P. 1
comportamentul elevilor

comportamentul elevilor

|Views: 5,351|Likes:
Published by stedana

More info:

Published by: stedana on Apr 15, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/10/2015

pdf

text

original

Despre comportamentului elevilor „Când mănâncă un ou fiert, unii oameni îl cojesc pe îndelete, bucată cu bucată, iar alţii îi retează

vârful cu brutalitate. Aceasta trădează tipuri diferite de comportament. ” Principala cale prin care oamenii îşi pot forma păreri unul despre celălalt este aceea de a-şi observa reciproc comportamentul şi de a trage concluzii. Dar această metodă seamănă cu aceea prin care judeci un aisberg numai după partea vizibilă. După cum se ştie 90% din structura sa este ascunsă sub apă; nimeni nu ştie cu precizie ce se ascunde în adâncimile oceanului. De aceea, înţelegerea comportamentului persoanelor din jurul nostru poate constitui o problemă spinoasă. Cel mai des stârneşte interes comportamentul – problemă. Când oamenii se comportă normal, plăcut, nu ni se pare necesar să explorăm raţiunile comportării lor. Dar când acţionează şi reacţionează neplăcut sau nefiresc, acest lucru constituie subiectul unor speculaţii interminabile. Înţelegând ce anume a provocat comportamentul respectiv, îi vei face faţă mult mai uşor. Nu este întotdeauna uşor să înţelegi motivul pentru care o persoană se comportă într-un anumit fel. Dacă interpretezi acţiunile sau vorbele cuiva fără să ştii dacă a acţionat intenţionat sau nu, poţi face cu uşurinţă presupuneri false. Ne propunem astăzi să discutăm pe tema comportamentului civilizat al elevilor noştri. Ar putea părea inoportună această temă discuţie atâta timp cât în ultima vreme vorbim constant de avertizări ale elevilor pentru comportament necivilizat, dezbatem indignaţi în cancelarie incidentele petrecute în cadrul orelor de clasă, asistăm la fenomene de genul „clase cu probleme de disciplină” şi, de fiecare dată, ne punem întrebarea „Ce e de făcut cu aceşti elevi?”. Este, oare, comportamentul elevilor noştri inadecvat sau standardele pe care noi le impunem sunt prea înalte? Cerem, oare, de la copiii noştri prea mult? Din punctul nostru de vedere, nu. Ne dorim doar să avem nişte elevi bine educaţi, bine

instruiţi, cu un comportament exemplar; să cultivăm în ei simţul frumosului, adevăratele valori spirituale şi morale. Şi atunci apare evident întrebarea: unde greşim? Conduita morală nu reprezintă altceva decât o serie de obişnuinţe şi deprinderi comportamentale pe care copilul şi le însuşeşte prin exerciţiu. Dar o deprindere se consolidează numai prin exerciţii făcute consecvent. A-l învăţa pe copil să fie politicos presupune ca de fiecare dată când situaţia o cere, el să se comporte adecvat, nu doar cu anumite prilejuri. Dar suntem noi, profesorii, întotdeauna consecvenţi în procesul educativ? De altfel, multe din comportamentele pe care noi, adulţii, le considerăm civilizate sunt, în opinia elevilor, „depăşite” sau chiar „învechite”, comportamente - ce spun ei - le îngrădesc exprimarea propriei personalităţi. Se ştie că obiceiurile se pot aprecia ca bune sau rele, în funcţie de epocă sau de ţara respectivă. Sub Ludovic al XIV-lea comesenii aruncau resturile de mâncare peste umăr. Englezii şi americanii consideră mai curând ridicol obiceiul francezilor sau al italienilor de a-şi strânge mâna neîncetat. În Europa este politicos să–ţi priveşti interlocutorul, iar în Africa să-ţi cobori pleoapele în semn de respect. Căutând să se menţină pe linia generală a epocii lor, a regiunii şi a mediului social, educatorii nu trebuie, deci, să fie obsedaţi de pricipii prea absolute. „Ei au fost odată noi, noi vom fi odată ei. Mereu circumstanţele se schimbă, de aceea sfaturile nu se mai potrivesc” spunea C. Narly. De altfel, cum ar putea elevul să determine care sunt componentele unui comportament civilizat când modelele pe care le are la dispoziţie îi impun aedesea standarde atât de diferite? Auzim de multe ori profesori care se plâng că nu se pot înţelege cu un anumit colectiv de elevi. Acest fapt ar trebui să fie un semnal de alarmă care să indice că nu s-a găsit metoda de lucru potrivită pentru aceşti elevi, iar schimbarea ar trebui să survină, în prima etapă, în comportamentul profesorului. Copiii pot avea temperamente sau aptitudini diferite, pot fi dotaţi de la naştere cu o memorie strălucită sau cu o inteligenţă ieşită din comun, însă ei nu se

nasc mincinoşi, timizi, neascultători, obraznici, chiulangi sau leneşi. Aceste trăsături sunt dobândite pe parcursul vieţii, fiind determinate, în special de influenţa pe care o au asupra lor părinţii şi mediul în care trăiesc. De aceea, profesorul are un rol deosebit de important: acela de a-i oferi elevului un model, şi nu unul oarecare, ci un model pe care acesta să-l accepte, să dorească să-l urmeze. Plecând de la cele mai frecvente abateri de la normele comportamentale ale unui elev, ca întârzierea la lecţii, nerezolvarea temei pentru acasă, neatenţia la ore şi terminând cu limbajul agresiv, chiulul, sfidarea cadrului didactic, ar trebui să reflectăm, înainte de a pune eticheta de „necivilizat”, care a fost contribuţia noastră la acest comportament al elevului. Care este importanţa pe care profesorul o acordă punctualităţii? Vine la timp la oră, nu întârzie prea mult cu rezultatele evaluărilor scrise, se încadrează bine în timp? De multe ori auzim din partea elevilor plângeri de genul: „domnul profesor ne reţine în timpul recreaţiei”, „de obicei, doamna profesoară întârzie la oră”, „cât timp are dreptul un profesor să ţină lucrările necontrolate?” Este normal că având în faţă astfel de exemple, elevul nu va putea să-şi însuşească o serie de deprinderi comportamentale ce ţin de punctualitate, responsabilitate, respect, etc. În viaţa de şcolar, fiecare elev are în faţă, zilnic, mai multe modele de comportament. Fiecare profesor vine cu standardele şi metodele sale de modificare a comportamentului. De multe ori, elevii sunt puşi în situaţii confuze din cauza unor comportamente diferite ale cadrelor didactice cu care vin în contact. De exemplu, unii profesori le permit elevilor să părăsească sala de clasă în timpul orei fără a cere acordul, motivând prin faptul că un astfel de comportament permite o mai bună desfăşurare a lecţiei – nefiind întreruperi. Alţii, dimpotrivă, consideră aceasta o abatere. Aceeaşi discordanţă se înregistrează şi în alte aspecte legate de procesul de învăţământ, cum ar fi pregătirea temei pentru acasă sau rezultatul unei evaluări. Sunt cadre didactice care, din dorinţa de a-l face pe elev să însuşească tot volumul

de cunoştinţe prevăzute îi premite acestuia să repete o probă de evaluare sau să întârzie predarea unei lucrări, neglijând astfel aspectul educativ al instruirii (educarea simţului responsabilităţii, al punctualităţii). Copilul ajunge să considere că „e mai bine mai târziu decât niciodată”. Însă, în viziunea altui profesor, ce pune accentul pe latura educativă, acest comportament va fi inacceptabil, nefiind tolerat şi ducând la aplicarea unei sancţiuni, după părerea elevului, nedreaptă. Şi, desigur, exemplele pot continua. Există multe întrebări care frământă mintea persoanelor implicate în educaţia copiilor. Toţi am vrea să găsim soluţia magică prin care să obţinem rezultatele dorite. Adevărul este că educarea unui copil reprezintă o muncă foarte dificilă, mai ales prin faptul că rezultatele se culeg mult mai târziu, iar pentru a obţine performanţe în acest domeniu trebuie să fii tot timpul „pe fază”, să răspunzi de fiecare dată în mod adecvat situaţiilor inedite care apar. Este deosebit de dificil să observi şi să apreciezi întotdeauna, în mod adecvat realizările copilului, precum şi să iei o atitudine potrivită atunci când situaţia o cere; dar e bine ca, cel puţin, să fim conştienţi de consecinţe.

Daniela Şterbeţ, profesoară de chimie, Liceul de Creativitate şi Inventică „Prometeu”

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->