Daniel Medvedov

T P F
andem

oetry -

ilantropie si

Cu Alexandra Nego

Madrid
New York
2016

izantropie

Alexandra Nego

Filantropie
Mi-ai spus sa iti scriu o poezie,
nu una oarecare, despre filantropie.
O sa fac asta din generozitate,
azi o sa iti spun, ce am se imparte.
Da, am prea multe si merit prea putine,
asadar am decis voi face o filantropie.
Impart amintiri si servetele mototolite,
nopti aruncate pe noptiera si nedormite,
poze de la mare, una cu scoica o tin eu,
pe cea cu vanzatoarea de lalele ti-o dau cu greu.
Poti folosi tot ce-i al meu din plin,
pofteste in casa mea, serveste un vin.
O sa iti ofer un zambet cu dulceata,
si-ti voi dansa pe foi de lamaita,
servindu-te cu ceai de dimineata
si paine intre sanii albi prajita.
In camera de zi cu vorbe intelepte si umor,
iti voi dedica poezii relaxata pe covor,
iar in dormitor cu vise diverse si ceva cosmaruri,
imi voi dezvalui frumusetea-mi naturala in valuri.
In bucatarie o sa amestec gusturile cu o esenta
si te voi hrani cu dulcea mea prezenta.
Iar tu oaspete, calator adus de Dumnezeu,
ce ma faci sa ma simt in fiecare zi eu
o sa -mi oferi margele din scoici sidefate.
si o sa mi le pui la gat frumos insirate

eu raspuns
.................


Misantropie
...................
Eram miop
Un misantrop
Uram orice uman de pe pamant
Ce nebunie
Nu mi-am dat seama de-asta
Decit dupa ce am citit poemul tau filantropie
Acuma m-am schimbat
Eu tot am aruncat
La Talpa Iadului acolo sa se duca
Toata aceasta ura-a mea de idiot
Cum s-a-ntimplat asa ceva?

Ce diferit e-acum cind sint atit de generos

Dau haina dupa mine
Am ajuns chiar gol si dezbracat
Prietenii mi-au spus ca par un om ciudat
Se pare ca mi-am luat lumea in cap
Total nauc si dezinteresat
Dar eu fac asta din generozitate,
Dupa cum spui
Ce am,
Cu tine, si nu cu toti voi imparti.
Daca de sus de la Bazarul cel Ceresc,
Primesc cadouri chiar nemeritate,
O multumesc,
Dar asa prost nu sint sa las pe toti sa-si bage nasul
Unde o oala nu le fierbe
Acolo unde nu e treaba lor.
Filantropia mea e mai prejos
Decit a ta
Eu nu impart nici amintiri, caci n-am niciuna
Nici poze,
Nici obiecte obsolete
De nopti nici ca vorbesc
Caci diminetile stateam eu doar cu mine.
La mare vreau eu sa te duc
Sa stam noi doi intr-un hamac
Asta la inima este un leac.

Schimbarea mea la fatza si la gind

Se datoreste generozitatii tale

Sa nu crezi ca oricine e asa

Majoritatea isi pastreaza toate ale sale.
In casa ta cea draga voi intra
Din vinul de Patmos noi doi ne vom servi
Placintele si pita se vor rumeni
Iar zimbetele noastre fara vorbe
Ne vor dovedi
Ca unul pentru altul ne-am nascut
Din prima clipa in care ne-am vazut.
Oh tu Seherezada,
Vrei sa-mi povestesti
Despre copilaria din Ploiesti?
La dansul tau eu voi privi
Mirosul din gradina de flori de lamaita
I-mi aminteste de culori ce poate le-am uitat
Dar tot privindu-te eu simt cum se trezeste
Imaginea rotunda a unui cerc cam imperfect
Asa ma simt dar uite ca din fericire
Sint rotund
Eram asa de iracund
Acum m-am domolit
Nu am eu fumuri de marire.
Ceaiul turcesc eu i-l numesc cafea
O dansatoare ca a mea
Nu are nimenea.
Feliile de piine voi musca
Nu am nevoie de unt sau de masline
Ma multumesc doar cu un zimbet de la tine.
Ziua si noaptea te voi ademeni
Cu vorbe scoase din linistea de ape
Noi intelegem o limba care nu s-a mai vorbit
Inca de pe la Dceneu incoace
Si somnul nu ne va atinge pe la pleoape.
Iar nurii tai dezvaluiti secret
Apar sub o lumina cenusie de Crai Nou
Chiar daca am avea un singur ou
L-am imparti cu drag si sare
Lamiie si piper,
Mustar,
Mindrei ii cer sa ma sarute
Caci noi l-am fiert minutele cerute.
Frumoasa Sinziana
Cu frunze imbracata tu dansezi
Bucataria noastra o sa vezi
De aburi grei si de mirosuri se va umple
Nu lua in seama neaua de la timple.

Prezenta ta e hrana sufleteasca

Pe care calatorul o primeste
El vestea noua sa vesteasca
Ca sa auda toti la Rasarit si Miazazi
Ca focul are iasca.
Siragul tau trupesc eu i-l voi pune
La git
De dimineata si pina la Soare-Apune.