Ursul pclit de vulpe

Prslea le povesti apoi toata istoria sa, le spuse si cum a iesit dasupra
pamntului si le arata si marul de aur al zmeului.
Atunci mparatul, suparat, chema pe feciorii lui cei mai mari; dar ei, cum
vazura pe Prslea, o sfeclira. Iara mparatul ntreba pe Prslea cum sa-i
pedepseasca. Viteazul nostru zise:
- Tata, eu i iert si pedeapsa sa o ia de la Dumnezeu. Noi vom iesi la scara
palatului si vom arunca fiecare cte o sageata n sus si Dumnezeu, daca
vom fi cineva gresiti, ne va pedepsi.
Asa facura. Iesira cte trei fratii n curte, dinaintea palatului, aruncara
sagetile n sus si, cnd cazura, ale fratilor celor mai mari le cazura drept n
crestetul capului si-i omorra, dar a celui mai mic i cazu dinainte.
Iara daca ngropara pe fratii cei mai mari, facura nunta mare si Prslea lua
pe fata cea mica. Toata mparatia s-a bucurat ca le-a adus Dumnezeu
sanatos pe fiul cel mai mic al mparatului si se mndrea, falindu-se, de
vitejiile ce facuse el; iara dupa moartea tatne-sau se sui el n scaunul
mparatiei, si mparati n pace de atunci si pna n ziua de astazi, de or fi
traind.
Trecui si eu pe acolo si statui de ma veselii la nunta, de unde luai
O bucata de batoc
S-un picior de iepure schiop,
si ncalecai p-o sa, si v-o spusei dumneavoastra asa.

de Ion Creang
Era odat o vulpe viclean, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte ntreag
dup hran i nu gsise niciri. Fcndu-se ziua alb, vulpea iese la
marginea drumului i se culc sub o tuf, gndindu-se ce s mai fac, ca
s poat gsi ceva de mncare.
znd vulpea cu botul ntins pe labele de dinainte, i vine miros de pete.
Atunci ea rdic puin capul i, uitndu-se la vale, n lungul drumului,
zrete venind un car tras de boi.
Bun! gndi vulpea. Iaca hrana ce-o ateptam eu. i ndat iese de sub
tuf i se lungete n mijlocul drumului, ca i cum ar fi fost moart.
Carul apropiindu-se de vulpe, ranul ce mna boii o vede i, creznd c-i
moart cu adevrat, strig la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. ranul vine
spre vulpe, se uit la ea de aproape i, vznd c nici nu sufl, zice: Bre!
da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoas caaveic am s
fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicnd aa, apuc vulpea de
dup cap i, trnd-o pn la car, se opintete -o arunc deasupra
petelui. Apoi strig la boi: "His! Joian, cea! Bourean". Boii pornesc.
ranul mergea pe lng boi i-i tot ndemna s mearg mai iute, ca sajung degrab acas i s ieie pelea vulpii.
ns, cum au pornit boii, vulpea a i nceput cu picioarele a mpinge
petele din car jos. ranul mna, carul scria, i petele din car cdea.
Dup ce hoaa de vulpe a aruncat o mulime de pete pe drum, bine...or!
sare i ea din car i, cu mare grab, ncepe a strnge petele de pe drum.
Dup ce l-a strns grmad, l ia, l duce la bizunia sa i ncepe a mnca,
c ta...re-i mai era foame!
Tocmai cnd ncepuse a mnca, iaca vine la dnsa ursul.
Bun masa, cumtr! Ti!!! da' ce mai de pete ai! D-mi i mie, c
ta...re! mi-i poft!

36

 Ia mai pune-i pofta-n cuiu, cumtre, c doar nu pentru gustul altuia mam muncit eu. Dac i-i aa de poft, du-te i-i moaie coada-n balt, ca
mine, i-i avea pete s mnnci.

Argintarul, ca si de-lalt rnd, se ntoarse acasa trist; despretui ca si ntia

oara pe Prslea, care l ntrebase si de asta data; iara daca se ntelesera
la cuvinte, se nvoira si lucrul se si savrsi cu bine.

nva-m, te rog, cumtr, c eu nu tiu cum se prinde petele.

Cnd vazu argintarul closca cloncanind si puii piuind, cu totul si cu totul de

aur si ciugulind mei tot de aur, ntelese ca trebuie sa fie lucru maiestru.

Atunci vulpea rnji dinii i zise: Alei, cumtre! da' nu tii c nevoia te duce
pe unde nu-i e voia i te-nva ce nici gndeti? Ascult, cumtre: vrei s
mnnci pete? Du-te desar la bltoaga cea din marginea pdurei, vri coada-n ap i sti pe loc, fr s te miti, pn despre ziu; atunci
smuncete vrtos spre mal i ai s scoi o mulime de pete, poate ndoit
i-ntreit de ct am scos eu.
Ursul, nemaizicnd nici o vorb, alearg-n fuga mare la bltoaga din
marginea pdurei i-i vr-n ap toat coada!...

Argintarul lua closca, o duse la mparatul, iara mparatul, dupa ce se

minuna ndestul de frumusetea si gingasia lor, o duse fetei si-i zise:
- Iata, ti s-au mplinit toate voile; acum, fata mea, sa te gatesti de nunta.
- Tata, i mai zise fata, cine a facut aste doua lucruri trebuie sa aiba si
marul de aur al zmeului; porunce=te, rogu-te, argin- tarului sa aduca pe
mesterul care le-a facut.

n acea noapte ncepuse a bate un vnt rce, de nghea limba-n gur i

chiar cenua de sub foc. nghea zdravn i apa din bltoag, i prinde
coada ursului ca ntr-un clete. De la o vreme, ursul, nemaiputnd de
durerea cozei i de frig, smuncete o dat din toat puterea. i, srmanul
urs, n loc s scoat pete, rmne fr' de coad!

Primind porunca asta argintarul, se nfatisa mparatului, rugndu-se sa-l

ierte si zicndu-i:

ncepe el acum a morni cumplit -a sri n sus de durere; i-nciudat pe

vulpe c l-a amgit, se duce s-o ucid n btaie. Dar ireata vulpe tie cum
s se fereasc de mnia ursului. Ea ieise din bizunie i se vrse n
scorbura unui copac din apropiere; i cnd vzu pe urs c vine fr' de
coad, ncepu a striga:

mparatul porunci sa-l aduca oricum ar fi.

Hei cumtre! Dar i-au mncat petii coada, ori ai fost prea lacom -ai
vrut s nu mai rmie peti n balt?
Ursul, auzind c nc-l mai ie i n rs, se nciudeaz i mai tare i se
rpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strmt, ursul nu putea s
ncap nluntru. Atunci el caut o creang cu crlig i ncepe a cotrobi
prin scorbur, ca s scoat vulpea afar, i s-i deie de cheltuial... Dar
cnd apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: "Trage, ntrule! mie nu-mi
pas, c tragi de copac..." Iar cnd anina crligul de copac, ea striga:
"Valeu, cumtre! nu trage, c-mi rupi piciorul!"

- Cum o sa aduc naintea mariei tale pe mester, fiindca este un om prost si

trenteros si nu este vrednic sa vaza luminata fata a mariei tale.

Atunci argintarul, dupa ce puse de spala pe Prslea si-l curati, l mbraca

n niste haine noi si-l duse la mparatul, iara mparatul l nfatisa fetei.
Cum l vazu fata, l si cunoscu. Ea nu putu sa-si tie lacramile care o
podidisera, de bucurie mare ce avu, si zise mparatului:
- Tata, acesta este viteazul care ne-a scapat din mna zmeilor.
Si, dnd n genuche, i saruta minile si pe fata si pe dos.
Lundu-i seama bine mparatul l cunoscu si dnsul, macar ca foarte mult
se schimbase. l mbratisa si-l saruta de sute de ori. Dar el tagaduia.
n cele mai din urma, inima lui nduiosata de rugaciunile tatalui sau, ale
mamei sale si ale fetei care ramasese n genuche rugndu-l, marturisi ca
n adevar el este fiul lor cel mai mic.

n zadar s-a ncjit ursul, de-i curgeau sudorile, c tot n-a putut scoate
vulpea din scorbura copacului.
35

- Stapne, te vad trist ca nu poti sa faci furca ce ti-a poruncit mparatul,

iata mai sunt trei zile pna sa se mplineasca sorocul ce ti-a dat; lasa-ma
pe mine sa o fac.

i iaca aa a rmas ursul pclit de vulpe!

Argintarul l goni, zicndu-i:

- Atti mesteri mari n-au putut sa o faca, si tocmai un trenteros ca tine sa o
faca?

Pungua cu doi bani

- Daca nu-ti voi da furca de azi n trei zile, raspunse Prslea, sa-mi faci ce
vei voi.

de Ion Creang

Atunci se nvoira a-i da o odaie sa lucreze numai Prslea singur, si pe

fiecare noapte sa-i dea cte o traistuta de alune si cte un pahar de vin
bun.

Era odat o bab i un moneag. Baba avea o gin, i moneagul un

cuco; gina babei se oua de cte dou ori pe fiecare zi i baba mnca o
mulime de ou; iar moneagului nu-i da nici unul. Moneagul ntr-o zi
perdu rbdarea i zise:

Argintarul i ducea grija, fiindca, ascultnd pe la use, n-auzea alt dect

cum spargea la alune pe nicovala! Iara cnd fu a treia zi, el iesi dis-dedimineata din odaie cu furca pe tava, pe care o scosese din marul
zmeului, ce era la dnsul, si o dete argintarului ca sa o duca fetei
mparatului.
Argintarul nu mai putea de bucurie, si-i facu un rnd de haine; iar pe la
namiez, cnd venise slujitorii mparatului ca sa-l cheme la palat, el se duse
si i dete furca care torcea singura.

Mi bab, mnnci ca n trgul lui Cremene. Ia d-mi i mie nite ou,

ca s-mi prind pofta mcar.
Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgrcit. Dac ai poft de ou,
bate i tu cucoul tu, s fac ou, i-i mnca; c eu aa am btut gina,
i iact-o cum se ou.
Moneagul, pofticios i hapsin, se ia dup gura babei i, de ciud, prinde
iute i degrab cucoul i-i d o bataie bun, zicnd:

Dupa ce mparatul se minuna de frumusetea ei, dete argin- tarului doi saci
de bani.

Na! ori te ou, ori du-te de la casa mea; ca s nu mai strici mncarea
degeaba.

Fata, cum vazu furca, i trecu un fier ars prin inima; ea cunoscu furca si
pricepu ca Prslea cel viteaz trebuie sa fi iesit dasupra pamntului. Atunci
zise mparatului:

Cucoul, cum scp din mnile moneagului, fugi de-acas i umbla pe

drumuri, bezmetec. i cum mergea el pe-un drum, numai iat gsete o
pungu cu doi bani. i cum o gsete, o i ia n clon i se ntoarn cu
dnsa napoi ctre casa moneagului. Pe drum se ntlnete c-o trsur cun boier i cu nite cucoane. Boierul se uit cu bgare de seam la cuco,
vede n clonu-i o pungu i zice vezeteului:

- Tata, cine a facut furca poate sa-mi faca nca un lucru pe care mi l-a
adus la odoare zmeul.
Iara mparatul chema ndata pe argintar si-i porunci sa-i faca o closca cu
pui cu totul si cu totul de aur, si-i dete soroc de trei saptamni, si, daca nu
i-o face-o, unde i sta picioarele i va sta si capul.

Mi! ia d-te jos i vezi ce are cucoul cela n plisc.

Vezeteul se d iute jos din capra trsurei, i c-un feliu de meteug, prinde
cucoul i lundu-i pungua din clon o d boieriului. Boieriul o ia, fr
3

34

psare o pune n buzunar i pornete cu trsura nainte. Cucoul, suprat

de asta, nu se las, ci se ia dup trsur, spuind nencetat:
Cucurigu ! boieri mari,
Dai pungua cu doi bani !
Boierul, nciudat, cnd ajunge n dreptul unei fntni, zice vezeteului:
M! ia cucoul ist obraznic i-l d n fntna ceea.
Vezeteul se d iari jos din capr, prinde cucoul i-l azvrle n fntn!
Cucoul, vznd aceast mare primejdie, ce s fac? ncepe-a nghii la
ap; i-nghite, i-nghite, pn ce-nghite toat apa din fntn. Apoi zboar
de-acolo afar i iari se ia n urma trsurei, zicnd:
Cucurigu ! boieri mari,
Dai pungua cu doi bani !
Boierul, vznd aceasta, s-a mirat cumplit i a zis:
M! da' al dracului cuco i-aista! Ei, las' c i-oiu da eu ie de cheltuial,
mi crestatule i pintenatule!
i cum ajunge acas, zice unei babe de la buctrie s ia cucoul, s-l
azvrle ntr-un cuptor plin cu jratic i s pun o lespede la gura
cuptorului. Baba, cnoas la inim, de cuvnt; face cum i-a zis stpnusu. Cucoul, cum vede i ast mare nedreptate, ncepe a vrsa la ap; i
toarn el toat apa cea din fntn pe jaratic, pn ce stinge focul de tot,
i se rcorete cuptoriul; ba nc face -o apraie prin cas, de s-au
ndrcit de ciud hrca de la buctrie. Apoi d o bleand lespezei de la
gura cuptiorului, ies teafr i de-acolo, fuga la fereastra boierului i
ncepe a trnti cu ciocul n geamuri i a zice:
Cucurigu ! boieri mari,
Dai pungua cu doi bani !
Mi, c mi-am gsit beleaua cu dihania asta de cuco, zise boieriul
cuprins de mierare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu i-l zvrle n cireada

Se asezara si pornira, dndu-i, de cte ori cerea pine si carne. Cnd era
aproape, aproape sa iasa dasupra, pasarea uriasa mai ntoarse capul sa-i
mai dea de mncare; dara carnea se sfrsise. Atunci Prslea, fara sa-si
piarda cumpatul, trase palosul si-si taie o bucata de carne moale din
coapsa piciorului de sus si o dete zgripsoroaicei.
Dupa ce ajunsera dasupra si vazu ca Prslea nu putea sa umble, i zise
zgripsoroaica:
- Daca nu era binele ce mi-ai facut si rugaciunea puilor mei, mai ca te
mncam. Eu am simtit ca carnea care mi-ai dat n urma era mai dulce
dect cea de mai nainte, si n-am nghitit-o; rau ai facut de mi-ai dat-o.
Apoi o dete afara dintr-nsa, i-o puse la loc, o unse cu scuipat de al sau, si
se lipi. Atunci se mbratisara, si multumira unul alteia, si se despartira; ea
se duse n prapastia de unde iesisera si Prslea pleca catre mparatia
tatalui sau.
Plecnd catre orasul n care locuiau parintii si fratii lui, mbracat fiind n
haine proaste taranesti, ntlni niste drumeti si afla de la dnsii ca fratii lui
au luat de sotii pe fetele care le-a trimis el, dupa cum le hotarse nsusi,
ca parintii lui erau foarte mhniti de pieirea fiului lor celui mai mic, ca fata
cea mica e mbracata n negru si-l jeleste si ca nu voieste a se marita nici
n ruptul capului, macar ca au petit-o mai multi fii de mparat; ca acum, n
cele din urma, fratii lui i-au adus un ginere preafrumos si ca o silesc cu totii
sa-l ia si ca nu se stie de va putea scapa.
Prslea, auzind de toate acestea, nu putin s-a ntristat n sufletul lui si, cu
inima nfrnta, a intrat n oras. Mai cercetnd n sus si n jos, afla ca fata a
zis mparatului ca, daca voieste sa o marite cu tnarul care i-l adusera, sa
porunceasca a-i face si a-i aduce la odoare o furca cu caierul si fusul cu
totul de aur si sa toarca singura, fiindca asa i facuse si zmeul si asta i
placea mult. Mai afla ca mparatul chemase pe starostea de argintari si-i
poruncise zicndu-i: "Iata, de azi n trei saptamni sa-mi dai gata furca
care o cere fata mea cea mica; ca de unde nu, unde-ti stau picioarele, ti
va sta si capul"; si bietul argintar se ntoarse acasa trist si plngnd.
Atunci Prslea se duse de se baga ucenic la argintar.
Prslea tot vaznd pe stapnu-sau vaitndu-se fiindca nu izbutise a face
furca dupa porunceala, i zise:

33

- Vino ncoa, omule viteaz, sa te ascundem aici, ca, de te va vedea mama

noastra, te nghite de bucurie.

boilor -a vacilor; poate vreun buhaiu nfuriat i-a veni de hac; l-a lua n
coarne, i-om scpa de suprare.

Trasera o pana de la unul din pui si-l ascunsera n ea.

Vezeteul iari ia cucoul i-l zvrle n ciread! Atunci, bucuria cucoului!

S-l fi vzut cum nghiea la buhai, la boi, la vaci i la viei; pn-a nghiit el
toat cireada, -a fcut un pntece mare, mare ct un munte! Apoi iar vine
la fereastr, ntinde aripele n dreptul soarelui, de ntunec de tot casa
boierului, i iari ncepe!

Cnd veni zgripsoroaica si vazu gramada aia mare de bucatele de balaur,

ntreba pe pui, cine le-a facut ast bine?
- Mama, zisera ei, este un om de pe tarmul celalalt si a apucat ncoa spre
rasarit.

Cucurigu ! boieri mari,

- Ma duc, le zise ea, sa-i multumesc. Ea porni ca vntul nspre partea

ncotro i spusese puii ca a apucat omul. Dupa cteva minute, se ntoarse:

Dai pungua cu doi bani !

- Spuneti-mi drept, le zise, ncotro s-a dus.

Boierul, cnd mai vede i ast dandanaie, crpa de ciud i nu tia ce s

mai fac, doar va scpa de cuco.

- Spre apus, mama.

Mai st boierul ct st pe gnduri, pn-i vine iari n cap una.

Si ntr-o bucata de vreme, ca de cnd ncepui sa va povestesc, strabatu

cele patru parti ale tarmului de jos si se ntoarse cu desert. Ea ceru ca
numaidect sa-i spuie. n cele mai de pe urma, i zisera puii:

Am s-l dau n haznaua cu banii; poate va nghii la galbeni, i-a sta

vreunul n gt, s-a neca i-oiu scpa de dnsul.

- Daca ti l-om arata, mama, ne fagaduiesti ca nu-i vei face nimic?

- Va fagaduiesc, dragii mei.
Atunci ei l scoasera din pana si l aratara; iara ea, de bucurie, l strnse n
brate si ct p-aci era sa-l nghita, daca nu l-ar fi acoperit puii.

i, cum zice, umfl cucoul de-o arip i-l zvrle n zahnaua cu banii; cci
boieriul acela, de mult bnrit ce avea, nu-i mai tia numrul. Atunci
cucoul nghite cu lcomie toi banii i las toate lzile pustii. Apoi ies i
de-acolo, el tie cum i pe unde, se duce la fereastra boierului i iar
ncepe:
Cucurigu ! boieri mari,

- Ce bine vei sa-ti fac si eu, pentru ca mi-ai scapat puii de moarte?
- Sa ma scoti pe tarmul celalalt, raspunse Prslea.
- Greu lucru mi-ai cerut, i zise zgripsoroaica; dara pentru ca tie ti sunt
datoare mntuirea puilor mei, ma nvoiesc la asta. Pregateste 100 oca de
carne facuta bucatele de cte o oca una, si 100 de pini.
Facu ce facu Prslea, gati pinile si carnea si le aduse la gura gropii.
Zgripsoroaica zise:

Dai pungua cu doi bani !

Acum, dup toate cele ntmplate, boierul, vznd c n-are ce-i mai face,
i-azvrle pungua. Cucoul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui i
las pe boier n pace. Atunci toate paserile din ograda boiereasc, vznd
voinicia cucoului, s-au luat dup dnsul, de i se prea c-i o nunt, i nu
altceva; iar boierul se uita gali cum se duceau paserile i zise oftnd:
Duc-se i cobe i tot, numai bine c am scpat de belea, c nici lucru
curat n-a fost aici!

- Pune-te dasupra mea cu merinde cu tot si, de cte ori oi ntoarce capul,
sa-mi dai cte o pine si cte o bucata de carne.
5

32

Cucoul ns mergea ano, iar paserile dup dnsul, i merge el ct

merge, pn ce ajunge acas la moneag, i de pe la poart ncepe a
cnta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!"
Moneagul, cum aude glasul cucoului, ies afar cu bucurie; i, cnd i
arunc ochii spre poart, ce s vad? Cucoul su era ceva de spriet!
elefantul i se prea purice pe lng acest cuco; -apoi n urma lui
veneau crduri nenumrate de paseri, care de care mai frumoase, mai
cucuiete i mai boghete. Moneagul, vznd pe cucoul su aa de mare
i de greoiu, i ncunjurat de-atta amar de galie, i-a deschis poarta.
Atunci cucoul i-a zis:
Stpne, aterne un ol aici n mijlocul ogrzii.
Moneagul, iute ca un prsnel, aterne olul. Cucoul atunci se aaz pe
ol, scutur puternic din aripi i ndat se umple ograda i livada
moneagului, pe lng paseri, i de cirezi de vite; iar pe ol toarn o
movil de galbeni, care strlucea la soare de-i lua ochii! Moneagul,
vznd aceste mari bogii, nu tia ce s fac de bucurie, srutnd mereu
cucoul i dezmerdndu-l.
Atunci, iaca i baba vine nu tiu de unde; i, cnd a vzut unele ca aceste,
numa-i sclipeau rutcioasei ochii n cap i plesnea de ciud.
Monege, zise ea ruinat, d-mi i mie nite galbeni!
Ba pune-i pofta-n cuiu, mi bab! Cnd i-am cerut ou, tii ce mi-ai
rspuns? Bate acum i tu gina, s-i aduc galbeni; c-aa am btut eu
cucoul, tii tu din a cui pricin... i iaca ce mi-a adus!
Atunci baba se duce n poiat, gbuiete gina, o apuc de coad i o ia
la btaie, de-i venea s-i plngi de mil! Biata gin, cum scap din
mnile babei, fuge pe drumuri. i cum mergea pe drum, gsete i ea o
mrgic -o nghite. Apoi rpede se ntoarce acas la bab i ncepe de
pe la poart: "Cot, cot, cotcodac !" Baba ies cu bucurie naintea ginei.
Gina sare peste poart, trece iute pe lng bab i se pune pe cuibariu;
i, dup vrun ceas de edere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba
atunci se duce cu fuga, s vad ce i-a fcut gina!... i, cnd se uit n
cuibariu, ce s vad? Gina se ouase o mrgic. Baba, cnd vede c -a
btut gina joc de dnsa, o prinde -o bate, -o bate, pn-o omoar n
btaie! i aa, baba cea zgrcit i nebun a rmas de tot srac, lipit

i spusera apoi ca fiecare din palaturile zmeilor are cte un bici, cu care
loveste n cele patru colturi ale lor si se fac niste mere. Asa facura, si
fiecare din fete avura cte un mar. Se pregatira, deci, sa se ntoarca pe
tarmul nostru.
Ajungnd la groapa, clatina frnghia de se lovi de toate marginile gropii.
Paznicii de sus pricepura ca trebuie sa traga frnghia. Se pusera la
vrtejuri si scoasera pe fata cea mare cu marul ei de arama.
Ea, cum ajunse sus, arata un ravasel ce-i dase Prslea, n care scria ca
are sa ia de barbat pe frate-sau cel mai mare. Bucuria fetei fu nespusa
cnd se vazu iara pe lumea unde se nascuse.
Lasara din nou frnghia si scoase si pe fata cea mijlocie, cu marul ei cel
de argint si cu o alta scrisoare, n care o hotara Prslea de sotie fratelui
celui mijlociu.
Mai lasara frnghia si scoase si pe fata cea mica: aceasta era logodnica
lui Prslea; nsa marul ei cel de aur nu-l dete, ci l tinu la sine.
El simtise de mai-nainte ca fratii sai i poarta smbetele si, cnd se mai
lasa frnghia ca sa-l ridice si pe el, dnsul lega o piatra si puse caciula
dasupra ei, ca sa-i cerce; iara frati daca vazura caciula, socotind ca este
fratele lor cel mic, slabira vrtejile si dete drumul frnghiei, care se lasa n
jos cu mare iuteala, ceea ce facu pe frati sa creaza ca Prslea s-a
prapadit.
Luara, deci, fetele, le dusera la mparatul, i spusera cu prefacuta mhnire
ca fratele lor s-a prapadit, si se cununara cu fetele, dupa cum rnduise
Prslea. Iara cea mai mica nu voia cu nici un chip sa se marite, nici sa ia
pe altul.
Prslea, care sedea doparte, vazu piatra care cazuse cu zgomot, multumi
lui Dumnezeu ca i-a scapat zilele si se gndea ce sa faca ca sa iasa afara.
Pre cnd se gndea si se plngea dnsul, auzi un tipat si o vaietare care i
umplu inima de jale; se uita mpregiur si vazu un balaur care se ncolacise
pe un copaci si se urca ca sa mannce niste pui de zgripsor. Scoase
palosul Prslea, se repezi la balaur si numaidect l facu n bucatele.
Puii, cum vazura, i multumira si-i zisera:
31

pna seara;
iara cnd fu pe la namiez, se facura amndoi doua focuri si asa se bateau;
un corb nsa le tot da ocol, croncanind. Vazndu-l zmeul i zise:
- Corbule, corbule! ia seu n unghiile tale si pune peste mine, ca-ti voi da
strvul asta tie.
- Corbule, corbule! i zise si Prslea, daca vei pune peste mine seu, eu ti
voi da trei strvuri.

pmntului. De-acu a mai mnca i rbdri prjite n loc de ou; c bine

i-a fcut rs de gin i-a ucis-o fr s-i fie vinovat cu nemica,
srmana!
Moneagul ns era foarte bogat; el i-a fcut case mari i grdini
frumoase i tria foarte bine; pe bab, de mil, a pus-o ginri, iar pe
cuco l purta n toate prile dup dnsul, cu salb de aur la gt i nclat
cu ciuboele galbene i cu pinteni la clcie, de i se prea c-i un irod de
cei frumoi, iar nu cuco de fcut cu bor.

- Unde da Dumnezeu sa caza o asemenea tifla peste mine! Mi-as satura

salasul ntreg.
- Adevar graieste gura mea, i raspunse Prslea.
Corbul, fara a mai ntrzia, aduse n unghiile sale seu, puse peste viteazul
Prslea, si prinse mai multa putere.
Catre seara zise zmeul catre fata de mparat, care privea la dnsii cum se
luptau, dupa ce se facusera iara oameni:
- Frumusica mea, da-mi nitica apa sa ma racoresc, si-ti fagaduiesc sa ne
cununam chiar mine.

Capra cu trei iezi

- Frumusica mea, i zise Prslea, da-mi mie apa, si-ti fagaduiesc sa te duc
pe tarmul nostru si acolo sa ne cununam.

de Ion Creang

- Sa-ti auza Dumnezeu vorba, voinice, si sa-ti mplineasca gndul! i

raspunse ea.

Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau
prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba
ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul".

Fata de mparat dete apa lui Prslea de bau si prinse mai multa putere;
atunci strnse pe zmeu n brate, l ridica n sus si, cnd l lasa jos, l baga
pna n genunchi n pamnt; se opinti si zmeul, ridica si el n sus pe
Prslea si, lasndu-l jos, l baga pna n bru; punindu-si toate puterile,
Prslea mai strnse o data pe zmeu de-i pri oasele si, aducndu-l, l
trnti asa de grozav, de l baga pna n gt n pamnt si-i taie capul; iara
fetele, de bucurie, se adunara mprejurul lui, l luau n brate, l sarutau si i
zisera:
- De azi nainte frate sa ne fii.

Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice:

- Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a
mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu
cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am
sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa:
Trei iezi cucuieti,
Usa mamei descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
7

30

Frunze-n buze,
Lapte-n tite,
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuori.

izbind si pe zmeu n cap; iara zmeul veni turburat, se lupta cu Prslea ca

si frate-sau cel mare, si ramase si el mort.

Auzit-ati ce-am sus eu?

- Da, mamuca, zisera iezii.
- Pot sa am nadejde in voi?
- Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi
suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane.

O saptamna ntreaga se desfatara mpreuna cu amndoua fetele, si

Prslea, odihnindu-se de ostenelile ce ncercase, porni si catre zmeul de
al treilea.

Fata, dupa ce i multumi, l povatui cum sa faca ca sa scape din robie si pe

sora lor cea mica.
- Desi e mai puternic, zise fata, dect fratii lui pe care i-ai omort, dar cu
ajutorul lui Dumnezeu si mai ales ca e si cam bolnav din lovitura ce i-ai dat
cu sageata cnd a vrut sa fure merele, nadajduiesc ca-i vei veni de hac.

- Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de

cele rele, si mai ramaneti cu bine!
- Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si Dumnezeu
sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare.
Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si
trag zavorul. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". Un
dusman de lup - s-apoi stiti care? - chiar cumatrul caprei, care de mult
pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din
dosul casei, cand vorbea capra cu dansii.
"Bun! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul... De i-ar impinge pacatul
sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si i-as jumuli!"
Cum zice, si vine la usa; si cum vine, si incepe:
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tite,
Drop de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,

Vaznd palaturile de aur n care locuia zmeul cel mic, ramase cam pe
gnduri, dara, lundu-si inima n dinti, intra nauntru. Cum l vazu fata, l
ruga ca pe Dumnezeu sa o scape de zmeu, care, zicea ea, e otart ca,
ndata ce se va face sanatos bine, sa o sileasca oricum sa se nsoteasca
cu dnsul.
Abia ispravise vorba si buzduganul, izbind n usa si n masa, se puse n
cui. Prslea ntreba ce putere are zmeul si i spuse ca arunca buzduganul
cale de trei conace; atunci el l arunca si mai departe, lovindu-l n piept.
Zmeul, turburat de mnie, se ntoarse numaidect acasa.
- Cine este acela care-a cutezat sa calce hotarele mele si sa intre n casa
mea?
- Eu sunt, zise Prslea.
- Daca esti tu, i raspunse zmeul, am sa te pedepsesc amar pentru
nesocotinta ta. Cum ai vrut, venit-ai; dara nu te vei mai duce cum vei voi.
- Cu ajutorul lui Dumnezeu, i raspunse Prslea, am eu ac si de cojocul
tau.
Atunci se nvoira sa se ia la lupta dreapta,
si se luptara,
si se luptara,
zi de vara
29

cerndu-le cte n luna si n soare, si ei se fac luntre si punte de le

mplinesc toate voile.

Smoc de flori
Pe subsuori.

- Ei sunt n adevar voinici, adaoga ea, nsa cu vrerea lui Dumnezeu poate
i vei birui. Dara pna una alta ascunde-te, vai de mine! undeva, sa nu dea
zmeul peste tine n casa lui, ca e nabadaios si se face leu-paraleu. Acum
e timpul cnd are sa vina la prnz, si are obicei de arunca buzduganul
cale de un conac si loveste n usa, n masa si se pune n cui.

- Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga!

- Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu
demancare.

N-apuca sa ispraveasca vorba, si se auzi ceva ca suiera, ca loveste n

usa, n masa, si buzduganul se arata si se aseza n cui. Dara Prslea lua
buzduganul, l azvrli napoi mai departe dect l azvrlise zmeul; si, cnd
era prin dreptul lui, l atinse pe umere.
Zmeul, speriat, statu n loc, se uita dupa buzdugan, se duse de-l lua si se
ntoarse acasa. Cnd era la poarta, ncepu sa strige:
- Hm! Hm! aici miroase a carne de om de pe tarmul cellalt; si, vaznd
pe fiul de mparat ce-i iesise nainte, i zise: Ce vnt te-a adus pe aici,
omule, ca sa-ti ramie oasele pe alt tarm?
- Am venit ca sa prinz pe furii merelor de aur ale tatalui meu.
- Noi suntem, i zise zmeul; cum vrei sa ne batem? n buzdugane sa ne
lovim, n sabii sa ne taiem, ori n lupta sa ne luptam?
- Ba n lupta ca e mai dreapta, raspunse Prslea.
Atunci se apucara la trnta, si se luptara si se luptara, pna cnd zmeul
baga pe Prslea n pamnt pna la glezne; iar Prslea se opinti odata,
aduse pe zmeu si, trntindu-l, l baga n pamnt pna n genunchi si-i taie
capul.
Fata, cu ochii plini de lacrimi, i multumi ca a scapat-o de zmeu, si-l ruga
sa-i fie mila si de surorile ei.
Dupa ce se odihni vreo doua zile, porni, dupa povata fetei, la sora-sa cea
mijlocie care avea palaturile de argint.
Acolo, ca si la cea mare, fu primit cu bucurie; fata l ruga sa se ascunza;
iar el nu voi; ci, cnd veni buzduganul sa se aseze n cui, pe care l
aruncase zmeul ei cale de doua conace, el l arunca mult mai ndarat,
28

- Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa

deschideti, ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas;
glasul ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos!
Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii,
pentru a-si subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar:
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti!...
- Ei, vedeti, zise iarasi cel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i
mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am
urechi! Ma duc sa-i deschid.
- Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai
de-apoi a veni cineva s-a zice:
Deschideti usa,
Ca vine matusa!
s-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i
moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana?
- Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume, de
cand a ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si
bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid.
Atunci mezinul se vara iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichiciu si
cu nasul de funigine, tace ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar
frica-i din raiu, sarmana! Asemene cel mijlociu, tustiu! iute sub un chersin;
se-nghemuieste acolo cum poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe
dansul de fica; Fuga-i rusinoasa, da-i sanatoasa!... Insa cel mare se da
dupa usa si - sa traga, sa nu traga? - in sfarsit, trage zavorul... Cand,
9

iaca!... ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?... caci lupului ii scaparau
ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Si, nici una, nici doua, hat! pe
ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta,
de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. Apoi se linge frumusel pe
bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar, zicand:
- Nu stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce
Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant... Unde sa fie, unde sa fie?
Se iteste el pe colo, se iteste pe dincolo, dar pace buna! iezii nu-s nicairi!
- Ma!... ca mare minune-i si asta!... dar nici acasa, n-am de coasa...ia sa
mai odihnesc oleaca aste batranete!
Apoi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a
pus pe chersin, nu stiu cum s-au facut, ca ori chersinul a crapat, ori
cumaptrul a stranutat... Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca? - il pastea
pacatul si-l manca spinarea, saracutul!
- Sa-ti fie de bine, nanasule!
- A!... ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la
nanaselul, sa te pupe el!
Apoi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l
jumuleste si pe acela de-i merg petecele!... Vorba ceea: "Ca toata pasarea
pe limba ei piere".
Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva,
dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn, cum
tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste
nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in
feresti, de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa
faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a
iesit dusmanul din casa, ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa
bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii
sai.
- Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat! Si
biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei!

Asa si facura. Dupa fratele cel mare se cobor cel mijlociu si facu si el ca
cel dinti, atta numai ca se lasa ceva mai n jos.
- Acum e rndul meu sa ma las n prapastie, zise Prslea, vaznd ca fratii
cei mari se codesc; cnd voi misca frnghia, voi mai mult sa ma lasati n
jos; si dupa ce veti vedea ca frnghia nu se mai duce la vale, sa puneti
paznici sa pazeasca si, cnd va vedea ca frnghia se misca de loveste
marginile groapei, sa o trageti afara.
Se lasa si cel mai mic din frati si, de ce misca frnghia, d-aia l lasa mai
jos, si-l lasara, si-l lasara, pna ce vazura ca frnghia nu mai sta ntinsa,
cum este cnd are ceva atrnat de capatul ei.
Atunci fratii tinura sfat si zisera:
- Sa asteptam pna ce vom vedea daca face vreo izbnda, si atunci, ori
bine ori rau de va face, sa-l pierdem, ca sa ne curatim de unul ca dnsul
care ne face de rusine.
Prslea ajunse pe tarmul cellalt, se uita cu sfiala n toate partile, si cu
mare mirare vazu toate lucrurile schimbate; pamntul, florile, copacii,
lighioni altfel faptuite erau p-acolo. Deocamdata i cam fu frica, dara,
mbarbartndu-se, apuca pe un drum si merse pna dete de niste palaturi
cu totul si cu totul de arama.
Nevaznd nici pui de om pe care sa-l ntrebe cte ceva, intra n palat, ca
sa vaza cine locuia acolo. n pragul usii l ntmpina o fata frumusica, care
zise:
- Multumesc lui Dumnezeu ca ajunsei sa mai vaz om de pe tarmul nostru.
Cum ai ajuns aice, frate, l ntreba ea: aici este mosia a trei frati zmei, care
ne-au rapit de la parintii nostri, si suntem trei surori si fete de mparat de
pe tarmul de unde esti tu.
Atunci el povesti n scurt toata istoria cu merele, cum a ranit pe hot si cum
a venit dupa dra sngelui pna la groapa pe unde s-a lasat n jos la ea, si
o ntreba ce fel de oameni sunt zmeii aceia si daca sunt voinici.
Ea i spuse apoi ca fiecare din zmei si-a ales cte una din ele si le tot
sileste sa-i ia de barbati, iara ele se tot mpotrivesc cu fel de fel de vorbe,
27

10

n cel de dinaintea lui si daca ar da capul pe spate, sa se loveasca cu

ceafa n cel de dinapoi.

Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu

era a lui, si ce-au cautat pe nas le-a dat.

Astfel pndi pna cnd, ntr-una din nopti, cam dupa miezul noptii, simti
ca-l atinge ncetisor boarea zorilor care l mbata cu mirosul sau cel placut,
o piroteala molesitoare se alega de ochii lui; dara loviturile ce suferi vrnd
sa motaiasca l desteptara, si ramase priveghind pna cnd, pe la revarsat
de zori, un usor fsit se auzi prin gradina. Atunci, cu ochii tinta la pom,
lua arcul si sta gata; fsitul se auzi mai tare si un oarecine se apropie de
pom si se apuca de ramurile lui; atunci el dete o sageata, dete doua si,
cnd dete cu a treia, un geamat iesi de lnga pom si apoi o tacere de
moarte se facu; iara el, cum se lumina putin, culese cteva mere din pom,
le puse pe o tipsie de aur si le duse la tatal sau.

Cand jalea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a
mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu
dintii ranjiti, in feresti.

Niciodata n-a simtit mparatul mai mare bucurie dect cnd a vazut la
masa sa merele de aur din care nu gustase niciodata.
- Acum, zise Prslea, sa cautam si pe hot.
Dara mparatul, multumit ca pipaise merele cele aurite, nu mai voia sa stie
de hoti. Fiul sau nsa nu se lasa cu una cu doua, ci, aratnd mparatului
dra de snge ce lasase pe pamnt rana ce facuse hotului, i spuse ca se
duce sa-l caute si sa-l aduca mparatului chiar din gaura de sarpe. Si chiar
de a doua zi vorbi cu fratii lui ca sa mearga mpreuna pe urma hotului si
sa-l prinza.
Fratii sai prinsesera pizma pe el pentru ca fusese mai vrednic dect dnsii
si cautau prilej ca sa-l piarza; de aceea si voira bucuros sa mearga. Ei se
pregatira si pornira.
Se luara, deci, dupa dra sngelui si merse, merse, pna ce iesira la
pustietate, de acolo mai merse oleaca pna ce dete de o prapastie, unde
se si pierdu dra. Ocolira mpregiurul prapastiei si vazura ca dra de
snge nu mai nainta. Atunci pricepura ei ca n prapastia aceea trebuie sa
locuiasca furul merelor.
Dara cum sa se lase nauntru? Poruncira numaidect vrteje si funii
groase, si ndata se si gatira. Le asezara, si se lasa fratele cel mare.

- Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte

cand ma vad!
Baietii mamei, baieti,
Fumusei si cucuieti!
Bucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada? Un
fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o
cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!...
Ea insa tot merge pan' la usa, cum poate, crezand ca parerea o insala... si
cum ajunge, si incepe:
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tite,
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuori.
Atunci iedul mezin - care acum era si cel dintai si cel de pe urma - sare
iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de
sange incepe a-i spune:
- Mamuca, mamuca, uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe
capul nostru!

- Dara, zise el, cnd voi scutura frnghia, sa ma scoateti afara.

11

26

Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si ramane
incremenita!... Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit putin in
fire s-a intrebat:

dnsul sa pndeasca, si se lega ca el va prinde pe hotii care i faceau

atta ntristare.

- Da' ce-a fost aici, copile?

Timpul veni, merele ncepura a se prgui; atunci fiul sau cel mijlociu pazi si
el; dara pati ca si frate-sau cel mare.

- Ce sa fie, mamuca? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai
mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand:

Tata-sau, deznadajduit, pusese n gnd sa-l taie; dar fiul sau cel mai mic,
Prslea, veni cu rugaciune catre tata-sau, si-i zise:

Trei iezi cucuieti,

- Tata, attia ani l-ai tinut, ai suferit attea necazuri dupa urma acestui
pom, mai lasa-l, rogu-te, si anul acesta, sa-mi ncerc si eu norocul.

Mamei usa descuieti...

- Si?...
- Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa sa
deschida.

- Fugi d-aci, nesocotitule, zise mparatul. Fratii tai cei mai mari, atti si atti
oameni voinici si deprinsi cu nevoile n-au putut face nimic, si tocmai tu, un
mucos ca tine, o sa izbuteasca? N-auzi tu ce prapastii spun fratii tai? Aici
trebuie sa fie ceva vraji.
- Eu nu ma ncumet, zise Prslea, a prinde pe hoti, ci zic ca o ncercare de
voi face si eu, nu poate sa-ti aduca nici un rau.

- S-atunci?...
- Atunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijociu sub chersin,
iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si trage
zavorul!...
- S-atunci?...
- Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul lup, se
si arata in prag!

mparatul se ndupleca si mai lasa pomul netaiat nca un an.

Sosi primavara: pomul nflori mai frumos si lega mai mult dect altadata.
mparatul se veseli de frumusetea florilor si de multimea roadelor sale,
dara cnd se gndea ca nici n anul acesta n-o sa aiba parte de merele lui
cele aurite, se caia ca l-a lasat netaiat. Prslea se ducea adesea prin
gradina, da ocol marului si tot planuia. n sfrsit, merele ncepura a se
prgui. Atunci fiul cel mai mic al mparatului zise:

- Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie
copilasii nicioadata?

- Tata, iata a sosit timpul; ma duc sa pndesc si eu.

- Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti!

- Du-te, zise mparatul; dara negresit ca si tu ai sa te ntorci rusinat ca fratii

tai cei mai mari.

- Ei las', ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o
casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va
puie la pastrama? Nici o fapta fara plata... Tricalosul si mangositul! Inca se
ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua... apoi doar eu nu-s deacelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt.
Ei, taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi,
tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne!
12

- Pentru mine n-are sa fie asa mare rusine, zise el; fiindca eu nu numai ca
sunt mai mic, dar nici nu ma leg ca sa prnz pe tlhari, ci numai o cercare
sa fac.
Cum veni seara, se duse, si lua carti de citit, doua tepuse, arcul si tolba
cu sagetile. si alese un loc de pnda ntr-un colt pe lnga pom, batu
tepusele n pamnt si se puse ntre ele, asa cum sa-i vina unul dinainte si
altul la spate ca, daca i va veni somn si ar motai, sa se loveasca cu barba
25

Praslea cel voinic si merele de aur

de Petre Ispirescu
A fost odata ca niciodata etc.
Era odata un mparat puternic si mare si avea pe lnga palaturile sale o
gradina frumoasa, bogata de flori si mestesugita nevoie mare! Asa gradina
nu se mai vazuse pna atunci, p-acolo. n fundul gradinii avea si un mar
care facea mere de aur si, de cnd l avea el, nu putuse sa mannce din
pom mere coapte, caci, dupa ce le vedea nflorind, crescnd si prguinduse, venea oarecine noaptea si le fura, tocmai cnd erau sa se coaca. Toti
paznicii din toata mparatia si cei mai alesi ostasi, pe care i pusese
mparatul ca sa pndeasca, n-au putut sa prinza pe hoti. n cele de pe
urma, veni fiul cel mai mare al mparatului si-i zise:
- Tata, am crescut n palaturile tale, m-am plimbat prin asta gradina de
attea ori si am vazut roade foarte frumoase n pomul din fundul gradinii,
dar n-am putut gusta niciodata din ele; acum a dat n copt, da-mi voie ca
noptile astea sa pazesc nsumi, si ma prinz ca voi pune mna pe acel
tlhar care ne jefuieste.
- Dragul meu, zise tata-sau, attia oameni voinici au pazit si n-au facut nici
o isprava. Doresc prea mult sa vaz la masa mea macar un mar din acest
pom care m-a tinut atta suma de bani si de aceea, iata, ma nduplec si te
las ca sa pndesti, macar ca nu-mi vine a crede ca o sa izbutesti.
Atunci fiul mparatului se puse la pnda o saptamna ntreaga: noaptea
pndea si ziua se odihnea; iara cnd fu ntr-o dimineata, se ntoarse trist la
tata-sau si-i spuse cum priveghease pna la miezul noptii, cum pe urma l
apucase o piroteala de nu se mai putea tinea pe picioare, cum, mai trziu,
somnul l coplesi si cazu ca un mort, fara sa se poata destepta dect
tocmai cnd soarele era radicat de doua sulite, si atuncea vazu ca merele
lipsesc.
Nepovestita fu mhnirea tatalui sau, cnd auzi spuindu-i-se asta
ntmplare.
De sila, de mila, fu nevoit a mai astepta nca un an, ca sa faca si voia fiului
sau celui mijlociu, care cerea cu staruinta de la tata-sau ca sa-l lase si pe

- Of, mamuca, of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca
este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi, da' nici cruce sa-ti faci!"
- Ba nu, dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul". Sapoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai
miroase pe-aici, apoi las'!... Numai tu, sa nu cumva sa te rasufli cuiva, ca
sa prinda el de veste.
Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau.
Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca?
"Aha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci! Ca i-oiu face eu
cumatrului una de si-a musca labele!"
Aproape de casa ei era o groapa adanca, acolo-i nadejdea caprei.
- La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!... Ia, de-acu sa-ncepe
fapta: Hai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru!
Si asa zicand, pune poalele-n brau, isi sufleca manicele, atata focul si sapuca de facut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face
pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu
jaratic si cu lemne putregaoioase, sa sa arda focul mocnit. Dupa asta
asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa; peste
frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. Apoi face un
scauies de ceara anume pentru lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa
fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatru-sau si sa-l pofteasca la
praznic. Merge ea cat merge prin codru, pana ce da de-o prapastie
grozava si intunecoasa, si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup.
- Buna vremea, cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici?
- Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i voia? Ia, nu stiu cine-a fost pe la
mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna!
- Ca ce fel, cumatrita draga?
- Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de li-am plans de mila!
Numai vaduva sa nu mai fie cineva!
- Da' nu mai spune, cumatra!
13

24

- Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei, mititeii,
s-au dus catra Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De aceea
am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta sa te
poftesc si pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai...

Cenusareasa fu condusa la print, care a fost si mai impresionat de

frumusetea ei. Putin timp dupa aceea, el o lua de sotie. Iar ea le primi pe
cele doua surori ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam.

- Bucuros, draga cumatra, dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la
nunta.
- Te cred, cumatre, d-apoi, da, nu-i cum vrem noi, ci-i cum vre Cel-de-sus.
Apoi capra porneste inainte plangand, si lupul dupa dansa, prefacandu-se
ca plange.
- Doamne, cumatre, Doamne! zise capra suspinand. De ce ti-e mai drag in
lume tocmai de-aceea n-ai parte...
- Apoi da, cumatra, cand ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi. Nu-ti
face si d-ta atata inima rea, ca odata avem sa mergem cu totii acolo.
- Asa este, cumatre, nu-i vorba. Dar sarmanii gagalici, de cruzi s-au mai
dus!
- Apoi da, cumatra; se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei
mai tineri.
- Apoi, daca i-ar fi luat Dumnezeu, ce ti-ar fi? D-apoi asa?...
- Doamne, cumatra, Doamne! Oiu face si eu ca prostul... Oare nu cumva
nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca acu
ca l-am intalnit odata prin zmeuris; si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai
un baiet, sa-l invete cojocaria.
Si din vorba-n vorba, din una-n alta, ajung pan-acasa la cumatra!
- Ia poftim, cumatre, zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei
cu pricina, sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat
Dumnezeu!
Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte.
Atunci lupul nostru incepe a manca halpov; si gogalt, gogalt, gogalt, ii
mergeu sarmalele inregi pe gat.
23

14

Cand surorile se intoarsera de la bal, Cenusareasa le iscodi:

- Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa?
Acestea ii raspunsera:
- Printesa a disparut cum a batut miezul noptii si a lasat sa-i cada un
condur de sticla, pe care printul l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. E
tare indragostit de printesa cea frumoasa, mai spusera surorile.

- Dumnezeu sa ierte pe cei raposati, cumatra, ca bune sarmale ai mai

facut!
Si cum ospata el, buf! cade fara sine in groapa cu jaratic, caci scauiesul de
ceara s-a topit, si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita; nici mai bine,
nici mai rau, ca pentru cumaatru.
- Ei, ei! Acum scoate, lupe, ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card?
Capra ti-a venit de hac!

Cateva zile mai tarziu,fiul regelui dadu de stire ca va lua de sotie pe aceea
careia i se va potrivi pantofiorul pe care il gasise.

- Valeu, cumatra, talpele mele! Ma rog, scoate-ma, ca-mi arde inima-n

mine!

Il incercara mai intai printesele, apoi ducesele si intreaga curte, dar in

zadar. A fost adus apoi celor doua surori, care s-au straduit in fel si chip sa
le intre piciorul in condur, dar nu au reusit.

- Ba nu, cumatre; c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui
Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri; mie insa-mi plac si de isti mai
batani, numai sa fie bine fripti; stii, cole, sa treaca focul printr-insii.

Cenusareasa, care le privea, recunoscu condurul si intreba:

- Cumatra, ma parlesc, ard de tot, mor, nu ma lasa!

- Pot si eu sa-l incerc?

- Arzi, cumatre, mori, ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului
istuia de spariet, ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Ti-aduci
aminte, dihanie rautacioasa si spurcata, cand mi te-ai jurat pe parul tau?
Si bine mi-ai mancat iezisorii!

Surorile se pusera pe ras, batandu-si joc de ea.

Cavalerul care adusese condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte
si o gasi tare frumoasa.
- Am porunca sa incerce toate fetele condurul, spuse el si se aproprie cu
pantofiorul de piciorul Cenusaresei, pe care se potrivii fara nici o greutate
Si mare fu uimirea celor doua surori, cand Cenusareasa scoase dintr-un
buzunar un al doilea condur pe care-l puse in picior. In aceeasi clipa sosi
si nasa fetei. Ea atinse cu nuiaua femecata zdrentele Cenusaresei,
prefacandu-le intr-o mandrete de straie.
De indata, cele doua surori o recunoscura si se aruncara la picioarele ei,
cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. Cenusareasa le ajuta sa se
ridice spunandu-le:
- Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic.

22

- Ma ustura inima-n mine, cumatra! ma rog, scoate-ma, si nu-ti mai face

atata osanda cu mine!
- Moarte pentru moarte, cumatre, arsura pentru arsura, ca bine-o mai
plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura!
Dupa aceasta, capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o
peste dansul, in groapa, ca sa se mai potoleasca focul. Apoi, la urma
urmelor, napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au
apucat, pana-l omorara de tot. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei
doi iezi, da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas, si pagubasa sa fie.
Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta, tare le-au mai parut
bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe
mancate si pe baute, veselindu-se impreuna...
Si eram si eu acolo de fata, si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o
sea s-am venit de v-am spus povestea asa, s-am mai incalecat pe-o roata
15

si v-am spus jitia toata; si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si vam spus, oameni buni, o mare si gogonata minciuna!

Scufita Rosie
de Charles Perrault
Traia odata o fetita care primise in dar de la bunicuta ei o minunata scufita
de culoare rosie. Fetitei ii placea tare mult acea scufita si ajunsese sa nu o
mai dea deloc jos. Din acest motiv toata lumea o striga Scufita Rosie.
Intr-o dimineata frumoasa si insorita, mama Scufitei Rosii o ruga pe fetita
sa-i duca bunicutei bolnave un cosulet cu mincare. Fetita, care-si iubea
foarte mult bunicuta, accepta imediat sa-i faca acesteia o vizita.
"- Dar sa nu intirzii prea mult" ii spuse mama, "si sa mergi direct la bunica,
fara sa stai sa te joci prin padure, si mai ales sa te feresti de Lupul cel
Rau".
Drumul ce ducea la bunicuta trecea prin padure, asa ca Scufita Rosie lua
cosuletul din mina mamei si se porni spre casa bunicutei. Pe drum insa il
intilni pe Lupul cel Rau, dar uita de vorbele mamei si ii spuse direct:

Printul, stiind de sosirea unei printese, alerga in intampinarea ei, oferindu-i

bratul, la scara calestii, si o conduse in marea sala de bal, unde se aflau
oaspetii. Dansatorii incremenira si viorile amutira. "E neasemuit de
frumoasa", se auzea pretutindeni.
Regele insusi sopti reginei:
- Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si blanda.
Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura, iar fiul regelui ii oferi
cinstea de a o invita la dans, in admiratia tuturor pentru gratia cu care se
misca. In timpul ospatului, printul, stand cu ochii la ea, nu manca mai
nimic. Fata se apropie de surorile ei, spunandu-le cuvinte de lauda, dar ele
nu o recunoscura.
In timp ce acestea o admirau, Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert
inainte de miezul noptii; ea facu o plecaciune adanca si disparu.
Acasa, o intalni pe nasa ei, careia ii multumi zicand:
- Tare as vrea sa merg si maine la petrecere.
In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa
le deschida.

"- Buna dimineata, domnule Lup".

- Ce mult ati zabovit! le spuse ea.

"- Buna dimineata Scufita Rosie" ii raspunse lupul, "unde ai plecat tu asa
devreme?"

- Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa din lume. Nimeni nu o

cunoaste, ii spuse una din surori.

"- Am plecat sa o vizitez pe bunicuta care este bolnava si sa-i duc un

cosulet cu mincare" ii raspunse pe negindite Scufita Rosie.

A doua zi, cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de

asemenea, mai frumoasa decat intaia data.

"- Si unde locuieste bunicuta ta Scufita Rosie?" intreba lupul.

Printul nu se misca de langa ea si, cum fata se distra de minune, uita de

povetele nasei ei.

"- Locuieste in padure, nu foarte departe de aici" ii raspunse Scufita Rosie,

"casuta ei este usor de gasit, se afla chiar linga lac".
Lupul care deja se gindea ce meniu bun va avea la prinz, Scufita Rosie si
bunicuta acesteia, ii spuse Scufitei Rosii:

Cand auzi prima bataie a orologiului, de la miezul noptii, se ridica si fugi

sprintena ca o caprioara.
Printul o urma, dar nu o prinse. In graba, se intampla sa-i cada un condur
din sticla, pe care printul il culese. Ajunse acasa fara caleasca, fara lachei,
cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior.
21

16

Dupa un timp, aduse un dovleac de toata frumusetea. Zana il scobi,

lasandu-i numai coaja. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intro caleasca aurita.
Se duse apoi la cursa de soareci, unde gasi sase soareci si, cu o atingere
de nuia, ii prefacu, unul dupa altul, in sase armasari suri. Era un echipaj de
toata frumusetea.
- Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana, spuse Cenusareasa, care
cauta acum un vizitiu.
- Ai dreptate, raspunse nasa fetei, du-te si vezi.
Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu
cu mustata faloasa.
- Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare,
mai spuse zana fetei.
Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute, pe care nasa le transforma
in sase lachei chipesi, care se urcara la spatele calestii.

"- Am o ideea Scufita Rosie, ce ar fi daca ai culege niste floricele frumoase

pe care sa i le duci bunicutei tale?"
"- Ce idee minunata" ii raspunse Scufita Rosie, care uitind din nou de
sfaturile mamei se afunda prin padure incercind sa gaseasca cele mai
frumoase floricele pentru bunicuta.
In timpul acesta lupul isi lua picioarele la spinare si o tuli spre casa
bunicutei. Cind ajunse la usa acesteia ciocani usor la usa.
"- Cine este?" intreba bunicuta.
"- Sint eu, Scufita Rosie" raspunse lupul imitind vocea Scufitei Rosii.
"- Intra inauntru draga" ii raspunse bunicuta, "sint in pat, iar usa este
descuiata".
Lupul intra in casa, se repezi la bunicuta si o inghiti. Apoi isi puse camasa
si scufia ei de noapte, se baga in pat si se acoperi cu patura peste nas.

Zana o antreba pe Cenusareasa:

Intre timp Scufita Rosie se apropie de casa, si se mira vazind usa casutei
deschisa. Pasi cu grija in casa si se apropie de pat. Scufita Rosie nu o
putea zari prea bine pe bunicuta si o intreba:

- Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita?

"- Ooo, bunicuto, dar de ce ai urechile asa de mari?"

- Da, dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate?

"- Ca sa te aud mai bine" ii raspunse lupul imitind vocea bunicutei.

Zana le atinse cu nuiaua fermecata si pe data hainele ei se preschimbara

in vesminte din aur si argint. Ii mai darui o pereche de conduri din sticla,
cum nu se mai vazusera.

"- Ooo bunicuto, dar de ce ai ochii asa de mari?" intreaba Scufita Rosie.

Astfel gatita, Cenusareasa se urca in caleasca, iar nasa o preveni sa nu

zaboveasca dupa miezul noptii.

"- Ooo bunicuto, dar de ce ai gura asa de mare?" intreba Scufita Rosie.

- Daca ramai la petrecere o clipa mai tarziu, caleasca se va face la loc

dovleac, caii-soareci, lacheii-soparle, iar straiele tale-vechiturile de mai
inainte.
Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si
pleca fericita.

"- Ca sa te vad mai bine, draga mea" ii raspunse lupul.

"- Ca sa te pot inghiti mai bine, draga mea" striga lupul si se repezi la biata
Scufita Rosie si o inghiti.
Satul, lupul se intinse in pat sa-si faca siesta si se puse pe sforait. Pe linga
casa trecu un vinator care auzi sforaitul si se uita pe fereastra. Cind vazu
lupul isi inchipui ca acesta a mincat-o pe bunicuta si se repezi si ii taie
acestuia burta. Spre marea surpriza a vinatorului din burta iesira intregi si
17

20

nevatamate Scufita Rosie si bunicuta. Acestea ii multumira vinatorului ca

le-a salvat si ii oferira in schimb pielea lupului.
Apoi Scufita Rosie si bunicuta se asezara la masa ca sa manince din cele
pregatite de mama. Dupa patania prin care trecuse, Scufita Rosie se
hotari ca niciodata sa nu mai iasa din cuvintul mamei.

- Voi purta rochia de catifea rosie, spuse sora cea mare.

- Iar eu, fusta cea alba, mantia tesuta cu flori de aur si colanul de
diamante, adauga mezina.
Surorile cerura parerea Cenusaresei, care le sfatui cum stia mai bine, ba
chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. Astfel surorile incuvintara ca
Cenusareasa sa le pieptane.
Ele o intrebara:
- Cenusareaso, ti-ar placea si tie sa mergi la bal?

Cenusareasa
de Charles Perrault
A fost odata un om bogat, care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie
rea si ingamfata, cu doua fete ce-i semanau leit.
Barbatul avea la randul lui o fiica buna ca painea calda. Mama vitrega nu
putea suferi harurile acestei tinere copile, ce le faceau pe fetele ei si mai
nesuferite. Fata era pusa sa roboteasca cat e ziulica de mare. Spala vase,
freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor, dormea intr-un pod
pe un brat de paie, in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite, cu
paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana-n picioare. Sarmana
fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei, care stia de
frica nevestei.
Cand isi termina treaba, se cuibarea in cenusa, intr-un colt al vetrei, si din
aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa".
Cu toate hainele sale ponosite, Cenusareasa era insutit mai frumoasa
decat surorile ei, in ciuda vesmintelor lor bogate.
Intr-o buna zi, fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite
toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei, vestite prin
frumusetea lor. Cenusareasa calca pentru surorile ei, iar ele nu vorbeau
decat de toaletele lor.

- Vai,domnisoarelor, va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca

mine!
- Ai dreptate, lumea s-ar prapadi de ras, vazand-o pe Cenusareasa la bal.
Fata, care era buna la suflet, le ajuta la pieptanat pe cele doua surori, care
nu mancasera timp de doua zile, rabdand de foame in fata oglinzii. In
sfarsit, sosi si seara petrecerii. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari
cu privirea.
Cand le pierdu din ochi, se porni se verse lacrimi amare. Nasa fetei,
vazand-o inlacrimata, o intreba:
- De ce plangi? Ce-i cu tine?
- As dori atat de mult... as dori atat de mult...
Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. Atunci,nasa ei, zana, o
intreba:
- Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal?
- Vai, da, spuse Cenusareasa si suspina din nou.
- Ei bine, daca vei fi ascultatoare, te voi ajuta sa te duci. Apoi spuse: Mergi
in gradina, alege un dovleac si adu-mi-l.
Cenusareasa pleca sa-l caute.

19

18