Magnetismul si curentul

electric
Inceputul sec al XIX-lea coincide cu o noua etapa in progresul cunoasterii
fenomenelor electrice si magnetic.Oersted a demonstrate ca orice current electric inchis
exxercita o actiune magnetic ,creeaza un camp magnetic.
Electodinamica inghite magnetismul?
Principalii promotori ai progresului realizat in aceasta directive au fost Ampere si
Michael Faraday. Intr-o comunicare din toamna anului 1820 semnalam ca marele
fizician francez,Ampere,a enuntat o cunoascuta regula a inotatorului care permite sa se
stabileasca sensul devierii acului magnetic de catre curentul electric si a facut ipoteza
ca magnetismul pamantesc este produs de curenti electrici perpendicular pe axa
polara,care circula de la rasarit la apus.
Daca insa proprietatile magnetic reprezinta o forma specifica de manifestare a
curentilor electrici,mai apare oare justificata separarea, stabilita, in decusrul istoriei,intre
electricitate si magnetism?Pe baza descoperirilor sale,Ampere propune sa se renunte la
considerarea magnetismului ca un domeniu separate sis a se integreze ca un capitol al
interactiunilor curentilor electrici, in cadrul unei singure stiinte a electricitatii , cu doua
mari parti:electrostatic si electrodinamica.
Lui M.Faraday ii datoram descoperirea inducatantei electromagnetice,care a
legat mai strans magnetismul de electricitate si i-a permis marelui fizician englez sa-si
formeze despre campul magnetic si electric o imagine care a stat la baza modelului
unitar al campului elctromagnetic.
In conceptia lui Faraday,campului magnetic(ca si celui electric) i se atribuia o
esenta cvasimateriala,iar liniile de forta reprezentau directiile de transmitere a actiuniilor
magnetice,despre care,propunea,spre deosebire de punctul de vedere al predecesorilor
sai,ca se propaga nu instananteu,ci cu o anumita viteza,din aproape in
aproape,propritatile magnetice ale mediului de transmitere jucand un rol foarte
important.
Campul electromagnetic (EMF) este ansamblul campurilor electrice si
magnetice, care oscileaza si se genereaza reciproc la trecerea curentului electric printrun conductor. Campul electromagnetic se propaga indefinit in spatiu si constituie una
din fortele principale ale naturii. Campul electric este produs de un curent electric care

traverseaza un conductor stationar, iar cel magnetic de un curent

care traverseaza un conductor in miscare.
In viziunea clasica, acest camp electromagnetic este un
camp uniform si continuu, care se propaga sub forma de unde.
In viziunea teoriei cuantice, campul electromagnetic este
compus din particule.

electric

Propagarea campului
Campul electromagnetic este un camp rotativ si se propaga sub forma de unde
electromagnetice, cu o viteza care depinde de permitivitatea si permeabilitatea
mediului. Frecventa undelor este egala cu frecventa cu care se deplaseaza electronii.
Lungimile de unda ale undelor electromagnetice variaza intr-un interval foarte larg.
Astfel, in telecomunicatii se folosesc unde electromagnetice ale caror lungimi de unda
ajung la mai multe mii de metri, pe cand lungimile de unda ale radiatiilor gama emise de
unele elemente radioactive au valori de ordinul 10

m.

In literatura de specialitate se arat c sistemele simple, care genereaz cmpuri

electrice i magnetice (cmpuri electromagnetice - unde i fotoni- ) sunt :
a)Sarcini electrice punctiforme care se deplaseaz accelerat n vid
b)Dipolul electric oscilant (echivalent unui oscilator liniar) genereaz und
electromagnetic.

Undele electromagnetice
Teoria maxwelliana a campaului electromagnetic a permis sa se prezica
existenta undelor electromagnetice,care reprezinta campul electromagnetic in
propagare,caracterizat in fiecare punct al spatiului printr-o componenta electrica si o
componenta magnetica,perpendiculare intre ele si pe directia de propagare,de
intensitati variabile in timp si interdependente.Iar daca Maxwell nu a putut oferi ca
exemplu de camp elextromagnetic decat lumina,la 8 ani dupa moartea lui,fizicianul
Hertz a resuit sa produca si alt tip de unde electromagnetica,deschizand calea care in
scurta vreme a dus la inventarea radioului. Experimentele efectuate de Hertz (un genial
experimentator) s-au bazat pe dou dispozitive, la construcia crora a depus o munc
titanic. Primul dispozitiv este ceea ce numim astzi eclatorul lui Hertz, iar cel de al
doilea rezonatorul lui Hertz.

Prin definiie radiaia electromagnetic const n emisia de unde

electromagnetice - care permit transmisia informaiei, respectiv a energiei, la distan.
Totalitatea frecvenelor (lungimilor de und) posibile pentru unda electromagnetic
constituie spectrul electromagnetic. Undele (radiaiile) electromagnetice pot fi grupate
dup fenomenul care st la baza producerii lor. Astfel, radiaiile numite hertziene se
datoresc oscilaiei electronilor n circuitele oscilante LC sau n circuitele electronice
speciale. Prin transformarea energiei interne a oricrui corp n energie electromagnetic
rezult radiaiile termice. Radiaiile electromagnetice, numite radiaiile de frnare, apar
la frnarea brusc a electronilor n cmpul nucleului atomic. Radiaiile sincrotron
(denumirea se datoreaz faptului c acest fenomen a fost pus n eviden la o instalaie
de accelerare a electronilor n cmp magnetic, numit sincrotron) i au originea n
micarea electronilor ntr-un cmp magnetic.
Acestor grupe de radiaii le corespund anumite domenii de frecvene.
Cea mai uzual mprire a radiaiilor electromagnetice se face ns dup frecvena i
lungimea sa de und n vid.
Aceasta cuprinde urmtoarele grupe:
1. Undele radio. Domeniul de frecven a acestor unde este cuprins ntre zeci de hertzi
pn la un gigahertz (1GHz = 109Hz), adic au lungimea de und cuprins ntre civa
km pn la 30cm. Se utilizeaz n special n transmisiile radio i TV. Dup lungimea de
und se submpart n unde lungi (2Km-600m), unde medii (600-100 m), unde scurte
(100-10 m) i unde ultrascurte (10 m-1cm).
2. Microundele. Sunt generate ca i undele radio de instalaii electronice. Lungimea de
und este cuprins ntre 30cm i 1mm. n mod corespunztor frecvena variaz ntre
109 - 3. 1011Hz. Se folosesc n sistemele de telecomunicaii, n radar i n cercetarea
stiinific la studiul propietilor atomilor, moleculelor i gazelor ionizate. Se submpart n
unde decimetrice, centimetrice i milimetrice. Se mai folosesc si n domeniu casnic.
3. Radiaia infraroie. Cuprinde domeniul de lungimi de und situat ntre 10-3 i 7, 8.
10-7m (3. 1011--4. 1014Hz). n general sunt produse de corpurile nclzite. n ultimul
timp s-au realizat instalaii electronice care emit unde infraroii cu lungime de und
submilimetric.
4. Radiaia vizibil. Este radiaia cu lungimea de und cuprins ntre aproximativ 7, 6.
10-7m i 4. 1014m.
5. Radiaia ultraviolet. Lungimea de und a acestei radiaii este cuprins n domeniul

3, 8. 10-7m i 6. 10-10 m. Este generat de ctre moleculele i atomii dintr-o

descrcare electric n gaze. Soarele este o surs puternic de radiaii ultraviolete.
6. Radiaia X (sau Rngen). Aceste radiaii au fost descoperite n 1895 de fizicianul
german W. Rngen. Ele sunt produse n tuburi speciale n care un fascicul de electroni
accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de ordinul zecilor de mii de voli,
bombardeaz un electrod.
7. Radiaia. Constitue regiunea superioar (3. 1018 - 3. 1022 Hz) n clasificarea undelor
electromagnetice n raport cu frecvena lor. Sunt produse de ctre nucleele atomilor.

Bibliografie

Magnetismul-Mihai Rosenberg,Bucuresti,1967
http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Carmen_Schiopu_Electromagnetism/UNDE_ELECTROMAGN
ETICE/Unde_electromagnetice1.pdf

http://en.wikipedia.org/wiki/Maxwell%27s_equations

http://camp-electromagnetic.infarom.ro/fundamente.html

Stanciu-Tolea Mihai
Clasa a XI-a D