I.

Biroul notarului public

1. Biroul element structural de baza. Cine functioneaza in cadru biroului
Elementul structural aflat la baza activitatii notariale este biroul notarului public.
Biroul notarial nu are personalitate juridica si nu poate avea nici patrimoniu.
Activitatea notarilor publici se desfoar n cadrul unui bioru , n care pot funciona
unul sau mai muli notari publici asociai , cu personalul auxiliar corespunztor.
Legea statornicete regula c, prin asociere , notarul public nu-i pierde dreptul la
biroul notarial individual.
Raporturile dintre notarii asociai se stabilesc n temeiul unui contract de societate
civil.Aceast soluie este prevzut n mod expres n art.1 din Regulament.

2.
3.
4.
5.

Stabilirea numarului notarilor publici si al birourilor

Inregistrarea biroului notarial
Organizarea sediilor secundare
Arhiva si registratura. Evidenta financiar contabila

II. Camera notarilor publici

6. Conditiile de functionare si organele de conducere
7. Adunarea generala a notarilor publici:
- conditiile de intrunire si constituire legala
- principalele atributii
8. Colegiul director:
- din cine este format
- conditii de intrunire si constituire legala
- atributii (art.50 din lege)
9. Atributiile presedintelui Colegiului director (art. 49 din lege)
III. Uniunea Nationala a Notarilor Publici
10.
Caracterizare si atributii
11.
Membrii. Drepturi si indatoriri
12.
Organele de conducere
a) Congresul notarilor publici
- constituire, intrunire, adoptarea hotararilor
- atributii
b) Consiliul uniunii
- din cine este format. Mod de lucru
- principalele atributii
c) Biroul executiv
- din cine este compus. Mod de lucru
- principalele atributii
d) Atributiile presedintelui Uniunii

IV. Numirea ca notar public

13.
14.
15.
16.

Conditii de numire
Incompatibilitati
Numirea. Cine o face. Acte necesare
Depunerea juramantului

V. Competenta notarului public

17.
18.
19.
20.

Atributiile notarului public

Competenta generala. Regula. Exceptii
Competenta teritoriala
Rezolvarea conflictelor de competenta

VI. Drepturile si indatoririle notarilor publici

21.
22.
-

Drepturile notarilor publici (64-69 lege)

Indatoririle notarilor publici (70-72 lege)
obligatia de a pastra secretul profesional
interdictia de a-si face reclama
obligatia de a nu lipsi din localitate
obligatia de a respecta normele si principiile eticii si ale deontologiei

VII. Raspunderea civila si disciplinara a notarilor publici

23.
24.
-

Raspunderea civila
conditiile stabilite de art.73 din lege
asigurarea de raspundere profesionala
Raspunderea disciplinara
abaterile disciplinare
exercitarea actiunii disciplinare
organul competent. Reguli de judecata
sanctiunile disciplinare
cai de atac

VIII. Incetarea si suspendarea calitatii de notar public

25.
26.
-

Incetarea calitatii
cazuri (art. 41 din lege)
depunerea si solutionarea cererii
delegarea unui notar public
Suspendarea
cazuri (art. 42 din lege)
solicitarea si dispunerea suspendarii

IX. Notarul stagiar

27.
28.
29.
30.

Conditii necesare
Examen sau concursul de admitere
Pregatirea teoretica in cadrul INR
Pregatirea practica in cadrul unui birou notarial

31.
32.
33.

Examenul de definitivat
Drepturile si indatoririle notarilor stagiari
Suspendarea si incetarea calitatii de notar stagiar

X. Evidentele activitatii notariale

34.
Registrele prevazute de Regulament si inregistrarile (inscrierile) care se
fac in ele
35.
Reguli privind utilizarea registrelor
36.
Mapele cu actele intocmite
XI. Procedura autentificarii actelor notariale
37.
38.
39.
40.
41.
42.

Mentiunile notarului public pe cererea de autentificare

Verificarile facute de notar
Luarea consimtamantului
Semnarea inscrisului
Incheierea de autentificare
Numarul de exemplare redactate

XII. Procedura succesorala notariala

43.
Deschiderea procedurii succesorale. Competenta notarului public
44.
Masuri de inventariere si conservare a bunurilor succesorale
45.
Desfasurarea procedurii (operatiunile pentru stabilirea numarului si
calitatii mostenitorilor, intnderea drepturilor acestora si a masei succesorale )
46.
Suspendarea procedurii succesorale
47.
Incheierea procedurii succesorale. Certificatul de mostenitor
XIII. Procedurile notariale
48.

Legalizarea semnaturilor

Acte necesare

exemplarele nscrisului, nesemnate;

acte de identitate;

pentru sigilii, sigiliul propriu-zis.

Legalizarea semnaturii sau sigiliului ar putea fi definita ca fiind modalitatea prin

care notarul
confirma veridicitatea unei semnaturi sau unui sigiliu ca
apartinand unei persoane determinate, care a subscris documentul, semnand in
fata notarului toate exemplarele lui ori aplicand sigiliu pe toate exemplarele lui.
Potrivit art. 147 din lege, notarul public poate legaliza semnatura partilor numai
pe inscrisurile pentru care legea nu cere forma autentica ca o conditie de
valabilitate a actului.

Notarul va identifica partile, se va convinge ca acestea cunosc continutul

inscrisului, dupa care le va cere sa subscrie in fata sa toate exemplarele
inscrisului.
Raspunderea notarului public este legata de modul de legalizare a semnaturii,
iar nu si de continutul actului care este opera partilor.
Regulametul prevede ca notarul public nu este raspunzator de continutul
inscrisului, verificand doar ca acesta sa nu fie contrar legii si bunelor moravuri.
In virtutea rolului activ al notarului public ,se impune ca acesta sa atraga atentia
partii asupra diferentei de regim juridic dintre legalizarea de semnatura si
autentificarea unui inscris.
Prin specificitatea sa, procedura de legalizare de semnatura deroga , implicit, de
la normele generale care ar putea-o apropia de cea a autentificarii, notarul fiind
interesat de identitatea semnatarilor si de raspunsul lor afirmativ la intrebarea
daca au luat cunostinta despre continutul inscrisului semnat.
Chiar daca incheierea de legalizare de semnatura este un inscris autentic, ea nu
are aptitudinea de a oferi autenticitatea actului juridic incheiat de parti, acesta
ramanand un inscris sub semnatura privata. Doar identitatea semnatarilor
primeste caracter autentic, ca urmare a legalizarii.
Legalizarea semnaturii partilor de catre notarul public face dovada deplina a
prezentei acestora, a semnarii inscrisului in fata notarului public, precum si a
datei acestuia.
Cererea poate fi facuta in scris sau verbal, de catre orice persoana interesata.
Pentru legalizarea inscrisului partile trebuie sa prezinte exemplarele inscrisului
nesemnate. Dupa identificarea partilor si dupa ce notarul se convinge ca ele
cunosc continutul actului, se va proceda la semnarea tuturor exemplarelor
inscrisului. Operatia se realizeaza in fata notarului public.
Daca partile nu pot semna, se admite in doctrina ca procedura legalizarii de
semnatura nu se poate instrumenta, solutia fiind apelul la procedura
autentificarii care contine reguli procedurale speciale.
De la procedura semnarii inscrisului in fata notarului, legea cunoaste o singura
exceptie, aceea a legalizarii semnaturii traducatorului dupa specimenul de
semnatura depus la biroul notarului public.
In incheierea de legalizare de semnatura se va arata ca ca s-au indeplinit
conditiile esentiale ale legalizarii de semnatura prin urmatoarele mentiuni:
a) Data (anul, luna,ziua)
b) Numele partii si faptul prezentarii ei in persoana

c) Constatarea subscrierii in fata notarului a tuturor exemplarelor inscrisului

Nu exista restrictii cu privire la competenta teritoriala: orice notar din tara poate
legaliza semnaturi si sigilii, indiferent de domiciliul sau sediul solicitantului.
Nu este strict de competenta notarilor publici legalizarea semnaturilor si a
sigiliilor ci si a misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare ale Romaniei.
Misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei legalizeaza sigilii si
semnaturi, la cererea persoanelor fizice avand cetatenia romana si a persoanelor
juridice romane, precum si la cererea persoanelor fizice sau juridice straine, in
masura in care legile si reglementarile statului de resedinta sau acordurile
bilaterale nu se opun. Este obligatoriu ca legalizarea semnaturilor si a sigiliilor
solicitata de persoanele fizice ori juridice straine sa aiba ca finalitate producerea
de efecte juridice in Romania, iar nu in statul unde este localizata misiunea
diplomatica sau in vreun alt stat.
Legalizarea specimenului de semnatura: - partea se va prezenta personal la
sediul biroului notarial si va semna in fata notarului public. Incheierea de
legalizare va cuprinde aceleasi elemente cu adaptarile necesare la ultimul punct.
Legalizarea unui sigiliu: - sigiliu va fi prezentat notarului public, care dupa
verificare, va intocmi incheierea de legalizare. Mai intai insa, sigiliu se va
imprima, in fata notarului, pe suportul material prezentat in acest scop de catre
partea interesata ,care va fi identificata in incheierea de legalizare. Pentru
legalizarea amprentei dispozitivului silvic special de marcat, acesta se va aplica
pe un singur suport de hartie corespunzator, care se pastreaza in depozit
notarial.
La cererea partilor, notarul public poate legaliza si amprenta stampilei persoanei
juridice, a unui profesionist sau a oricarei entitati fara personalitate juridica,
reglementata de lege.
Incheierea de legalizare se intocmeste in numarul de exemplare cerut de parti,
plus cate unul pentru fiecare dintre procedurile notariale indeplinite, partilor
eliberandu-li-se numai incheierea de legalizare a sigiliului si cea de primire in
depozit.
Incheierile de legalizare a semnaturilor si sigiliilor se inregistreaza in registrul
general si primesc fiecare un numar de inregistrare, care este trecut pe
incheiere. Acestea se inregistreaza si in opisul registrului general. Inregistrarea
se face doar dupa numele persoanelor fizice care au semnat in fata notarului,
fiind irelevant daca ele sunt sau nu parti in actul juridic constatat de acel inscris.
49.

Darea de data certa inscrisurilor

Acte necesare:

actul cruia urmeaz s i se dea dat cert (original i nesemnat);

actul de identitate al solicitantului (BI, CI etc.)

Prin darea de data certa se fixeaza momentul in raport cu care existenta

inscrisului devine certa, incontestabila fata de orice persoana. Data certa nu este
data intocmirii inscrisului, acesta putand fi incheiat la o data anterioara, dar
incerta.
In cazul inscrisurilor sub semnatura privata, a inceputului de dovada scrisa, data
cuprinsa in ele este opozabila numai inter partes. Prin darea de data certa ea
devine opozabila erga omnes.
Nu se poate da data certa daca legea impune procedura de autentificare ori alta
procedura notariala.
Inscrisurile autentice au data certa din ziua intocmirii lor, iar aceasta face
dovada pana la inscrierea in fals.
Darea de data certa vizeaza doar inscrisurile sub semnatura privata. Inscrisurile
sub semnatura private dobandesc data certa numai in urma survenirii unor
imprejurari anume prevazute de lege:
-

prezentarea spre a se conferi data certa de catre notarul public, executorul

judecatoresc sau alt functionar competent in aceasta privinta
prezentarea actului la o institutie sau autoritate publica
inregistrarea inscrisului intr-un registru public
moartea uneia din persoanele care l-a subscris
trecerea inscrisului, chiar in prescurtare, in acte autentice, incheieri sau
procese-verbale
etc.

Nu exista restrictii cu privire la competenta teritoriala: orice notar din tara poate
efectua darea de data certa, indiferent de domiciliul sau sediul solicitantului.
Nu este strict de competenta notarilor publici acordarea de data certa ci si a
misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare ale Romaniei. Misiunile diplomatice
si oficiile consulare ale Romaniei pot acorda data certa, la cererea persoanelor
fizice avand cetatenia romana si a persoanelor juridice romane, precum si la
cererea persoanelor fizice sau juridice straine, in masura in care legile si
reglementarile statului de resedinta sau acordurile bilaterale nu se opun. Este
obligatoriu ca legalizarea semnaturilor si a sigiliilor solicitata de persoanele fizice
ori juridice straine sa aiba ca finalitate producerea de efecte juridice in Romania,
iar nu in statul unde este localizata misiunea diplomatica sau in vreun alt stat.
Cererea poate fi facuta in scris sau verbal de catre orice persoana interesata.

Inscrisul caruia urmeaza sa i se atribuie data certa se intocmeste in numarul de

exemplare cerut de parte.
Regula din practica este ca partea solicita notarului darea de data certa pentru
un inscris preconstituit, prezentat chiar de partea insasi. Inscrisul poate sa
apartina sau nu persoanei care solicita darea de data certa si poate sa fie
prezentat intr-un singur exemplar. In cazul acesta,notarul public va pastra pentru
arhiva cel putin o copie a inscrisului caruia i s-a dat data certa si care exista intrun singur exemplar.
In incheierea de data certa se va arata ca s-au indeplinit conditiile esentiale
pentru darea de data certa prin urmatoarele mentiuni:
a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea partii si ora
b) starea in care se afla inscrisul si particularitatile acestuia
c) denumirea inscrisului asa cum apare in acesta sau, in lipsa, o denumire
corespunzatoare raportului juridic constatat de acel inscris.
Data inscrisului corespunde cu ziua prezentarii inscrisului la notar si a intocmirii
incheierii anterior mentionate.
Notarul public nu este raspunzator de continutul inscrisului, verificand doar ca
acesta sa nu fie contrar legii si bunelor moravuri.
50.
Certificarea unor fapte
51.
Legalizarea copiilor dupa inscrisuri
52.
Primirea in depozit a unor inscrisuri, documente si valori sau altor
bunuri.
XIV. Procedura divortului
53.
Divortul prin acordul sotilor. Competenta materiala alternativa:
judiciara, administrativa sau notariala
54.
Competenta teritoriala a notarului public
55.
Prezentarea partilor sau a mandatarilor acestora cu procura autentica
la depunerea cererii. Identificarea lor.
56.
Cererea de divort
57.
Formalitatile indeplinite de notar dupa primirea cererii
- verificarea la RNNECD
- fixarea termenului de reflectie si comunicarea acestuia catre solicitanti
- inregistrarea cererii in registrul de divorturi al biroului notarial
- sesizarea autoritatii tutelare
58.
Divortul sotilor care nu au copii minori
59.
Divortul sotilor care impreuna au copii minori. Mentiunile
suplimentarea cuprinse in cerere. Reperele procedurale specifice:
- constatarile cuprinse in raportul de ancheta psihosociala
- audierea copilului minor

- autentificarea conventiei sotilor cu privire la exercitarea in comun a

autoritatii parintesti si stabilirea locuintei pentru ficare copil minor
60.
Finalizarea procedurii in cazul admiterii cererii de divort:
- prezentarea sotilor in persoana si identificarea acestora
- constatarea staruintei ambilor in hotararea de a divorta
- verificarea consimtamantului lor liber si neviciat la desfacerea casatoriei
- alocarea unui numar pentru certificatul de divort din Registrul unic al
acestor certificate tinut de Directia pentru Evidenta Persoanelor si
Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administratiei si
Internelor
61.
Continutul certificatului de divort. Constatarea desfacerii casatoriei si a
numelui de familie pe care il va purta fiecare fost sot dupa divort. Lipsa unei
mentiuni privind culpa sotilor la desfacerea casatoriei. Alte formalitati
62.
Comunicarea certificatului de divort si mentiunea divortului in actul de
casatorie.
63.
Respingerea cererii de divort. Enumerarea motivelor. Comunicarea
respingerii catre RNNECD.