Criza obiectului, impasul texturii.

Autorii vad orasul ca pe un agregat de fragmente discontinue. Marile bulevarde sunt de prisos.
Fatadele lor nu reusesc absolut deloc sa realizeze o trecere adecvata intre public si privat. Sunt
evazive.
Dilema Cladirii Obiect (free standing building)
-cladirile ca obiecte, nu sunt desconsiderate in totalitate: sugereaza ca edificiile ar trebui sa ocupe si
sa si defineasca spatiul; sa-si mentina individualitatea, prezenta, in timp ce confera continuitate
contextului urban.
-situatia sperata ar trebui sa fie recunoscuta ca una in care ambele entitati (cladirea si spatiul-golul) sa
se sustina printr-un proces de provocare si reactie. Proces a carui victorie sa constea in faptul ca
fiecare componenta iese neinfranta -> comunicarea plin-gol care sa permita o existenta comuna.

In inceputul capitolului, autorii vorbesc despre viziunea modernistilor unde orasul

urban,modern,proiectat , devine piesa de tranzitie care se spera ca ar propune o reintoarcere in cadrul
natural (minimalizarea impactului cladirii asupra mediului natural) pierderea in fata vegetatiei.

Retorica mumfordiana-igiena si onestitatea versus orasul intereselor antreprenoriale si asocieri cu

impact este specifica perioadei interbelice. Arhitectilor si urbanistilor le pasa mai mult de imaginea
data spatiului publiic, frontului strazii, oferirea unei imagini de reprezentare, facand compromisuri in
ceea ce priveste spatiile interioare in care traiesc oamenii ''reali'' (atat la nivel estetic cat si igienic)
-Este dat exemplul Parisului de sec 19 (exemplu negativ) , in ceea ce priveste situatia orasului
traditional, in timp ce sudul orasului Amsterdam este oferit drept exemplu al unei conceptii ideale
alternative la modelul parizian- insa prin ambiguitatea inchiderii fronturilor acest exemplu este si el
perceput ca un esec, insa un succes totodata, promovand mai mult ideea de igiena, lumina, aer, etc.

''Materia orasului s-a transformat dintr-un plan continuu , intr-un gol continuu''
In jurul anului 1930, dezintegrarea strazii , precum si spatiul public foarte bine organizat par a fi
inevitabile din doua motive majore :
-forma noua si rationala a locuintei (conformarea locuintei a evoluat din interior spre exterior) si noile
dictate ale activitatii.

Orasul modern este o aparitie in urma acestor deductii ( locuinta + pierderea semnificativa a spatiului
exterior) + speculatii secundare care justificau orasul in termenii spatiului si stiintei, egalitate si
democratie, in termenii istoriei si absenta traditionalului partinitor, masini individuale si transportul
public, tehnologie si criza socio-politica. Autorii spun ca toate aceste aspecte inca ne guverneaza intr-o
forma sau alta.
-Ambivalente si fantasme ale arhitecturii moderne (obiectul care nu e obiect, spatiul e important dar si
neimportant in raport cu timpul , precum si orasul modernist care trebuie sa inlocuiasca orasul

traditional, devine un fel de tesut traditional prin multitudinea de obiecte izbitor de disparate pe care
le cuprinde ).

Miezul orasului
-in 1933 in Carta de la Atena , CIAM specifica clar regulile de baza ale orasului nou dar in mijlocul anilor
40 nu mai exista certitudini dogmatice- nici vechiul tesut nu dispare precum nici obiectul propus de
modernisti nu dispare nici el. apar incertitudini, indoieli , indecizii cu privire la viitor.
In ciamul 'heart of the city'' se ia in discutie centrul orasului - apar rezerve in ceea ce priveste
valabilitatea spatiului obiectului. Chiar simplul fapt ca este luat in considerare ''miezul orasului''indiciul ezitarii in luarea unei decizii - posibil inceputurile recunoasterii ca idealul de neutralitate si
egalitate inobservabila nu poate fi atins si nici dorit.
Se pune in miscare un nou interes in aceasta perioada: concentrare si influenta.
-unde se da exemplu planul lui Le Corbusier pentru St Die. daca s-ar fi construit, ar fi fost un esec
-prezinta dilema cladirii de sine statatoare, a ocupantului spatiului care incearca sa joace rolul de
dfinitor al spatiului; datorita faptului ca nu poate determina un spatiu , nu-si poate indeplini ideea de
confluenta ceea ce un centru ar trebui sa faca , devine un ansamblu de cladiri care in lipsa oamenilor
devinde deprimant, un fel de acropola care incearca sa joace rolul de agora.
Se observa o inflitrare a strategiilor peisajului urban in diagrama conceputa de ciam- adica se preiau in
mod filtrat ideile de centru al orasului (venit din tesutul traditional al acestuia) si introducerea lor in
tesutul modernist unde lipseste original ideea de centru.
Proiectul St.Die al lui Corbusier este pus in comparatie cu centrul orasului Harlow. Oras nou construit
dupa al 2-lea razboi mondial, ce incearca sa simuleze o istorie si o dezvoltare in timp insa este lipsita
de context -fiind in final un spatiu , un corp strain inserat in tesut , un spatiu care incearca sa simuleze
ceva ce nu este , insa este in definitiv un simplu decor, fiind lipsit de substanta acest demers.
Comparatia St.Die si Harlow- ambele incearca sa obtina crearea unui foaier urban major si trebuie
mentionat ca piata la Harlow ofera o aproximare mai fericita a conditiei imaginate decat cea de la st
Die.
Ambele sunt acceptate, oferind incercari de creere de spatii ale tesutului organic, cu mijloace de limbaj
modern.
Relevanta intrebarilor propuse de aspectul anterior ''miezul orasului'' este examinata cel mai bine prin
studierea orasului traditional care , in toate sensurile, este de asemenea masura reversul orasului arh
moderne. Luate impreuna, cele 2 tipuri de tesut prezinta lecturi alternative ale diagramei gestaltice
(recognitie vizuala a figurilor si a formelor intregi , in locul unei colectii de linii simple si curbe ) o forma
este mai mult decat suma elementelor care o compun- care ilustreaza fluctuatiile fenomenului.
figura-fundal si figura-fond.

Un tesuteste aproape alb in totalitate pe cand celalalt este aproape negru; unul o acumulare de plin
intr-un gol mai deloc manipulat , altul o acumulare de goluri intr-un plin. In ambele cazurii, fundalul
esential incurajeaza o cu totul alta categorie de figura : intr-unul obiect si in celalalt spatiul.
Criza incipienta reprezinta mai mult decat perceptie :

-orasul traditional dispare si parodia orasului arh moderne refuza sa dobandeasca un statut ferm
-domeniul public devine o ramasita care isi cere scuze, iar spatiul privat nu se imbogateste
semnificativ
-nu exista puncte de reper (istorice sau ideale)
-cu putine exceptii comunicarea s-a prabusit cand s-a redus la un schimb saracit de forme verbale din
ce in ce mai banale.

Pe scurt se obtine un tesut nediferentiat, lipsit de spatii publice majore, unde cladirile relationeaza
foarte putin cu mijloace putine si unde nici nu se obtine o calitate a locuirii.
Perioada liberelor alegeri- 2 modele de oras, cu calit si defecte, promovate amandoua , nu renunta la
niciunul.
Neceist ca spatiul existent sa fie public si accesibil tuturor, idee centrala, cliseu, pt o socitetate
civilizata si emancipata care nu cunoaste bariere artificiale (ny, paris, londra) -desi esti exclus, nu te
simti frustrat. Negociere intre vizibil si nedezvaluit- dand frau liber propriei imaginatii.
Devine un mister mai atragator acest exercitiu de imaginatie , decat libertatea absoluta a spatiului
Ville radieuse, dar nu-ti ofera prilejul de a-ti folosi imaginatie pt ce se intampla in acel spatiu ''de
dincolo'', pentru ca nu exista.
In timp ce empiricul ia ce este si continua, idealistul propune schimbarea (activ in rel cu orasul)

Distorsionarea deliberata a timpului ideal

-obiectul care scos din contextul sau ar fi compromis (Santa Maria della Consolazione di Toli)
Functionalismul a refuzat sa imagineze configuratii fizice ca instrumente de comunicare.
ex: Sant'Agnesse di Piazza Navona este vazuta in acelasi timp si ca figura si ca fond, delimitand piata.
Acestea sunt modele de integrare si raspuns la sit, complementare cu o afirmare ca obiecte de sine
statatoare/ reprezentative.
In concluzie se intareste ideea ca un obiect nu trebuie lasat sa se ''vestejeasca'', ci trebuie digerat
intr-o textura predominanta. Se renunta la fixatiile pe obiect ( orasul nou) sau pe spatiu (orasul vechi)
si se doreste punerea celor doua in plan de egalitate, ba mai mult, se doreste combinarea acestor 2
tipuri de gandire se doreste obtinerea unui tesut care transcende ideologia celor 2 tipuri de tesut prin
diferite strategii : altoirea, asimilarea , distorsionarea, provocarea, reactia , impunerea,
supraimpunerea, concilierea.
Dar accentul trebuie sa cada si pe elementele fizice neanimate (poporul , politicul )
Plinul si golul pot fi tipologizate ca acropola si forum .