FUNDATIA ECOLOGICA GREEN

SCOALA POSTLICEALA F.E.G. FILIALA PITESTI

Domeniul: Sanatate si asistenta pedagogica
Specializarea: Asistent Medical de Farmacie

LUCRARE DE LICENTA
Indrumator:

Absolvent:

Farmacist Chelaru Liana Paula

Popescu Mihai-Constantin

PITESTI
Iunie-Iulie 2015
1

FUNDATIA ECOLOGICA GREEN

SCOALA POSTLICEALA F.E.G. FILIALA PITESTI
Domeniul: Sanatate si asistenta pedagogica
Specializarea: Asistent Medical de Farmacie

LUCRARE DE LICENTA
APARATUL DIGESTIV.
MEDICATIA ANTIACIDA SI ANTIULCEROASA

Indrumator:

Absolvent:

Farmacist Chelaru Liana Paula

Popescu Mihai-Constantin

PITESTI
Iunie-Iulie 2015

Motto:

ARGUMENT
3

Promovarea si mentinerea sanatatii cat si prevenirea imbolnavirilor sunt

obiective importante in actualul sistem de sanatate. Existenta omului nu poate fi
conceputa fara boli, de aceea preocuparea pentru ingrijirea pacientului a fost si va
ramane unul din telurile umanitare ale medicinei.
Am ales aceata lucrare datorita faptului ca frecvena apariiei la persoanele
tinere a afectiunilor gastrice este ngrijortoare, dat fiind faptul ca sunt determinate
de o multitudine de factori: stres,fumat, alimentaie necorespunztoare, bacteria
Helicobacter pylori, efecte adverse ale AINS administrate timp ndelungat prin
automedicatie. In condiiile vieii moderne, cnd factorii de stres sunt tot mai larg
rspndii si au implicaii eseniale asupra strii de sntate a populaiei,ulcerul
gastro-duodenal deine unul din primele locuri privind numrul de persoane
suferinde, precum si aria de rspndire.

CUPRINS
MOTTO
ARGUMENT
CAPITOLUL 1 - SISTEMUL DIGESTIV
4

1.1
1.2
1.3
1.4
1.5

SISTEMUL DIGESTIV COMPONENTE

STRUCTURA COMPONENTELOR CAVITATII BUCALE
STRCTURA GLANDELOR SALIVARE
FARIGELE SI ESOFAGUL
COMPONENTELE
SISTEMULUI
DIGESTIV
AFLATE

IN

CAVITATEA ABDOMINALA CU REFERIRE LA STOMAC

1.6 DIGESTIA INTESTINALA
1.1 ABSORBTIA NUTRIMENTELOR
CAPITOLUL 2 - ULCERUL GASTRO-DUODENAL
-

GENERALITATI

CAUZE

SIMPTOME

MECANISM FIZIOPATOLOGIC

REGIMUL ALIMENTAR IN ULCERUL GASTRO-DUODENAL

CAPITOLUL 3 - MEDICATIA ULCERULUI GASTRO-DUODENAL

3.1 ANTIACIDE
3.2

INHIBITORI

ALE

SECRETIEI

GASTRICE

ANTIHISTAMINICELE H2
3.3 INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI
3.4 PROTECTOARE ALE MUCOASEI SI STIMULANTE ALE
REGENERARII
CONCLUZIE
BIBLIOGRAFIE

Capitolul 1.
Sistemul Digestiv

Sistemul digestiv cuprinde totalitatea organelor n care se realizeaz digestia alimentelor

i absoria nutrimentelor. n tubul digestiv au loc prelucrarea mecanic, fizic i chimic a
5

alimentelor, absoria lor i eliminarea resturilor nedigerate. Glandele anexe contribuie prin
secreiile lor la procesele de digestie.

1.1. Sistemul digestiv- componente

a) Tubul digestiv cuprinde: - cavitatea bucal cu:
- limb;
- dini;
- faringe;
- esofag;
- stomac;
- intestin subire cu:
- duoden;
- jejun;
- ileon;
- intestin gros cu:
- cecum cu apendice;
- colon ascendent;
- colon transvers;
- colon descendent;
- colon sigmoid;
- rect;
- orificiul anal;
b)Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:
- glande salivare:
- parotide;
- sublinguale;
- submandibulare;
- ficatul;
- pancreasul exocrin.
Cavitatea bucal i digestia bucal este sectorul de recepie a hranei. Aici se afl
organele specializate n mrunirea i amestecarea hranei: dinii i limba;
7

1.2. Structura i componentele cavitii bucale

n cavitatea bucal, sub aciunea, dinilor, limbii i a muchilor masticatori, are loc
masticatia, care reduce dimensiunea particulelor alimentare, le amestec cu saliva i contribuie la
formarea bolului alimentar.
Bolul alimentar urmeaza a fi inghitit, proces denumit deglutitie, in trei timpi.
Timpul bucal (voluntar). n momentul n care alimentele sunt gata pentru a fi nghiite,
ele sunt n mod voluntar mpinse n faringe datorit presiunii pe care o exercit limba prin
micarea ei n sus i posterior asupra palatului moale. De acum ncolo, procesul deglutiiei
devine n ntregime, sau aproape, un act automat i, n mod obinuit nu mai poate fi oprit.
Timpul faringian. La intrarea n faringe sunt stimulate ariile receptoare de la acest nivel.
Impulsurile de la acest nivel ajung la trunchiul cerebral i iniiaz o serie de contracii faringiene
musculare automate. Aceast aciune, combinat cu prezena ligamentelor ce previn deplasarea
n sus a epiglotei, determin deplasarea posterioar a epiglotei peste orificiul laringian. Ambele
8

efecte previn ptrunderea alimentelor n trahee.

Timpul esofagian. Esofagul are, n principal, rolul de a transporta alimentele din faringe
n stomac, iar miscarile lui sunt organizate specific n vederea acestei functii. n mod normal,
esofagul prezinta dou tipuri de miscari peristaltice: peristaltism primar si peristaltism secundar.
- Peristaltismul primar este declansat de deglutitie si ncepe cnd alimentele trec din faringe n
esofag; este coordonat vagal.
- Peristaltismul secundar se datoreaza prezentei alimentelor n esofag si continua pana cand
alimentele sunt propulsate n stomac; este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului.
Digestia bucal se realizeaz cu ajutorul salivei. Aceasta este secreia celor 6 glande
salivare (parotide, sublinguale, submandibulare) care sunt situate n apropierera cavitii bucale.

1.3. Structura glandelor salivare

Glandele salivare sunt reprezentate de glandele parotide, submaxilare i sublinguale,
precum i de glandele salivare mici diseminate la nivelul mucoasei bucale. Au o structur
tubulo-acinoas. Fiecare lobul este alctuit din acini, ducte intercalate i ducte striate.
- Celulele acinare secretoare sunt de dou tipuri: seroase i mucoase.
9

- Glandele parotide - seroase

- Glandele submaxilare - mixte
- Glandele sublinguale - mixte
- Glandele micile glande - mucoase.

1.4. Faringele si esofagul

Faringele - este un organ care aparine att aparatului digestiv ct i aparatului respirator.
El se afl situat n partea posterioar a cavitii bucale i se continu cu esofagul. Cptuit cu o
mucoas, este bogat n esut limfoid. n faringe se gsesc amigdalele palatine, amigdala
faringian pe peretele posterior i amigdala lingual la rdacina limbii, legate ntre ele prin
numeroase vase limfatice, formnd inelul limfatic Waldeyer. Funciile faringelui sunt: funcia de
conducere a bolului alimentar ctre esofag i funcia de aprare mpotriva infeciilor, care pot
ptrunde pe cale digestiv sau pe cale respiratorie.
Esofagul - este un organ musculo-membranos, tubular, care face legatura ntre faringe i
stomac. El ncepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicale i se termin n dreptul vertebrei a 11-a
toracale; este lung de 25-32 cm i are un calibru care variaz ntre 10 si 22 mm. Are trei strmtori
10

fiziologice: strmtoarea cricoidiana, strmtoarea de la nivelul ncrucirii cu artera aorta i cea de

la nivelul cardiei. Ca structur, este alcatuit din trei straturi: la interior se afl mucoasa; urmeaz
tunica mijlocie care este muscular (cu doua straturi, intern i extern); tunica extern format din
esut conjunctiv lax.

Stomacul si digestia gastrica.

Stomacul este situat n partea superioar a cavitii abdominale, imediat sub diafragma.

1.5. Componentele sistemului digestiv aflate n cavitatea abdominal, cu

referire la stomac.

11

Structura si componentele stomacului

Digestia gastrica incepe cu acumularea bolurilor alimentare.Prin miscarile sale, stomacul
amesteca hrana cu sucul gastric pana cand continutul arata ca o pasta.
Sucul gastric contine 99% apa,1% rezidiu uscat alcatuit din substante organice(enzime
proteolitice, lipolitice si mucina, care apara peretii stomacului) si substante minerale (HCl,
cloruri, fosfati);
-pH este acid 1,5;
-organismul uman secreta 1,5 l/24 ore.

Digestia Proteinelor:
pepsinogen------HCl------->pepsina activa
proteine+H2O-------pepsina activa------->albumoze+peptone

12

Digestia Lipidelor:
lipide emulsionate+H2O-------lipaza gastrica------->glicerol+acizi grai

Intestinul subire
Fiind cel mai lung segment al tubului digestiv, intestinul subire are un traseu foarte
sinuos n cavitatea abdominal. Prima poriune, duodenul, este ancorat de organele vecine iar
restul este liber si are numeroase indoituri (anse).

13

Structura i componentele intestinului subire

Cea mai interesanta structura din peretele intestinului subtire este mucoasa. Eficiena
absoriei depinde de suprafaa mucoasei. Aceasta are 3 modaliti de pliere:
a) pliuri mari (valvule conivente);
b) denivelari numite viloziti intestinale , n forma de deget;
c) microvilozitati la polul apical al celulelor intestinale.
Vilozitatile au o inaltime de 0,5-1 mm. Sunt perfect echipate pentru functii de absortie: au
in interior o bogata retea de capilare sanguine si un vas limfatic central, pentru preluarea
substantelor absorbite.
n profunzimea mucoasei se afla glandele microscopice care produc sucul intestinal.

Intestinul gros.
La trecerea dinspre intestinul subtire spre cel gros se afla un sfincter si o valvula,
dispozitiv care nu permite continutului sa treaca decat intr-o singura directie. Sub ea se afla o
portiune in forma de fund de sac numita cecum cu o prelungire subtire, numita apendice.
Deasupra valvulei incepe colonul-partea cu cea mai mare lungime. n apropierea anusului este o
portiune mai bogata in tesut muscular numita rect. Intestinele sunt suspendate prin niste pliuri
subtiri ale peritoneului prin care trec vase de sange.

14

1.6. Digestia intestinal

Ficatul
Ficatul este situat in partea dreapta a stomacului, fiind unul dintre cele mai mari organe
din corp. Ficatul alcatuit din doi lobi,iar acestia din unitati de baza numiter lobuli.

Componentele ficatului

15

Structura microscopica a ficatului

Ficatul are multe functii,unele dintre acestea fiind in legatura cu digestia. Una dintre ele
este producerea bilei. Aceasta paraseste ficatul prin canalele biliare dupa care,i n perioadele in
care are loc digestia, se varsa in duoden.

Bila

Structura bilei
Bila contine 97% apa,3% rezidiu uscat format din substante organice (saruri biliare,
mucina, fosfolipide, colesterol, pigmenti biliari) si substante minerale;
-pH bazic 7-8;
-organismul uman secreta 0,8 l/24 ore.
Bila nu contine enzime !

16

Pancreasul
Pancreasul este situat sub stomac.El are 2 structuri:
a) o parte exocrina asemanatoare cu glandele salivare, care produc suc pancreatic ce se elimina
in duoden;
b) o parte endocrina,sub forma unor insule de celule,care secreta hormoni.

17

Structura pancreasului
Sucul pancreatic -contine 99% apa,1% rezidiu uscat format din substante organice
(enzime proteolitice, lipolitice,glicolitice) si substante minerale (bicarbonat de sodiu);
-pH bazic 8,5;
-organismul uman secreta 1,5 l/24 ore.
Digestia proteinelor:
abumoze+peptone------tripsina,chimotripsina------>di+tripeptide
di+tripeptide+H2O--------carboxipeptidaze------->aminoacizi
Digestia glucidelor:
amidon(crud)+H2O------amilaza pancreatica------->maltoza
Digestia lipidelor:
lipide+H2O--------lipaza pancreatica-------->acizi grasi+glicerol
Sucul intestinal contine apa si rezidiu uscat format din substante organice (mucina
,enzime proteolitice, lipolitice, glicolitice) si substante minerale (NaHCO3);
-pH bazic 7,5-8,5;
-organismul uman secreta 2-3 l/24 ore.
Digestia proteinelor:
di+tripeptide+H2O------peptidaze------>aminoacizi
Digestia glucidelor:
maltoza+H2O------maltaza------>2glucoza
zaharoza+H2O------zaharaza------>glucoza+fructoza
lactoza+H2O------lactaza------>glucoza+galactoza
Digestia lipidelor:
lipide emulsionate+H2O-------lipaza------>acizi grasi+glicerol
PRODUSII FINALI AI DIGESTIEI SUNT:
-MONOZAHARIDELE;
-AMINOACIZI;
-ACIZI GRASI SI GLICEROL.
18

1.7. Absortia nutrimentelor

Absortia este un proces fiziologic complex prin care produsii de digestie (apa, sarurile
minerale, vitaminele) ajung in mediul intern.
In proportie de 90% absortia se desfasoara la nivelul mucoasei intestinului subtire, care
are adaptari structurale si functionale importante: epiteliu unistratificat, valvule conivente,
vilozitati intestinale, microvili la polul apical al celulelor.
Procese de absortie reduse au loc si la nivelul cavitatii bucale, stomacului (pentru alcool
si unele medicamente) si intestinului gros (pentru apa, saruri minerale si unele vitamine).
Mecanismele de absortie sunt:
a)Mecanisme active = sunt mecanisme de transport activ, cu consum de energie care se
desfasoara impotriva gradientului de concentratie.
b)Mecanisme pasive:
-difuziunea substantelor de la o concentratie mare la o concentratie mica;
-osmoza, adica trecerea solutiilor de la presiune osmotica mica la presiune osmotica mare
prin membrana semipermeabila pe care o constituie mucoasa;
-pinocitoza, adica inglobarea unor picaturi de lichid si transportul lor prin mucoasa
intestinala.
Absortia proteinelor se face sub forma de aminoacizi, in prima parte a intestinului
subtire, prin mecanisme active si selective la polul intern al celulelor mucoasei si prin
mecanisme pasive de difuziune de la polul extern al acestora in sange.
Dupa absortie,aminoacizii trec in vena porta. La sugari proteinele si anticorpii di laptele matern
pot fi absorbite nedigerate, prin pinocitiza.
Absortia glucidelor se face sub forma de monozaharide la nivelul jejunului, prin
mecanisme pasive (ex: pentoze: riboza) si active (ex:hexoze: glucoza, fructoza). Absortia
glucozei necesita consum de energie provenita din degradarea celulara a ATP-ului. In final,
glucoza este transportata prin vena porta la ficat.
Absortia lipidelor se face in ultima parte a intestinului subtire, sub 3 forme:
-prin pinocitoza pentru mici picaturi de grasimi nedigerate;
-prin difuziune, pasiv, pentru glicerol, care este hidrosolubil;
19

-prin complexe de micelii hidrosolubile, formate de acizii grasi insolubili si colesterol cu

saruri biliare.
Acestea se desfac la nivelul celulelor epiteliului intestinal in acizi garsi, care refac
trigliceridele, iar sarurile biliare se reintorc la ficat prin sistemul port (circuitul hepato-enterohepatic de economisire a sarurilor biliare).Glicerolul urmeaza calea sistemului port hepatic, iar
trigliceridele sunt preluate de sistemul limfatic.
Absortia apei si a sarurilor minerale se face la nivelul intestinului subtire si gros. Apa
se absoarbe pasiv.Na+, Ca2+,P3+Fe2+ se absoarb activ iar Cl- se absoarbe pasiv.
Absorbtia vitaminelor se face in fuctie de solubilitatea lor: vitaminele hidrosolubile
(complexul B,vit.C) se absorb pasiv, iar vitaminele liposolubile (A,D,K) se absorb similar
lipidelor prin formarea de complexe cu sarurile biliare, si ajung apoi pe cale portala la ficat.
In urma proceselor de absortie din intestinul subtire rezulta chilul intestinal, de
consistenta lichida, care trece prin valvula ileocecala spre cecul intestinal.
La nivelul intestinului gros se desfasoara activitati secretorii, motorii si de absortie. In
urma acestora, chilul intestinal lichid se transforma in materii fecale solide, de consistenta moale
(excremente).
Aici au loc si procese de fermentatie si putrefactie datorate florei bacteriene intestinale,
nepatogene,dar nu se desfasoara procese de digestie chimica.
Defecatia reprezinta eliminarea materiilor fecale. Defecatia este un act reflex, controlat
voluntar.

20

Capitolul 2.
Ulcerul gastro-duodenal
Generalitati
Ulcerele peptice sunt leziuni la nivelul mucoasei gastrice (a stomacului) sau a mucoasei
intestinului subtire superior (duodenului). Aceste leziuni apar atunci cand secretiile gastrice care contin acid clorhidric si o enzima numita pepsina - irita si lezeaza mucoasa stomacului.
Secretiile gastrice pot afecta si esofagul.
Ulcerele peptice din mucoasa gastrica se numesc ulcere gastrice. Cele care apar in
mucoasa duodenala se numesc ulcere duodenale.

Cauze
Ulcerul gastric i cel duodenal, astzi, sunt produse de mai multe cauze. Una dintre
cauzele cele mai frecvente este infecia cu bacteria denumita HELICOBACTER PYLORI.

21

Prin 1982-1983, acest infecie se gsea cam la 90-92% dintre bolnavii cu ulcer duodenal
i 80% dintre cei cu ulcer gastric. Acum acest infecie cu helicobacter pylori, datorit faptului c
a fost tratat, se gsete la un numr mai mic de pacieni, maximum 60-65%.
A doua cauz care duce la apariia ulcerului este folosirea medicamentelor cu potenial
ulceros. Aceste sunt in primul rand medicamentele antiinflamatorii, acele medicamente care se
folosesc in tratamentul inflamaiilor, n special a articulaiilor, n artroze, artrite, etc., de exemplu
diclofenac, piroxicam, ibuprofen, meloxicam. Sunt medicamente care scad puterea de adaptare a
mucoasei gastrice i duodenale i cresc factorii de agresiune, respectiv acidul clorhidric.
A treia cauz care se manifest din ce n ce mai frecvent, este reprezentat de ulcerele
care nu sunt produse nici de helicobacterii pylorice, nici de medicamentele antiinflamatorii, sunt
aa-zisele ulcere hiperacide. i stresul ne poate mbolnvi de ulcer. Stresul acioneaz prin
scoara emisferelor cerebrale i pe cale nervoas, stimulnd foarte mult secreia acidului gastric.
O cauza rara de ulcer peptic este sindromul Zollinger-Ellison. In aceasta afectiune
stomacul secreta in exces acid clorhidric, care afecteaza mucoasa gastrica.

Simptome
1. Cea mai important tulburare de care se plng majoritatea bolnavilor este durerea.
Durerea se prezint de cele mai multe ori sub forma unor crampe cu intensitate destul de variat,
dar de obicei foarte puternice. Este localizat deasupra sau n jurul ombilicului, n capul pieptului
- cum se spune popular, cu transmiterea durerii spre dreapta, spre stnga sau n spate. Durerile se
calmeaz adeseori dac se evacueaz coninutul stomacului, dac se administreaz alcaline sau
22

se aplic cldur pe abdomen. Durerile pot aparea i noaptea, atunci cnd este vorba de un ulcer
duodenal.
Durerea se nsoete adesea de balonri, greuri, arsuri i vrsturi.
Evoluia bolii poate dura ani de zile; uneori apar complicaii care necesit intervenie
chirurgical.
Un tratament medical bine condus permite adesea reducerea crizelor, micorarea
intensitaii durerilor i vindecarea bolii. De o deosebit importan, din acest punct de vedere,
este controlul medical periodic.
2 .Hemoragiile - sunt provocate de ruperea unui vas la nivelul ulceraiei. n cazul n care
vasul este mai mare, atunci hemoragia se poate manifesta dramatic, prin vrsturi cu snge negru
i cheaguri, prin scaune negre ca pcura, datorit sngelui digerat, prin scderea tensiunii,
palpitaii i, n unele cazuri chiar pierderea cunotinei.

3. Alte simptome:
- inapetenta (lipsa poftei de mancare) si scaderea in greutate
- balonarile abdominale si greata postprandiala (dupa mese)
- voma postprandiala (dupa mese)
Unele ulcere nu prezinta simptomatologie si sunt cunoscute sub numele de ulcere
silentioase. Aproximativ jumatate din toate ulcerele nu prezinta simptomatologie, decat in
momentul in care apar complicatiile. Complicatiile unui ulcer pot fi hemoragia, perforatia,
23

penetratia sau obstructia tractului digestiv. Ulcerele silentioase sunt frecvente la persoanele in
varsta, persoanele cu diabet zaharat sau cele care consuma multe antiinflamatoare.

Mecanism fiziopatologic
Multe dintre persoanele cu ulcer peptic nu merg la medic in momentul in care apare
simptomatologia. Simptomatologia lor consta de obicei in perioade cu dureri gastrice care pot
alterna cu perioade fara durere. Unele ulcere se pot vindeca fara tratament.
Chiar si cu tratament unele, ulcere pot recidiva (reveni). Unii factori, precum fumatul si
consumul continuu de antiinflamatoare, pot creste riscul de recurenta a ulcerului. Uneori,
ulcerele se soldeaza cu complicatii ca hemoragia, perforatia, penetratia sau obstructia.
Complicatiile sunt mai frecvente in ulcerul gastric decat in ulcerul duodenal.
Infectia cu H. pylori creste riscul de a dezvolta cancer gastric. Desi acest risc este destul
de mic, este esential sa se faca diagnosticul diferential intre ulcerul gastric si cel duodenal pentru
un tratament corespunzator. Majoritatea ulcerelor peptice fara complicatii se vindeca, indiferent
de cauza. Ulcerele recurente cauzate de reinfectia cu H. pylori sunt rare, cu exceptia zonelor
suprapopulate sau cu salubritate necorespunzatoare. Ulcerele recurente de cauza medicamentoasa
sunt rare daca administrarea acestor antiinflamatoare este intrerupta.

24

Regimul alimentar n ulcerul gastro-duodenal

Regimul alimentar constituie partea cea mai important a tratamentului bolii ulceroase.
Foarte adesea regimul alimentar, asociat cu repausul, este capabil s vindece ulcerul, indiferent
de faza n care se gsete aceast boal. Cea mai bun metod de tratament devine insuficient,
nensoit de un anumit regim dietetic.
Regimul alimentar trebuie s aduc ulcerosului o cantitate suficient de alimente, care s
asigure din punct de vedere caloric, necesitile energetice. In acelai timp, regimul trebuie s
cuprind n proporii echilibrate protide, glucide, lipide i sruri minerale. Lipsa de vitamine n
alimentaie scade rezistena mucoasei gastrice i poate agrava evoluia ulcerului.

25

Capitolul 3
Medicatia ulcerului gastro-duodenal
Antiulceroasele
Tratamentul bolii ulcerose urmareste corectarea dezechilibrului dintre factorii agresivisuc gastric hiperacid, reflux biliar si factorii protectori ai mucoasei gatrice bariera de mucus,
capacitate de reinoire a celulelor endoteliale si de cicatrizare a leziunilor mucoasei.
Medicatia antiulceroasa cuprinde:
-

antiacide, care reactioneaza chimic cu acidul clorhidric, crescand pH-ul sucului gastric;

inhibitoare ale activitatii secretorii acide a celulelor parietale din mucoasa gastrica,
prin interferarea controlului colinergic, histaminergic, gastrinic si metabolic al
acesteia: inhibitoare ale pompei de protoni, care impiedica trecerea acidului clorhidric
in canaliculul secretor al celulelor parietale;

protectoare ale mucoasei.

Aceste medicamente pot grabi procesul de vindecare spontana a leziunii ulceroase, pot
micsora incidenta complicatiilor (sangerari, perforatie) si pot reduce frecventa recurentelor
episoadelor active. Considerand caracterul subiectiv al principalului simptom, durerea, ca si
evolutia capricioasa a bolii, evaluarea eficacitatii reale a antiulceroaselor impune studii
controlate si trebuie sa aiba in vedere amploarea efectului de tip placebo.

3.1 Antiacidele
Antiacidele sunt medicamente ce reduc cantitatea de acid clorhidric din cavitatea
stomacului.
Mecanisme de actiune:
-

Mecanism chimic reactie de neutralizare prin dublu schimb;

Mecanism fizic prin absorbtie si film protector.

26

Clasificare:
a. Alcalinizante: carbonat acid de sodiu (bicarbonat de sodiu), fosfat disodic, citrat de
sodiu. Alcalinizantele sunt solubile in apa si in acid clorhidric.
In exces produc:
-

alcalinizarea continutului gastric cu scaderea vascozitatii mucusului protector;

stimularea secundara a secretiei acide (efect rebound);

absorbtia intestinala cu favorizarea litiazei renale.

b. Neutralizantele: carbonat de calciu, carbonat bazic si trisilicat de magneziu, hidroxid si

fosfat de aluminiu. Sunt insolubile in apa si in acid clorhidric, au efect antiacid redus
Actioneaza prin:
-

absorbtia acidului clorhidric;

film protector format la suprafata mucoasei gastrice.

In exces nu se absorb si pot produce diverse efecte secundare.

Se clasifica in:
-

sistemice: alcalinizantele se absorb si produc alcaloze;

nesistemice: neutralizantele derivati de aluminiu si adsorbantele nu se absorb si nu

produc alcaloza;

semisistemice: se absorb partial: carbonatul de calciu si sarurile de magneziu.

Reactii adverse:
-

efectul rebound acid cresterea secretiei acide ca urmare a administrarii de antiacide;

efect secundar comun antiacidelor scaderea activitatii proteolitice, a pepsinei gastrice

si inactivarea enzimei, efect nedorit in perioadele digestive;

efecte secundare diferite in functie de grupa:

o alcalinizantele produc litiaza urinara;
o neutralizantele si adsorbantele produc constipatie;
o sarurile de magneziu produc efect laxativ.

27

Antiacidele de electie sunt oxidul de magneziu si hidroxidul de aluminiu. Este indicat

sa se evite alcalinizantele neasociate si carbonaul de calciu in exces.
Indicatii
Antiacidele sunt indicate in gastrita hiperacida, alcer gastric si duodenal, esofagita de
reflux.
Se administreaza la inceputul tratamentului pana ce se instaleaza efectul inhibitoarelor
secretiei gastrice acide.
Se asociaza cu medicamente cu capacitate ulcerigena pentru a creste tolerabilitatea
gastrica.
Factorii care conditioneaza eficacitatea terapeutica a antiacidelor:
-

capacitatea neutralizanta;

capacitatea secretorie gastrica;

viteza de golire a stomacului.

Pe nemancate, atiacidele raman in stomac 10-20 minute, pe mancate circa 2-3 ore.
Antiacidele se administreaza la 1 ora si 3 ore dupa mese, precum si inainte de culcare.
Durata tratamentului este in medie de o luna si jumatate 2 luni.
Interactiuni:

diminua absorbtia pentru: digoxina, aspirina, cimetidina, prednison, propanolol,

anticoagulante, captopril, tetracicline, fier (se administreaza impreuna cu vitamina C)

alcolul, cafeaua si tutunul scad efectul antiacidelor

Regula generala: Antiacidele se administreaza la intervale de 1-2 ore fata de alte

medicamente.

28

A. Compusi de aluminiu
Hidroxid fosfat de aluminiu
ALFOGEL (Fosfat de aluminiu coloidal + Hidroxid de aluminiu + Pectina)
Indicatii: Ulcer gastric si duodenal, gastrita hiperacida, esofagita de reflux.
Dozare si mod de administrare: Intern, cate 1-2 lingurite la 1 si 3 ore dupa mese, apoi se reia
ciclul masa-antiacid.
Contraindicatii: Abdomen acut, gastrita hipoacida, hiperfosfatemie, asocierea cu tetracicline,
digoxina.
Atentionari: Insuficienta renala avansata.
Prezentare: gel oral.

B. Compusi de calciu
Carbonat de calciu
ANTACID

29

Indicatii: Tratament simptomatic in: ulcer gastro-duodenal, conditii hipersecretorii gastrice

(sindrom Zollinger-Ellison, mastocitoza sistemica sau adenomatoza multipla endocrina), reflux
gastro-esofagian, profilaxia si tratamentul ulceratiilor mucoasei provocate de stres.
Administrare: Doza recomandata este de 1-2 comprimate masticabile Antacid de 3-4 ori pe zi
(la o ora dupa mesele principale si seara la culcare) sau in caz de aparitie a durerii. Se recomanda
sa nu se depaseasca 16 comprimate masticabile Antacid in 24 ore si tratamentul sa nu depaseasca
2 saptamani in cazul dozelor maxime. Comprimatele se sfarama sau se lasa sa se topeasca in
gura.
Atentionari: In caz de insuficienta renala se recomanda monitorizarea calciuriei si calcemiei;
trebuie evitata administrarea de doze mari. Copii: Antacid nu se administreaza la copii sub 6 ani,
decat daca este strict necesar deoarece acestea pot masca simptome de apendicida sau alte
afectiuni. La copii peste 6 ani se vor utiliza forme farmaceutice adecvate varstei.
Varstnici: Antacid se adminstreaza cu prudenta la varstnici; se supravegheaza calcemia si,
eventual, functia renala. Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Medicamentul nu afecteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Sarcina si alaptarea:Medicamentul poate fi administrat in timpul sarcinii si alaptarii.
Prezentare ambalaj: Comprimate de 500mg
30

C. Combinatii si complecsi de aluminiu, calciu, magneziu

Combinatiile realizeaza o capacitate antiacida sporita, folosind doze ale fiecarui
component care sunt bine tolerate. Asocierea calciului cu magneziul determina inlaturarea
reciproca a efectelor opuse asupra tranzitului digestiv (calciul intarzie, magneziul accelereaza).
ALMAGEL (Aluminiu hidroxizat + Magneziu hidroxizat)

Indicatii: Ulcer duodenal si ulcer gastric, gastrita hiperacida, esofagita de reflux.

Contraindicatii: Abdomen acut, gastrita hipoacida, alergie la benzocaina, stari de
hiperfosfatemie; prudenta in insuficienta renala avansata (risc de acumulare a magneziului si
aluminiului). Antiacidele pe baza de aluminiu si magneziu micsoreaza absorbtia intestinala a
tetraciclinelor, dioxinei si altor medicamente; administrarea acestora trebuie facuta cu cel putin o
ora inainte sau 3 ore dupa Almagel; benzocaina poate antagoniza actiunea sulfonamidelor
antibacteriene (prin acidul p-aminobenzoic, pe care il elibereaza prin hidroliza).
31

Administrare: Oral, cate 1-2 lingurite la 1 si 3 ore dupa mese, apoi se reia ciclul masa-antiacid.
Actiune: Antiacid gastric neutralizat prin hidroxidul de aluminiu si hidroxidul de magneziu;
Almagel A contine si benzocaina, care are actiune anestezica locala.
Compozitie: Almagel: gel indulcit si aromatizat, pentru uz intern, continand la 5 ml (o lingurita
mensura): si hidroxid de aluminiu gel 0,3 g hidroxid de magneziu gel 0,1 g (flacon cu 170 ml);
Almagel A: gel indulcit si aromatizat, pentru uz intern, continand la 5 ml (o lingurita mensura):
hidroxid de aluminiu gel 0,3 g, hidroxid de magneziu gel 0,1 g si benzocaina (anestezina) 0,1 g
(flacon cu 170 ml).
Reactii adverse: Rareori reactii alergice cutanate (la benzocaina); tratamentul indelungat,
abuziv, poate fi cauza de carenta fosfatica (in intestin se formeaza fosfat de aluminiu insolubil,
care se elimina), cu osteoporoza, hipercalciurie si nefrolitiaza secundara
DICARBOCAL ( Carbonat de calciu + carbonat de magneziu + trisilicat de magneziu)

Indicatii: Dicarbocalm este indicat in tratamentul simptomatic al afectiunilor gastrice care

evolueaza cu hiperaciditate, tradusa prin pirozis, balonare postprandiala, senzatie de jena sau
greutate in epigastru etc.
32

Antiacid cu actiune relativ rapida, fara efecte sistemice de tip alcalozic daca functia renala este
normala. Preparatul nu actioneaza catartic sau constipant, nu determina o hiperaciditate de
"rebound".
Contraindicatii: Dicarbocalm nu se administreaza la persoane cu debilitate fizica marcata sau
cu functie renala alterata.
Mod de Administrare: 1-4 comprimate pe zi, in doua prize (la 1 ora dupa masa de pranz si seara
la culcare). Comprimatele se sfarama sau se lasa sa se topeasca in gura.

RENNIE PEPPERMINT SPEARMINT ( Carbonat de calciu + Carbonat de magneziu)

Indicatii: RENNIE este un antiacid, substantele active din componenta sa neutralizand secretia
gastrica. RENNIE amelioreaza rapid afectiunile si simptomele asociate hiperaciditatii gastrice,
cum ar fi pirozisul, refluxul gastro-esofagpan, indigestia, indigestia din perioada de sarcina,
episoadele de gastralgie, senzatie de plenitudine gastrica, balonare.
Contraindicatii: Nu este indicat RENNIE in caz de alergie la oricare dintre substantele active si
excipientii produsului, tulburari renale grave - hipercalcemie. Atentionare pentru pacientii cu
diabet zaharat: un comprimat masticabil contine zahar 475 mg.
Administrare: Adulti si copii peste 12 ani: 1-2 comprimate masticabile RENNIE, ce pot fi supte
sau mestecate, doza maxima zilnica ce poate fi administrata fiind de 16 comprimate masticabile.
33

A nu se utiliza doze mai mari decat cele indicate in prospect sau cele prescrise de catre medic.
RENNIE nu se utilizeazao perioada indelungata doar daca aceasta va este indicat de catre medic.
Reactii adverse: Foarte rar au fost raportate fenomene de hipersensibilitate. Simptomele includ
prurit, angioedem (ce se manifesta prin umflarea buzelor, limbii si a epiglotei) si socul anafilactic
(respiratie dificila, puls accelerat, ameteli, pierderea cunostintei).
Supradozaj: In special pacientii cu functie renala afectata, administrarea pe o perioada
indelungata de doze mari poate avea drept consecinta hipercalcemie sau hipermagniezemie si
alcaloza, ce se pot asocia cu simptome gastrice (greata si varsaturi) si slabiciune musculara
anomala. in astfel de cazuri trebuie sa trtrerupeti administrarea produsului si sa va adresati
imediat unui medic.
Interactiuni cu alte medicamente: Actiunea antibioticelor din grupa tetraciclinelor si a altor
medicamente, poate fi afectata atunci cand sunt administrate concomitent cu RENNIE. Trebuie
pastrat un interval de timp de 2 ore intre administrarea RENNIE si a celorlalte medicamente.
Sarcina si alaptarea: RENNIE poate fi utilizat in perioada de sarcina si alaptare.
Prezentare ambalaj: Comprimate masticabile.

34

MALOX (Hidroxid de aluminiu + Hidroxid de magneziu)

Indicatii: Tratament simptomatic al durerilor provocate de afectiunile esogastroduodenale,

insotite de hiperaciditate.
Contraindicatii: Insuficienta renala severa.
Administrare: Doza uzuala este o lingura de Maalox, administrata oral, fara a depasi 6 linguri
pe zi. Se va administra in cursul episoadelor dureroase sau la 90 de minute dupa mese si seara la
culcare. Comprimate: maxim 6/zi: 1-2 comprimate in momentul durerilor sau la 90 de minute
dupa masa.
Atentionari: La pacientii cu insuficienta renala sau la cei dializati cronic exista posibilitatea
acumularii aluminiului si magneziului cu risc de fenomene toxice (encefalopatie).
Reactii adverse: Legate de hidroxidul de aluminiu: constipatie, greata, voma; carenta de fosfati
(cu osteoporoza, hipercalciurie, nefrotKiaza secundara) in caz de administrare prelungita sau la
doze mari; tratamentul indelungat poate provoca osteodistrofie, miopatie, encefalopatie
35

(manifestata uneori prin fenomene de dementa sau convulsii).

Legate de hidroxidul de

magneziu: diaree; la doze mari si prelungite exista riscul de hipermagneziemie.

Supradozaj: In conditiile administrarii indelungate de doze mari pot sa apara carenta de fosfati
sau hipermagneziemie.
Interactiuni cu alte medicamente: Antiacidele interactioneaza cu alte medicamente care se
absorb din tubul digestiv. Asocieri nerecomandata: chinidina: cresterea concentratiei plasmatice a
acesteia cu risc de supradozare (prin inhibitia excretiei renale a antiaritmicului). Asocieri care
necesita precauti: - tuberculostatice (etambutol, izoniazida), penicilamina, tetracicline,
fluorochinolone, lincosamide, antihistaminice H2, atenolol. metoprolol, propranolol, clorochina,
digoxina, diflunisal, bifosfonati, fluorura de sodiu, glucocorticoizi (prednisolon, dexametazona),
indometacin, ketokonazol neuroleptice fenotiazinice, fosfati, saruri de fier, lansoprazol:
diminuarea absorbtiei digestive a acestora in cazul administrarii concomitente. - ca masura de
precautie se va administra antiacidul la un interval de timp de peste 2 ore fata de alte
medicamente (iar pentru fluorochinolone peste 4 ore). Asocieri de care trebuie sa se tina cont: salicilati: cresterea excretiei renale a salicilatilor prin alcalinizarea urinii.
Sarcina si alaptarea: Nu exista date relevante privind teratogenitatea la animale. In practica
clinica nu exista inca date suficiente care sa permita evaluarea unui eventual efect malformativ
sau fetotoxic al hidroxidului de magneziu sau al hidroxidului de aluminiu administrate la femeile
gravide. Ca urmare, nu se recomanda administrarea in cursul sarcinii, decat daca este necesar si
dupa evaluarea atenta a raportului beneficiu matern/risc potential fetal. Efecte negative asupra
sarcinii prin modificari ale tranzitului intestinal produse de hidroxidul de magneziu sau de
hidroxidul de aluminiu:
- hidroxidul de aluminiu poate produce constipatie la gravide mai frecvent decat la restul
populatiei; deasemenea la doze mari poate induce carenta de fosfati. Absorbtia ionilor de
aluminiu este mica si riscul de supradozaj trebuie considerat nul, daca dozele sunt limitate pe zi
si in timp; totusi exista un risc real daca aceste precautii nu sunt respectate, mai ales in caz de
insuficienta renala la mama (risc fetal si neonatal de intoxicatie cu aluminiu).
36

- hidroxidul de magneziu poate sa produca diaree; deasemenea, la doze mari administrate timp
indelungat exista risc de hipermagneziemie.
Prezentare ambalaj: Comprimate masticabile sau solutie buvabila.
MALUCOL ( Hidroxid de aluminiu + Hidroxid de magneziu)

Indicatii: Tratamentul simptomatic al hiperaciditatii gastrice din: ulcerul gastric necomplicat,

ulcerul duodenal, gastrite , hiperaciditate gastrica, esofagita de reflux, hernie hiatala.
Compozitie: 200 mg hidroxid de aluminiu gel uscat, 200 mg hidroxid de magneziu , excipienti
q.s. pentru un comprimat.
Actiune terapeutica : Antiacid . Protector al mucoasei eso-gastro-duodenale.
Contraindicatii: Insuficienta renala severa.
Precautii: Malucol poate modifica absorbtia altor medicamente administrate concomitent,
fenomen ce trebuie evaluat de catre medicul curant.
Interactiuni cu alte medicamente: Malucol scade efectul tetraciclinelor, anticoagulantelor,
clorpromazinei, fierului, izoniazidei, acidului nalidixic, fenilbutazonei, digoxinei, vitaminelor A
37

si C. Creste efectele meperidinei, efedrinei. Alcoolul si tutunul scad efectul antiacid al

produsului.
Doze, mod de administrare: 1-4 comprimate de 3-4 ori pe zi, administrate la 20 minute sau cel
mult o ora dupa mese si respectiv inainte de culcare. In timpul crizelor dureroase se
administreaza 1-4 comprimate. In general, nu se recomanda administrarea a mai mult de 16
comprimate pe zi. Comprimatele sunt masticabile, edulcorantii si aromatizantul din formula
conferind produsului un gust placut, dulce-mentolat-racoritor. Produsul poate fi utilizat si de
catre diabetici.
Forma de prezentare: Comprimate masticabile
Antiacide cu antiflatulente
EPICOGEL (Hidroxid de magneziu + Hidroxid de aluminiu + Dimeticona)

Actiune terapeutica: Epicogel are un gust placut si o formula echilibrata asigurand remarcabile
proprietati antiacide si antiflatulente precum si o motilitate intestinala normala. Hidroxidul de
magneziu si hidroxidul de aluminiu gel previn si/sau calmeaza durerile in cazul ulcerului gastric,
duodenal, esofagitei de reflux si gastritei, prin neutralizarea acidului clorhidric din sucul gastric.
Mucoasa gastrica este astfel protejata de actiunea acidului si pepsinei. Hidroxidul de aluminiu
38

disperseaza dimeticona, astfel incat aceasta formeaza un strat protector la nivelul mucoasei
gastrice si exercita un efect antispumant prin reducerea tensiunii superficiale a bulelor de aer,
facand posibila transformarea lor in bule mai mari, usor de eliminat. Distensia abdominala si
dispepsia vor fi astfel reduse. Efectul constipant al hidroxidului de aluminiu gel este anulat de
hidroxidul de magneziu.
Indicatii: Epicogelul este indicat inurmatoarele afectiuni: ulcer gastric, ulcer duodenal, esofagita
dereflux, gastrita, hernie hiatala, flatulenta, dispepsie.
Mod de administrare: Posologia este de 1 2 lingurite de 4 ori/zi intre mesele principale sau
dupa mese si inainte de culcare .
Interactiuni medicamentoase: Epicogel

intarzie absorbtia izoniazidei,

tetraciclinelor,

chinidinei, indometacinului, furosemidului, barbituricelor si digoxinului.

Forma de prezentare: suspensie

3.2. Inhibitori ale secretiei gastrice

Antihistaminicele H2
Antihistaminicele H2 antagonizeaza actiunea stimulatoare a histaminei prin blocarea
receptorilor histaminergici H2. Sunt inhibitoare potente ale secretiei gastrice, inhiba secretia
gastrica acida bazala si stimulata prin histamina, insulina, alimente, cofeina.
In ulcerul gastro-duodenal nu este justificata administrarea antihistaminicelor H2 dupa
eradicarea Heliobacterului Pylori, pentru a evita o recidiva. Sindromul Zollinger-Ellison si
esofagita de reflux necesita doze mai mari decat cele antiulceroase si o durata mai lunga 8-12
saptamani. Asocierea pentru tratamente scurte cu antiinflamatoare nesteroidiene poate preveni
actiunea ulcerigena a acestora, dar nu inlatura posibilitatea hemoragiilor sau perforatiei. In
ulcerele datorate antiinflamatoarelor nesteroidiene durata tratamentului este de 8 saptamani. Sunt
indicate, de asemenea, in gastrita, dispepsie si pirozis.
39

CIMETIDINA
Indicatii: Ulcer duodenal diagnosticat prin rontgen sau endoscopie; reflux esofagian; sindrom
Zollinger Ellison; hemoragie digestiva superioara.
Actiune farmaceutica: Cimetidina este antagonistul receptorilor histaminergici H2. Inhiba
secretia bazala si stimulanta a acidului gastric si diminueaza secretia pepsinelor.
Contraindicatii: Medicamentul este contraindicat in timpul sarcinii, alaptarii si la copii pana la
14 ani. Masuri de precautie: Cimetidina se dozeaza cu prudenta pacientilor cu functiile hepatice
si renale afectate ca si bolnavilor varstnici. La acesti bolnavi dozele sunt mai reduse in raport cu
afectiunile hepatice si renale. Cimetidina prelungeste timpul protrombinei la bolnavii care
folosesc derivate cumarinice. In cazul acesta se recomanda controlul timpului de protrombina la
bolnavii care in acelasi timp cu cimetidina utilizeaza peroral medicamente anticoagulante.
Cimetidna nu se administreaza asociata cu diazepam si clor-diazepoxid. Aceasta nu este valabil
pentru lorazepam si oxazepam. Nu se recomanda administrarea concomitenta a tcimetidinei cu
medicamentele care provoaca neutropenie (ex. unele citostatice).
Reactii adverse: Altrametul poate provoca greturi , varsaturi, diaree , constipatie , meteorism ,
oboseala, ameteli, cefalee, dureri musculare , alergie cutanata. Cimetidina poate accentua secretia
prolactinei cu o posibila actiune antiandrogena; la o administrare de lunga durata cimeti dina
poate provoca ginecomastie, iar foarte rar impotenta . Temporar cimetidina poate provoca
cresterea transaminazelor in ser . In unele cazuri Altrametul poate provoca nefrita interstitiala (in
acest caz creste ureea si creatinina in sange). In cazuri rare Altrametul poate provoca parestezii si
confuzii reversibile sau depresii din cauza actiunii asupra sistemului nervos central. Din cauza
efectelor secundare nu trebuie intrerupt imediat tratamentul. Acesta se va intrerupe daca valorile
patologice raman neschimbate sau cresc.

40

Dozarea si modul de administrare: Doza uzuala este de trei ori pe zi cate 200 mg in timpul
meselor, iar seara inainte de culcare 400 mg sau de trei ori pe zi cate 300 mg si seara inainte de
culcare 300 mg. Doza obisnuita de intretinere este de 300 sau 400 mg seara inainte de culcare. In
cazuri deosebit de grave doza de Altramet se poate mari la 2400 mg pe zi.
Tratamentul injectabil: Doza individuala pentru administrarea intravenoasa este de 200 mg.
Injectiile se administreaza la intervale de 4-6 ore. Cea mai mare doza zilnica este de 2400 mg.
Perfuzii intravenoase: Doza este de 100 mg pe ora in curs de doua ore. Aceasta doza se poate
repeta la intervale de 4-6 ore. Cea mai mare viteza a perfuziei, care nu trebuie depasita este de
150 mg la ora sau 2 mg/kg/ora.
Cimetidina se poate administra si in perfuzii continue. Cea mai mare doza zilnica de Cimetidina
nu poate depasi 2400 mg. In aceasta doza cimetidina se administreaza dupa indicatii timp de 4-6
saptamani. In cazul recidivelor sau a hemoragiilor temporare aparute din cauza intreruperii
bruste a tratamentului, se recomanda continuarea tratamentului cu doza de intretinere si anume
300 sau 400 mg cimetidina seara inainte de culcare in cursul urmatoarelor 6 luni.
Actiune farmaceutica: Cimetidina este antagonistul receptorilor histaminergici H2. Inhiba
secretia bazala si stimulanta a acidului gastric si diminueaza secretia pepsinelor.
Contraindicatii: Medicamentul este contraindicat in timpul sarcinii, alaptarii si la copii pana la
14 ani.
Masuri de precautie: Cimetidina se dozeaza cu prudenta pacientilor cu functiile hepatice si renale
afectate ca si bolnavilor varstnici. La acesti bolnavi dozele sunt mai reduse in raport cu
afectiunile hepatice si renale. Prelungeste timpul protrombinei la bolnavii care folosesc derivate
cumarinice. In cazul acesta se recomanda controlul timpului de protrombina la bolnavii care in
acelasi timp cu cimetidina utilizeaza peroral medicamente anticoagulante. Cimetidina nu se
administreaza asociat cu diazepam si clor-diazepoxid. Aceasta nu este valabil pentru lorazepam
si oxazepam. Nu se recomanda administrarea concomitenta a Altrametului cu medicamentele
care provoaca neutropenie (ex. unele citostatice).

41

Reactii adverse: Cimetidina poate provoca greturi , varsaturi, diaree , constipatie , meteorism ,
oboseala, ameteli, cefalee, dureri musculare , alergie cutanata. Cimetidina poate accentua secretia
prolactinei cu o posibila actiune antiandrogena; la o administrare de lunga durata cimeti dina
poate provoca ginecomastie, iar foarte rar impotenta . Temporar cimetidina poate provoca
cresterea transaminazelor in ser . In unele cazuri poate provoca nefrita interstitiala (in acest caz
creste ureea si creatinina in sange). In cazuri rare poate provoca parestezii si confuzii reversibile
sau depresii din cauza actiunii asupra sistemului nervos central. Din cauza efectelor secundare nu
trebuie intrerupt imediat tratamentul. Acesta se va intrerupe daca valorile patologice raman
neschimbate sau cresc.
Dozarea si modul de administrare: Doza uzuala este de trei ori pe zi cate 200 mg in timpul
meselor, iar seara inainte de culcare 400 mg sau de trei ori pe zi cate 300 mg si seara inainte de
culcare 300 mg. Doza obisnuita de intretinere este de 300 sau 400 mg seara inainte de culcare. In
cazuri deosebit de grave doza de cimetidina se poate mari la 2400 mg pe zi.
Tratamentul injectabil: Doza individuala pentru administrarea intravenoasa este de 200 mg.
Injectiile se administreaza la intervale de 4-6 ore. Cea mai mare doza zilnica este de 2400 mg.
Perfuzii intravenoase: Doza este de 100 mg pe ora in curs de doua ore. Aceasta doza se poate
repeta la intervale de 4-6 ore. Cea mai mare viteza a perfuziei, care nu trebuie depasita este de
150 mg la ora sau 2 mg/kg/ora. Se poate administra si in perfuzii continue. Cea mai mare doza
zilnica nu poate depasi 2400 mg. In aceasta doza se administreaza dupa indicatii timp de 4-6
saptamani. In cazul recidivelor sau a hemoragiilor temporare aparute din cauza intreruperii
bruste a tratamentului, se recomanda continuarea tratamentului cu doza de intretinere si anume
300

sau

400

mg

seara

inainte

de

culcare

42

in

cursul

urmatoarelor

luni.

RANITIDINA
-

RANITIDINA (compr. film. 75, 150, 300 mg)

ULCORAN (capsule 150 mg)

ZANTAC (cpr. film. 75, 150 mg)

Indicaii terapeutice: Ulcer gastro-duodenal activ, profilaxia recderilor ulcerului duodenal,

esofagit de reflux, sindrom Zollinger-Ellison.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la ranitidin sau la oricare dintre excipieni.
Precauii Tratamentul cu antihistaminice H2 poate masca existena carcinomului gastric i astfel,
ntrziadiagnosticul.
Interaciuni: Ranitidina nu inhib funcia sistemului enzimatic al citocromului P450. Astfel,
ranitidina nu poteneaz aciunea substanelor care inhib acest sistem enzimatic (de exemplu
diazepam, lidocain, fenitoin, teofilin, propranolol i warfarin). Nu se recomand asocierea
ranitidin - ketoconazol, deoarece, solubilitatea ketoconazolului este mic n prezena unui pH
crescut i astfel, nu sunt atinse concentraiile active de ketoconazol. Administrarea sucralfatului
n doze mari a fost asociat cu scderea absorbiei ranitidinei. Acest efect nu se produce dac se
administreaz sucralfat dup 2 ore de la administrarea ranitidinei. Absorbia ranitidinei este
sczut dac medicamentul este administrat concomitent cu antiacide (compuii de aluminiu,
magneziu i calciu) - se recomand respectarea unui interval liber de peste 2 ore ntre
administrri.

43

Atenionri speciale: La pacienii cu ulcer gastric se recomand verificarea benignitii leziunii

naintea nceperii tratamentului, eventual i n timpul acestuia.. La pacienii cu insuficien
renal, doza se ajusteaz n funcie de concentraia plasmatic a creatininei sau de clearance-ul
creatininei. Nu se recomand administrarea ranitidinei la pacienii cu antecedente de porfirie
acut intermitent. La pacienii cu insuficien hepatic sever, n special cnd este asociat
insuficiena renal, se recomand scderea dozelor. Copii Ranitidina 150 mg nu se administreaz
la copii cu vrsta sub 10 ani i se va administra sub supraveghere srict la adolescenii cu vrsta
pn la 14 ani. Vrstnici Se recomand pruden la pacienii vrstnici; n cazul apariiei unei stri
confuzionale tratamentul trebuie ntrerupt.
Sarcina i alptarea Ranitidina traverseaz bariera feto-placentar. Deoarece nu exist studii
controlate efectuate la femeile gravide, nu se recomand administrarea ranitidinei n timpul
sarcinii. Ranitidina se excret n laptele matern, de aceea se vor lua n considerare fie
ntreruperea tratamentului, fie ntreruperea alptrii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Ranitidina nu are nici o influen
asupra capacitii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacienii trebuie avertizai
despre posibilitatea apariiei reaciilor adverse nervos-centrale (cefalee, vertij, stare de
excitabilitate).
Doze i mod de administrare: Ulcer duodenal activ Doza zilnic recomandat este de 2
comprimate Ranitidina 150 mg (300 mg ranitidin), n priz unic, seara sau fracionat n 2 prize,
dimineaa i seara, timp de 4 sptmni. Ulcer gastric activ Doza zilnic recomandat este de 2
comprimate Ranitidina 150 mg (300 mg ranitidin), n priz unic, seara sau fracionat n 2 prize,
dimineaa i seara, timp de 4 - 6 sptmni. Profilaxia recderilor ulcerului duodenal Doza
zilnic recomandat este de un comprimat Ranitidina 150 mg (150 mg ranitidin) seara, timp
ndelungat. Pacientii care fumeaz vor fi prevenii c fumatul este asociat cu o frecven crescut
a recderilor ulcerului duodenal. Esofagit de reflux Doza zilnic recomandat este de 2
comprimate Ranitidina 150 mg (300 mg ranitidin), n priz unic, seara sau fracionat n 2 prize,
dimineaa i seara, timp de 8-12 sptmni, n funcie de rezultatul examenului endoscopic.
Sindrom Zolliger-Ellison Doza iniial recomandat este de 3 comprimate Ranitidina 150 mg
44

(450 mg ranitidin) pe zi, fracionat n 3 prize; n cazurile severe, doza poate fi crescut pn la 6
comprimate Ranitidina 150 mg (900 mg ranitidin) pe zi. La pacienii cu insuficien renal,
doza se ajusteaz n funcie de valoarea creatininemiei, dup cum urmeaz: pentru valori
cuprinse ntre 2,5 - 6 mg/100 ml se administreaz un comprimat Ranitidina 150 mg (150 mg
ranitidin) pe zi; pentru valori peste 6 mg/100 ml se administreaz un comprimat Ranitidina 150
mg (150 mg ranitidin) la 48 ore sau un comprimat Ranitidina 75 mg (75 mg ranitidin) la 24
ore. Copii Ranitidina 150 mg nu se administreaz la copii cu vrsta sub 10 ani i se va
administra sub supraveghere srict la adolescenii cu vrsta pn la 14 ani. - tratamentul ulcerului
gastro-duodenal: doza recomandat este de 2 - 4 mg ranitidin/kg i zi, administrat fracionat n
2 prize; doza maxim recomandat este de un comprimat Ranitidina 150 mg (150 mg ranitidin)
de 2 ori pe zi. - tratamentul de ntreinere al ulcerului gastro-duodenal: doza recomandat este de
4 mg ranitidin/kg i zi, administrat n priz unic, far a depi doza maxim recomandat de
un comprimat Ranitidina 150 mg (150 mg ranitidin) pe zi.
Reacii adverse: Dup administrarea unei doze unice de ranitidin au fost rareori raportate
reacii de hipersensibilitate (urticarie, edem angioneurotic, febr, spasm laringian, bronhospasm,
dureri anginoase, hipotensiune arterial, oc anafilactic).

Rareori, ca i n cazul altor

antihistaminice H2, s-au raportat bradicardie sinusal, bloc atrioventricular, bti de scpare
sinusal. n timpul tratamentului cu ranitidin s-au asociat urmtoarele tulburri sanguine:
leucopenie i trombocitopenie (de obicei reversibil), agranulocitoz, pancitopenie, uneori cu
hipoplazia sau aplazia mduvei osoase. Rareori, au fost raportate erupii cutanate, inclusiv cazuri
rare de eritem multiform, prurit; diaree, constipaie sau grea precum i simptome musculoscheletice cum sunt artralgii i mialgii. n unele cazuri au fost raportate cefalee (uneori sever) i
ameeli. n timpul tratamentului cu ranitidin s-a raportat ocazional senzaie de oboseal. Au fost
nregistrate stri de confuzie i agitaie, care au disprut la ntreruperea tratamentului, depresie i
halucinaii, n special la pacienii cu boli severe i la cei vrstnici. S-au raportat cazuri rare de
tulburri de vedere (probabil datorate tulburrilor de acomodare), simptomele fiind reversibile.
Pot s apar modificri reversibile ale rezultatele testelor hepatice (creterea transaminazelor).
Ocazional, pot s apar hepatite (hepatocelulare, hepatocanaliculare sau mixte) cu sau fr icter.
Aceste reacii sunt, de obicei, reversibile. S-au raportat cazuri rare de pancreatit acut. Au fost
45

raportate cazuri izolate de ginecomastie. Se poate recomanda ntreruperea tratamentului pentru a

stabili cauza. Nu s-au pus n eviden modificri semnificative ale funciei endocrine sau
gonadice.
Supradozaj La doze zilnice de 6 g ranitidin administrate n sindromul Zollinger-Ellison, nu au
fost evideniate efecte toxice. n caz de supradozaj se recomand tratament simptomatic i de
susinere. Se recomand efectuarea de lavaj gastric i/sau clism. Ranitidina poate fi eliminat
prin hemodializ.
FAMOTIDINA
-

FAMOTIDINA (cpr. film 20, 40 mg)

QUAMATEL (liofizat pt sol inj 20mg/5 ml)

Actiune farmacologica: Famotidina reduce secreia gastric bazal i stimulat prin

antagonizarea receptorilor H2 ai celulelor parietale din mucoasa gastric. Absorbia ei nu este
afectat de administrarea concomitent de hran sau de produse antiacide. Dup administrarea
oral, efectul apare ntr-o or i dureaz 10-12 ore.
Biodisponibilitatea Famotidinei este de 40-45%, timpul de njumtire al plasmei este de 2, 33, 5 ore, dar la un Clearance de Creatinina mai sczut de 10 ml/min. poate fi crescut pn la 20
ore. 30-35% din doza oral este excretat prin rinichi sub form neschimbat.

46

Indicatii:Ulcer gastric i duodenal, reflux gastroesofagian i alte stri de hipersecreie

(sindromul Zoliinger-Ellison). Prevenirea ulcerului recidivant, prevenirea aspiraiei de acid
gastric n anestezia general (sindromul Mendelsson).
Containdicatii: Hipersensibilitate la substana activ, sarcin, alptare. Este contraindicat la
copii, din cauza lipsei de experien clinic n domeniu.
Administrare: n ulcerul gastroduodenal o singur doz pe zi la culcare de 40 mg, sau de 2 ori
pe zi cte 20 mg dimineaa i seara. Durata tratamentului este de 4-8 sptmni. Prevenirea
recidivelor se realizeaz cu o singur doz de 20 mg pe zi ainte de culcare. n refluxul gastroesofagian se administreaz 20 mg de dou ori pe zi (dimineaa i seara timp de 6 sptmni).
Dac esofagit persist se vor administra de dou ori pe zi cte 20-40 mg, timp de 12 sptmni,
n sindromul Zollinger-Ellison administrarea se va individualiza n funcie de pacient. n mod
normal doza iniial este de 20 mg, la fiecare 6 ore. Administrarea se va continua atta timp ct
starea clinic o cere. n anestezia general, pentru prevenirea aspiraiei de acid gastric, se vor
administra 40 mg n seara premergtoare interveniei chirurgicale sau n dimineaa operaiei.
Efecte secundare: n cazuri rare pot apare: cefalee, hipertermie, oboseal, diaree sau constipaie,
reacii alergice, aritmii, icter colestatic, creterea transaminazelor serice, anorexie, vom, grea,
uscciunea gurii. n situatii foarte rare pot apare agranulocitoz, pancitopenie, leucopenie,
trombocitopenie, dureri musculare, dureri articulare, tulburri psihice tranzitorii, bronhospasm,
alopecie, acnee, prurit, piele uscat, tulburri ale gustului.
Interactiuni medicamentoase: Famotidina nu influeneaz sistemul enzimatic citocrom P450,
i, prin urmare, nu influeneaz metabolismul medicamentelor metabolizate prin acest sistem.
Din cauza creterii pH-ului gastric, absorbia ketoconazolului poate fi redus n cazul
administrrii concomitente.
Precautii: nainte de nceperea tratamentului cu Famotidin trebuie exclus prezena unei tumori
maligne. La pacienii cu afeciuni hepatice doza se va reduce.
Supradozare: Se recomand splaturi gastrici, tratament simptomatic i de susinere.
47

3.3 Inhibitori ai pompei de protoni

Acestia blocheaza sistemul H+/K+ adenozid trifosfat (pompa de protomi) din celulele
parietale gastrice, inhiband secretia acida.
Sunt indicati in ulcerul gastro-duodenal, ca monoteraprie sau asociati cu antibiotice
pentru eradicarea Heliobacterului Pylori, in refluxul gastro-esofagian, pirozis, sindromul
Zollinger-Ellison, in leziunile gastro-duodenale associate administrarii antiinflamatoarelor
nesteroidiene (tratament preventive si curative) si in ulcerele cu leziuni importante.
OMEPRAZOL
-

OMERAN (caps. gastrorezistente 10, 20, 40 mg.)

OMEPRAZOL (caps. gastrorezistente 20 mg.)

OMEZ (caps. gastrorezistente 20 mg.)

ORTANOL (caps. gastrorezistente 10, 20, 40 mg.)

HELICID (caps. gastrorezistente 20 mg)

LOSEC (caps. gastrorezistente 10, 20, 40 mg.)

48

Indicatii terapeutice: Omeprazolul este indicat n: tratamentul ulcerului gastric i duodenal,

inclusiv al ulcerului asociat tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); profilaxia
ulceruIui gastric i duodenal sau a eroziunilor gastrice asociate tratamentului cu AINS la pacieni
cu risc crescut (vrstnici sau cu ulcer n antecedente) care necesit tratament cu AINS; esofagit
de reflux; sindrom Zollinger-Ellison; tratamentul combinat al bolii ulceroase asociate infeciei cu
Helicobacterpylori.
Contraindicatii:

Hipersensibilitate

la

omeprazol

sau

la

oricare

dintre

excipienii

medicamentului. Copii sub 6 ani. Nu se recomanda administrarea omeprazolului n asociere cu

claritromicina n caz de afeciune hepatic.
Precautii: Rar, la pacienii cu tratament ndelungat cu omeprazol s-a constatat apariia unei
gastrite atrofice. O capsul gastrorezistent conine galben amurg (E 110), carmoisine (E 122) i
Ponceau 4 R (E 124) care pot provoca reacii alergice; datorit prezenei p-hidroxibenzoailor pot
apare reacii alergice (chiar ntrziate). n acest caz se recomand ntreruperea medicaiei.
Deoarece medicamentul conine zahr, pacienii cu afeciuni ereditare rare de intoleran la
fructoz, sindrom de malabsorbie la glucoz-galactoz sau insuficien a zaharazei-izomaltazei
nu trebuie s utilizeze acest medicament.
Interactiuni: Reducerea aciditii gastrice produs de omeprazol poate s scad absorbia
anumitor medicamente (ketoconazol. itraconazol, ampicilin, sruri de fer). Omeprazolul este
metabolizat hepatic de ctre citocromul P450 (CYP2C19), de aceea poate prelungi eliminarea
49

diazepamului, warfarinei i fenitoinei, care sunt metabolizate prin oxidare microzomal. Se

recomand monitorizarea pacienilor tratai cu warfarin sau fenitoin i ajustarea la nevoie a
dozelor acestor medicamente. Dei la subiecii normali nu exist interaciuni cu teofilin,
antiacide sau propranolol, au fost raportate cazuri clinice de interaciune cu alte medicamente
metabolizate pe calea sistemului enzimatic al citocromului P-450 (ciclosporin, disulfiram,
benzodiazepine). Pacientul trebuie monitorizat pentru a determina dac este necesar ajustarea
dozei acestor medicamente cnd sunt administrate concomitent cu omeprazol. Concentraiile
plasmatice ale omeprazolulu i claritromicinci sunt crescute n cazul administrrii concomitente.
Omeprazolul poate reduce absorbia vitaminei B12 administrat oral. Dei este puin probabil ca
aceast interaciune s provoace caren de vitamin B;. trebuie acordat atenie special
pacienilor cu depozite sczute de ciancobalamin. la care poate fi utilizat ca alternativ
administrarea parenteral a vitaminei B.
Atentionari speciale: La pacienii cu ulcer gastric, se recomand excluderea etiologiei maligne a
leziunii naintea nceperii tratamentului, precum i pe parcursul acestuia. Ameliorarea
simptomatologiei la pacienii cu ulcer gastric n timpul tratamentului cu omeprazol nu exclude
prezena unei tumori gastrice maligne. Insuficien hepatic, insuficien renal
Sarcina i alptarea: Deoarece nu exist studii controlate efectuate la femeile gravide, nu se
recomand administrarea omeprazolului n timpul sarcinii. Nu se cunoate dac omeprazolul se
excret n laptele matern, de aceea se va lua n considerare fie ntreruperea tratamentului, fie
ntreruperea alptrii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Omeprazolul poate produce reacii
adverse nervos centrale care pot influena negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
Doze si mod de administrare: Ulcer gastric: doza recomandat este de 20 mg omeprazol (o
capsul gastrorezistent Omeprazol LPtf 20 mg) o dat pe zi, timp de 4 sptmni. La pacienii
cu rspuns terapeutic insuficient, se recomand administrarea a 20 mg omeprazol (o capsul
gastrorezistent Omeprazol LPht 20 mg) pe zi, timp de nc 4 sptmni. Ulcer duodenal: doza
recomandat este de 20 mg omeprazol (o capsul gastrorezistent Omeprazol LPlf 20 mg) o dat
50

pe zi, timp de 2-4 sptmni. La pacienii cu rspuns terapeutic insuficient, se recomand

administrarea a 40 mg omeprazol (2 capsule gastrorezistente Omeprazol LPht 20 mg) pe zi, timp
de nc 4 sptmni. Tratamentul de ntreinere const n administrarea a 20 mg omeprazol (o
capsul gastrorezistent Omeprazol LPlf 20 mg) pe zi timp de 12 luni. Ulcer gastric, duodenal
sau eroziuni gastrice asociate administrrii de AINS: doza recomandat este de 20 mg
omeprazol (o capsul gastrorezistent Omeprazol LPlf 20 mg) o dat pe zi, timp de 4 sptmni.
La pacienii cu rspuns terapeutic insuficient, se recomand administrarea a 20 mg omeprazol (o
capsul gastrorezistent Omeprazol LPlf 20 mg) pe zi, timp de nc 4 sptmni. Profilactic, n
timpul tratamentului cu AINS se poate administra omeprazol n doz de 20 mg (o capsul
gastrorezistent Omeprazol LPlf 20 mg) pe zi. Esofagit de reflux: doza recomandat este de 20
mg omeprazol (o capsul gastrorezistent Omeprazol LPlf 20 mg) pe zi, timp de 4 sptmni. La
pacienii care nu s-au vindecat dup 4 sptmni de tratament, se recomand continuarea
tratamentului pentru nc 4 sptmni. La pacienii cu esofagit de reflux sever, se vor
administra 40 mg omeprazol (2 capsule gastrorezistente Omeprazol LPlf 20 mg) pe zi timp de 8
sptmni. Tratamentul de ntreinere al esofagitei erozive cicatrizate const n administrarea a
20 mg omeprazol (o capsul gastrorezistent Omeprazol LPlf 20 mg) pe zi, timp de 6-12 luni.
Sindrom Zollinger-Ellison: doza iniial este de 60 mg omeprazol (3 capsule gastrorezistente
Omeprazol LPlf 20 mg) pe zi; doza se ajusteaz n funcie de rspunsul terapeutic i se continu
att ct este considerat necesar. Dozele mai mari de 80 mg omeprazol pe zi se administreaz n
dou prize, la intervale de 12 ore. Eradicarea infeciei cu Helicobacterpylori n boala ulceroas:
Tripl asociere:
-omeprazol 20 mg + amoxicilin 1 g + claritromicin 500 mg, de 2 ori pe zi, timp de 7 zile, sau
-omeprazol 20 mg + claritromicin 250 mg + metronidazol 400 mg (sau tinidazol 500 mg), de 2
ori pe zi, timp de 7 zile, sau -omeprazol 40 mg o dat pe zi + amoxicilin 500 mg + metronidazol
400 mg, ambele de 3 ori pe zi, timp de 7 zile.
Dubl asociere:

51

-omeprazol 40-80 mg pe zi + amoxicilin 1,5 g pe zi, n dou doze, timp de 2 sptmni Dac
dup un ciclu de tratament, testul pentru Helicobacter pylori rmne pozitiv, tratamentul se poate
repeta. Pacieni cu insuficien renal: nu este necesar ajustarea dozei.
Pacieni cu insuficien hepatic: de obicei, 10-20 mg omeprazol pe zi sunt suficiente, datorit
reducerii metabolizrii. Copii: experiena privind administrarea omeprazolului la copir este
limitat. Vrstnici: nu este necesar ajustarea dozei.
Omeprazolul se administreaz de preferat dimineaa, cu puin lichid.

PANTOPRAZOL
-

AZATOL (cpr. gastrorezistente 20 mg.)

CONTROLOC (cpr. gastrorezistente 20 mg.)

NOLPAZA (cpr. gastrorezistente 20 mg.)

SELTRAZ (cpr. gastrorezistente 20, 40 mg.)

52

Indicatii: Tratamentul de scurt durat al simptomelor de reflux (de exemplu pirozis, regurgitare
de acid) la aduli.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la substana activ, la soia sau la oricare dintre ceilali
excipieni. Administrarea concomitent cu atazanavir.
Administrare: Doze Doza recomandat este de 20 mg pantoprazol (un comprimat) pe zi. Poate
fi necesar administrarea de comprimate timp de 2-3 zile consecutiv pentru a se obine
ameliorarea simptomelor. Dup ameliorarea complet a simptomelor, tratamentul trebuie
ntrerupt. Tratamentul nu trebuie s depeasc 4 sptmni fr recomandarea unui medic.
Dac nu se obine ameliorarea simptomelor n 2 sptmni de tratament continuu, pacientul
trebuie instruit s se adreseze unui medic. Grupuri speciale de pacieni. Nu este necesar
ajustarea dozei la pacienii vrstnici sau la cei cu afectare a funciei renale sau hepatice. Utilizare
la copii i adolesceni Pantoprazolul nu este recomandat pentru copii i adolesceni cu vrsta sub
18 ani, ca urmare a datelor insuficiente privind sigurana i eficacitatea.
Mod de administrare: Comprimatele gastro-rezistente de pantoprazol nu trebuie mestecate sau
zdrobite, ci trebuie nghiite ntregi cu lichid nainte de mas.

53

LANSOPRAZOL
-

LANZAP (caps. gastrorezist 30 mg)

LANZUL (caps. gastrorezist 30 mg)

LEVANT(caps.gastrorezist 15, 30 mg)

Indicaii terapeutice: Lansoprazolul este indicat pentru: eradicarea infeciei cu Helicobacter

pylori n caz de ulcer gastric sau duodenal, n asociere cu antibiotice; ulcer duodenal activ; ulcer
gastric activ; esofagit de reflux; sindrom Zollinger-Ellison.
Contraindicaii:

Hipersensibilitate

la

lansoprazol

medicamentului.
54

sau

la

oricare

dintre

excipienii

Precauii: Similar altor antisecretoare gastrice, lansoprazolul favorizeaz dezvoltarea florei

gastrice prin scderea volumului i aciditii sucului gastric.
Interaciuni: Lansoprazolul reduce aciditatea gastric, astfel nct poate afecta absorbia unor
medicamente. Astfel biodisponibilitatea ketoconazolului, a esterilor ampicilinei i a srurilor de
fier este redus; biodisponibilitatea digoxinei este crescut cu aproximativ 10%. Pot s apar
interaciuni cu medicamente metabolizate hepatic prin intermediul enzimelor CYP3A i
CYP2C19. Deoarece lansoprazolul poate avea efect inductor enzimatic asupra citocromului P
450, este necesar supravegherea atent a pacienilor tratai cu teofilin, a crei eficacitate poate
fi diminuat de tratamentul concomitent cu lansoprazol. Sucralfatul i antiacidele pot reduce
absorbia lansoprazolului. Se recomand ca sucralfatul sau antacidele s se administreze cu cel
puin 30 minute naintea lansoprazolului sau la 1 or dup administrarea acestuia.
Atenionri speciale: n caz de ulcer gastric, nainte de nceperea tratamentului cu lansoprazol
este necesar confirmarea benignitii leziunii. Dup administrarea unei prize unice la pacienii
cu ciroz hepatic, aria de sub curba concentraiei plasmatice n funcie de timp este crescut, iar
eliminarea ntrziat; la aceti pacieni nu trebuie depite doze de 30 mg pe zi. Produsul nu se
administreaz la copii, deoarece nu au fost studiate eficacitatea i sigurana lansoprazolului la
aceast categorie de vrst. La vrstnici nu este necesar ajustarea dozei; atunci cnd
lansoprazolul a fost administrat la pacieni din aceast grup de vrst nu s-a observat creterea
frecvenei reaciilor adverse.
Doze i mod de administrare: Doza recomandat este de 30 mg lansoprazol o dat pe zi.
Administrarea medicamentului se va face de preferin dimineaa, nainte de mas, dar se poate
administra i seara, naintea cinei. Doza zilnic maxim este de 60 mg iar pentru pacienii cu
insuficien hepatic este de 30 mg/zi. n cazul pacienilor cu sindrom Zollinger-Ellison, doza
este mai mare. Dac este necesar administrarea de dou ori/zi, pacinetul va lua prima doz
nainte de micul dejun, iar a doua doz nainte de cin. Capsulele se vor nghii ntregi. Dac
medicamentul nu a fost administrat la ora programat, se va administra ct mai curnd posibil.
Dac momentul administrrii unei noi doze este apropiat, se va administra doza programat,
evitndu-se dublarea dozelor. Eradicarea infeciei cu Helicobacter pylori: doza recomandat este
55

de 30 mg lansoprazol administrate oral de dou ori pe zi, dimineaa i seara, n asociere cu

antibiotice, timp de 7 zile. Ulcer duodenal activ: doza recomandat este de 30 mg lansoprazol pe
zi, timp de 4 sptmni. Ulcer gastric activ: doza recomandat este de 30 mg lansoprazol pe zi,
timp de 4 6 sptmni. Esofagit de reflux: doza recomandat este de 30 mg lansoprazol pe zi,
timp de 4 sptmni; eventual, n funcie de rezultatele examenului endoscopic, se continu
tratamentul cu aceeai doz, o perioad de nc 4 sptmni. Sindrom Zollinger-Ellison: doza
iniial recomandat este de 60 mg lansoprazol o dat pe zi. Doza trebuie ajustat individual i
tratamentul va fi continuat att timp ct este necesar din punct de vedere clinic. Dac pacientul
are nevoie de doze mai mari de 120 mg lansoprazol, doza trebuie divizat n dou prize
administrate dimineaa i seara.
Reacii adverse: Reaciile adverse sunt rare i includ: diaree, grea sau constipaie (9%),
cefalee (4,7%), rash cutanat (1,7%), oboseal, mult mai rar vertij i simptome respiratorii, ca
faringit, rinit i tuse. Alte reacii adverse, mprite pe sisteme i organe, sunt: sistem digestiv:
dureri abdominale, anorexie, uscciunea mucoasei bucale, dispepsie, flatulen i meteorism;
sistem osteomuscular: artralgii, dureri osteomusculare; sistem nervos: agitaie, team, confuzie,
depresie; sistem respirator: bronit, dispnee, sughi; tegument: prurit, urticarie; organe de sim:
modificri ale gustului, dureri oculare, tinnitus; tulburri urogenitale, mrirea snilor,
ginecomastie. n literatur exist rapoarte despre cazuri individuale de leucopenie,
trombocitopenie, eozinofilie i edeme periferice, agranulocitoz, sindrom Steven-Johnson,
sindrom Lyell, angioedem, oc anafilactic. n timpul tratamentului cu lansoprazol s-au nregistrat
ocazional urmtoarele modificri ale parametrilor de laborator: creterea valorilor enzimelor
hepatice, creterea creatininemiei, creterea sau scderea electrolitemiei sau colesterolemiei.
Supradozaj: n caz de supradozaj se recomand monitorizarea pacientului i tratament
simptomatic. ntr-un caz raportat de supradozaj, un pacient a luat 600 mg lansoprazol, fr
apariia de reacii secundare.

ESOMEPRAZOL
56

ESOMEPRAZOL (cpr. filmate gastrirezist. 20, 40 mg.)

NEXIUM (cpr. filmate gastrirezist. 20, 40 mg., granule gastrorezist pt suspensie orala 10
mg.)

Indicatii: Pentru tratamentul urmtoarelor afeciuni ale esofagului determinate de refluxul

lichidului gastric; afeciuni esofagiene cu leziuni ale esutului;inflamaia remis a esofagului care
necesit tratament pe termen lung pentru a preveni revenirea bolii;simptome ale afeciunilor
esofagiene determinate de refluxul lichidului gastric; pentru a elimina o bacterie denumit
Helicobacter pylori. n asociere cu anumite antibiotice; pentru a vindeca ulcerele duodenale;
pentru a preveni reapariia ulcerelor asociate cu aceast bacterie; dac sunt administrate continuu
anumite medicamente pentru tratamentul durerii i reumatismului;pentru a vindeca ulcerele
gastrice; pentru a preveni ulcerele gastrice i duodenale la pacienii cu risc determinate de
medicamente utilizate pentru tratamentul durerii i al reumatismului; pentru tratamentul
sindromului Zoilinger-Ellison. Aceasta este o afeciune gastric i duodenal care determin
apariia de ulcere gastrice i duodenale. Este determinat de o anumit tumor care iniiaz o
eliberare anormal de mare de acid gastric controlat hormonal. Esomeprazolul este un
medicament care reduce eliberarea acidulu gastric. Aceasta permite ulcerului gastric i duodenal
s se vindece.

57

Contraindicatii: Alergie (hipersensibilitate) lasubstana activ esomeprazol, medicamente

similare cu acesta, cu numele substanei active care se termin n -prazol sau la oricare dintre
celelalte componente, daca se administreaza

medicamente care conin ca substan activ

atazanavir, un medicament utilizat n tratamentul infeciilor cu HIV.

Efecte adverse: Putin frecvente, cefalee, flatulenta, greata, varsaturi.
Mod de Administrare: In boala de reflux gastroesofagian, pentru vindecarea eroziunilor: doza
recomandata este de 40mg de esomeprazol o data pe zi timp de 4 saptamani. Tratamentul
simptomelor in esofagita de reflux: 20 mg pe zi timp de 4 saptamani. Eradicarea Helicobacter
Pylori: 20 mg esomeprazol administrate oralde 2 ori pe zi in asociere cu 1 gram de amoxicilina
de 2 ori pe zi si 500 mg claritomicina de 2 ori pe zi timp de 7 zile.

3.4 Protectoare ale mucoasei si stimulante ale regenerarii

Mucoasa gastrica si duodenala pot fi protejate de agresiuni chimice si mecanice prin
formarea unei pelicule protectoare sau prin stimularea secretiei de mucus protector.

SARURILE DE BISMUT
Sarurile de bismut insolubile, administrate la ulcerosi, pot creste proportia vindecarilor in
primele 4 6 saptamani de tratament. Efectul a fost atribuit formarii unei pelicule protectoare de
proteinat de bismut, prin coagularea proteinelor la suprafata leziunii ulceroase. In plus, intervine
probabil si proprietatea de a lega pepsina si o actiune antiacida slaba.
Dozele mici ( 5 g o data ) au efect constipat, dozele mari ( 20g ) au efect laxativ. Scaunul
capata o culoare neagra ( simuleaza melena ) prin sulfura de bismut formata in intestin.
Bismutul este de obicei lipsit de toxicitate in dozele mici, obisnuite. Dozele mari, in
anumite conditii chiar dozele obisnuite ( in prezenta sindroamelor oclusive si insuficiente renale)
pot provoca un sindrom neurologic grav, cunoscut sub denumirea de encefalopatie mioclonica.

58

Preparatele folosite obisnuit in ulcer sunt carbonatul bazic de bismut, fosfat de bismut si
subnitratul de bismut administrate in doze de 5 g de 2 3 ori pe zi pe stomacul gol. Ultimul
dintre preparate trebuie utilizat cu grija deoarece dozele mari pot provoca fenomene de
intoxicatie cu nitriti, manifestate prin methemoglobinemie si colaps.
-

SUBCITRATUL DE BISMUT COLOIDAL : DE-NOL (cpr. filmate 120 mg)

Mod de aciune: De-Nol formeaz un precipitat n contact cu acidul gastric din stomac, la baza
craterului ulcerului. Acest precipitat protejeaz mucoasa gastric mportiva aciditii, inhibnd
totodat aciunea pepsinei. De-Nol protejeaz, de asemenea, mucoasa prin stimularea sintezei i
a secreiei de prostaglandine endogene prin care este crescut producerea de bicarbonat i mucus.
n plus, De-Nol exercit o aciune antibacterian mpotriva Helicobacter pylori. n stratul de
mucus, dup administrarea unei doze de De-Nol sunt realizate concentraii bactericide de bismut.
De-Nol conduce la dezintegrarea peretelui celular i contracareaz anumite mecanisme de
patogenitate ale germenului H. pylori prin inhibarea ureazei bacteriene, proteinazei i
fosfolipazei. S-a demonstrat in vitro c De-Nol, datorit proprietilor sale coloidale, inhib
aderarea H. pylori la celulele epiteliale. Eradicarea H. pylori de ctre De-Nol este nsoit de
mbuntirea imaginii histologice i nlturarea simptomelor gastritei. De-Nol poate fi combinat
cu amoxicilin sau nitroimidazoli pentru a mbunti rata de eradicare a Helicobacter pylori.
59

Tripla terapie incluznd De-Nol, tetraciclin sau amoxicilin i metronidazol a dat cele mai bune
rezultate. Studiile clinice au artat c procentul de vindecare cu De-Nol a ulcerelor gastrice i
duodenale este foarte ridicat. Aciunea antibacterian asupra Helicobacter pylori este asociat cu
observaia c, la un an dup terapia ulcerului gastric i duodenal cu De-Nol, recurenele sunt mai
puin frecvente dect dup terapia cu multe alte medicamente.
Indicaii terapeutice: Ulcerul gastric i duodenal. Gastrite nsoite de simptome ca dispepsia i
n eradicarea Helicobacter pylori.
Contraindicaii: Disfuncii renale majore.
Precauii: Utilizarea prelungit a unor doze mari de compui coninnd bismut nu este
recomandat, deoarece aceasta poate conduce ocazional la encefalopatie. Acest risc este foarte
mic dac este administrat corespunztor recomandrii. Nu este recomandat utilizarea
concomitent a altor medicamente coninnd bismut.
Interaciuni cu alte medicamente i alte forme de interaciune: Nu trebuie administrate alte
medicamente sau consumate alimente sau buturi, n special lapte, fructe sau sucuri de fructe cu
o jumtate de or nainte sau dup administrarea dozei de De-Nol, deoarece acestea pot influena
efectul produsului. Teoretic, absorbia tetraciclinelor poate fi redus de administrarea
concomitent cu De-Nol.
Sarcin i alptare: Nu sunt disponibile informaii suficiente privind administrarea de De-Nol
n timpul sarcinii sau alptrii pentru a aprecia posibilele efecte duntoare.
Efecte secundare: Poate aprea nnegrirea scaunului, ca urmare a formrii sulfatului de bismut,
dar aceasta poate fi deosebit cu uurin de melen. Alte efecte sunt n principal de natur
gastrointestinal, cum ar fi greaa, strile de vom, constipaia i diareea. Aceste efecte nu sunt
periculoase i sunt de natur temporar. Ocazional s-a raportat apariia pe piele a unei uoare
reacii alergice.

60

Posologie i mod de administrare: Dozare: 2 x 2 tablete/zi pe stomacul gol, cu jumtate de or

nainte de micul dejun i cu jumtate de or nainte de cin sau nainte de culcare; sau 4 x 1
tablet/zi, pe stomacul gol, cu jumtate de or nainte de fiecare din cele trei mese principale ale
zilei i nainte de culcare. Tabletele trebuie nghiite cu ap. Tratamentul cu De-Nol trebuie urmat
timp de 1-2 luni. Acesta este apoi urmat de o perioad de 2 luni fr administrare de De-Nol sau
de alte preparate coninnd bismut. Cele mai bune rezultate n eradicarea Helicobacter pylori (n
proporie de 93 %) se obin folosind schemele de tripl terapie. Conform concluziilor formulate
la Simpozionul de Consens Naional asupra tratamentului actual al ulcerului gastric i duodenal
i al gastritei cronice desfurat la Sinaia, n perioada 6-8 iunie 1996, un exemplu de schem de
tripl terapie este:
Timp de 7 de zile:
Rp/

De-Nol, 120 mg/tb

Amoxicilin, 500 mg/tb

p.o. 2 x 2 tb/zi

p.o. 2 x 2 tb/zi

SUCRALFAT
-

GATROFAIT ( comprimate 1 g)

VENTER (comprimate 1 g si granule suspendabile 1g/plic)

SUCRALAN (comprimate 1 g)

61

Metronidazol, 250mg/tb
p.o. 3 x 2 tb ori/zi.

Aciune terapeutic: Sucralfarul este o sare bazic de aluminiu a octasulfatului de zaharoz.

Acioneaz la nivelul leziunii ulceroase, formnd cu proteinele esutului necrozat o pelicul
protectoare. Aceasta previne aciunea ulterioar a pepsinei, HCl i a acizilor biliari. Sucralfatul
nu neutralizeaz acizii. Inhib aciunea pepsinei i o reduce cu aproximativ 30%. Doar 3 - 5%
din sucralfat se absoarbe i se excret renal. Sucralfatul nu prezint aciune sistemic.
Indicaii: Ulcer gastric, ulcer duodenal, hiperfosfatemie la pacienii cu uremie, dializai sau nu,
dac se impune scderea fosfatemiei.
Mod de administrare: Dozele recomandate pentru aduli sunt de cte 1 comprimat nainte de
fiecare mas principal i 1 comprimat imediat nainte de culcare, nghiite ntregi, pe stomacul
gol (1/2-1 or nainte de mas), cu lichid din abunden. Dac se prescriu concomitent i
antiacide, nu vor fi luate ntr-un interval mai mic de 1/2 or nainte sau dup sucralfat. Aceeai
62

schem se aplic pentru reducerea fosforemiei, doza de sucralfat putnd fi redus dac nivelul
fosforemiei o permite. La majoritatea pacienilor, vindecarea ulcerului gastric se obine n 4-6
sptmni, uneori este necesar prelungirea tratamentului la maximum 12 sptmni.
Reacii adverse: Cu o frecven sczut poate s apar constipaie.
Interaciuni medicamentoase: Sucralfatul, ca i alte preparate coninnd aluminiu, poate reduce
absorbia tetraciclinelor administrate concomitent. Antiacidele administrate n timpul
tratamentului cu sucralfat pot reduce durerea, cu condiia s nu fie administrate n interval de o
jumtate de or nainte sau dup priza de sucralfat.
Contraindicaii: Nu se recomand n timpul sarcinii (efectele sale nefiind nc studiate n
aceast situaie). Precauii n insuficiena renal sever.

63

Concluzie

In cocluzie antiulceroasele actioneaza fie prin diminuarea secretiei de acid clorhidric de catre
mucoasa stomacului (antiacide), fie protejand aceasta mucoasa fata de aciditate.
Aceste medicamente pot grabi procesul de vindecare spontana a leziunii ulceroase, pot micsora
incidenta complicatiilor (sangerari, perforatie) si pot reduce frecventa recurentelor episoadelor
active. Considerand caracterul subiectiv al principalului simptom, durerea, ca si evolutia
capricioasa a bolii, evaluarea eficacitatii reale a antiulceroaselor impune studii controlate si
trebuie sa aiba in vedere amploarea efectului de tip placebo.

64

BIBLIOGAFIE

1. BLASER M. J. Hypothesis: the changing relationships of Helicobater pylori and

humans: implications for health and disease, Journal of Infectious Disease 179(6): 1523-30,
1999, Jun.
2. DOBRESCU D. Farmacoterapie practica, vol.2, Editura Medicinala, Bucuresti
1989, pag. 372-392.
3. DOBRESCU D., EMANOIL M., SUBTIRICA V., DRAGAN A., IVAN C.,
DOBRESCU L., ANCA I. Memo Med 2005 - Memorator de medicamente. Ghid
farmacoterapic, Editia a saptea, Editura Minesan, Bucuresti 2005, pag. 23-44.
4. GRIGORESCU M., PASCU O. Tratat de gastro-enterologie clinica, vol.1, Editura
Tehnica, Bucuresti 1996, pag 235-248.
5. HOWDEN C. W. Use of proton-pomp inhibitors in complicated ulcer disease and
upper gastrointestinal tract bleeding, American Journal oo Health - System Pharmacy 56 (23
Suppl.4), S 5-11, 1999, Dec.1.
6. KONTUREK P.C., BIELANSKI W. KONTUREK S.J., HAHN E.G Helicobacter
pylori associated gastric pathology, Journal of Physiology 50 (5): 695-710, 1999, Dec.1.
7. MACONI G., KURIHARA H., TASCHIERI A.M., BIANCHI PORRO G.
Management of Helicobacter pylori infection: gastroenterological and surgical perspectives,
Journal of Chemotherapy.
8. MALFERTHEINER P., LEODOLTER A., PEITZ U. Cure of Helicobacter pylori
associated ulcer disease through eradication, Best Practice and Research in Clinical
Gastroenterology 14(1): 119-32, 2000.
9. STROESCU, VALENTIN Farmacologie, Editia a IV a, Editura ALL, 2010
10. GEORGESCU, DAN Produse farmaceutice, Editura National, 2001
65

11. IONESCU, STOIAN Tehnica farmaceutica, Editura Didactica si pedagogica,

1974
12. STANESCU, VICTOR Tehnica farmaceutica, Editura Medicala, 1983

66