PoezialaculMihaiEminescu

LACUL

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni l ncarca;
Tresarind n cercuri albe
El cutremura o barca.

Si au trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult si parc-astept
Eadin trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim n luntrea mica,

ngnati de glas de ape,
Si sa scap din mna crma,
Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec

Sub lumina blndei lune
Vntu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic

n zadar suspin si sufar
Lnga lacul cel albastru
ncarcat cu flori de nufar.

(1876, 1 septembrie)