Teoria lui Rotter

66
Fiind un interacionist, Julian Rotter considera c prediciacomportamentului se realizeaz cel mai
bine atunci cnd neconcentrm asupra interaciunii dintre persoan i mediul acesteia.Teoria lui Rotter
se bazeaz pe cinci asumpii fundamentale (apud Feist, Feist, 2006). n primul rnd, Rotter este de
prere coamenii interacioneaz cu mediile lor doar n funcie de semnificaia pe care o au stimulii din
aceste medii pentru ei. ntririle comportamentalenu sunt, deci, dependente doar de stimulii exteriori, ci i
de semnificaia pe care le-o ofer individul. A doua asumpie este aceea c personalitatea uman este
nvat, prin urmare, nu este strict determinat, ci se poate modifica oricnd. A treia asumpie este c
personalitatea are o unitate de baz, cu alte cuvinte, chiar dac se poate schimba oricnd, aceasta are o
relativ stabilitate. A patraasumpie este c motivaia este orientat ctre scop, nu reprezintreducerea
unei tensiuni interioare, cum credeau Dollard i Millersau alii.
O idee central a teoriei lui Rotter este aceea c un comportament nu este neaprat fixat de anumii
ageni de ntrire (stimuli), ci c oamenii au capacitatea de a identifica o relaie cauzalntre propriul lor
comportament i apariia stimulului.
Oamenii ncearc s ating nite scopuri pentru c au o expectan generalizat
c asemenea ncercri vor fi ncununate de succes. Unii oameniatribuie succesul
ansei, ntmplrii, norocului, n timp ce alii consider c ei sunt responsabili pentru succesele lor, c
au control asupra acestora. Astfel,n 1966,Rotter a introdus conceptul de locus of control i a elaborat o scal
pentru determinarea lui
(Rotter, 1990).Dup cum se poate uor nelege, oamenii care atribuie succeselecircumstanei, au
un locus de control extern, iar cei care cred c sunt
direct responsabili pentru succesele lor au un locus de control intern.Julian Rotter urmareste atat interiorul cat si
exteriorul organismului, intarirea exterioara si procesele cognitive interioare pentru a exprima
comportamentul. El face referire la lucrarea sa ca la o teorie a studierii (educatiei) sociale a
personalitatii; acesta fiind crezul lui si anume ca noi ne educam comportamentul mai cu seama prin
experientele noastre sociale. Rotter se pare ca a fost prima persoana care a folosit termenul de teorie a
educatiei sociale. El a inceput sa scrie despre aceasta in 1947 si a tiparit in 1954 lucrarea Educatia
Sociala si Psihologia clinica.Rotter acorda atentie preferintei lui Skinners pentru studierea
indivizilor solitari, izolati de experientele sociale si sustine abordarea lui Skinner despre raspunsurile
subiectilor animali la stimuli simpli. El crede ca o astfel de cercetare asigura putin mai mult decat un
punct de pornire pentru a intelege comportamentul uman, mult mai complex.

In cercetarea din care si-a dezvoltat teoria educatiei sociale, Rotter si cei care i-au urmat au studiat
subiectii umani concentrandu-se asupra persoanelor normale, mai ales copii si studenti de colegiu.
Teoria lui este bazata pe experimente riguroase si bine controlate, derivand direct din laborator si nu
din clinica.
Rotter trateaza procesele cognitive mai extins decat Bandura, unii psihologi spunand ca Rotter a
conceput (cognitivizat) psihologia comportamentului (behaviorismul). El sugereaza ca noi ne
remarcam ca fiinte constiente, capabile de a ne influenta experientele si de a lua decizii care ne
reglementeaza vietile. Intarirea exterioara este importanta in sistemul lui Rotter dar eficacitatea
intaririi depinde de abilitatile noastre cognitive (cognisociabile). Rotter a descris personalitatea ca
fiind interactiunea dintre indivizi si ambianta semnificativa a acestora.
Comportamentul nostru mai este influentat de cativa factori. Noi avem o speranta subiectiva a urmarii
(consecintei) comportamentului nostru in termenii intaririi ce-i va urma. Noi estimam probabilitatea ca
actiunea sau comportarea noastra intr-un anumit mod va duce la o intarire specifica si noi ne ghidam
comportamentul in consecinta. Noi plasam valori diferite pe diferite intarituri si le judecam valoarea
relativa in situatii variate. Deoarece fiecare dintre noii functioneaza intr-un context psihologic unic, o
intaritura data ar putea sa nu aiba aceeasi valoare sau importanta pentru noii toti. Astfel, procesele
noastre cognitive interioare sunt vitale in determinarea impactului experientelor noastre sociale psihice
exterioare.Situatiile exterioare conduc, de asemenea, la comportamentul nostru, deoarece noi suntem
motivati sa tindem catre gradul maxim de intarire pozitiva si pentru evitarea pedepsei. Astfel,
abordarea lui Rotter asupra personalitatii incearca sa integreze doua orientari in cadrul cercetarii
personalitatii: teoriile cognitive si teoriile de intarire.
Din punctul meu de vedere teoria lui Rotter este una pe cat se poate de eficienta pentru ca intradevar
unii oameni pun succesele pe baza sortii ,pe cand altii le pun la baza muncii lor.Aceasta teorie scoate
la iveala prin cele patru variabile faptul ca omul is atinge un scop in functie de mediu sau de trairile
pe care le are chiar daca ii apartin sau nu ,deasemeea omenii sunt ,,invatati sa ajunga undeva prin
anumite mijloace in corelatie cu scopul.Eu cred ca intradevar exista un curs al vietii ,un destin,dar
care este direct proportioal cu eforturile pe care le depui,pentru ca in functie de societatea in care traim
,de aspiratiile si principiile de viata pe care le avem,sau care ne-au fost isuflate ;sau in anumite cazuri
sau dezvoltat odata cu personalitatea ,ajungem sa ne dorim ceva.Acel ceva poate deveni realizabil in
momentul in care pentru a ajunge la un anumit scop folosim niste mijloace.Aceste doua variabile nu
pot fi numite destin ci doar munca fizica si psihica a unui om.
Deasemeea precum sustine si Rotter ca oamenii sunt capabili sa anticipe anumite lucruri,iar aceste
anticipari duc la indeplinirea lor,este un alt factor care demonstreaza ca nimic nu este la voia sortii ci
doar prin eforturile tale proprii iti creezi ,,un drum in viata.