La gura sobei

de V. Alecsandri

Aezat la gura sobei noaptea, pe cnd

viscolete,
Privesc focul, scump tovar, care vesel
plpiete.

i prin flacra albastr-a vreascurilor

de alun
Vd trecnd n zbor fantastic a
povetilor minuni.

Iat-o pasre miastr prins-n lupt cun balaur;

Iat cerbi cu stele-n frunte carii trec
pe puni de aur.

Iat cai ce fug ca gndul; iat zmei

naripai.
Care-ascund n mari palaturi mndre fete
de-mprai.

Iat pajuri nzdrvane care vin din neagra

lume,
Aducnd pe lumea alb fei- frumoi cu

Iat-n lacul cel de lapte toate znele

din rai...
Nu departe st Pepelea, tupilat n
flori de mai.

Dar pe mine ce m-atrage, dar pe

mine ce m-ncnt
E Ileana Cosnzeana!... n cosi
flarea-i cnt.

Pn-n ziu stau pe gnduri i la ea

privesc uimit,
C-mi aduce viu aminte de-o minune
ce-am iubit.

Material realizat de AndreiCerbuca Tamara

Liceul Teoretic Orizont,
Chiinu