului.
Congestia se poate produce la nivelul sinusurilor (cavitate osoasa plina cu aer) si provoaca
sinuzita. Decongestionantele atenueaza inflamatia mucoasei si suprima producerea excesiva de
mucus, blocand fosele nazale si sinusul. In momentul in care mucoasa nazala este iritata din
cauza unei infectii sau alergii, vasele sangvine care iriga mucoasa sunt dilatate. Astfel, se aduna
lichide in tesuturile vecine, rezultand cresterea mucusului. Decongestionantele apartin grupei de
medicamente simpaticomimetice. Acestea excita bronsia simpatica a sistemului nervos autonom.
O astfel de excitatie antreneaza o constrictie a vaselor sangvine si, ca urmare, inflamatia
mucoasei nazale si a sinusului.
Rinitele banale nu se trateaza cu decongestionante, ci cu simple inhalatii din apa fiarta, la care se
adauga o esenta aromatica (mentol, eucalipt). Se administreaza decongestionante cand inhalatia
nu s-a dovedit eficienta, mai ales la persoanele predispuse la infectii ale urechii medii sau
sinusurilor. Aceste medicamente pot fi gasite sub forma de picaturi sau preparate orale.

Efecte
Picaturile nazale actioneaza asupra congestiei in cateva minute. Administrate oral, actioneaza
mai lent, insa durabil. Efectele secundare ale decongestionantelor sunt manifestate prin
tremuraturi, accelerari ale ritmului cardiac. De aceea, nu trebuie folosite de cardiaci, hipertensivi
sau hipertiroidieni. Administrate timp indelungat si in doze crescute, aduc initial o usurare, apoi
antreneaza o revenire a congestiei. Decongestionante: efedrina, nafazolina, phenylefrina.

3. Antitusivele
Tusea este un raspuns natural la iritatia plamanului si a cailor aeriene. Tusea are rolul de a
debarasa aparatul respirator de substantele nocive. Cauzele care provoaca tusea sunt variate:
infectii ale tractului respirator (bronsite, pneumonii), inflamatia cailor aeriene (astm), expunerea
la substante iritante (fum, vapori de substante chimice etc.). Dupa natura cauzei care a provocat
tusea, ea poate fi productiva (cu expectoratie) sau seaca. De regula, tusea este benefica, usurand
expulzarea mucozitatilor sau a substantelor iritante. Astfel este facilitata vindecarea. Uneori,
accesele repetate de tuse sunt total neplacute, crescand iritatia cailor aeriene. In acest caz este
nevoie de medicamente care sa calmeze aceste accese.
In cazul tusei productive se recomanda: mucolitice si expectorante care modifica consistenta
expectoratiei. Efectul acestor medicamente este indoielnic.
In cazul tusei seci, nu trebuie favorizata expectoratia. Este indicata inlaturarea reflexului tusei,
actionand asupra zonei din creier care o comanda si care se gaseste in zona parietala (langa ochi).
In acest caz se prescriu narcotice lejere, cum este codeina. Antitusivele de acest tip au caracter
sedativ si produc somnolenta.

Cum se aleg antitusivele?


Se administreaza deseori antitusive care contin substante cu actiune contradictorie, de exemplu:
un principiu activ pentru tusea productiva si un altul pentru cea seaca. Folosirea unui calmant in
tusea productiva inseamna intarzierea vindecarii. Este bine sa se prescrie pentru fiecare tip de
tuse un singur principiu activ. Cum medicamentele antitusive pot atenua simptomele si intarzia
diagnosticul unei afectiuni grave, trebuie consultat medicul. De asemenea, nu evitati consultul
medical daca tusea este insotita de alte simptome, cum ar fi: febra sau prezenta sangelui in
expectoratie. Medicamentele folosite sunt mucoliticele si acetilcisteina.
Antitusive non-opiacee: antihistaminicele, dextromethorphanul.