Sunteți pe pagina 1din 7

CARACTERISTICILE LIMBAJULUI POETIC

EXPRESIVITATEA
Se refer la capacitatea limbajului poetic de a exprima ntr -o manier plastic,diferit de cea
alimbajului uzual, idei concentrate, cu maxim ncrctur afectiv i subiectiv.
Expresivitatea se realizeaz att prin figuri de stil, prin imagini artistice, prin sintaxa
poetic, prin topic, punctuaie i prozodie, ct i prin modul particular al fiecrui poet de a
folosi materialul lexical al limbii.
n aceast
poezie, expresivitatea este dat n principal de ...
(ex: imagini artistice i figuri de stil).
AMBIGUITATEA
Este o trstur specific liricii contemporane. E realizat printr -un limbaj poetic aparent
simplu,fr o evident ncrctur de figuri de stil. Invers proporional cu simplitatea
limbajului crete ns dificultatea descifrrii ideii poetice, a mesajului coninut de text.
Ambiguitatea presupune un efort sporit de decriptare a nelesurilor.
(De ex.: n cazul acestei
poezii ambiguitatea este generat de... -asocierile aparent absurde ale unor termeni;renunarea la punctuaie ;-expresia lapidar (concis) , foarte concentrat n sensuri
simbolice;-imaginarul poetic halucinant.
SUGESTIAEste caracteristica limbajului poetic prin care, cu ajutorul simbolurilor,al
imaginilor artistice, al asocierilor inedite de termeni sau al alegoriei, este construit mesajul.
Sugestia este o caracteristic alimbajului poetic, n general i a poeziei simboliste, n special,
unde este realizat prin muzicalitatei corespondena dintre realitatea exterioar i strile
sufleteti provocate de aceasta.
( De ex.: Dei moartea, ca tem a poeziei nu este numit, ea este sugerat n ntreg cuprinsul
creaiei prin...
REFLEXIVITATEA
Este o caracteristic a limbajului poetic (de ex. blagian). Lirismul reflexiv, spre deosebire
dealte tipuri de lirism, are ca substan i surs a emoiei ideea filosofic, prin intermediul
creia senasc sentimentele i viziunea poetic.
(De ex.: contemplarea naturii duce la conturarea unei anumite atitudini n faa morii: de
acceptare aei ca pe un fapt firesc n ciclul existenial.
De ce m-ai dus de lng voi,
De ce m-ai dus de-acas?
S fi rmas fecior la plug,
S fi rmas la coas.
Atunci eu nu mai rtceam
Pe-attea ci rzlee,
i-aveai i voi n curte-acum
Un stlp la btrnee.
M-a fi-nsurat cnd isprveam
Cu slujba la-mpratul,
Mi-ar fi azi casa-n rnd cu toi

Cum m-ar cinsti azi satul


Ci ai avea azi dumneata
Nepoi, s-i zic: Mou
Le-ai spune spuz de poveti
Cu mpratul Rou

Aa v trecei, biei btrni,


Cu rugi la Preacurata,
i plnge mama pe ceaslov,
i-n barb plnge tata
Octavian Goga - "Btrni"
Ilustreaz una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate,
ambiguitate,
sugestie), prezent n textul dat.
Expresivitatea este acea caracteristic a limbajului poetic de a transmite cu for ideile i
sentimentele autorului, n aa fel nct s impresioneze cititorul. Prin urmare, scopul final
este impresionarea cititorului, adic trezirea n el a unor gnduri, emoii i sentimente.
Poezia lui Octavian Goga impresioneaz cititorul, reuind s transmit cu for regretul
eului liric de a-i fi prsit prinii i de a-i fi lsat singuri la btrnee.
Expresivitatea poeziei se realizeaz prin mai multe mijloace.
Prima surs de expresivitate este conceperea poeziei ca pe un monolog adresat
propriilor prini, prezena imaginar a acestora fcnd discursul i mai sfietor.
Cuvintele care indic prezena prinilor sunt verbele ("ai dus", "aveai", "ai avea", "ai
spune", "v trecei") i pronumele la persoana a II-a ("voi", "dumneata").
O alt surs de expresivitate sunt figurile de stil. Poezia ncepe cu repetiia unei
interogaii retorice de un dramatism zguduitor ("De ce m-ai dus...?), urmat de o alt
repetiie patetic: "S fi rmas...", exprimnd regretul eului liric c viaa lui nu a avut un
alt curs.
n strofa a doua se remarc epitetul "rzlee", care exprim durerea nsingurrii, precum
i metafora "un stlp la btrnee", capabil s transmit (prin combinaie cu imperfectul
"aveai" i adverbul "acum") remucrile eului liric c nu-i poate ajuta prinii btrni. n
strofa a treia, cele trei verbe la condiional-optativ ("m-a fi nsurat", "mi-ar fi", "ar cinsti")
accentueaz patetic regretul omului de a nu-i fcut un rost n satul lui, asemenea
celorlali semeni ai si.
n ultima strof, prin repetiia verbului "plnge"dramatismul sufletesc atinge punctul su
culminant.
Aadar, poezia "Btrni" se caracterizeaz printr-o mare expresivitate, reuind s
transmit cu for cititorului durerea sfietoare a fiului care s-a ndeprtat de prinii si.

1 Transcrie, din text, dou cuvinte obinute prin derivare cu prefix. 2 puncte
2 Precizeaz dou consecine ale utilizrii cratimei n structura ,,casele-adunate. 2 puncte
3 Alctuiete dou enunuri pentru a ilustra omonimia cuvntului vin. 2 puncte
4 Transcrie, din text, dou structuri lexicale care conin imagini vizuale cromatice. 4 puncte
5 Precizeaz valoarea expresiv a utilizrii verbului a fi la timpul perfect simplu. 4 puncte
6 Menioneaz dou teme/ motive literare, prezente n poezie. 4 puncte
7 Explic semnificaia unei figuri de stil identificate n strofa a doua. 4 puncte
8 Prezint semnificaia titlului, n relaie cu textul poeziei date. 4 puncte
9 Motiveaz, prin evidenierea a dou trsturi existente n text, apartenena acestuia la modernism. 4
puncte
Rezolvare:
1. Cuvinte derivate cu prefixe: ngroat", desfrunzete", ne-nteles", ngroape" etc.
2. Utilizarea cratimei n structura casele-adunate" are drept consecin marcarea grafic a rostirii
legate a dou cuvinte ,prin eliminarea unei silabe. Sub raport prozodic acest fapt asigur pstrarea
msurii versului,conservarea ritmului etc.
3. Anul acesta recolta de vin a fost deosebit de bogat.
Nu tiu dac voi putea s vin n vacana aceasta la munte.
4. Dou structuri lexicale care conin imagini vizuale cromatice:Palid aternut e esul cu mtas",
Stau n rmu-albastru-al rului de soare", Psrile negre suie n apus", Foile-n azur" etc.
5. Forma verbului la perfect simplu ,fu", marcheaz o aciune trecut, ncheiat de curnd; n text ea
evideniaz ncrctura eului liric, tristeea, nostalgia prezenei toamnei, dar i a trecerii timpului etc.
6. Teme/ motive ale poeziei, de exemplu: toamna, trecerea timpului, moartea etc.
7. Semnificaia unei figuri de stil identificate n strofa a doua a poeziei, de exemplu: epitetul cromatic
psrile negre" exprim singurtatea toamnei; comparaia ca frunza bolnav" ne trimite spre ideea
de boal, spre ideea descompunerii datorate toamnei, dar i a trecerii timpului etc.
8. Titlul poeziei, prin substantivul toamna", nu ne trimite cu gndul numai la anotimpul respectiv, ci i
la ideea apropierii unui sfrit; aflat n relaie cu adverbul niciodat", aezat n poziie iniial, se
accentueaz ideea timpului trector i ireversibil; pentru a ne da posibilitatea interpretrii, a reflexiei, n
final, apar, nu ntmpltor, punctele de suspensie etc.
9. Apartenena la modernism este motivat de tematica poeziei, de crizele existeniale, condiia
efemer a condiiei umane, sentimentul nostalgic al apropierii morii. n cazul lui Arghezi, un rol
important n configurarea modernismului operei sale l are modul particular de folosire a limbajului, ct
i structura aleatorie a textului etc.
NOTA BENE!
Intelegerea textului
Desi a debutat sub steaua literara a simbolismului, Arghezi se va detasa treptat de retorica sugestivmuzicala a acestuia, evoluand - temperamental si artistic - catre o materializare din ce in ce mai
consistenta a perceptiei asupra lumii; in acest sens, E. Lovinescu precizeaza: "pe cand estetica
simbolista are o tendinta fireasca spre abstractie, pe care o impinge pana la spiritualizarea materiei,
estetica argheziana procedeaza invers prin materializare."
Si totusi, poemul arghezian mentionat (din volumul Cuvintele potrivite, 1927) mai pastreaza - in
prima strofa - legatura cu simbolismul, prin imagini plastice de stampa japoneza (asocierile cu
stralucitoarele materiale - "matasa" si "brocartele"), ce amintesc de tehnica picturala din pastelurile lui
Adrian Maniu.
Peste lava eruptiva a temperamentului arghezian s-a suprapus o seninatate contemplativa a
spiritului care priveste aproape "bucuros" la toamna dinlauntrul sau si din intreaga fire, familiarizandu-l

deja cu ideea sfarsitului natural si uman.


Imaginile picturale luminoase se intuneca treptat si isi pierd caracterul descriptiv, sugerand
consistenta tot mai grea a obiectelor, a formelor vegetale si intomnarea fiintei, a carei silueta opacizata
de scurgerea timpului "isi ingroapa umbra-n umbra" plopilor desfrunziti.

Identificarea particularitatilor stilistice


Din punct de vedere semantic, metafora argheziana (procedeul stilistic cel mai frecvent) asociaza
termeni distincti ca inteles, ori chiar aflati in opozitie binara ("Norilor copacii le urzesc brocarte"; "Din
mocirla carui aur am baut"; "Si cu ochii-n facla [] Sa-si ingroape umbra []"); de aceea, expresia
metaforica se asociaza cu oximoronul, figura sintactico-semantica, care genereaza o forma particulara
a antitezei (de exemplu, "urzeala" este specifica tesaturilor rare, usoare, in timp ce "brocartul" se
formeaza din tesaturi compacte, de fire suprapuse in relief care cad in falduri grele).
Epitetele cromatice ("palid", "albastru", "negre", "sur") evolueaza progresiv catre tonurile inchise,
sugerand deopotriva ofilirea elementelor vegetale si a omului in toamna vietii lui.
Metaforele, ce reunesc in mod predilect termeni concreti, alterneaza cu niste comparatii de aceeasi
factura asociate cu epitete: "Casele-adunate ca niste urcioare/ Cu vin ingrosat; "Ca frunza bolnava a
carpenului sur".
Tautologiile fie ca utilizeaza termeni din aceeasi familie lexicala ("Ca frunza [] ce se desfrunzeste"),
fie ca acorda aceluiasi cuvant valori sintactice distincte: "Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses"
(complement - direct si complement circumstantial de loc).
Dislocarile sintactice, frecvente in limbajul poetic arghezian, creeaza subtile nuante semantice:
astfel, adverbul de timp compus "niciodata", plasat la inceputul primului vers (si in titlul poezieI), intarit
de forma verbala negativa "nu fu mai frumoasa", isi modifica sensul primar intr-unui pozitiv; intre
epitetul personificator "palid" si substantivul determinat "sesul" s-a intercalat predicatul "e asternut";
complementul-obiect indirect "norilor" (cu accent asupra elementului cosmic) a fost antepus deopotriva
subiectului si predicatului (topica uzuala: "Copacii [le] urzesc brocarte norilor").
Forma de dativ arhaic ("Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru"), insotita de
procedeul ingambamentului, ingaduie ca accentul liric sa cada in mod egal asupra adjectivului "mai
frumoasa" - de la sfarsitul primului vers - si asupra sintagmei-cheie din poem "sufletului nostru" asezata chiar la debutul versului urmator.
Un procedeu romantic tipic eminescian, preluat apoi si de T. Arghezi, este folosirea conjunctivului
fara marca ,vie =sa vina!) cu valoarea semantica a unui imperativ mai slab, pe care-1 putem echivala
cu o rugaminte resemnata din partea poetului catre cititor de a asculta mesajul discret al venirii
toamnei; forma verbala aleasa este un regionalism, precum si in cazul altor cuvinte: "matasa",
"urcioare".
Nota bene:
Tema si viziunea despre lume in poezia ''Testament'', de Tudor Arghezi
Poezia Testament , de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii

romane din perioada interbelica, alaturi de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga
si Joc secund, de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului volum arghezian, Cuvinte
potrivite(1927), si are rol de program (manifest) literar,realizat insa cu mijloace poetice.
Arta poetica este o creatie in versuri prin care autorul isi exprima prin mijloace artistice specifice operei
literare,conceptia despre creatie sau despre menirea creatorului. Poezia Testament de Tudor Arghezi
este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre
menirea literaturii si despre rolul artistului in societate.
Este o arta poetica moderna, deoarece in cadrul ei apare o tripla problematica, specifica liricii
moderne:transfigurarea socialului in estetic, estetica uratului, raportul dintre inspiratie si tehnica
poetica. Poezia Testament este prima dintre artele poetice publicate in diferite volume: Flori de
mucigai,Frunze pierdute,Epigraf etc.
TITLUL poeziei are o dubla acceptie: una denotativa si alta conotativa. In sens
propriu(denotativ),cuvantul-titlu desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi
exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte, in legatura cu transmiterea averii sale. In
sens figurat(conotativ), cuvantul face trimitere la cele doua mari parti ale Bibliei: V.T. si N.T. in care
sunt concentrate invataturile proorocilor si apostolilor adresate omenirii. Astfel, creatia argheziana
devine o mostenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
TEMA poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata mostenire unui fiu
spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este
lasata drept unica mostenire cartea, metonimie care desemneaza opera literara. Discursul liric avand
un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica, transmisa in mod direct si
la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii (marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul
liric): pronume personal la pers. I sg.eu; vb.la pers. I si a II-a sg.am ivit, sa urci; adj.posesive la
pers. I sg.cartea mea,strabunii mei, alternand spre diferentiere cu pers. a III-a, topica afectiva
(inversiuni si dislocari sintactice). In poezie, eul liric apare in diferite ipostaze: eu/noi; eu/tatal-fiul etc..
Textul poetic este structurat in 6 strofe cu nr .inegal de versuri, cu metrica si ritmul variabile. Discursul
liric este organizat sub forma unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu, intre strabuni si
urmasi, intre rob si Domn, tot atatea ipostaze pt.eul liric.
INCIPITUL, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, contine ideea mostenirii
spirituale, un nume adunat pe-o carte, care devine simbol al identitatii obtinute prin cuvant. Conditia
poetului este concentrata in versul: decat un nume adunat pe-o carte, iar poezia apare ca bun
spiritual si peren: Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte.
Metafora seara razvratita face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor, care se leaga de
generatiile viitoare, prin carte. Enumeratia rapi si gropi adanci, ca si versul urmator Suite de
batranii mei pe branci, sugereaza drumul dificil al conoasterii,si al acumularilor strabatut de inaintasi.
Formula de adresare,vocativul fiule ,desemneaza un potential cititor, poetul identificandu-se, in mod
simbolic, cu un tata, ca un mentor al generatiilor viitoare.
In strofa a doua,cartea, creatie elaborata cu truda de poet,este numita hrisovul vostru cel dintai,
cartea de capatai a urmasilor. Cartea-hrisov are pt.generatiile viitoare valoarea unui document
fundamental, asemenea Bibliei.Metafora carte are un loc central in aceasta arta poetica, fiind un
element de recurenta.
Ideea centrala din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei intr-o lume obiectuala. Astfel
sapa, unealta folosita pt.a lucra pamantul, devinecondei, unealta de scris, iar brazda devine
calimara, poetul aplicand asupra cuvintelor aceeasi truda transformatoare prin care plugarii
supuneau pamantul. Poetul este, prin urmare, un nascocitor care transforma graiul lor cu-ndemnuri
pt.vite, in cuvinte potrivite, metafora ce desemneaza poezia ca mestesug, ca truda, si nu ca
inspiratie divina.
Strofa a patra debuteaza cu o confesiune lirica: Am luat ocara si torcand usure/Am pus-o cand sambie, cand sa-njure. Poetul poate face ca versurile sale sa exprime imagini sensibile, dar si sa
stigmatizeze raul din jur (sa-njure), arta avand functie cathartica, dar si moralizatoare. In strofa a

cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic, prin faptul ca durerea, revolta sociala sunt
concentrate in poezie, simbolizata prin vioara, instrument mult mai reprezentativ pt.popor decat
clasica lira: Durerea noastra surda si amara/ O gramadii pe-o singura vioara. Arghezi introduce in
literatura romana estetica uratului, concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles
Baudelaire:Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi. Poezia reprezinta pt.
Arghezi si un mijloc de razbunare a suferintei inaintasilor: Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte/Si
izbaveste-ncet pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza, arta contemplativa, Domnita,pierde in favoarea
mestesugului poetic: Intinsa lenesa pe canapea,/ Domnita sufera in cartea mea. Poezia este atat
rezultatul inspiratiei, al harului divin slova de foc, cat si al mestesugului, al trudei poetice slova
faurita: Slova de foc si slova faurita/Imperecheate-n carte se marita. Conditia poetului este redata in
versul Robul a scris-o, Domnul o citeste ; artistul este un rob, un truditor al condeiului si se afla in
slujba cititorului, Domnul.
In concluzie, putem afirma ca poezia Testament, de Tudor Arghezi este o arta poetica, datorita
afirmatiilor prezentate mai sus, dar si pt.ca poetul devine un nascocitor, iar poezia presupune
mestesugul, truda creatorului.

LLiirriissmm ssuubbiieeccttiiv v ,, lliirriissmm oobbiieeccttiiv v ,, lliirriissmm nnaarraat


tiiv v .. T T iippuurrii ddee ddiissccuurrss lliirriicc
Modalitatea de exprimare a ideilor poetice, a strilor afective asumate sau nude eul liric
genereaz tipurile de lirism:
LLiir r iissmmuull ssuubbiieeccttiivv(confesiv)este expresia cea mai direct a comunicrii
poetice,realizate ca liric a eului rostitor .Indicii textual vizez categoria subiectivitii: mrci
lexico-gramaticale ale persoanei I / a II-a, (verbe, pronume i adjective pronominale la
persoana I ori a II-a, singular sau plural), formule de adresare direct (substantive iadjective n cazul
vocativ), mrci ale afectivitii (interjecii, exclamaii, interogaii,pauze expresive, marcate frecvent prin puncte
de suspensie ori linii de pauz),adverbe deictice (de loc sau de timp), pronume i adjective pronominale
deictice,aseriuni, reflecii, judeci de valoare atribuite eului liric etc.
Tipurile de discurs specifice sunt monologul liric (mod de expunere care difereniazgenul liric de celelalte
genuri literare), monologul adresat (invocaia retoric) sau autoadresat, discursul dialogic, discursul
evocator etc., n care exist o identitate ntre eul enuniator i eul enunului . Pentru lirica eului, cele
mai numeroase exemplepot fi selectate din teritoriile romantismului (M. Eminescu,Sara pe
deal, Floarealbastr etc.) sau ale simbolismului (majoritatea poeziilor bacoviene, de
exemplu),ale modernismului (Blaga, Arghezi, Emil Botta etc.), ale neomodernismului
(Nichita Stnescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana .a.) sau ale postmodernismului(generaiile '80, '90).
LLiir r iissmmuull oobbiieeccttiivv disimuleaz prezena eului poetic, substituindo cu alte prezenelirice sau estompnd vocea liric sub aparena impersonal a unui discurs anonim.
Acesta are ca marc textual persoana a III-a gramatical, fr s exclud ns toate semnalele
stilistice sau lexico-semantice ale subiectivitii. Tudor Vianu identifica nstudiile sale de stilistic, n afara
liricii eului, o liric mascat" i o liric a rolurilor
Lirica mtilor presupune exprimarea ideilor i a sentimentelor sub o identitatestrin.
Sub masca unor personaje strine palpit inima poetului i aventura saintim [...];el coboar mai adnc n
sine afirma T. Vianu, exemplificnd liricamascat prin Luceafrul eminescian sau prin Rugciunea
unui dac . Seria ilustrrilorpoate continua cu poezii ale lui Ion Barbu din prima etap a creaiei, cea
parnasian
n care, sub simbolurile vegetale (Copacul ) sau geologice (Munii, Lava,Banchizele) se schieaz

un portret al artistului care aspir irepresibil spre absolut,chiar dac are contiina limitelor ontologice
sau ciclul despremopetescris de Mircea Ivnescu. Mti ale poetului descoperim i n poeme, precum
Noapte de decemvriede Al. Macedonski, Arhimede i soldatul de Radu Stanca sau Omotociclet
parcat sub stele de Mircea Crtrescu etc.
Lirica rolurilor denot resurse actoriale, ludice ale poetului care i asum ipostazesau identiti care nu-i
sunt specifice, nu-l exprim. Poetul care se joac i careexperimenteaz posibiliti dintre cele mai
ndeprtate ale sale" (T. Vianu) joac rolulunui personaj, exploreaz sentimente care nu-l definesc, nu
sunt propriu-zis alesale. Lirica rolurilor se apropie astfel de expresia dramatic, devenindun lirism