Comunicarea didactica implica fenomenul de retroactiune.

In comunicarea
didactica exista doua feluri de retroactiuni: feed-back-ul si feed-forward-ul. Feed-backul este modalitatea prin care finalitatea devine cauzalitate. Modalitatea prin care
anticiparea finalitatii redevine cauzalitate este o retroactiune de tip feed-forward. Feedback-ul intra in functie dupa atingerea finalitatii. In postura de profesor, atent la evolutia
fiecarui elev, te poti ocupa special de un copil dupa ce a luat o nota nesatisfacatoare
(feed-back) sau preventiv, anticipand o evolutie spre o nota nesatisfacatoare (feedforward).
In teoria psihopedagogica, feed-forward este abia semnalat, iar feed-back-ul este
temeinic analizat.
Feed-back-ul poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare si invatare. Actul
didactica impune existenta a doua feed-back-uri, diferite prin sens si functie. Un prim
feed-back aduce informatii de la receptor la emitator-numit, prin conventie fb I, si care
regleaza activitatea de transmitere a informatiilor.
Feed-back-ul indeplineste functiile de control, de reglare si autoreglare a informatiilor
transmise, prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni.
Al doilea feed-back (fbII) este oferit de emitator receptorului si are ca scop sa regleze
activitatea dominata a celui din urma. In cazul comunicarii didactice, dominata pentru
receptor este activitatea de invatare. Prima forma de feed-back poate fi intalnita in orice
tip de comunicare umana. A doua forma de feed-back este proprie unei comunicari ce
vizeaza invatarea sistematica. Emitatorul este si sursa de informatii (Ei) si educator (Ee).
Cel care invata, ca beneficiar al mesajului, este receptor de informatii (Ri), a caror
emitere o sustine prin feed-back I, si este si o persoana disponibila la transformare, prin
actiune (Ra), in urma unui proces de invatare ce incorporeaza si informatia primita, cand
intervine ca mijloc indispensabil de orientare a actului de invatare fb II.