Elaborat de:

Mihailov Emilian
Grupa I-0214 CPTC

Cuprins
Istoricul descoperirii
Rspndirea n natur
Caracteristici generale
Obtinerea
Proprietti fizice
Proprietti chimice
Utilizrile uraniului
Curiozitti
Transformri si

probleme

Istoricul descoperii

Primul pas spre era atomica a fost facut de

fizicianul Henri Becquerel, pe 26 februarie
1896 . Acesta a lasat cateva placi
fotografice ferite de lumina in apropierea
unui minereu de uraniu. Developandu-le
le-a descoperit innegrite, ca si cand ar fi
fost expuse la lumina . De aici a tras
concluzia ca minereul de uraniu emite
radiatii necunoscute. Apoi fizicienii Marie
Curie si sotul ei Pierre Curie si-au dedicat
multi ani cercetarii radiatiilor radioactive.
Impreuna, cei trei cercetatori au primit
premiul Nobel pentru fizica in anul 1903.

Rspndirea n natur
n stare natural, uraniul se gseste sub

form preponderent a izotopului uraniu

238(99.275%), respectiv a izotopilor uraniu
235(0.711%) si a unei cantitti foarte reduse
de uraniu 234(0.0058%). Aceast proportie
din natur se datoreaza timpului de
injumatatire al celor trei izotopi, pentru uraniu
238 acesta este de 4,47 miliarde de ani, dar
pentru uraniu 235 este de 704 milioane de
ani. Indiferent de izotop, atomii de uraniu
fisioneaza spontan emitnd particule alfa,
fcndu-se folositori n datarea varstei
Pamantului.

Caracteristici generale

Proprieti generale

Uraniu, n latin uranium, este un element

chimic, un metal, din seria actinidelor a

sistemului periodic al elementelor care are
simbolul chimic U i numrul de ordine 92.
Configuratia electronica

Nume, Simbol,
Numr atomic

Uraniu, U, 92

Serie chimic

Metal din seria

actinidelor

Grup, Perioad,

III A (1), 7

Distribuie
electronic

2, 8, 18, 32, 21, 9, 2

Densitate

19.100 kg/m3

Aspect

alb, argintiu

Repartiia electronilor pe nuclee

Masa atomic relativ a uraniului 238 u.a.m. Se afla n perioada 7-a grupa 3.
Uraniul conine 92 protoni , 92 electroni i 146 de neutroni. n soluie apoas
uraniul poate avea urmtoarele valente: III, IV, V si VI. Gradul de oxidare a
acestuia este +6, +5, +4, +3, +2, +1.
4 U + 5 O2 2 U2O5 valena U -5

Obinerea
Principalul mineral de uranium este

pehblenda, cu formula aproximativa U3O8,

care contine insa intotdeauna oxizi de fier,
plumb, toriu, radiu si lanthanide. Cleveita
este o varietate de pehblenda, cu un
continut mare de toriu si lanthanide.
Pentru obtinerea uraniului metalic,
pehblenda se dizolva in acid azoti,
obtinandu-se azotatul de uranil, UO2(NO3)2,
care se transforma prin calcinare, in trioxide
de uraniun, UO3.
Prin reducerea acestui oxid cu carbune in
cuptorul electric s-a obtinut prima oara
uraniu metalic dar acesta era impurificat cu
carbura de uraniu. Uraniu pur, pentru
reactoarele nucleare, se obtine din
tetrafluorura, prin reducere cu calciu sau
magneziu foarte pure:
UF6 +3Ca U+ 3 CaF2
Operatie se efectueaza in recipiente
de lfuorita, in atmosfera de gaz inert sau vid.

Proprieti fizice

Proprieti fizice

Are densitate foarte mare, lucru care-l face s fie utilizat

(izotopul U238) la fabricarea unor greutti mici (de

exemplu pentru giroscoape), dar cu masa mare, de
asemenea, izotopul mentionat se poate utiliza la
fabricarea blindajelor pentru tancuri, dar si pentru
fabricarea munitiei (proiectile cu vrf de uraniu).
Dezavantajul munitiei de uraniu este contaminarea
terenului la momentul exploziei, un lucru nedorit, praful
de uraniu putnd ajunge n organisme vii unde va
provoca mutatii n celule si deci cancer (uraniul si toate
radioelementele sunt cunoscute pentru propriettile lor
mutagene si cancerigene.

Stare de agregare

solid (nemagnetic)

Punct de topire

370,87 K (97,72 C)

Punct de fierbere

1156 K (883 C)

Volum molar

23,78 10-6 m3/mol

Energie de
vaporizare

96,96 kJ/mol

Energie de
combinare

2,598 kJ/mol

Presiunea vaporilor

1,43 10-5 Pa la 1234 K

Viteza sunetului

3200 m/s la 293.15 K

Proprieti chimice
Proprietatile chimice ale uraniului sunt determinate de configuratia
straturilor electronice de valenta. Astfel, uraniul se poate regasi in diferite
combinatii chimice cu valente pozitive de 2, 3, 4, 5 si 6. Stabilitatea
maxima o au insa combinatiile hexavalente, in care sunt folositi toti
electronii de valenta (substraturile 5f3, 6d1 si 7s2).
Uraniul poate forma halogenuri in toate treptele de valenta. Cele mai
importante halogenuri pentru industria uraniului sunt fluorurile.
Tetrafluorura de uraniu, UF4, in stare anhidra, este o pulbere verde, greu
solibila, cu temperatura de topire 960 grade C, care se utilizeaza pentru
obtinerea uraniului metalic si florurilor superioare. Cea mai importanta
proprietate chimica a uraniului este tendinta de a forma in solutii ioni de
uranil,UO22+, care participa la formarea majoritatii compusilor de uraniu.

Utilizrile uraniului
Exista o singura utilizare
traditionala a uraniului : pigment
in sticla si ceramica . Adaugat in
proportie de la 0,3 la 0,15% ,
uraniul confera sticlei o
coloratie stralucitoare care
merge de la negru la rosu
n anumite cazuri, oxidul de
uraniu a fost utilizat la
fabricarea danturilor false.
Uraniul era adugat pentru c
dintii falsi s aib fluorescenta
celor adevrati. n general,
oxizii uraniului au fost folositi
ca si coloranti. Chiar si oxidul
negru de uraniu a fost folosit
pentru emailarea anumitor vase
de portelan. Srurile de uraniu
(azotat) erau folosite n tehnica
fotografic, pentru realizarea
fotografiilor n ton sepia.

Curioziti

Lanul chimic al uraniului

UO2

UF4

U+O2 UO2

UF6

UO2

UO2 + 4 HF 2 H2O + UF4

UF4+F2 UF6
UF6 + 2H2O + H2 UO2 + 6HF
UF4+2Ca U+2CaF2
La tratarea a bioxidului de uraniu cu masa de 270g cu fluorur de hidrogen gazoas la temperatura de 350
C se formeaz tetrafluorur de uraniu. Afla i masa i volumul substan ei UF 4 .
Se d :
m(UO2)=270g
m(UF4)-?
V(UF4)-?

Rs. : m(UF4)=310g ; V(UF4)=22,4 l