Sunteți pe pagina 1din 19

MINISTERUL EDUCAIEI i TINERETULUI al REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA de STAT din MOLDOVA
FACULTATEA de DREPT
Catedra
Drept procesual penal i criminalistica

LUCRU INDIVIDUAL

Fotografia Judiciar.

Autor: Mihil Iurie, gr.406


Conductor tiinific:
Chiril Mihail magistru n drept,
lector universitar .

CHIINU 2015

I. FOTOGRAFIA JUDICIARA Notiune & Clasificare


Fotografia judiciara reprezinta un complex de procedee generale de fotografiere adaptate la nevoile
specifice unor activitati ale procesului penal si face parte din metodele tehnice stiintifice cele mai
frecvente, folosite in cercetarea criminalistica.
Romania s-a situat printre primele tari europene care au apelat la serviciile fotografiei judiciare,
practicarea ei fiind semnalata inca din anul 1879 la Politia Capitalei. Un merit incontestabil in
domeniul identificarii persoanelor dupa semnalmente revine lui Nicolae Minovici.
Fotografia judiciara 'sta la baza majoritatii activitatuilor specifice criminalisticefiind un ajutor
indispensabil organelor de ancheta.
In cercetarea la fata locului, fotografia judiciara prezinta urmatoarele avantaje:
-rapiditatea inregistrarii imaginii si a prelucrarii materialelor
fotosensibile;
-obiectivitatea imaginilor transpuse pe pelicula;
-exactitatea cu care sunt fixate detaliile;
-inregistrarea tuturor obiectelor incluse in campul de vizibilitate al operatotului;
-rolul probator si demonstrativ al imaginilor fotografice si posibilitatea utilizarii fotografiilor.
Fotografia judiciara este un sistem de metode si procedee tehnice speciale de fotografiere cu
aplicatie in activitatea de prevenire si descoperire a infractiunilor, in efectuarea actelor de urmarire
penala, investigatie, supraveghere operativa, expertiza si constatare tehnico-stiintifice criminalistice.
Fotografia judiciara este impartita in doua mari categorii:
a)-fotografia judiciara operativa (fixare);
b)-fotografia judiciara de examinare.
a) Fotografia judiciara operativa se executa cu ocazia cercetarii locului faptei sau in
imprejurari similare, de catre organele de urmarire penala.
Ea se inscrie printre procedeele importante de fixare a rezultatelor cercetarii,
reprezentind un auxiliar pretios al procesului-verbal.
b) Fotografia judiciara de exeminare este cea de-a doua ramura a fotografiei
judiciare. Cu ajutorul ei se pot fixa detaliile unor obiecte, corpuri delicte, imperceptibile cu ochiul
liber.
Fotografia de examinare este un complex de metode de fotografiere adaptate concret
la examinarea corpurilor delicte, in scopul relevarii, fixarii unor elemente caracteristice, slab vizibile
sau deloc vizibuile cu ochiul liber, elemente care servesc pentru comparari sau pot sta la baza
concluziilor unor constatari sau expertize tehnico-stiintifice.
Obiectul fotografiei de exeminare il constituie corpurile delicte supuse cercetarii
criminalistice.
Fotografia de examinare se foloseste foarte frecvant in cercetarea urmelor digitale, a
inscrisurilor ,a urmelor uneltelor folosite la spargere, a urmelor armelor de foc, a urmelor mijloacelor
de transport si altor corpuri delicte.
De regula se executa in laboratorul criminalistic de catre specialisti, deoarece necesita
mijloace tehnice mai complicate.
In raport de obiectul supus examinarii si de scopul urmarit, fotografia de examinare
se poate realiza folosind o gama larga de metode, procedee si tehnici fotografice, si anume:
a)-fotografuia de umbre;
b)-fotografie de reflexie;
c)-fotografia de contrast;
d) -fotografia de reproducere;
e)-fotografia prin transparenta;
f)-macrofotografia;
g)-microfotografia;

h)-fotografia separatoare de culori;


i)-fotografia in radiatii ultraviolete;
j)-fotografia in radiatii infrarosii
k)-fotografia in radiatii gama;
l)-foptografia in radiatii beta.
II. FOTOGRAFIA JUDICIARA OPERATIVA
1. SITUATIILE IN CARE SE APLICA FOTOGRAFIA JUDICIAR -OPERATIVA
Organele de urmarire penala sesizate despre comiterea unei infractiuni trebuie sa
cerceteze cauza pentru aflarea adevarului. Pentru aceasta ele trebuie sa desfasoare activitati de
strangere a unor dovezi,.respectiv probe care sa foloseasca la stabilirea faptei comise si de
identificarea persoanei vinovate.
In indeplinirea acestei sarcini, organele de urmarire penala trebuie sa desfasoare o
serie de activitati specidfice ca de exemplu:
-cercetarea la fata locului;
-perchezitia domiciliara;
-reconstituirea;
-ridicarea de obiecte si inscrisuri.
Fotografia judiciar operativa este folosita in urmatoarele situatii:
A). -In cadrul fotografiei de semnalmente:
a)-fotografia de identificare a persoanei;
b)-fotografia de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscuta.
B.) -In cazul activitatii de urmarire operativa;
C.) -In cazul efectuarii reconstituirilor, perchezitiilor si prezentarilor pentru recunoastere.
D.) -Cu ocazia efectuarii activitatii de cercetare la fata locului
A.a) -FOTOGRAFIA DE IDENTIFICARE A PERSOANELOR.
Fotografierea persoanelor necesita o anumita doza de psihologie si maiestrie artistica.
Avand la baza practica si experienta generalizata, criminalistica a elaborat o serie de
reguli in executarea fotografiei de semnalmente a persoanelor. Astfel francezul A. Bertillon s-a
enumerat printre principalii sai promotori, stabilind regulile de baza ale acestui gen de fotografie
judiciar-operativa.
Fotografia de semnalmente a persoanelor se executa sub forma a doua fotografii
obligatorii bust: una, din fata si una din profil-dreapta. Daca este necesar se vor executa fotografii si
din alte popzitii: profil-stanga si in picioare pentru scoaterea in evidenta a eventualelor semne
particulare sau ale vestimentatiei.
Persoana care urmeaza a fi fotografiata este asezata pe un scaun rotativ, special construit cu spatar
prevazut cu un suport de sustinere a capului care sa asigure celuifotografiat o pozitie fixa. Persoana
fotografiata va avea o tinuta ingrijita, urechile descoperite ochii deschisi si privirea inainate. Daca de
obicei persoana fotografiata poarta ochelari se vor executa fotografii si cu acestia.
In momentul fotografierii, persoana va avea o pozitie naturala, lejera, si sa nu fie
crispata.
Incadrarea subiectului se face in asa fel incat capul sa ocupe aproximativ 1/2 din
incadrare pe lungime. Obligatoriu, distanta de fotografiere, (de la aparatul fotografic la subiect)
trebuie sa fie aceeasi la toate pozitiile bust.
In fotografia de profil capul trebuie aranjat astfel incat sa se vada inceputul
sprancenei opuse.
Toate fotografiile se executa la aceeasi scara si anume 1/7 din marimea naturala,
pentru a sigura compararea caracteristicilor fetei in vederea identificarii.

Pentru obtinerea acestui raport, cand se fotografiaza cu film de 24/36 mm, aparatul va
fi asezat fata de persoana la 22 distante focale, adica 50 mm x 22 = 1100 mm, obtinand astfel o
imagine pe nagativ de 1/21 din marimea naturala, care va fi marita apoi de trei ori la pozitivare,
obtinandu-se astfel imaginea la scara de 1/7.
Cand fotografiem cu aparate pe film 6x9 cm sau 9x12 cm, pentru obtinerea raportului
de 1/7 vom dispune aparatul la 8 distante fata de subiect iar pozitivarea se va
face prin contact.
O noutate in acest domeniu a fost realizata de aparatul 'PALUBEL' care prin
constructia sa poate realiza transpunerea imaginii aceluiasi subiect fotografic multiplicata de patru
ori pe un singur negativ.
Aceasta transpunere a putut fi realizata prin folosirea a trei obioective dispuse astfel: frontal, lateral
stanga, si lateral dreapta si care proiecteaza imaginile respective pe acelasi negativ, in mod simultan.
Pozitivarea se poate realiza prin copierea diercta sau marita a materialului fotosensibil
negativ.
Avantajele acestui procedeu consta in faptul de realizare a unei singure expuneri cu
materializare intr-un numar de trei imagini la aceeasi scara.
Iluminarea subiectului fotografiat este indicat sa se faca cu un bec 500 W dispus
frontal si doua becuri de 250 W dispuse lateral.
Nici una din fotografiile de semnalmente nu se retuseaza.
A.b) -FOTOGRAFIA DE IDENTIFICARE A CADAVRELOR CU IDENTITATE
NECUNOSCUTA
Fotografierea cadavrelor cu identitate necunoscuta se executa intr-un mod asemanator
cu cel al fotografierii de identificare a persoanelor, folosindu-se aceeasi aparatura, materiale
fotosensibile, mod si surse de iluminare. In plus se are in vedere locul unde a fost gasit cadavrul care
a fost fixat prin executarea fotografiilor de la fata locului.
In majoritatea cazurilor ,cadavrele sunt fotografiate in pozitia orizontala (culcat),
aparatul fiind dispus intr-o pozitie plan paralela pentru fotografierea din fata, iar pentru fotografierea
profilelor, aparatul va fi dispus in partile laterale.
Ceea ce particularizeaza fotografia de identificare a cadavrelor cu identitate
necunoscuta, in categoria fotografiei semnalmentelor exista necesitatea efectuarii asa numitei
'toaletare a cadavrului', indeosebi in ipoteza mortiilor determinate de catastrofe, accidente,
precipitari, lovituri cauzatoare de marte, etc, care au avut ca urmare modificarea sau distrugerea
elementelor faciale.
Prin toaletarea cadavrului se urmareste readucerea fizionomiei cat mai aproape de cea
avuta inaintea mortii, efectuindu-se diverse operatii specifice cum ar fi: spalarea; coaserea plagilor;
injectarea in spatele globului ocular a unei solutii de glicerina sau inlocuirea ochilor cu altii
artificiali; aplicarea de tampoane in cavitatea bucala; pudrarea fetei cu talc; pieptanarea parului.
Fotografia de identificare a cadavrelor deshumate se face fare scoaterea lor
din sicriu, insa numai dupa ce fata lor a fost pudrata.

B. FOTOGRAFIA DE URMARIRE OPERATIVA


SAU DE SUPRAVEGHERE
Fotografia de urmarire operativa sau de supraveghere consta in surprinderea unor
activitati cu caracter infractional. Ea se executa conspirat fata de subiect.

In acest caz aparatura folosita este diferita de cea folosita la alte fotografii, in sensul
ca trebuie sa fie de format mic, silentioasa, usor de manevrat si mascat in diferite obiecte, pentru
executarea rapida a fotografiei si fara a necesita efectuarea claritatii.
Obiectivul aparatului, pe langa o buna luminozitate are si o mare claritate in
profunzime.
Un mare efect in executarea fotografiei de urmarire il au radiatiile infrarosii care
servesc nu numai la efectuarea de fotografii pe timp de noapte dar si in conditii meteorologice
deosebite.
C . FOTOGRAFIA RECONSTITUIRILOR, PERCHEZITIILOR
SI PREZENTARII PENTRU RECUNOASTERE
Importanta reconstituirii rezida din rolul pe care-l are in conturarea elementelor
constitutive ale infractiunii, in aflarea adevarului, datorita faptului ca elementele de proba
indoielnice sau simple indicii pot, dupa caz, sa fie retinute ca probe serioase sau inlaturate ca lipsite
de valoare.
Fotografia judiciara operativa de fixare are rolul de a ilustra mentiunile din
procesul-verbal care se incheie cu aceasta ocazie.
Pentru documentarea activitatii infractionale, autorii sunt pusi sa repete la fata locului
activitatile desfasurate in timpul comiterii infractiunii.
Pentru ca fotografia folosita la reconstituire sa aibe valoare in cauza, la realizarea ei
trebuie sa se respecte urmatoarele conditii:
-fixarea locului unde se desfasoara reconstituirea, dupa regulile fotografiei de orientare (in caz ca are
o intindere mare) si a fotografiei obiectelor principale (in cazul verificarii posibilitatii de a patrunde
printr-un orificiu).
-dupa regulile fotografiei schita se fixeaza pe rand etapele reconstituirii.
Fotografia la perchezitii se foloseste pentru a ilustra rezultatele acesteia si in principal
pentru fixarea particularitatilor si locului unde au fost gasite ascunse obiectele cautate.
In cadrul activitatii de perchezitie domiciliara, se va executa fotografia de orientare,
schita, a obiectelor principale si de detaliu.
In cazul prezentarii pentru recunoastere, fixarea prin fotografie este deosebit
de utila pentru evidenta probatorie.
Prezentarea pentru recunoastere poate fi facuta cu persoane sau cu obiecte.
2.- FOTOGRAFIA LA FATA LOCULUI
Fotografia judiciar-operativa reprezinta un complex de procedee generale de
fotografiere adaptate la nevoile specifice unor activitati ale procesului penal.
Cu ajutorul fotografiei judiciare sunt fixate atat aspectele locului faptei cat si cele
rezultate din examinarile de laborator ale urmelor si corpurilor delicte.
Notiunea de loc al faptei
Importanta acestui act procedural este reglementata de prevederile art.129
C.proc.pen., potrivit caruia cercetarea la fata locului este necesara in vederea efectuarii de constatari
cu privire la situatia savarsirii infractiunii, descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor infractiunii
stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba si imprejurarilor in care a fost savarsita
infractiunea.[1]
Cercetarea la fata locului se inscrie printre activitatile ce contribuie in mod substantial
la realizarea scopului procesului penal, fiind un procedeu probatoriu care serveste la administrarea
sau la aflarea unor mijloace de proba.
Referitor la locul faptei, legea procesuala penala nu precizeaza intelesul expresiei
fata locului ci locul savarsirii infractiunii.
Prin loc al faptei se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala in
totul sau in parte ,ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.

Locul savarsirii infractiunii difera de la caz la caz, in raport cu natura faptei comise,
cu multitudinea de metode si mijloace folosite in acest scop, cu urmarile activitatii ilicite desfasurate
de catre faptuitor.
Sarcinile cercetarii la fata locului
Efectuata la timp, atent si calificat, cercetarea la fata locului poate duce la lamurirea
numeroaselor probleme ce apar pe parcursul instrumentarii unei cauze cu ar fi:
-existenta unor urme care sa demonstreze ca s-a savarsit o infractiune
-caile folosite de faptuitor pentru a patrunde in locul infractiunii
-activitatile desfasurate de faptuitor la locul faptei
-instrumentele folosite la comiterea infractiunii
-locurile pe unde s-au deplasat faptuitorii in campul infractiunii
-numarul faptuitorilor
-bunurile si valorile care lipsesc de la locul faptei
-existenta asanumitelor ' imprejurari negative '
-persoanele care au perceput in tot sau in parte, sau puteau sa perceapa fapta si
imprejurarile savarsirii acesteia
-modificarile intervenite in campul infractiunii, persoanele care le-au facut si scopul
acestora.
Privita prin prisma celor aratate,cercetarea la fata locului se dovedeste a fi una din
cele mai complexe activitati desfasurate de organele de urmarire penala.
Importanta
acestei activitati este data si de faptul ca rezultatele ei, nu numai ca directioneaza cercetarile, dar de
cele mai multe ori, conditioneaza insasi finalitatea investigatiilor efectuate in cauza.
Atat practica judiciara, cat si literatura de specialitate sunt unanime in a aprecia ca
locul unde s-a savarsit infractiunea, unde s-au produs consecintele activitatii ilicite ori care, in orice
mod, conserva urmele acesteia, constituie sursa celor mai fidele informatii ce pot fi valorificate in
scopul aflarii adevarului.
Cercetarea la fata locului este activitatea cu care debuteaza cercetarile, faza in care
datele referitoare la natura faptei, imprejurarile comiterii ei, faptuitorii, sunt extrem de sumare sau
inexistente.
Pe de alta parte, asigurand identificarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba si,
pe aceasta baza, tragerea la raspundere penala a celor vinovati, cercetarea la fata locului prezinta o
importanta deosebita si sub aspectul prevenirii si descoperirii operative a infractiunilor si a
faptuitorilor, implicit, impiedicarea acestora de a comite alte fapte antisociale.
Concluzionand asupra sarcinilor cercetarii la fata locului, se poate aprecia ca acestea
sunt urmatoarele:
-examinarea si fixarea procesuala a ambiantei de la locul savarsirii infractiunii;
-cautarea,relevarea,fixarea,ridicarea si interpretarea urmelor si mijoacelor materiale
de proba, precum si fixarea procesuala a acestora;
-elaborarea si verificarea versiunilor cu privire la infractiunea comisa si faptuitori ori referitoare la
diversele imprejurari ale comiterii faptei - loc, timp, activitati desfasurate, metode si mijloace
folosite, mobil si scop, urmarile produse, etc.
-determinarea cauzelor, conditiilor si imprejurarilor ce au determinat sau favorizat
savarsirea infractiunii si a masurilor de prevenire ce se impun.
Importanta fotografiei ca mijloc de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului
Fotografia judiciara cu caracter operativ, executata cu prilejul cercetarii locului faptei
sau in imprejurari similare de catre insasi organele de urmarire penala, se inscrie printre procedeele
importante de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului, reprezentand totodata un auxiliar pretios
al procesului-verbal. In cazurile deosebite, cum sunt: omorul, accidentele rutiere, navale, aeriene,
incendiile, exploziile, spargerile, etc, cercetarea la fata locului nu mai poate fi conceputa fara

executarea de fotografii, carora li se adauga filmarea sau inregistrarea pe banda videomagnetica,


devenite si ele indispensabile fixarii in conditii de maxima operativitate a rezultatelor cercetarii.
In prezent, rolul fotografiei in activitatea organelor judiciare este unanim recunoscut,
marea majoritate a autorilor de specialitate si a practicienilor fiind de acord ca 'fotografia sta la baza
majoritatii activitatilor specifice criminalistice', indiferent daca acestea se desfasoara pe teren sau in
laborator.[2]
Data fiind importanta acestui gen de fotografie, contestata anterior, in literatura de
specialitate s-a subliniat importanta respectarii cu strictete atat a cerintelor tehnice privitoare la
obtinerea unor imagini de buna calitate, cat si a regulilor impuse de
necesitatea evidentierii tuturor imprejuraruilor, detaliilor sau urmelor ce pot avea o semnificatie
anumita in solutionarea cauzei.
Importanta fotografiei judiciare operative, consta in aceea ca unele aspecte
consemnate in procesul-verbal de cercetare la fata locului, sunt mai usor intelese si interpretate cu
ajutorul acesteia.
Totodata, fotografia judiciara reda unele aspecte care, din diverse motive au fost
omise a fi consemnate in procesul-verbal, asa cum pot fi existenta unor urme, amplasamentul
anumitor obiecte.
Avantajele mai importante care au impus fotografia in activitatea complexa de
cercetare a infractiunilor, constau din:
-Fidelitatea in fixarea si redarea imaginii locului faptei, a urmelor infractiunii a
rezultatelor diverselor cercetari criminalistice;
-Obiectivitatea in prezentarea datelor obtinute prin mijloace criminalistice asupra
faptei si persoanei infractorului;
-Rapiditatea in executare,avantaj de natura sa serveasca urgentarii rezolvarii cauzei
judiciare.[3]
In ansamblul lor, diferitele procedee de fotografiere aplicate la fata locului, concura la
realizarea urmatoarelor genuri de fotografii: fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia
obiectelor principale, fotografia de detaliu, fotografia urmelor.
Genuri de fotografii ce se executa la fata locului.
Fotografia judiciara executata la fata locului se numara printre cele mai importante
mijloace de fixare a rezultatelor cercetarii.
Pentru a se asigura fixarea imaginii locului faptei este necesar sa se efectueze
urmatoarele genuri de fotografii:
a)-fotografia de orientare;
b)-fotografia schita;
c)-fotografia obiectelor principale, a cadavrelor, a urmelor;
d)-fotografia de detaliu;
Executarea acestor fotografii se face in ordinea mentionata mai sus, astfel incat ea sa
corespunda fazelor principale ale cercetarii la fata locului.
a)- Fotografia de orientare
Cu ajutorul fotografiei de orientare se fixeaza imaginea intregului loc al faptei intr-un
ansamblu de puncte de reper sau de orientare, de natura sa permita
identificarea zonei in care s-a savarsit infractiunea, ori a avut loc un eveniment cu implicatii juridice.
Totodata, prin fotografia de orientare se urmareste surprinderea acelor aspecte
capabile sa ofere o anumita imagine asupra raportului dintre locul propriuzis al faptei si zona
inconjuratoare, cum sunt de pilda, distantele pana la constructiile sau alte puncte de reper din
apropiere, drumurile de acces, posibilitatile de vizibilitate etc.[4]

Acest gen de fotografie se executa de preferinta pentru a reda cat mai complet posibil
si cadrul inconjurator al locului faptei.
In functie de conditiile concrete existente in teren, fotografia de orientare poate fi
realizata prin folosirea unui obiectiv normal, superangular sau cu ajutorul teleobiectivului.
Alegerea obiectivului depinde de distanta la care poate fi stabilit punctul de
statie al aparatului de fotografia. De exemplu in cazul unor incendii sau explozii, cand fotografierea
se executa de la o distanta apreciabila, pentru a nu pune in pericol membrii echipei de cercetare, se
utilizeaza teleobiectivul.
La fotografiile executate in locuri deschise, punctele de orientare pot fi ansambluri de
cladiri, constructii uzinale, poduri, diverse indicatoare, borne kilometrice, in general orice element
cu o prezenta si infatisare relativ stabila in zona.
Pentru locurile inchise, fotografia de orientare va surprinde exteriorul cladirii,
incadrat de diverse puncte de reper, determinate de particularitatile constructiilor invecinate ale
strazii in ansamblul sau etc.
In unele cazuri, aparatul de fotografiat se situeaza cat mai sus, recurgandu-se inclusiv
la fotografii aeriene.
Punctul din care se fotografiaza sau punctul de statie, precum si conditiile de
iluminare (naturala sau artificiala) trebuie sa asigure redarea cat mai clara si corecta a ansamblului
locului faptei si a punctelor de orientare.
b).- Fotografia schita
Fotografia schita este destinata redarii in exclusivitate a intregului loc al faptei cu tot
ce are el mai caracteristic.[5]
De exemplu in cazul unei infractiuni de omor, fotografia schita va reda imaginea
cadavrului si a obiectelor din jurul acestuia iar in cazul infractiunii de furt din locuinta se va fixa
interiorul camerei si locurile de unde au fost sustrase bunurile.
Acest gen de fotografie se executa de la o distanta care sa permita incadrarea
intregului loc al faptei.
In cazul incaperilor mici fotografiile trebuie executate de la o inaltime cat mai mare
poosibila, alegandu-se cu grija locul de unde se executa fotografia, pentru ca obiectele mari sa nu le
acopere pe cele mai mici iar sursa de lumina sa fie cat mai buna si uniforma.
Fotografia schita poate fi:
1.-fotografia schita unitara;
2.-fotografia schita panoramica;
-liniara
-circulara
3.-fotografia schita pe sectoare;
4.-fotografia schita incrucisata;
5.-fotografia obiectelor principale
6.-fotografia de detaliu;
1. -Fotografia schita de pe pozitii contrare
Acest procedeu de executare a fotografiei, se executa fixand aparatul la una din
extremitatile spatiului ce urmeaza a se fotografia, dupa care se va executa inca o imagine de pe
pozitie contrara primei, astfel ca trebuie avut in vedere ca obiectele sa nu se acopere unele pe altele.
Inaltimea de la care se vor executa fotografiile,este bine sa fie de 1,50-1,70 m de la
sol, aceasta fiind inaltimea medie sub care vad majoritatea oamenilor si din perspectiva careia este
obisnuit ochiul nostru sa vada lucrurile.
Prin executarea acestor fotografii de pe pozitii contrare, vor fi cuprinse in cele doua
imagini toate obiectele (inclusiv cele din 'zona oarba' la prima fotografie).
Se va reusi astfel pe cele doua fotografii sa se cuprinda intreg spatiul, partea centrala
aparand in ambele imagini, vazuta insa sub unghiuri diametral opuse.

2.-Fotografia schita de pe pozitii incrucisate


Acest gen de fotografie se executa cand nici pe cele doua fotografii de pe pozitii
contrare nu s-a reusit a se imprima intreg spatiul necesar.
Procedeul se numeste astfel, pentru ca fotografierea se efectueaza pe directii opuse
(incrucisate), de regula, din cele patru puncte cardinale (vest, est, nord, sud).
Procedeul se aplica in situatia in care subiectul de fotografiat (locul faptei, obiectele
principale, urmele) prezinta importanta juridica si trebuie privit din mai multe parti.
Aparatul fotografic va fi orientat spre si perpendicular pe fiecare din partea
subiectului ce nu intereseaza. Incadrarea celor patru imagini se va face in asa fel incat o portiune din
imaginea anterioara sa se vada si pe fotografia executata din coltul vecin.
Fotografierea se executa concentric, deplasandu-se in jurul locului faptei sau
subiectului care se fotografiaza.
3. Fotografia schita unitara
Prin acest procedeu se urmareste cuprinderea intregului loc al faptei intr-un singur
cadru.
Important este insa, alegerea punctului de statie si a obiectivului cu distanta focala
convenabila surprinderii totalitatii sau marii majoritati a elementelor caracteristice si in special a
obiectelor principale.
4. Fotografia schita panoramica
Apreciata de unii autori ca o varianta a fotografiei de orientare, este in fond o
alternativa la reducerea unitara a locului faptei, in ipoteza in care aceasta ocupa o suprafata mare,
imposibil de redat intr-o singura fotografie, chiar folosindu-se un obiectiv superangular, intru-cat nu
vor aparea in imagine toate detaliile ce pot prezenta interes in clarificarea cauzei.
Fotografia panoramica se poate realiza prin doua tehnici:
-liniara -unde aparatul se deplaseaza paralel cu locul faptei,distanta dintre doua
puncte de statie stabilindu-se in functie de unghiul de poza.
-circulara -unde apartul situat intr-un punct de statie central va fi rotit in jurul axei.
Fotografia obiectelor principale, a urmelor, a cadavrelor.
Prin obiecte principale in cazul unei infractiuni, se inteleg obiectele care au ajutat la
comiterea infractiunii, sunt produsul infractiunii ori poarta urme ale acesteia.
Din aceasta categorie putem exemplifica: corpul victimei unei omucideri, armele si
instrumentele folosite la savarsirea infractiunii, obiectele purtatoare de urme, inclusiv urmele ca
atare.[6]
Scopul executarii acestui gen de fotografii este acela de a fixa pozitia si forma
obiectului, inclusiv dispunerea lui in raport cu celelalte urme si mijloace materiale de proba existente
la fata locului.
Fotografia obiectelor principale se executa in faza statica a cercetarii la fata locului,
in asa fel incat pe fotografie sa apara toate caracteristicile lor cum ar fi: seria, numarul, gradul de
uzura, precum si aspectele de ordin criminalistic ca:deteriorari, pete de sange, urme dactiloscopice,
urme balistice etc.
Obiectul principal se fotografiaza prima data impreuna cu cele vecine, pentru
stabilirea raportului dintre ele, dupa care se va executa de aproape o fotografie a obiectului ce ne
intereseaza, pentru a scoate in evidenta toate elementele si detaliile caracteristice. Fotografierea,
pentru redarea fidela, se va face perpendicular, cu o iluminare adecvata si daca este posibil se va
aseza langa obiect o unitate de masura (rigla, centimetru, banda gradata) pentru aprecierea
dimensiunilor si distantelor precum si raportului de pozitie dintre obiecte.
Fotografierea urmelor la fata locului
Urmele in sens criminalistic sunt acele modificari materiale create in procesul
savarsirii unei fapte penale de catre faptuitor sau mijloacele folosite de catre acesta. Asa cum afirma

Edmond Locard 'este imposibil pentru un raufacator sa actioneze si mai ales sa actioneze cu
intensitatea pe care o presupune actiunea criminala, fara sa lase urme ale trecerii sale'.
In functie de natura infractiunii, la fata locului poate fi gasita o gama foarte variata de urme create in
procesul savarsirii faptei penale, atat de faptuitor, cat si de mijloacele folosite de acesta, care, de
regula, se gasesc pe o multitudine de obiecte.
Fotografierea urmelor la fata locului isi are particularitatile sale, in functie de modul
de creare a urmei sau de forma si caracteristicile obiectului creator de urme.
Astfel in
cazul fotografierii urmelor de adancime indiferent daca acestea sunt statice sau dinamice, aparatul de
fotografiat va fi plasat deasupra si in centrul urmei, in plan paralel cu planul urmei, asezand langa
urma o unitate de masura gradata (rigla, centimetru etc.).
Iluminarea in cazul urmelor de adancime, se va face cu o lumina dirijata, asezata sub
un unghi fata de planul urmei, cu atat mai mic cu cat urma are o adancime mai mica.
Prin umbra creata de aceasta lumina laterala, se contureaza si se evidentiaza chiar si
urmele cu adancime foarte mica.
In cazul urmelor cu adancime mare, dirijarea laterala a luminii trebuie astfel facuta
pentru a nu se crea umbre mari care sa acopere unele caracteristici ale sale. Pentru scoaterea in
evidenta a detaliilor din umbra, pe langa cele doua lumini laterale se va folosi si o a treia in plan
vertical, dar de o intensitate mai mica.
Diafragma cu care se lucreaza, trebuie sa fie mai mica (8, 11, 16, 22), pentru a se
asigura o mai mare claritate in profunzime.
In situatia cand urma nu poate fi ridicata de la fata locului pentru a fi fotografiata in
laborator, pentru executarea fotografiei la lumina naturala si scoaterea in evidenta a detaliilor din
umbra, dirijarea laterala a luminii se va face cu ajutorul unui ecran care poate fi o coala de hartie de
dimensiuni mari, un cearceaf alb, etc., asezat in unghiul dorit.
O atentie deosebita trebuie acordata fotografierii urmelor de adancime create de
diferite instrumente folosite la savarsirea infractiunilor.
Aceste urme, de multe ori fiind aproape invizibile cu ochiul liber, trebuie cercetate cu
ajutorul aparatelor optice de laborator :microscop, stereomicroscop, etc.
Fixarea
acestor urme, se face in functie de marime, prin macro sau microfotografiere. Microfotografierea nu
se poate executa decat in laborator.
Macrofotografierea se executa cu ajutorul inelelor prelungitoare sau cu dispozitivul
cu burduf, pentru marirea distantei focale.
Fotografierea urmelor de suprafata impune deasemeni respectarea unor reguli astfel:
-aparatul de fotografiat se fixeaza, deasupra urmei, in plan paralel cu suprafata
urmei.Daca se fotografiaza la lumina artificiala, reflectorul se va aseza in spatele aparatului de
fotografiat si deasupra lui, in asa fel ca toata suprafata urmei sa fie in mod uniform iluminata.
-in cazul cand culoarea urmei este apropiata de culoarea suportului pe care se afla, se va alege un
negativ sensibil la acea culoare, developarea facandu-se intr-un revelator de mare contrast.
Fotografia va fi executata pe hartie contrast pentru scoaterea in evidenta a urmei.
Folosirea filtrelor se utilizeaza in cazul cand urma are o alta culoare decat fondul, dar
ca intensitate sunt apropiate.
Procedeul de folosire a filtrelor este urmatorul:
-se alege un filtru de lumina care sa aibe culoarea fondului pe care se gaseste
urma.Fotografiindu-se pe un film sensibil la culoarea filtrului, pe fotografie va apare urma bine
evidentiata.
La folosirea filtrelor trebuie sa se retina urmatoarele:
-se alege filtrul de aceeasi culoare cu cea care trebuie sa fie mai
luminoasa si complementar culorii ce trebuie sa apara mai intunecata pe fotografia in alb-negru.
-se alege filmul sensibil la culoarea fuiltrului folosit cand vrem sa
intarim culoarea respectiva.
Culorile urmei si tehnica fotografierii, vor trebui descrise in procesul-verbal, intrucat
fotografia nu reda in mod ideal deosebirile intre intensitatea de nuanta gris a culorilor.

Urmele digitale si urmele palmare se fotografiaza dupa ce in prealabil au fost relevate


ca orice urma de suprafata.
Sub raport procedural, principalul mijloc de fixare a urmelor il reprezinta procesul
verbal.
Sub raport tehnic criminalistic, fixarea presupune, in primul rand, fotografierea
urmelor atat in cadrul ambiantei generale a locului faptei cat si in calitatea lor de obiecte principale,
insistandu-se asupra redarii cu claritate a detaliilor caracteristice.
Potrivit prevederilor art.131 c.prc.pen., fotografiile vor insoti procesul verbal organele
de urmarire penala si instantele dudecatoresti fiind chemate sa verifice , printre altele masura in care
afirmatiile din procesul verbal corespund cu imaginile fotografice.[7]
Cand suportul urmelor este lucios (ex.: oglinda, ava inox sau nichelata) fotografierea
lor este mai dificila, fiind obligati sa folosim o 'masca' pentru aparat.
Mascarea se
poate face cu o hartie neagra in care se taie un orificiu de marimea obiectivului aparatului de
fotografiat.
Relevarea urmei in acest caz trebuie facuta cu un praf alb, datorita fondului negru
creat de masca.
Lumina se va dirija in unghi, astfel incat sa nu fie reflectata pe suprafata lucioasa, sau
va fi dirijata in alta directie opusa urmei, incat la urma sa ajunga numai fascicolul luminos, nu direct
proiectata
In situatia cand trebuie executata fotografierea din directia capului sau picioarelor, ea
trebuie efectuata de la cea mai mare inaltime posibila, deformarile fiind astfel mai mici.
Pana la miscarea cadavrului, se vor executa si acele detalii ce ne intereseaza (plagi,
rupturi de haine etc.) sau amplasarea anumitor obiecte sau urme in raport cu cadavrul, folosind astfel
metoda fotografierii la scara.
Cadavrele dezmembrate sunt fotografiate in doua etape :
a)-in prima etapa se fotografiaza fiecare segment de corp in locul si pozitia in care se
afl
b)- in a doua etapa se fotografiaza intregul corp dupa restaurare si toaletare.
In cazul inecatilor , fotografierea cadavrului se executa prima data in apa in locul
undea fost descoperit si apoi dupa scoaterea din apa,pentru a nu apare procesul de
putrefactie,indeosebi la temperaturi ridicate.
Daca nu se poate incepe imediat cercetarea, este de preferat sa se tina cadavrul in apa
pana cand fotografierea sa devine posibila.
Este indicat ca fata cadavrului sa nu se fotografieze intr-o lumina puternica ce ar face ca anumite
detalii sa dispara.
In cazul spanzuratilor este bine a se fotografia cadavrul din cel putin patru puncte
diferite, pentru a se scoate in evidenta pozitia latului si a nodului.
Cadavrele inghetate vor fi, deasemeni, fotografiate in starea initiala, precum si dupa
dezghetarea lor la temperatura camerei.
In cazul cadavrelor cu identitate necunoscuta si a celor a caror moarte a fost supecta,
cercetarea este continuata la Institutul Medico-Legal unde se vor executa fotografii de semnalmente
dupa toaletare.
Fotografia de detaliu
In cazul obiectelor principale si a urmelor, o mare importanta o are inregistrarea
detaliilor sau caracteristicilor care le individualizeaza.
Fotografiile de detaliu sunt specifice fazei dinamice a cercetarii la fata locului, in care
este permisa deplasarea sau modificarea pozitiei obiectelor, in vederea punerii in eviudenta a
detaliilor caracteristice, a urmelor, precum si a localizarii lor pe suprafata obiectului.[8]
Aceste caracteristici se refera la: serii, denumirea fabricii producatoare, inscriptii
referitoare la tip, an de fabricatie, forma, culoare, marime, uzura si alte caracteristici din fabricatie
sau capatate pe parcurs.

Interpretarea fotografiei de detaliu se va face intr-un sens mult mai larg, intrucat ea acopera o arie
destul de cuprinzatoare de domenii care se interfereaza.
Astfel cel putin sub raport tehnic criminalistic este greu de facut o distinctie intre
fotografia de detaliu si fotografia propriuzisa a urmelor.
In procesul de executare a unei fotografii de detaliu, alegerea obiectivului si
accesoriilor este foarte importanta:
-obiectivul trebuie sa aibe caracteristici optice adecvate marimii
detaliului.
-filmul cu sensibilitate cromatica, contraste
-filtre pentru scoaterea in evidenta a detaliilor cu o culoare apropiata de
nuanta de culoare a fondului
-surse de lumina artificiala sau ecrane pentru dirijarea luminii naturale.
[9]
Datorita tehnicii avansate sunt relativ frecvente imprejurarile, in care fotografia de
detaliu se interfereaza cu macrofotografia, destinata unor mariri de pana la 10 ori.
Pentru executarea unei fotografii de detaliu, la aparat se vor monta inele intermediare,
distanta putand fi de pana la cativa centimetri.
III. METODE SI PROCEDEE APLICATE IN EXECUTAREA
FOTOGRAFIEI LA FATA LOCULUI.
A.- FOTOGRAFIA UNITARA - PROCEDEE SI TEHNICA DE LUCRU
Acest procedeu consta in efectuarea unei singure imagini a intregului subiect, fara
apierde din detaliile specifice ale acestuia.
Raportat la conditiile existente in teren, fotografia unitara poate fi realizata prin
folosirea unui obiectiv normal, superangular sau teleobiectivul, aceasta in functie de distanta la care
poate fi stabilit punctul de statie al aparatului de fotografiat. Astfel daca subiectul are dimensiuni
mari si punctul de statie este la distanta mica, se va folosi un obiectiv superangular.
Cand nu se poate efectua fotografierea de aproape se va folosi un teleobiectiv iar cand
subiectul are dimensiuni mici iar pentru incadrare trebuie sa ne apropiem sum distanta minima de
fotografiere se vor folosi obiectivul normal si inelele prelungitoare. Acest gen de fotografie se
utilizeaza in cadrul fotografiei de examinare, in cadrul perchezitiilor, reconstituirilor sau cu ocazia
cercetarii la fata locului in fotografia de orientare schita, a obiectelor principale, a urmelor etc.
In acest caz, in executarea fotografiei unitare, o atentie deosebita trebuie acordata
claritatii in profunzime, folosind astfel o diafragma cat mai mica posibil.
B. METODA FOTOGRAFIERII PANORAMICE -TEHNICA DE EXECUTARE
Acest procedeu se aplica atunci cand subiectul de fotografiat (locul faptei, obiectul
sau urma), are o lungime sau o suprafata mare.
El consta in executarea succesiva a mai multor imagini ale diferitelor portiuni ale
subiectului de fotografiat, care ulterior, fiind asamblate, redau imaginea intreaga a subiectului, dar cu
observarea multiplelor detalii ale acestuia.
Fotografierea panoramica se poate realiza prin doua tehnici :
a)-circulara;
b)-liniara.
a) - Tehnica fotografierii panoramice circulare
Fotografierea panoramica circulara se poate realiza in doua moduri:
- prin folosirea aparatului fotografic obisnuit fixat pe trepied sau din mana
- prin folosirea aparatului fotografic cu obiectiv rotativ (140-180).
In cazul folosirii aparatului fotografic obisnuit, pentru executarea unei fotografii
panoramice circulare se procedeaza astfel:
-se alege un punct de statie optim, in asa fel incat prin rotirea succesiva si in plan
orizontal a aparatului fotografic sa se cuprinda intreaga portiune de teren ce ne intereseaza;

-se fixeaza aparatul fotografic pe trepied si se stabilesc parametrii tehnici de


fotografiere (diafragma si timp de expunere);
-se asigura orizontalitatea aparatului;
-se stabileste prima imagine, se face incadrarea si se regleaza claritatea acesteia,
retinandu-se ultimul cadru (reper) limita - dreapta;
-se duce capul rotativ (turela ) trepiedului la pozitia 0;
-se declanseaza mecanismul obturator;
-se roteste aparatul fotografic pe trepied, pana ce obiectivul vizat in limita-dreapta
ajunge in limita-stanga a imaginii si se declanseaza mecanismul obturator;
-se citeste pe capul rotativ al trepiedului valoarea unghiului descris de rotirea
aparatului intre prima si a doua expunere;
-prin rotirea sub acest unghi si prin declansari se fotografiaza intreaga suprafata ce ne intereseaza.
Se recomanda ca fotografierea sa inceapa din partea stanga a suprafetei ce ne
intereseaza.
Obligatoriu este ca la fotografierea panoramica circulara, fiecare imagine sa cuprinda
si o mica portiune din imaginea anterioara.[10]
Fiind vorba de o imagine panoramica obtinuta prin asamblarea mai multor fotografii
in semitonuri, va trebui ca toate sa aiba aceeasi nuanta, altfel fotografia finala va apare tarcata.
Pentru aceasta se va acorda o atentie deosebita developarii filmului, expunerea si timpul de
developare al pozitivului. Prima imagine va servi ca etalon pentru celelalte.
b) - Tehnica fotografierii panoramice liniare.
In cazul subiectelor de lungime mare, pentru a face o incadrare corecta, fotografierea
trebuie facuta de la distanta mare, fapt ce duce la pierderea unor detalii si cuprinderea pe cliseu a
unor aspecte ce nu ne intereseaza.
In cadrul acestui procedeu, locul savarsirii infractiunii este fotografiat succesiv, pe
portiuni mai mari sau mai mici, in functie de unghiul de camp al obiectivului.
Pentru executarea fotografierii panoramice liniare se procedeaza astfel:
-se stabileste o linie imaginara paralela cu suprafata subiectului de fotografiat aflata la
o distanta optima de fotografiat;
-pe aceasta linie imaginara, se alege locul unde fotografiem (primul punct de statie) si
executam o prima declansare, avand in vedere ca obiectivul aparatului de fotografiat sa fie
perpendicular pe suprafata subiectului de fotografiat;
-apreciem lungimea suprafetei cuprinsa in prima imagine si ne deplasam cu 2/3 din
aceasta pentru a stabili al doilea punct de fotografiere.
Se va repeta aceasta operatiune pana cand se cuprinde intregul aspect al locului faptei
care ne intereseaza.
La realizarea fotografiei prin procedeul panoramic, prin cele doua tehnici se vor
respecta urmatoarele reguli:
La fotografiere
-asigurarea orizontalitatii aparatului de fotografiat;
-folosirea filmului cu aceleasi proprietati;
-sa se lucreze cu aceiasi parametri (diafragma si timp de expunere);
-fiecare imagine sa cuprinda o mica portiune din imaginea anterioara;
-developarea filmelor sa se faca in aceleasi conditii (solutii si temperatura de lucru);
La copiere
-fotografiile se realizeaza la aceeasi scara;
-hartia folosita sa aibe aceleasi proprietati;
-expunerea cu aceiasi parametri;
-developarea hartiei fotografice sa se faca in aceleasi conditii;
La intocmirea plansei fotografice
-se aleg fotografii de buna calitate, care se lipesc pe plansa fotografica in succesiunea
lor logica;

-in zonele ce apar in doua fotografii sucesive,se stabileste linia de decupare(de regula
repere liniare verticale: colt cladire, margine fereastra sau usa, stalpi, copaci etc.);
-se decupeaza din una din imaginile laturate acea parte a subiectului de fotografiat
reprezentata ca dublura (pe linia de decupare stabilita);
-se imbina (prin apropiere) cele doua fotografii si se lipesc pe verso, avand urmarind
ca imaginea astfel obtinuta sa aibe continuitate, sa nu lipseasca repere existente in campul
fotografiat;
-se repeta aceste operatii cu fiecare fotografie,pana se obtine imaginea intregului
subiect fotografiat.
C.- METODA MASURATORILOR FOTOGRAFICE
a) Fotografia la scara
b) Fotografia metrica
Tehnica executarii acestora.
In cercetarea criminalistica apare necesitatea inregistrarii dimensiunilor urmelor sau
obiectelor descoperite in campul infractiunii.
Procedeul fotografic care da posibilitatea obtinerii in marime naturala (cand subiectul
este de dimensiuni mici) sau la o anumita scara in raport cu dimensiunile subiectului fotografiat, este
fotografierea la scara.
a ) -FOTOGRAFIA LA SCARA
Prin acest procedeu se fixeaza obiectele si urmele, ale caror dimensiuni exacte sunt
necesare in timpul urmaririi penale.
Rigla gradata este un instrument cu care se pot fotografia la scara diverse urme, cum
ar fi cele plantare sau urmele instrumentelor cu care s-a comis infractiunea.
Pentru suprafetele curbate sau forme neregulate, se poate folosi centimetrul, cu fondul
mai inchis.
In situatia cand nu se dispune de un instrument precis de masurare, se poate apela la
unele obiecte cu dimensiuni constante si cunoscute, ca de exemplu: un creion nefolosit, o cutie de
chibrituri etc,care se vor fotografia impreuna cu subiectul.
Urmele de incaltaminte, se fotografiaza la scara punandu-se centimetrul in partea
laterala interioara a acesteia, la aceeasi distanta de calcai si talpa.[11]
Pentru executarea unei fotografieri de calitate, trebuiesc respectate urmatoarele
reguli:
-obiectivul aparatului fotografic sa fie perpendicular pe suprafata de fotografiat;
-instrumentul de masurat, se aseaza in acelasi plan si paralel cu una din laturile
obiectului sau urmei;
-instrumentul de masurat,sa nu aibe un fond alb,deoarece,in zona respectiva,
materialul fotosensibil se suprapune si se pierd gradatiile.
b) -FOTOGRAFIA METRICA
In procesul cercetarii la fata locului sau cu ocazia reconstituirilor si perchezitiilor,
apare necesitatea fixarii formei, dimensiunilor si pozitiilor diverselor obiecte plasate in profunzime,
in spatiul respectiv. In acest caz se foloseste tehnica fotografierii metrice.
Aceasta metoda se aplica in momentul executarii fotografierii schita si a obiectelor
principale.[12]
Pentru executarea fotografierii metrice, se utilizeaza ' banda metrica ',care este
confectionata din cauciuc sau material plastic , lata de 15- 20 cm si lunga de 8 10 m. Banda este
divizata pe lungime,in portiuni de 10 - 20 cm , sau daca folosim permanent acelasi aparat, in
diviziuni comparative distantei focale a aparatului, respectiv diviziuni ce se vor colora in alb si
negru.
Aceasta tehnica se bazeaza pe faptul ca imaginea obiectului descreste pe masura ce obiectul este
plasat mai indepartat de aparatul de fotografiat.
Metoda metrica are si unele neajunsuri ca :

- pozitia incorecta a aparatului de fotografiat duce la greseli de calcul.


- deasemeni daca la o micsorare a obiectelor , gresim cu 1 mm,inseamna ca
inmultind cu 20,vom gresi cu 2 cm.
D. FOTOGRAFIEREA PE TIMP DE NOAPTE
TEHNICA EXECUTARII
Lumina constituie un element de baza ,care determina in mare masura calitatea
fotografiei judiciare , expresivitatea si evidentierea esntialului. De aceea cand lumina naturala este
necorespunzatoare se pot folosi diverse surse de lumina , dispuse dupa un anumit plan sau
combinate , cu ecrane albe de difuzare.
O problema deosebita,ridica fotografierea pe timp de noapte a unor portiuni de teren intinse,unde
este necesara orientarea subiectului in raport cu unele obiecte inconjuratoare,considerate fixe. Pentru
obtinerea unei iluminari corespunzatoare, pot fi folosite mai multe procedee.
Daca se are la dispozitie un autovehicul si conditiile de teren, permit aceasta, poate fi
indreptat cu farurile aprinse catre subiectul de fotografiat,intr-un unghi convenabil. In acest caz ,
calcularea timpului de expunere se poate face cu un exponometru.
Lumina farurilor,poate fi completata si cu alte surse de lumina aflate in dotarea
autolaboratorului ( reflectoare ) sau cu cele pe sistem acumulatori ( cobolt ).
Alt procedeu este si acela al lampii cu fulger electronic.
Cand subiectul de fotografiat este o portiune de teren intinsa,aparatul se fixeaza pe
trepied,intr-un punct de statie ales,timpul de expunere se pune la ' T ' si diafragma la
5,6 sau 8. Se deschid si se blocheaza in aceasta pozitie perdelutele obturatoare si se declanseaza
lampa electronica din mai multe puncte diferite,dupa care obturatorul se inchide.
Pentru distante mici,se poate folosi lumina mixta ( reflectoare, proiectoare plus lampa
electronica ), pentru eliminarea umbrelor.
O mare atentie trebuie acordata fotografierii urmelor. De exemplu,daca trebuie
fotografiata o urma de incaltaminte formata din plinuri si goluri,se dirijeaza sursa de lumina din
lateral sum un unghi stabilit, in functie de adancimea dintre goluri. Cu cat diferenta de nivel dintre
goluri si plinuri este mai mare , cu atat va creste si unghiul de iluminare.
E. METODA FOTOGRAFIERII STEREOSCOPICE
TEHNICA DE LUCRU
Fotografia stereoscopica se realizeaza cu ajutorul unor aparate fotografice si
dispozitive, care permit inregistrarea subiectului concomitent,prin doua obiective -- cu distanta de
60 -- 65 mm intre axele lor optice -- ceea ce asigura si perceperea celei de-a treia dimensiuni si
anume profunzimea.
Cu aceste aparate se obtin perechi de imagini ale aceluiasi subiect,imagini care privite
prin dispozitive speciale dau senzatia naturala a vederii in spatiu.
Exista deasemeni,dispozitive adaptabile la obiectivul unui aparat obisnuit, cu ajutorul
carora se pot realiza doua imagini pe un singur cliseu fotografic (adaptoare stereoscopice ).
Pentru executarea simultana a celor doua imagini,se folosesc aparate de constructie
speciala,formate din doua aparate gemene sau aparatele EXACTA pentru care au fost construite
special adaptoare stereo cu baza stereosopica de 65 mm pentru fotografia normala si cu baza
stereoscopica de 12 mm pentru macrofotografie.
Imaginile sterefotografice, pot fi privite cu ajutorul unui stereoscop sau daca sunt
diapozitivate pot fi proiectate pe ecran.
F. FOTOGRAMETRIA
Fotogrametria se ocupa cu reconstituirea si masurarea formei si pozitiei unui obiect
sau fenomen in spatiu si in timp pe baza imaginilor fotografice ale acestuia.13
Aceste imagini fotografice realizate in scopul reconstituirii si masurarii formei sau
pozitiei obiectelor ori fenomenelor in spatiu, se numesc fotograme si se realizeaza cu ajutorul
camerelor fotografice.

In cazul fotogrametriei, masuratorile nu se executa pe obiectul propriuzis,ci pe


imaginile fotografice ale acestuia,ceea ce implica cunoasterea legilor reprezentarii terenului pe
fotograma.
Din punct de vedere geometric,fotograma este o perspectiva centrala,la baza relatiilor
matematice dintre punctele obiectului fotografiat si imaginile acestora in planul fotogramei
stand legile perspectivei centrale.
Avantajele procedeului fotogrametriei au facut ca acesta sa-si gaseasca o larga
aplicabilitate in diferite domenii ca : pedologie,cadastru, silvicultura, geologie, arhitectura si
bineanteles in activitatea multor politii din lume,printre care si activitatea politiei romane,fapt ce a
determinat construirea de o serie de aparate de inregistrare si de restitutie.
La baza inregistrarii fotogrametrice sta principiul fotografierii stereoscopice cu
aparate speciale care au distanta dintre obiective bine determinata,in functie de scopul
urmarit. Astfel firma Wild, produce doua tipuri de aparate de inregistrare fotogrametrica
C.40 si C.120 -- la care distanta dintre obiective este de 40 si respectiv 120 cm,fiind destinate
utilizarii,primul in interior iar al doilea in exterior.
In urma realizarii simultane a celor doua clisee,dupa developare, acestea se introduc
in restitutor si se realizeaza schita obiectelor aflate in campul fotografiat,la scara bine determinata.
Acest procedeu este foarte util in activitatea de cercetare la fata locului,in examinarea
diferitelor corpuri deklicte,iar in unele situatii se utilizeaza materiale fotosensibile la infrarosu cu
ajutorul carora se pot obtine contururi ale imaginii obiectelor ce s-au aflat in anumite locuri cu circa
2 - 3 ore inainte de inregistrarea fotografica.
IV. FOTOGRAFIA RECONSTITUIRILOR, PERCHEZITIILOR SI PREZENTARII
PENTRU RECUNOASTERE .
1. FOTOGRAFIA RECONSTITUIRILOR
Reconstituirea a fost reglementata de legislatia noastra procesuala penala
din necesitatea largirii posibilitatilor de aflare a adevarului cu privire la faptele si imprejurarile
cauzei si statuarii prin lege a unui procedeu cu caracter probator folosit ffrecvent in activitatea
organelor judiciare.
Reconstituirea poate fi definita ca o activitate de procedura penala si de tactica
criminalistica, ce consta in reproducerea artificiala a imprejurarilor in care a fost savarsita
infractiunea sau orice fapt ce prezinta importanta in cauza pentru a se stabili daca fapta a avut ori
putea sa aiba loc in conditiile date.
Avandu-se in vedere scopul reconstituirii,se poate aprecia, ca prin aceasta se poate
ajunge uneori si la obtinerea de noi probe in cauza.
Reconstituirea are drept scop :
- verificarea si ilustrarea probelor administrate in cauza ;
- verificarea versiunilor elaborate pe parcursul cercetarii;
- obtinerea de noi probe.
Pentru ilustrarea demonstrativa a celor constatate de organul de urmarire penala in
cursul efectuarii unei reconstituiri,se obisnuieste ca diferitele etape -- cele mai caracteristice -- pe
langa descrierea in procesul- verbal,sa fie fixate si prin fotografiere.
Atunci cand locul reconstituirii are o intindere mare si aspectul lui trebuie fixat,acest
lucru se poate realiza in bune cinditii, dupa regulile fotografiei de orientare.
Daca
locul este restrans ca dimensiuni ori este un interior, fixarea poate fi facuta dupa regulile fotografiei
schita, cu folosirea unui aparat cu obiectiv superangular.
In executarea fotografiilor , organul judiciar va cauta sa surprinda acele secvente din care sa rezulte
ca actul a fost posibil sa se comita in conditiile de timp si spatiu date, sau ca a fost perceput in
imprejurarile mentionate. De pilda patrunderea unui adult printr-o gaura mai mica de 40 cm,

sau intrarea pe fereastra unei bucatarii aflate la etajul 10,de pe terasa blocului fara ajutorul unui
complice. 14
In concluzie , fotografia de reconstituire va reproduce atat locul faptei,cat si diferitele
secvente ale activitatii infractionale savarsite in locul respectiv sau in alt loc,socotit ca ar indeplini
conditii destul de asemanatoare.
Fotografia de reconstituire va insista asupra raportului de pozitie dintre diferitele
persoane sau obiecte si asupra raportului de miscare, imbinand aspectele statice cu cele dinamice in
vederea stabilirii exacte a relatiilor de cauzalitate intre diferitele aspecte ale intregului.
2. FOTOGRAFIA PERCHEZITIILOR
Obiectele ce contin sau poartya urme ale infractiunii,inscrisurile ori valorile care
constituie mijloace de proba in procesul penal, trebuie sa fie nu numai descoperite si cercetate de
organul de urmarire penala,dar si pastrate si fixate pana la solutionarea cauzei.
Deosebirea dintre perchezitie si ridicarea de obiecte si inscrisuri ,este urmatoarea
- la perchezitie obiectele se cauta iar la ridicarea de obiecte si inscrisuri este
cunoscut locul unde se gasesc ele , ramanand numai de ridicat de la posesor.
- la perchezitie se cauta obiecte si indicii care pot fi necunoscute,la ridicarea de
obiecte si inscrisuri se ridica numai cele cunoscute,precis determinate.
Perchezitia, portivit legii, este activitatea de urmarire penala si de tactica
criminalistica care consta in cautarea -- asupra unei persoane, la domiciliul sau ori la locul de
munca - a obiectelor,valorilor sau inscrisurilor a caror existenta sau detinere este tagaduita, in
vederea descoperirii si administrarii probelor necesare solutionarii juste a cauzelor penale.
Perchezitia este o activitate deosebit de complexa si de dificila,precum si foarte
pretentioasa, care patrunde in cele mai intime detalii ale vietii personale si familiale ale celui
perchezitionat.
Fotografia executata cu ocazia perchezitiilor se apripie,sub raport tehnic, de
fotografia executata cu ocazia cercetarii locului faptei - de orientare, schita , a obiectelor principale
si de detaliu -- raportata la tipurile de perchezitie.
Scopul fotografierii cu ocazia perchezitiilor, este de a ilustra mai fidel rezultatele
acesteia, fixarea particularitatilor si a locului in concordanta cu cele consemnate in procesul- verbal
de perchezitie.
In cazul unei perchezitii domiciliare , daca obiectul a fost descoperit intr- o
ascunzatoare creata intr- un dulap, se fotografiaza aspectul general al camerei cu situarea dulapului,
apoi ascunzatoarea din dulap cu obiectele din interior, mecanismul de asigurare, modul de
camuflare ( cand sunt ascunse ) si apoi obiectele propriuzise - putandu- se executa, daca este necesar
si o fotografie de detaliu.
3. FOTOGRAFIA PREZENTARII PENTRU RECUNOASTERE
Prezentarea pentru recunoastere este o activitate de tactica criminalistica,desfasurata
in scopul identificarii persoanelor,cadavrelor, lucrurilor sau animalelor care au legatura cu cauza, cu
ajutorul persoanei ce le- a perceput anterior si a retinut in memorie semnalmentele, trasaturile
exterioare ale persoanelor ori caracteristicile obiectelor si animalelor.
Ea consta in prezentarea unei persoane , o alta persoana, cadavrul unei persoane, un
lucru sau animal pe care le- a vazut anterior pentru a stabili daca le recyunoaste.
Prezentarea pentru recunoastere este o forma de realizare concreta a identificarii,
constituind totodata o metoda de verificare a probelor administrate in cauza ori a versiunilor
elaborate pe parcursul urmaririi penale privind identificarea persoanelor , cadavrelor, lucrurilor si
animalelor.
Fixarea prin fotografiere a acestei activitati este deosebit de utila pentru evidenta sa probatorie, in
special in cazul recunoasterii de persoane si obiecte practicata frecvent de organele de urmarire
penala.

Executarea fotografierii in acest caz comporta mai multe particularitati. Astfel o


prima fotografiere se va face grupului constituit,persoanele sau obiectele avand un semn de
identificare ( in cazul asemanarii intre ele) prin numere, aceasta facandu-se de obicei de la stanga la
dreapta, dar in ordine cronologica.
O a doua fotografiere se va executa in momentul recunoasterii prin indicarea cu mana
a persoanei sau obiectului. In cazul unui grup de persoane mai mare sau obiecte mai multe, se va
executa o fotografiere mai de aproape a persoanei care a recunoscut si cea care a fost recunoscuta
ori obiectul recunoscut,deci se vor executa fotografii unitare si de detaliu.
V. CONCLUZII
Criminalistica a reprezentat una dintre primele stiinte moderne de granita, oferind
justitiei instrumentele desprinse din universalitatea cunostintelor, fundamentate pe noile
descoperiri stiintifice, apte sa contribuie mai eficient la descoperirea crimei si criminalului.
Criminalistica a fost recunoscuta ca una dintre principalele stiinte ale procesului
judiciar, intrucat serveste la determinarea materialitatii faptelor penale, la dovedirea infractiunii si la
stabilirea vinovatiei infractorului,identificat prin aceleasi procedee criminalistice .
Dintre numeroasele si variatele metode si mijloace tehnico-stiintifice,folosite la
fixarea , ridicarea si examinarea criminalistica operativa si de laborator a urmelor, un rol deosebit
revine fotografiei judiciare operative.
Rolul deosebit al fotografiei judiciare-operative, este materializat prin activitatea
organelor judiciare.
Rolul fotografiei in activitatea organelor judiciare este astazi unanim recunoscut,
marea majoritate a autorilor de specialitate si a practicienilor, fiind de acord ca ' fotografia sta la
baza majoritatii activitatilor specifice criminalisticii ', indiferent daca acestea se desfasoara pe teren
sau in laborator. Si tot in acelasi sens se sustine ca ea reprezinta ' un ajutor indispensabil organelor
de ancheta '
Fotografia judiciara reprezinta totalitatea tehnicilor fotografice adaptate la nevoile
specifice ale unor activitati din cadrul procesului penal.
O alta calitate a fotografiei judiciare este aceea de ' influenta psihologica ' pe care o
poate avea asupra invinuitului sau inculpatului dar si asupra organelor de judecata. Referitor la
aceasta R.A.Reiss afirma ca ' un raport ,oricat de documentat, nu va putea reda niciodata oroarea
unui asasinat , ca o fotografie '
Importanta fotografiei judiciare rezulta din faptul ca :
- serveste ca mijloc tehnic de fixare a tabloului general al locului savarsirii
infractiunii, precum si a obiectelor si urmelor cu valoare probatorie.
- are rol ilustrativ si demonstrativ,completand continutul probatoriu al procesului
verbal, raportului de constatare tehnico-stiintifica ori expertizei;
- inregistreaza unele aspecte si stari de fapt, care datorita unor imprejurari
subiective,dimensiunilor si asezarii lor aparent neansemnate, nu au fost percepute si apreciate
corespunzator de persoanele care au desfasurat activitatea de urmarire penala;
- comparativ cu alte mijloace de fixare, fotografia judiciara prezinta unele avantaje cum sunt :
- obiectivitatea redarii imaginii;
- rapiditatea inregistrarii pozitiei si caracteristicilor obiectelor si urmelor cu relevanta juridica , in
special a acelora care prezinta pericol de alterare sau disparitie imediata;
- exactitatea redarii diferitelor detalii caracteristice ale locului faptei, obiectelor si urmelor ce
intereseaza cauza penala.
Astfel, fotografia judiciara este folosita pentru retinerea imaginilor de relevanta
judiciara, cu ocazia efectuarii unor activitati de urmarire penala cum ar fi : cercetarea la fata
locului a infractiunilor comise , perchezitii domiciliare, prezentarea pentru recunoastrerea de obiecte
sau persoane, reconstituirea faptei comise, constatarea tehnico-stiintifica si expertiza.

B I B L I O G R A F I E :
1. Alexandrescu P., Petculescu A., Popescu I. -- ' Tehnica fotofilmarii si aparatura de filmare
',Editura
didactica si pedagogica , Bucuresti 1970.
2. Alexandru Dicu
- ' Manualul fotografului amator ' ,Editura stiintifica,
Bucuresti, 1961.
3. Camil Suciu
- ' Criminalistica ',Editura didactica si pedagigica,
Bucuresti 1972.
4. Colectiv
- ' Tratat de tactica criminalistica ',Editura ' Carpati ',
Bucuresti 1992.
5. Colectiv
- ' Tratat practic de criminalistica ' vol.1,Editura
Ministerului de Interne,Institutul de Criminalistica,Bucuresti,1976.
6. Colectiv
- ' Curs de tehnica criminalistica ',Editura Academia
de
Politie ' Alexandru I.Cuza',Catedra de criminalistica ,
Bucuresti 1983.
7. Colectiv
- ' Fotografia judiciara ',Editura Ministerului de Interne,
Bucuresti 1992.
8. Emilian Stancu
- 'Criminalistica ',Editura Universitara din
BucurestiFacultatea de Drept, Bucuresti 1981.
9. Emilian Stancu
- ' Investigarea stiintifica a infractiunilor',Ed.Univeristatea
din Bucuresti- Facultatea de Drept,Bucuresti 1986.
10. Emilian Stancu
- ' Stiinta investigarii infractiunilor ',Ed.Universitatea din
Bucuresti,Facultatea de Drept,Bucuresti 1992.
11. Emilian Stancu
- 'Criminalistica ',Ed.Didactica si pedagogica,
R.A. Bucuresti 1994.
12. Eugen Iasovici
- ' Maiestria in fotografie ',Ed. tehnica,Bucuresti 1977.
13. Helmut Staph
- 'Practica fotografica ', Ed.tehnica -- Bucuresti 1958.
14 .Iuliu Pogany
- 'Fotografia de la teorie la practica ',Ed.stiintifica
si
pedagogica , Bucuresti 1987.
15. Pierre Montel
- ' Totul despre fotografie ' , Paris 1972.

[1] EMILIAN STANCU - 'Criminalistica' editia l981 - pag.64.


[2] P.F.CECCALDI, La criminalistique, Presse Universitaires de France,Paris 1962 p.18-19.
[3] EMILIAN STANCU -Criminalistica - editia 1981,p.87
[4] EMILIAN STANCU - Criminalistica 1994 -p.12
[5] CAMIL SUCIU - op. cit.,p.57
[6] EMILIAN STANCU - Criminalistica -1994, p.126-127
[7] EMILIAN STANCU - Criminalistica 1981, p.159
[8] EMILIAN STANCU - Criminalistica 1994, p.127
[9] EMILIAN STANCU - Criminalistica - 1994, p.128
[10] CAMIL SUCIU - Op. cit., p.59
[11] EMILIAN STANCU - Criminalistica - 1994, p. 115
[12] EMILIAN STANCU - Criminalistica - 1981, p.116.