DESCANTEC DE PLAMADIREA INIMII

A plecat strigoaica
Din casa in casa,
Din cos in cos,
Si-a gasit
Toate casele-ncuiate,
Toate usile astupate,
Numai la (numele)
Casa descuiata,
Usa destupata,
Cosul desfundat.
n casa cum intra,
La (numele) alerga,
Inima-i fura,
Oasele-i zdrobi,
Sangele-i sorbi.
Maica Precesta
Dupa strigoaica se lua.
- Maicelor,
mparateselor,
Sa dati lui (numele) inima la loc,
Oasele la loc,
Iar (numele) sa ramaie curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca roua din camp,
Ca sortul Maicei Precesta.

DESCANTEC DE CEASUL RAU

Ceas rau cu pocitura,

Ceas rau cu sagetatura,
Ceas rau cu spaima,
Ceas rau de cu seara,
Ceas rau de la miezu-noptii,
Ceas rau de cu ziua,
Sa te ducu pe munti,
Pe sub munti,
C-acolo-s a tale curti!
C-acolo-s mese asternute
Si pahare umplute
Si scaune asternute,
Pentru tine gatite!
Acolo sa traiesti,
Acolo sa vecuiesti,
De (numele) sa nu gandesti.

DESCANTEC DE JUNGHI

Stai junghi, nu junghie!

Ca ma duc la arat si la samanat.
Stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da!
Stai, ca ma duc la cules si ma duc la topit,
Stai, junghiule, stai,
Ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da!
Ma duc la scos din balta si la intins, la uscat,
Stai, junghiule, stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da!
Stai, junghi, ca ma duc la batalaet si la melitat, si la periet.
Stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da!
Si ma duc la tors, la jaghiet si la depanat,
Stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da.
Stai, junghi de junghiet, ca ma apuc de urzit,
Stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da!
Stai ca ma apuc de nividit si de tesut,
Stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da!
Panza am gatit si camesa am croit.
Camesa o am purtat si peteci in gunoi o am aruncat.
Cum nu s-a ales nimic din camesa,
Asa sa nu se aleaga nimic din junghi!
Apoi se innoada in apa noua cioturi descantand:
La fantana rasadita
Este-o fata despletita
Cu-n ochi de apa
Si cu unul de foc.
Ochiul cel de apa
Strange pe cel de foc.
Descintec de sanatate
Descantecul se face intr-o sambata dimineata.
Te trezesti devreme, inaintea zorilor, aduci apa neinceputa intr-o oala de lut si muind in ea un
buchetel de busuioc sfintit stropesti in jurul tau. Stropesti si faci semnul crucii spre rasarit si
apus, spe miaza noapte si miaza zi, rostind:
Boli necurate, boli spurcate
Mergeti in pustietate
La mine sa nu veniti
Sa nu va lipiti
De capul meu
De trupul meu
De de sufletul meu
Mergeti in loc departat
In pustiul fara viata
In pustiul cel de foc
In pustiul cel de gheata!

Iti faci cruce spre rasarit si spui:

Maicii Donului m-am rugat
Maica Domnului m-a ascultat
Bolile le-a adunat
Departe le-a aruncat
Bolile s-au vindecat
Si am ramas
Frumos si sanatos
Curat si luminat
La trup
La cap
Si la suflet
Ca de Maica Domnului lasat!
Iesi in prag si te stropesti pe tot trupul, pe fata, pe cap, zicand:
Cum straluceste soarele in zori
Asa sa straluceasca
Trupul meu
Capul meu
Sufletul meu
De curatenie si de sanatate!
Cum nu poti trece cu piciorul marile
Asa sa nu poata patrunde bolile
In casa mea
In trupul meu
In capul meu
In sufletul meu!
Apa ramasa o arunci dincolo de prag in batatura sau peste balcon daca stai la bloc. Descantecul il
repeti la inceputul fiecarui anotimp. El asigura mobilizarea fortelor subconstientului pentru
pastrarea sanatatii corpului, mintii si sufletului omului respectiv.
Descintec de zburator
Zburatorul era in mitologia populara o fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau, care
chinuieste noaptea, in somn, fetele nemaritate si femeile maritate de curand. n literatura
romantica, termenul "zburator" este o personificare a dorului de barbatul iubit, a
dragostei intense fata de fiinta iubita. Se considera ca "zburatorul" este un barbat care,in
timpul vietii a fost respins de o femeie, iar acesta vine dupa moarte sa chinuie femeile de pe
Pamant, dar mai ales, pe cea care l-a refuzat (daca aceasta mai este in viata). Este
considerat simbolul iubirii neimpartasite.
Se ia apa neinceputa si se toarna intr-o caldare. Se iau apoi 9 feluri de plante si se pun in
caldare spunand:
Avrameasa,
Cristineasa,
Leustean
Si odolean,

Matraguna,
Sange de noua frati,
Iarba ciutei
Si Muma-Padurii,
Cum se sparge targul
Asa sa se sparga faptul,
Si lipitura
Si zburatorul.
Cum se raspandesc raspantiile,
Asa sa se raspandeasca vrajile,
Si lipitura
Si zburatorul.
Se pune apoi caldarea la fiert si se face o fiertura care se toarna in apa de scaldat, in care se
scalda femeia victima, "cam pe timpul cand se sparge targul". Dupa ce se scalda apa este
aruncata intr-o raspantie cu o oala noua in trei zile, repetand cuvintele de mai sus.
DESCANTEC PENTRU DEZLEGARE DE URAT

Pentru a incepe acest descantec avem nevoie de urmatoarele:

- un vas care se umple cu apa imediat dupa miezul noptii;
- busuioc care se pune in apa;
- un cutit care trebuie sa se tina cu varful in jos
Avand toate acestea pregatite se poate incepe sa se spuna descantecul. Acesta se
spune de trei ori si in tot acest timp se bate ritmul versurilor cu cutitul in vasul
cu apa.
Tu, cutite de furat,
De mester mare lucrat,
Nicio slujba nu ti-am dat.
Dar acum sa te gatesti,
Tu prin lume sa pornesti,
Iar legatura facuta,
Tu o tai, ea sa se rupa
Si (numele) sa ramana
Cea mai frumoasa si buna
Cine a facut de urat
Sa-i ramana nodu-n gat.
Cine a dres si a legat
Sa mearga la spanzurat.
Tu, cutite de furat,
De mester mare lucrat,
Nicio slujba nu ti-am dat.
Dar acum sa te gatesti,
Tu prin lume sa pornesti,
Pe dusmani sa-i gasesti,
Si pe loc sa-i casapesti
Iar (numele) sa ramana

Ca o ploaie de lumina,
Ca un curcubeu in soare,
Sa ramana ca o floare.
La sfarsit, cu apa din vas se spala pe corp si se stropeste prin casa.
DESCANTEC DE PLAMADIREA INIMII

A plecat strigoaica
Din casa in casa,
Din cos in cos,
Si-a gasit
Toate casele-ncuiate,
Toate usile astupate,
Numai la (numele)
Casa descuiata,
Usa destupata,
Cosul desfundat.
n casa cum intra,
La (numele) alerga,
Inima-i fura,
Oasele-i zdrobi,
Sangele-i sorbi.
Maica Precesta
Dupa strigoaica se lua.
- Maicelor,
mparateselor,
Sa dati lui (numele) inima la loc,
Oasele la loc,
Iar (numele) sa ramaie curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca roua din camp,
Ca sortul Maicei Precesta.
DESCANTECE DE STRIGOI

n mitologia romaneasca, strigoii sunt spiritele rele ale mortilor, iesite din morminte
in timpul noptii.
Se iau trei fire de busuioc si un ou ouat de o gaina neagra intr-o sambata pe la
asfintitul soarelui si se descanta la capul bolnavului de trei ori in trei zile succesive,
soptindu-i-se:
I
Un om mare, rosu,
Lua secure mare rosie,
njuga doi boi mari rosii
La carul rosu,
Jugul rosu,
Protapul rosu,
Roatele rosii,

Inima rosie,
Roatele rosii,
Lisitele rosii,
Osiile rosii,
Toate rosii,
Si plecara in padurea cea mare, rosie,
Sa taie un copac mare rosu,
Si sparse copacul mare rosu,
Si facu stobori mari rosii,
Si il puse in carul mare rosu,
Si injuga boii mari rosii
La carul mare rosu
Si facu un obor mare rosu
Si pleca la casa mare rosie
Si inchise vitei mari rosii
Si mulse vacile mari rosii
n galeata mare rosie,
Si pleca la targul mare rosu
Cu laptele rosu
Si striga in targul rosu:
Lapte rosu!
Moroii,
Strigoii,
Deochetorii,
Ramnitorii,
Moroaicele,
Strigoaicele,
Deochetoarele,
Ramnitoarele
Navalira.
Care cum lapte din targ luara,
Inima,
Ficatii,
Le plesnira,
(numele) ramase
Curat,
Luminat,
Ca steaua in cer,
Ca roua in camp,
Ca maica-sa ce l-a facut.
II
Luatu-s-au strigele
Si scorpiile,
Sambata dimineata,
Pe carare rourata,
Pe carare necalcata,
Iniutate
Si-nfocate,
Cu cutite
Ascutite,

Sa ia de la vaci hrana
Si mana.
Nime-n lume nu le vede,
Nime-n lume nu le-aude,
Numai Maica Domnului
Ce sta-n turnul cerului,
Numai ea ca le-a vazut,
Numai ea le-a auzit.
Cerga alba a intins,
Calea lor ca le-a aprins,
Si din gura ca le-a zis:
- Unde mergeti,
Si-ncotro va duceti?
Voi strigelor,
Voi scorpiilor,
Iniutate
Si-nfocate,
Cu cutite
Ascutite?
- Noi mergem
Sa luam,
De-a vaci hrana
Si mana,
Si sa le lasam numai zerul
Sa nu le piara vitelul.
- Voi strigelor
Si scorpiilor,
napoi va intoarceti
Si-n mare sa va duceti.
Duceti-va voi in mare
C-acolo-i un peste mare,
De acela sa va apucati
Si aceluia sa-i luati
Hrana
Si mana.
Sambata des-dimineata,
S-au luat vacile,
Pe carare rourata,
Pe carare necalcata,
Suparate si scarbite
C-au fost de strigi pangarite.
Nime-n lume nu le vede,
Nime-n lume nu le aude,
Numai Maica Domnului
Sade-n turnul cerului,
Si ea cum mi le-a vazut,
Din gura ca le-a vorbit:
- Unde mergeti vacilor,
Suparate si scarbite?
- Mergem dupa hrana
Si dupa mana,
Ca strigile

Si scorpiile
Ne-au luat hrana
Si mana
Cea-ndulcita
Si zaharita,
Ce ne-a fost de la Dumnezeu daruita,
Si ne-au lasat numai zerul,
Sa nu ne piara vitelul.
Maica Precista a raspuns,
Si din gura asa le-a zis:
- nturnati-va voi
napoi,
Ca eu hrana
Si mana
Din toate partile voi lua
Si voua voi da.
De-a fi-n codru ratacita,
De-a fi-n cornul gardului oprita,
De-a fi-n cuptoarele strigelor bagata,
De-a fi-n oalele strigelor turnata,
De-a fi-n legaturile lor legata,
Eu din toate partile voi lua,
Si voua voi da,
Si voi pune-o-n coarne,
Din coarne-n piele,
Din piele-n vine,
Din vine-n tate
Si din tate-n donita.
DESCANTEC DE DRAGOSTE 2

Se descanta la gura cuptorului, la foc, in trei marti seara, cu trei smicele de alun,
invalind focul.
Foc, focusorul meu,
Eu te-oi invali,
Tu nu te invali,
Eu voi dormi,
Tu nu dormi,
Eu voi somna,
Tu nu somna,
Eu voi visa,
Tu nu visa,
Sa te faci laur, balaur,
Cu solzii de aur,
Sa te duci la ursitorul meu,
Sa-l impungi, sa-l strapungi,
Cu noua cozi intorcatoare,
Cu noua picioare imblatoare,
Cu noua impungatoare

Si sa mi-la duci:
Prin paduri fara sine,
Prin oras fara rusine,
Cu gura cascata,
Cu limba dabalazata.
DESCANTEC DE DRAGOSTE 3

Se pune miere si sare pe un vatrai, apoi se baga vatraiul pe o vatra incinsa rostind:
Tu, sare mare,
Tu, miere mare,
Eu te incinz,
Te aprinz,
Tu sa te incinzi,
Sa te aprinzi,
Cum te incinzi,
Cum te aprinzi,
Asa sa se-ncinga
Asa sa se-aprinda
(numele) de chipul meu,
De trupul meu.
Sa nu-i dai stare a sta,
Sa-l incinzi,
Sa-l aprinzi,
De chipul meu,
De trupul meu,
Cum se incinge
Vatra de foc,
Focul de vatra,
Asa sa se-ncinga
Inima-n (numele)
De chipul meu,
De trupul meu,
Cum plesneste sarea,
Cum se-ncinge mierea,
Asa sa se-ncinga
Asa sa se aprinza
Asa sa plesneasca,
Sa nu se staveasca
Inima-n (numele)
De chipul meu,
De trupul meu,
Nici in lung,
Nici in lat,
Nici la noi in sat,
Sa nu-i stare a sta,
Nici mancare a manca,
Nici hodin-a hodini,
Nici somn a durmi,
Pana la mine a veni.

TRIUNGHIUL BERMUDELOR
FENOMENE STRANII
Triunghiul Bemudelor reprezinta spatiul marin, de forma triunghiulara, situat
in Oceanul Atlantic, cuprins intre Insulele Bermude, Puerto Rico si Peninsula
Florida. Denumit si Triunghiul Diavolului, acesta a devenit un subiect de mare
interes incepand cu secolul a XIX-lea. La acea vreme, marinarii se temeau de
aceasta zona, despre care se povesteste ca "inghitise" numeroase vase. Din
punct de vedere geografic Triunghiul Bermudelor are cele trei varfuri situate
in insulele Bermudelor, Miami (Florida) si respectiv Puerto Rico. Aria
triunghiului masoara aproximativ 1,2 milioane de kilometri patrati.
Referindu-se la aceasta regiune oamenii obisnuiesc sa folosesca diferite
denumiri printre care si: Zona Crepusculara, Pragul Iadului, Depozitul celor
Pierduti sau Zona Deocheata. Sa fie oare vorba despre un fenomen natural
inspaimantator, o exagerare mediatica a unor fapte obisnuite, o interventie a
extraterestrilor, cristale reziduale din Atlantida sau o ruptura in dimensiunea
spatiu-timp? Tocmai diversitatea explicatiilor este cea care suscita curiozitatea
si mentine interesul viu.
Cel care a semnalat pentru prima data existenta unor fenomene neobisnuite in
regiune a fost chiar Cristofor Columb. El a notat in jurnalul personal ca in
timpul expeditiei din anul 1492 busola a luat-o razna si el si membrii
echipajului au vazut lumini ciudate pe cer, o flacara orbitoare care s-a
prabusit in ocean. Aceste fenomene au fost ulterior explicate pe baza
informatiilor din jurnal: focul ciudat ar fi fost un meteorit iar enigma
inexactitatii busolei constand de fapt in discrepanta dintre nordul geografic si
nordul magnetic. Busola nu indica nordul adevart ci pe cel magnetic, aflat la
multi kilometri de cel real, iar indicatiile busolei se schimba in timpul
calatoriei., lucruri pe care Columb nu le stia pe atunci. Se poate raspunde insa
pe buna dreptate ca nu era pentru prima data cand Columb folosea o busola,
chiar si necunoscand diferenta dintre nordul magnetic si cel real, insa era
pentru prima data cand il surprindeau indicatiile ei.
Cu toate ca intre timp au mai fost semnalate si alte cazuri ciudate, legenda s-a
consolidat cu adevarat abia in anul 1945, cand dimensiunile dezastrului au fost
mult prea mari pentru a mai putea fi neglijat sau ascuns in spatele unor
povesti cu strigoi. In acest an cinci bombardiere TBM Avenger se pregateau
pentru o misiune importanta, cunoscuta sub denumirea de Zborul 19.
Escadrila era condusa de Charles Taylor. In acea zi, la putin timp dupa ora
14:00, pe un cer curat si albastru, "Zborul 19" (cum a fost codificat) a decolat
de la baza Fort Lauderdale din Florida, pentru a efectua o patrulare de rutina,
deasupra Atlanticului, in zona arhipelagului Bahamas, dar aparatele au
disparut. Un avion de salvare, plecat de la baza din Banana River la ora 19:27
(care urma sa se intoarca la 20:30), va disparea, la randul lui, in ciudatul
triunghi. Capitanul unui vas care patrula prin zona avea sa declare ca, la ora
19:50, a vazut o explozie pe cer si ca i-sa parut ca avionul luase foc in aer,
inainte de a lovi apa si de a exploda. Eforturilor controlorilor de zbor au fost
inutile intrucat in scurt timp semnalele de radio s-au pierdut si escadrila a

disparut fara urma. In cateva ore la fata locului au aparut avioanele de

salvare, insa nu numai ca cercetarea nu s-a soldat cu niciun rezultat dar unul
dintre aceste avioane, care avea 13 oameni la bord, a disparut la randul sau. In
total 27 de oameni disparusera intr-o singura zi in blestematul loc.
Aproximativ 200 de astfel de incidente au mai fost semnalate de atunci, ele
fiind sintetizate si prezentate de scriitorul Vincent Gaddis in anul 1964 intr-un
numar al revistei de SF Argosy. Cativa ani mai tarziu, mai exact in 1970
Charles Berlitz a scris o carte carea socat intreaga lume, The Bermuda
Triangle, care a devenit un bestseller exclusiv datorita subiectului abordat.
Cartea a atras o publicitate foarte mare si implicit a starnit curiozitatea
oamenilor, acum incepand sa se vehiculeze tot mai multe teorii. Au aparut si
diferiti experti oferind explicatii total neavizate si neverificate. O astfel de
explicatie este citata de Richard Winer, cel care a realizat un film documentar
despre ciudatele fenomene. Conform acestuia, expertul sustinea ca navele si
avioanele disparute sunt inca acolo, numai ca sunt prinse intr-o alta
dimensiune formata in urma unui fenomen magnetic care cel mai probabil a
fost creat de catre extraterestri.
In anii care au urmat, misterioasele disparitii de nave si avioane au continuat,
celebrul Triunghi ale Bermudelor dobandind o reputatie tot mai funesta.
Povestirile fantastice, ca s-au adaugat legendei, mentionau faptul ca, in zona,
instrumentele de navigatie ramaneau in pana, busolele nu mai functionau,
vapoarele se scufundau in ape care fierbeau, iar avioanele explodau. Termenul
"Triunghiul Bermudelor" a aparut pentru prima oara in anul 1964, intr-un
articol publicat intr-o revista americana. Triunghiul a devenit un mit, loc de
atractie irezistibil pentru amatorii de senzatii tari. Ulterior au fost emise
numeroase si variate ipostaze, care mai de care mai bizare, mai socante sau
chiar aberante, pentru a explica aceste disparitii. Una dintre aceste explicatii
exotice afirma ca disparitiile de nave si de persoane s-ar datora "ultimilor
descendenti ai Atlantidei", acel tinut misterios disparut la randul lui, si ca
navele aeriene si maritime a fi fost de fapt "transferate" in lumea atlantilor. O
alta supozitie considera ca disparitiile se datoreaza extraterestrilor, desi
ipoteza existentei acestora si a O.Z.N-urilor nu a fost validataDe asemenea,
pornindu-se de la teoria einsteiniana despre spatiu si timp, a mai fost emisa si
ipostaza potrivit careia navele maritime, avioanele si pasagerii au fost
translatate intr-o alta dimensiune a Timpului si Spatiului, printr-un fel de falie
spatio-temporala, prin proiectarea lor intr-o lume paralela. Alti cercetatori au
incercat sa demitizeze Triunghiul si sa rezolve misterul apeland la cauze
naturale. Dupa acestia, accidentele petrecute in zona incriminata s-ar fi
petrecut din cauza unor pene mecanice, a unor erori umane sau, mai ales, a
capriciilor meteorologice. Dintre explicatiile stiintifice, aparute in diverse surse
de informare, ar fi amintit de: uraganele, vartejurile, trombele si antitrombele
marine, tornadele inverse, anomalia magnetica si fluxurile magnetice,
turbulenta atmosferica, vibratiile aerului (cunoscute sub numele de "glasul
marii" sau "glasul furtunii"), emanatiile postvulcanice de gaze etc.
Se cunoaste faptul ca perimetrul Triunghiului Bermudelor este traversat de
Gulf Stream (Curentul Golfului), cel mai mare curent marin situat in
Atlanticul de Nord, un curent puternic, cald, care genereaza o vreme foarte
dificila. Acesta transporta un volum de apa de 100 de ori mai mare decat
debitul tuturor raurilor de pe glob, luate la un loc, cu o viteza de 45-60km/h.
Ca urmare, se apreciaza ca acesta ar fi capabil sa transporte foarte repede

"resturile" unei catastrofe, ceea ce ar explica dificultatile intampinate in

gasirea resturilor epavelor. Se pune totusi intrebarea: de ce s-au produs atatea
accidente enigmatice in aceasta zona? Dupa sase ani de cercetari, geologii
americani si germani considera ca pot explica misterul unui dintre cele mai
mediatizate mistere ale lumii. Pe baza studiilor efectuate in adancul Oceanului
Pacific, la 100 de kilometri de coasta statului Oregon (S.U.A.), savantii au
ajuns la concluzia ca pe fundul intregului Ocean Planetar se afla cantitati
uriase de gaz metan amestecate cu apa. Acest amestec, extrem de inflamabil
(produs de emanatiile sedimentelor, aflate in descompunere, de pe fundul
oceanelor), se gaseste, din cauza presiunilor imense la care este supus, in stare
solida, mai exact sub forma unor blocuri de gheata. Energia inmagazinata in
acest compus ar fi de doua ori mai mare decat a oricarui tip cunoscut de
carbune, gaz natural sau petrol. Potrivit cercetarilor americani, din cauza
variatilor de temperatura ale Oceanului Atlanticgenerate de confluenta celor
doi curenti oceanici: rece, din nord, al Labradorului, si cald, din sud, al
Golfului, metanul inghetat se topeste, emisiile rezultate ducand la scaderea
densitatii apei, care nu mai poate sustine greutatea vaselor si aceste se
scufunda. Astfel spus, in acest punct de pe planeta, materia solidificata se
lichefiaza din pricina curentilor oceanici. In ceea ce priveste avioanele, gazul
metan care iese din apa le-ar provoca o "pana" sau, mai rau, o scanteie care lear aprinde. Oricat de plauzibile ar fi, aceste consideratii raman totusi ipostaze.
Se contureaza insa tot mai mult ideea manifestarii simultane, conjugate, a cel
putin catorva din fenomenele amintite, care ar oferii explicatii mult mai
pertinente asupra intamplarilor senzationale din aceasta parte a globului. Din
fericire, in ultimii ani, in special datorita unui sistem de pozitionare globala
(GPS), pilotii si navigatorii dispun de mijloace mult mai sofisticate si mai
eficiente, care au facut ca accidentele sa fie mai rare. Cu toate acestea, in
pofida precautiilor de anvergura luate, disparitiile din Triunghiul Bermudelor
continua sa aiba loc.
Explicatiile stiintifice sunt insa mult mai convingatoare. Povestea pilotului
amator Bruce Gernon, printre altele, a venit in sprijinul acestor explicatii si a
elucidat cateva probleme. In 1970 el zbura in zona Triunghiului cand a
constata aparitia unui nor ciudat. Neavand de ales a intrat in nor insa imediat
instrumentele de bord au luat-o razna si nu a mai putut fi detectat de radar.
Gernon povestea ca desi nu era furtuna, in jurul lui se desfasura un joc de
lumini albe si linii ciudate, pe masura ce inainta intr-un tunel care devenea tot
mai stramt. Salvarea lui a fost o deschizatura pe care o observase in norul din
fata. Dupa ce a reusit sa iasa a privit in urma si a observat ca tunelul se
prabusise si formase o fanta care se rotea. Insa acum avionul era in pericol de
a fi invaluit intr-un fel de ceata electronica, moment in care a reaparut pe
ecranele radarelor si controlorii de zbor l-au indrumat pe pilot care a reusit
astfel sa se salveze. Lui Gernon i s-a mai intamplat sa intalneasca ceata
electronica si cativa ani mai tarziu, cand era insotit si de sotia lui. Misterul cetii
a fost explicat pe atunci prin influenta experimentelor cu unde radio si tensiuni
inalte pe care fizicianul John Hutchison le realiza la cateva mii de kilometri, in
Vancouver. Hutchins pretindea in anul 1979 ca descoperise ceva iesit din
comun, o serie de fenomene neobisnuite care sunt cunoscute sub denumirea de
efectul Hutchins, pretinzand printre altele ca poate sa creeze in laborator
acea ciudata ceata electronica. Nu a reusit insa sa demonstreze convingator
ceea ce pretindea, poate si din cauza ca asa cum el insusi afirma, el nu lucra
intocmai ca un adevarat om de stiinta ci se baza mai mult pe intuitie.

Cei care au oferit explicatii fanteziste au pierdut din vedere specificul zonei,
care nu este deloc prietenoasa insa nu din cauza interventiei extraterestrilor
sau din cauza salasluirii copiilor Diavolului in acea zona. In Triunghiul
Bermudelor au loc unele fenomene naturale care sunt in masura sa explice
punct cu punct o mare parte din disparitii. Astfel, in regiune se produc
fenomene la scara mica, rafale, valuri uriase si diferite turbulente care insa nu
pot fi prevazute intrucat au aparitii rapide si impetuoase si dispar la fel de
repede. Acestea sunt in masura sa distruga un vas si chiar un avion. Faptul ca
desi uneori s-a intervenit chiar rapid, nu s-a mai gasit niciodata vreo urma a
existentei vaselor, de parca nu ar fi existat, se poate explica prin forta
curentului Golfului, extrem de puternic si violent, care ar putea sa indeparteze
ramasitele. S-a spus ca in multe cazuri nu se cunostea pozitia exacta a
disparutilor, deci este foarte probabil sa nu se fi cautat in zona corecta. Un
argument in defavoarea mitului ar mai fi si faptul ca in lume exista zone chiar
mai periculoase decat Triunghiul Bermudelor, unde au avut loc mai multe
disparitii, insa se pare ca in aceste cazuri imprejurarile in care au avut loc
incidentele sunt mult mai usor de acceptat. Desi in realitate nu se poate afirma
ca exista dovezi stiintifice ale existentei unui fenomen neobisnuti in acest inedit
triunghi geografic, sa nu uitam ca de multe ori, inainte ca o decoperire sa fie
demonstrata rational a fost nevoie de iluminarea si intuitia unui om. Si poate
ca uneori stiinta de laborator este depasita de ceea ce se intampla in lumea
reala, indiferent despre ce dimensiune a acesteia vorbim.

FENOMENE STRANII
Stiinta confirma minunea de la Sfantul Mormant
Serghei Mirov, un participant in cercetarea organizata in aceasta vara de catre
grupul de lucru pe teme privind semnele miraculoase al Comisiei Teologice
Sinodale, asigura ca ancheta a fost realizata de meteorologii rusi si israelieni.
Potrivit acestuia, dupa insumarea rezultatelor, expertii au concluzionat ca
ceata nu poate fi generata in aerul uscat si la o astfel de temperatura. Mirov a
mai subliniat ca "norul de binecuvantare care coboara apare numai in zona
manastirii ortodoxe. El a mai relatat ca, pe timpul slujbei (fenomenul
miraculos se intampla la sarbatoarea ortodoxa a Schimbarii la Fata), o sfera
luminoasa puternic vizibila de ceata ii inconjoara pe credinciosi, dupa care
norul apare deasupra crucii Bisericii Schimbarii la Fata, crescand in
dimensiuni si coboara peste credinciosi, acoperindu-i si inconjurandu-i in
umezeala binecuvantata datatoare de viata.

La randul sau, Pavel Florenski, academician al Academiei Ruse de Stiinte

Naturale si sef al grupului de lucru privind semnele miraculoase, a declarat ca
echipa sa a examinat aspectul Focului Sfant (Lumina Sfanta) din Biserica

Sfantului Mormant al Ierusalimului, in ajunul Pastelui, cu ajutorul unor

extrem de moderne si exacte echipamente. "Concluzia este simpla: aspectul de
foc este produs de fenomenele piezoelectrice puternice din biserica si teritoriile
adiacente, similare cu cele care au loc in timpul furtunilor, dar fara sa existe
vreo furtuna... Prin urmare, acest lucru inseamna ca evenimentul poate fi
considerat unul miraculos", asigura acesta.

Lumina Sfinta nu este facuta de oameni

Andrei Volkov, 52 de ani. Doctor in stiinte fizico-matematice, coordonatorul

laboratorului sistemelor ionice din Rusia al Institutului de Energie Atomica. A
hotarat sa desfasoare un experiment stiintific in biserica Mormintul Domnului
in Ierusalim. Volkov a presupus ca flacara Luminii Sfinte este o descarcare de
plasma (plasma substanta gazoasa puternic ionizata, ale carei proprietati
fizice sunt determinate de existenta ionilor si a electronilor in stare libera). In
acest sens, savantul a venit cu ideea unui experiment simplu, dar curajos sa
masoare radiatia electromagnetica in biserica Sfintului Mormant chiar in
momentul pogoririi Luminii Sfinte. Savantul a reglat dispozitivele: daca in
timpul pogoririi Luminii Sfinte se va inregistra un salt al campurilor
electromagnetice atunci calculatorul il va fixa. Daca flacara este doar un truc
care se joaca pentru credinciosi (o astfel de explicatie a fenomenului bantuie
pana acum nu doar printre atei, ci si printre unii teologi cu renume) atunci
niciun fel de salt nu se va produce. Timp de 6,5 ore de observare a fonului
electromagnetic in biserica, dispozitivul a fixat marirea intensitivatii radiatiei
de 2 ori exact in momentul pogoririi Luminii Sfinte. Acum este deja clar ca
Lumina Sfinta nu este facuta de oameni. Aceasta nu este o amageala, o
mistificare: urmele sale materiale pot fi masurate a spus savantul.
sursa: Esoterism

PAZITORUL PRAGULUI
FENOMENE STRANII

Este prima data in viata cand ma intalnesc cu aceasta realitate oculta. Toate
traditiile vorbesc despre ea intr-o unanimitate desavarsita. Initiatii de
odinioara aveau de parcurs un intreg "drum de luptator" inainte de a li se
permite accesul la mistere. Pazitorul Pragului pazeste comorile la intrarea
palatului fermecat: el incearca sa stea in calea scepticilor, pungasilor, a
oamenilor care n-au atins un nivel satisfacator. Dar cel care va avea curajul sal doboare va fi primit la "Popasul Preafericitilor" sau al Zanelor...
In Geneza, Heruvimul cu spada de foc le interzicea oamenilor decazuti
intrarea in paradisul terestru. Cartea Mortilor si textele vechi din Egipt
dezvolta din belsug aceste teme. In miturile grecesti, Pazitorul Pragului era
intotdeauna o fiara dintr-o specie greu de definit Meduza, Hidra, Himera,
Cainele Cerber care pazea Infernul, Sirenele... In Grecia, ca si in Egipt,
misterele nu erau dezvaluite oricui: trebuia sa cunosti consemnul! Daca
initiatul rata una dintre probele parcursului, esecul se sanctiona cu moartea.
Cel mai remarcabil dintre aceste mituri grecesti este cel al expeditiei
argonautilor. Exista o comoara: lana de aur, simbol al Cunoasterii. Nu se poate
ajunge la ea, decat omorand Balaurul care o pazeste. lason, fiul regelui din
Argos, isi aduna un echipaj de eroi greci celebri, impreuna cu care se imbarca
pe vaporul numit cum se cuvine -Nava Argo. Dupa o serie de peripetii, va
ajunge la obiectiv si, prin iscusinta vrajitoarei Medeea, va putea invinge
Balaurul. Iason va lua lana si va pleca, bine sanatos, spre Argolida (cu Medeea
la bord!). In Evul Mediu, Pazitorul Pragului este aproape intotdeauna un
Balaur - ruda cu balaurul Sfintului Gheorghe. Mitologia crestina ii atribuie un
profil diabolic, fara sa arate rolul sau util in triere.
Or, printre lecturile lui Cayce, exista una foarte, foarte misterioasa, unde el
vorbeste de fiinte care indeplinesc functia de Pazitori ai Pragului. Este vorba
de faimoasele profetii despre Egipt, unde sunt anuntate descoperirile
arheologice care vor fi curand facute pe platoul Gizeh, in sala subterana unde
dorm Arhivele Atlantidei.
Sl CAND VOR FI REGASITE ACESTE ARHIVE ?
"O camera, sau mai degraba un culoar, merge de la laba dreapta a Sfinxului
pana la aceasta intrare a Salii Arhivelor (...) Dar nu se poate intra acolo, fara a
intelege aceste mistere."
Si iata fraza semnificativa- cititi-o cu atentie:
"Pe aceasta cale nu se va trece, decat daca se intelege faptul ca nu se va
permite trecerea dincolo de aceia care au fost lasati ca pazitori, inainte de
implinirea perioadei de regenerare a lor in Munte (Piramida), sau cnd ncepe
a cincea rasa-radacina." (Lectura 5748-6)
Am dat partial acest pasaj la pagina 222 din volumul I al Universului lui Edgar
Cayce. Iata textul englez, foarte obscur: "This way will not be entered without

an understanding, for those that were left as guards may not be passed until
after o period of their regeneration in the Mount, or the fifth root-race begins."
(Lectura 5748-6)
Sa reluam analiza: The Mount (Muntele) inseamna muntele facut de mana
omului, adica Marea Piramida, pe care Cayce o numeste astfel in multe lecturi.
A cincea rasa-radacina inseamna noua rasa de oameni, cea din Era
Varsatorului, care va veni in curand (si o vedem deja profilandu-se, prin
reactiile uluitoare ale copiilor nostri). Dar inainte de sosirea acestei noi rase,
trebuie sa se petreaca multe lucruri: inversarea axei polilor si intoarcerea lui
Christos. Altfel spus, un sfarsit de secol foarte agitat si o noua constientizare.
Aceasta "noua rasa" este anuntata de toti marii clarvazatori si numai atunci se
va putea deschide Sala Arhivelor si se va intelege valoarea ei. Pana atunci este
inutil: s-a vazut cum generatii intregi de arheologi si-au rupt dintii in pietrele
din Gizeh. Cei care au fost lasati ca pazitori fac totul ca sa-i opreasca: masinile
se infunda cu nisip, ordinatoarele sunt bruiate, ultrasunetele o iau razna etc.
Atunci se descopera pe ici pe acolo, spre consolare, o nava solara sau o pisica
mumificata, dar nu este inca descoperirea secolului...
Traducand aceste lecturi, mi-am pus multe intrebari despre natura acestor
garzi. Asa cum este turnura frazei in context, e vorba de "fiinte" - ingeri sau
demoni? Aceste santinele nu sunt niste statui inerte, pentru ca sunt inca active
(ele impiedica trecerea mai departe!) si pentru ca ele vor trebui sa-si termine
cariera printr-o regenerare in maruntaiele Marii Piramide. Este vorba oare de
entitati negre, care vor trebui sa se purifice? De entitati prizoniere? Cayce le
deosebeste de Sfinxul care a fost pus acolo ca o santinela, ca un paznic (al
pragului) ("as a sentinel or guard"). Acesta este un paznic neinsufletit, vizibil
pentru toti. Dar cei despre care vorbeste el sunt mai multi (el spune: "those
that were left" cei care au fost lasati) aratand ca exista mai multe entitati,
distincte de Sfinx.
Nu simt aceste entitati ca pe niste mici spirite ale Naturii, de genul varcolaci
sau spiridusi, ci ca pe niste spirite importante, ca zanele majore, dotate cu mari
puteri, despre care am vorbit.
Ar mai exista si entitati create de om, datand dintr-o epoca in care oamenii
erau mult mai priceputi la magie, decat astazi. Aceste entitati "sunt sentinele
implacabile care pazesc, la ordin, anumite locuri sau anumite comori ascunse.
Acesti pazitori incoruptibili au fost programati la nastere ca niste masini - sa
implineasca o anumita functie. Atata timp cat mecanismul functioneaza, vor
executa ordinul primit, fara sa strecoare vreodata nici cea mai mica nuanta
personala (...). Se poate ca aceste entitati au fost create de catre un singur om
sau de un grup de persoane (...). Se cunosc cazuri cand entitatea programata
(...) isi indeplineste functia si la sute de ani dupa moartea creatorului sau.
Aceasta este adeseori cauza nenorocirilor sau accidentelor inexplicabile.
Arheologii, jefuitorii de morminte vechi, sunt uneori victime ignorante ale
acestor paznici invizibili. Si nascocitorii comorilor ascunse, fara sa stie, se
confrunta cu riscuri de temut". Aceste randuri ii apartin lui Roger de
Lafforest, care a lucrat mult asupra acestui subiect si colectioneaza marturiile.
Colaboratorul lui Roger de Lafforest, prietenul meu Louis Viel (care anima cu
brio atelierele noastre de geobiologie) este foarte atent la asemenea prezente.
Avem in Franta (ca si in Elvetia, Italia, Anglia, Belgia...) un foarte mare numar

de sanctuare vechi - pe care nu trebuie sa le mai tulburam. Blestemul vechi

impotriva violatorilor de morminte functioneaza inca in multe cazuri. n
cursul ultimei mele calatorii in Egipt m-am ferit sa vizitez anumite hipogee
(morminte subterane, n. tr.): egiptenii avand in antichitate reputatia de foarte
mari magicieni (Biblia o spune si ea). Sunt convinsa ca unele din ritualurile lor
mai lovesc inca...
Dar sa ne intoarcem la Egipt: toate la timpul lor. Daca nu s-a putut intra inca
in Sala Arhivelor, este pentru ca nu avem inca nivelul spiritual cerut.
Descoperirea nu serveste la nimic, daca nu suntem capabili s-o interpretam
corect. Materialismul vascos in care se zbat scolile arheologiei occidentale le
ofera o perspectiva limitata. (...)

INCREMENIREA ZOIEI
FENOMENE STRANII
In plina epoca comunista, un fenomen miraculos a cutremurat din temelii
intreaga Rusie: Zoia, o fata din orasul Samara, a impietrit. Nu s-a miscat, nu a
mancat si nu a baut timp de 128 de zile. O statuie incremenita, tinand in brate
icoana Sfantului Nicolae. Considerata un semn ceresc, intamplarea a intors la
credinta sute de mii de oameni.
Totul s-a petrecut in 1956, in preajma Anului nou. Locuitorii din Kuibisev
(astazi Samara) se pregateau sa intampine sarbatorile iernii, cand o veste a
cazut ca un trasnet peste oras: Zoia Karnauhova, o muncitoare de la uzina de
tevi, membra fruntasa de partid si atee convinsa, impietrise pe loc in clipa cand
luase in deradere numele Domnului. Evenimentul se petrecea la cativa ani
dupa moartea lui Stalin, intr-o perioada de prigoana cumplita, indreptata
impotriva Bisericii. Timp de 128 de zile, femeia a stat nemiscata, fara a da
semne de viata. Zvonul s-a raspandit cu repeziciune, ajungand pana la urechile
sefilor comitetului regional de partid. Kuibisev nu era un orasel oarecare, ci a
sasea localitate ca marime din Rusia, emblematica pentru faptul ca aici se
fabricau rachetele cosmice "Soiuz".

Petrecerea

In preajma sarbatorilor de iarna, Zoia Karnauhova si-a invitat prietenii la o

petrecere. Pentru ca era postul Craciunului pe stil vechi (6 ianuarie), mama sa,
femeie cu frica lui Dumnezeu, ce nu se indepartase de la cele sfinte, a rugat-o
sa amane petrecerea. Zoia nu s-a lasat insa induplecata, iar mama, intristata, a
plecat la biserica sa se roage.

In casa familiei Karnauhov, oaspetii soseau rand pe rand, cu exceptia celui mai
asteptat dintre ei: Nicolai, logodnicul Zoiei. Intr-un final, musafirii nerabdatori
au inceput petrecerea fara el, punandu-se pe baut si pe dans. Spre miezul
noptii, ametiti de alcool, cativa baieti au inceput sa o necajeasca pe Zoia, care
nu voia sa danseze, asteptandu-si, necajita, iubitul: "Uita-l! Nu va veni. Hai la
joc". "Nu va veni?", spuse Zoia amenintator. "Ei bine, atunci voi dansa cu
Sfantul Nicolae". Furioasa, se duse in odaia mamei sale unde se afla o icoana a
sfantului, o smulse de pe perete si incepu sa se invarta cu ea intr-un dans
grotesc si nelegiuit. Socati de atitudinea Zoiei, care prin nefirescul ei ii trezise
din ameteala, oaspetii au indemnat-o sa se opreasca, insa fata, ofensata de
absenta logodnicului ei, le raspunse razand: "Daca Dumnezeu exista, atunci El
ma va pedepsi!". Nu apuca bine sa isi termine vorba, cand casa fu lovita de un
traznet cumplit, insotit de un vant napraznic. Dar socul cel mare a urmat abia
cand privirile oaspetilor au descoperit-o pe Zoia stand incremenita in mijlocul
camerei. Pur si simplu impietrise. Ingroziti, au rupt-o la fuga. In urma lor, in
odaia devastata de chef, ramasese o statuie intepenita, cu icoana Sfantului
Nicolae stransa la piept.

Ambulanta a sosit in cateva minute, insa medicii nu au reusit sa o aduca pe

tanara in simtiri. Zoia traia, inima ii batea regulat, ci numai corpul ii era rece
si rigid, ca de marmura. Au incercat sa-i faca injectii, dar acele seringilor se
rupeau, ca si cum ar fi intrat in piatra. Au vrut sa o transporte la spital, pentru
a-i face mai multe investigatii, dar nu au putut sa o miste din loc: picioarele ii
erau lipite de podea. Nici macar nu au reusit sa ii scoata din maini icoana.

Parintele Vitali Kalasnikov, parohul Bisericii Sfanta Sofia din Samara, isi
aminteste cum matusa lui, Ana Pavlovna, care lucra in 1956 ca medic la
salvare, a sosit ingrozita acasa. Ea fusese cea care incercase sa-i faca injectii
Zoiei. Desi pe atunci era copil, preotul nu a uitat cat de tulburata era
doctorita: "Voi dormiti aici si tot orasul vuieste! Zoia a impietrit! De acolo vin.
Asa ceva nu am mai trait!". Cand mama Zoiei s-a intors acasa si a aflat despre
cele petrecute, si-a pierdut cunostinta si a fost dusa de urgenta la spital. Dupa
cateva zile si-a revenit si, plangand amarnic, a inceput sa se roage pentru
iertarea pacatelor fiicei sale si pentru izbavirea ei.

Semnul divin

Vestea evenimentelor din Kuibisev a facut rapid inconjurul regiunii. Sute de

oameni din toate localitatile au venit sa vada cu ochii lor "minunea". In
primele zile, casa era inconjurata permanent de multimi de oameni:
credinciosi sau gura-casca, medici, specialisti si preoti. Dar avand in vedere ca

intamplarea era considerata un semn divin si risca sa ia proportii, autoritatile

regionale au clasificat cazul ca fiind de o importanta majora. Astfel, in scurt
timp, militia a inchis accesul in zona, tot cartierul a fost impanzit de patrule
calare, iar casa Zoiei era pazita cu strasnicie de mai multi militari. Chiar si
statia de autobuz din apropiere a fost desfiintata. Oamenii au fost imprastiati
de reprezentantii autoritatilor, care sustineau hotarat ca nu exista si nici nu a
existat vreun miracol dincolo de zidurile modestei locuinte a Zoiei
Karnauhova.
Irina Dazareva, ghidul muzeului din Samara, isi aminteste ca avea in jur de 10
ani, cand s-a petrecut intamplarea cu Zoia. "In fata casei, in multimea de
oameni adunati sa vada miracolul, a aparut un inalt functionar de la
Ministerul de Interne. El a tinut un discurs in care proslavea partidul comunist
si sustinea ca Biserica si slujitorii ei aduc numai rau oamenilor, pentru ca
Dumnezeu nu exista. Omul nou va accede catre progres si glorie numai prin
comunism, nu prin minciunile preotilor. "A avut loc prima expeditie sovietica
reusita in Antarctica. Asta inseamna un adevarat miracol!"".

Insa oamenii erau mult prea inspaimantati ca asupra lor se va abate o

pedeapsa cereasca ca sa renunte atat de usor la "priveghi". Se hotarasera sa
faca cu schimbul, astfel incat zi si noapte cineva sa supravegheze casa Zoiei. O
alta martora, pensionara Anna Fedotova, povesteste cum intr-o seara,
cunoscandu-l pe unul dintre militienii care pazeau casa Zoiei, s-a apropiat de el
si l-a intrebat: "E adevarat ca Zoia e impietrita? De ce spuneti ca nu este
adevarat, din moment ce casa este supravegheata neincetat? Si de ce sunt
scanduri batute in ferestre?". Militianul i-a raspuns ca nu are voie sa
vorbeasca despre asta, ca isi poate pierde nu numai serviciul, dar si viata.
"Daca nu ma crezi, uita-te!", ii spuse apoi ingrozit. "Ce vezi este mai graitor
decat orice cuvant. Uite cum arat. Si am numai 28 de ani". Si scotandu-si
chipiul de pe cap, militianul ii arata Annei ca parul ii albise complet.

Profund miscat de cutremuratoarea suferinta a mamei Zoiei, seful militiei

locale, un oficial ceva mai omenos, ii acordase permisiunea sa ramana in
curtea casei. In genunchi, biata femeie se ruga zi si noapte. Odata cu lasarea
intunericului, din trupul incremenit al Zoiei iesea un urlet lugubru, ce ingrozea
chiar si fortele de ordine: "Mama, roaga-te! Rugati-va toti! Lumea piere in
pacat! Rugati-va!".

Pentru ca evenimentele legate de Zoia amenintau sa ia o amploare tot mai

mare, sefii de partid din regiune si din imprejurimi au fost convocati intr-o
sedinta de urgenta. Prim-secretarul de partid al orasului Kuibisev primise in
ultimele saptamani zeci de scrisori, cu cererea de a confirma sau infirma
zvonul despre tovarasa Zoia Karnauhova. "Da, a avut loc aceasta minune, atat

de rusinoasa pentru noi comunistii, conducatorii de partid... Insa nimic nu

trebuie sa rasufle, iar militia trebuie sa stinga, pe tacute, aceasta valva". Dar in
ciuda propagandei de partid si a tuturor presiunilor, oamenii au inceput sa tina
din nou posturile religioase si sa nu mai frecventeze manifestarile organizate
de autoritatile comuniste. In cele din urma, exasperati de situatia care le scapa
de sub control, autoritatile le-au ingaduit preotilor sa intervina, in speranta ca
macar ei vor rezolva problema.
128 de zile fara hrana si apa

Astfel, in preajma Pastelui, in oras a venit ieromonahul Serafim Tiapocikin, de

la Sihastria Glinsk, pentru a sfinti casa. Dupa ce a miruit-o pe Zoia, monahul a
izbutit sa scoata din mainile fetei icoana Sfantului Nicolae. Ceea ce incercasera
multi inaintea lui, unii apeland la forta, el a izbutit printr-un gest simplu si
firesc. "Acum va trebui sa asteptam sa se arate semnele divine din Ziua Sfanta
(adica de Pasti). Daca acestea nu vor aparea, inseamna ca sfarsitul lumii nu
este departe!"
Ulterior, comunistii i-au cerut sa nege implicarea in "cazul Zoia" si sa infirme
orice fel de minune, insa ieromonahul Serafim a refuzat cererea. Astfel ca
autoritatile sovietice i-au fabricat un dosar penal de sodomie si l-au trimis intrun lagar de reeducare.
Dupa patru luni in care Zoia a stat incremenita, in ziua de Buna Vestire, in
curtea casei a aparut un batranel cu barba alba si chip luminos. Inainte ca
paznicul sa-l opreasca, el a intrat in casa, iar militianul a auzit, foarte clar, cum
batranul ii spunea fetei: "Ei, ai obosit de atata stat, Zoicika?". Atunci a intrat
in incapere, dar batranul disparuse, in schimb, Zoia se trezise din
inmarmurire. Incepuse sa respire vizibil si clipea. A fost culcata in pat, dar fata
striga si ii implora pe toti sa se roage pentru cei cazuti in pacate, pentru
pamantul care arde in nelegiuiri. Apoi, a spus ca batranul care o salvase era
Sfantul Nicolae. Chemate la fata locului, autoritatile comuniste au incercat sa o
investigheze. "Cum ai trait pana acum? Cine ti-a dat de mancare?".
"Porumbeii m-au hranit", le-a raspuns fata.
La scurt timp, in presa au aparut si "explicatiile". Oamenii de stiinta, medicii,
psihiatrii au confirmat fenomenul de incremenire a Zoiei, sustinand ca nu este
vorba de nici un fel de miracol dumnezeiesc. "Boala se numeste catatonie", au
explicat ei, "un sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat printr-o stare
de rigiditate a corpului in anumite pozitii, stupoare mentala, amutire,
imobilitate si insensibilitate completa". Totusi, dupa cum apare si in
"Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale", aceasta stare de
prostratie nu poate dura decat cateva minute, cel mult cateva ore. Insa
incremenirea Zoiei s-a mentinut timp de 128 de zile.

Epilog
Nu se stie exact cum s-a sfarsit destinul Zoiei. In 1999, sediul Directiei
Afacerilor Interne din Samara, acolo unde se aflau dosarele secrete, a ars intrun incendiu, considerat de multi foarte suspect. Au murit atunci 16 oameni, iar
arhivele au fost distruse complet, printre care si dosarul Zoiei Karnauhova.

Unii spun ca fata ar fi adormit intru Domnul, la numai cateva zile dupa
revenirea la viata, altii ca ar fi fost internata intr-un spital de boli psihice, iar
altii sustin ca ar fi urmat drumul calugariei. Toate cele petrecute i-au
impresionat atat de profund pe locuitorii orasului si pe cei din imprejurimi,
incat multi oameni, vazand miracolul si auzind tipetele indurerate ale Zoiei, sau intors la credinta. Cei nebotezati s-au botezat, cei necununati s-au cununat,
iar cei ce il lepadasera pe Domnul au revenit la Biserica, cu cainta.

In prezent, Episcopia din Samara a creat o comisie speciala, care este chemata
sa adune toate documentele legate de miracolul "incremenirea Zoiei", pentru a
putea marca acest unic fenomen pravoslavnic si in calendarul crestin-ortodox.
Astazi, in bisericile din Samara, poti auzi cum oamenii repeta cuvintele Zoiei:
"Rugati-va toti! Pentru cei cazuti in pacat, pentru pamantul care arde in
nelegiuiri, rugati-va!".
TARAMUL ASCUNS DE SUB ANTARCTICA
FENOMENE STRANII
Cand in 1957, sovieticii puneau, in estul Antarcticii, nu departe de Polul Sud,
bazele unei statiuni de cercetare numite, la fel ca si primii sateliti trimisi de ei
in spatiu, Vostok, nimeni nu banuia ca savantii trimisi sa-si desfasoarea
activitatea stiintifica pe intinderile inghetate nu erau singurele fiinte vii din
acest pustiu de gheata. Abia in 1970, insa, cnd la statiunea Vostok a fost adus
un radar performant - americanii isi instalasera, la rndul lor, baze in
Antarctica si trebuiau supravegheati -, savantii sovietici au realizat ca, exact
sub laboratoarele lor se gaseste o imensa pestera inundata, de care ii despartea
insa un strat de gheata gros de aproape 3000 metri!
O atmosfera perfect curata
Gratie metodelor tot mai perfectionate de geodetectie, s-a ajuns la concluzia ca
pestera, formata din mai multe sali, in suprafata totala de ctiva kilometri
patrati, era scaldata de apele unui lac, denumit lacul Vostok, si a carui
adncime maxima atingea incredibila cifra de 1000 metri! Specialistii veniti de
la Moscova au stabilit ca aceasta enclava din gheata s-a format in urma cu

cel putin 13.000 de ani, in timpul ultimei glaciatiuni. Bizar este faptul ca
scanarile termoluminiscente realizate au indicat faptul ca apa lacului are o
temperatura de aproape 20 grade Celsius! Aceasta anomalie, imposibil de
explicat din punctul de vedere al fizicii actuale, a dus insa la formarea unui
microclimat, in interiorul pesterii, unde, apreciaza specialistii, exista o
atmosfera respirabila! Mai mult dect att, forajele efectuate, la inceputul
anului 2000, de catre rusi si americani, au relevat faptul ca in interiorul acestui
tarm ascuns traiesc microorganisme, bacterii si microbi, care s-au
dezvoltat, ulterior, si in laboratoarele de la suprafata Pamntului.
Blestemul atlantilor
O alta anomalie enigmatica o reprezinta marile variatii de cmp magnetic
terestru din aceasta parte a Antarcticii, care, apreciaza oamenii de stiinta, nu
se pot explica dect fie prin existenta in adncuri a unei mari cantitati de
minereu de fier fie a unor... ruine! Expertii NASA au declarat ca descoperirea
pesterii de sub gheata, prezentnd conditii pentru sustinerea unor forme de
viata, reinvie sperantele ca si pe alte corpuri ceresti din Sistemul Solar - Marte,
Luna, Europa (satelitul lui Jupiter), sa existe asemenea rezervatii naturale,
in care omul ar putea trai fara probleme. Si totusi, se pare ca probleme exista.
In ultimii ani, la statiunile de cercetare din Antarctica s-au semnalat mai multe
morti misterioase, carora medicii nu le-au putut gasi vreo explicatie. Se pare ca
savantii respectivi au cazut victime unor virusuri necunoscute, extrase din
pestera subterana, o data cu mostrele de apa din Lacul Vostok! Aceste
incidente au dus la aparitia a tot felul de speculatii, privind existenta unui
blestem care i-ar afecta pe toti cei ce vor incerca sa descifreze taina pesterii.
Hitler cunostea taina pesterii
Se stie ca, in urma cu cteva zeci de mii de ani, Antarctica era un continent
inverzit, care a fost acoperit cu o platosa groasa de gheata, in urma unei
schimbari bruste a aliniamentului polilor terestri, probabil dupa ce Pamntul
a fost lovit de un meteorit, spune parapsihologul german Rainer Holbe. Este
foarte posibil ca locuitorii de atunci ai Terrei, care ajunsesera la o civilizatie
foarte avansata, sa fi descoperit aceasta pestera, ce prezenta conditii favorabile
de viata, si sa se fi retras pentru totdeauna acolo.
Eu nu exclud posibilitatea ca sub Antarctica sa existe fiinte asemanatoare
omului actual, si care se protejeaza de interventia acestuia prin acesti virusi, la
care ele sunt imune, dar care pe noi, cum s-a si vazut, de altfel, ne pot ucide!.
Holbe, care este un impatimit cercetator al civilizatiei atlante, crede ca Hitler si
alti membri ai societatii secrete Thule cunosteau povestea pesterii scufundate,
si la ea se refereau atunci cnd vorbeau despre Atlantida de sub gheturi...

LEGENDARUL PROFESOR FRANKENSTEIN

Pentru cei mai multi dintre noi, Frankenstein, monstrul numit astfel dupa profesorul

genial, dar diabolic, ce i-a dat viata, este doar rodul creativitatii bogate a sotiei
poetului englez Shelley, Mary Shelley, care a scris ceea ce va fi, peste decenii,
considerat primul roman de science-fiction. Aflati insa ca talentata scriitoare, si
nu numai ea, nu datoreaza numai imaginatiei descrierea acestui personaj fabulos.
Pentru ca, dupa cum ne asigura cercetatorul italian Paolo Mazzarello, intr-un articol
publicat in revista Nature, profesorul trasnit care l-a creat, cu ajutorul
electricitatii, pe monstruosul Frankenstein, a existat in realitate!
Un preot cu preocupari oculte
El se numea Lazzaro Spallanzani, era preot catolic - si inca unul foarte apreciat - si
a trait la sfrsitul secolului 18. In mod cert, Spallanzani a fost modelul scriitorului
romantic german Ernst Hoffman, pentru povestirea lui Der Sandmann, in care era
vorba despre un savant ce-si construieste o frumoasa femeie robot, care, in cele din
urma, il va aduce in pragul nebuniei! De altfel, Hoffman, si nu Mary Shelley, a fost
primul care a scris despre readucerea la viata a unor fiinte decedate, prin procedee
stiintifice, precizeaza Mazzarello.
Dupa cum releva cercetatorul italian, in articolul citat, Spallanzani - care devine, in
povestirea lui Hoffman Spalanzani, nume diferind cu o singura litera! - era in
acelasi timp si profesor de istorie naturala la Universitatea din Padova si membru al
prestigioasei Societati Regale de Stiinta, din Marea Britanie, fiind recunoscut
pentru preocuparile lui ciudate, nu putini fiind aceia care-l acuzau de... magie
neagra! El facea experiente pe soareci, serpi, vietati microscopice, notndu-si
srguincios observatiile intr-un jurnal, care, din pacate, nu a mai ajuns pna la noi.
Spallanzani nu este singurul candidat
Se pare insa ca el a reusit readucerea la viata a unor organisme primitive
deshidratate, resuscitarea producndu-se cu ajutorul electricitatii! Spallanzani a fost
primul care a observat ca sobolanii orbiti inca erau capabili sa mearga fara gres fie
la vizuina, fie sa se descurce, intr-un labirint, cu aceeasi abilitate ca atunci cnd
vedeau, fapt ce l-a condus la ideea ca acestia au un al saselea simt, de orientare,
inexistent la om.
De asemenea, preotul italian a remarcat primul ca mncarea este digerata cu
ajutorul acidului sulfuric, existent in sucul gastric si a pus in evidenta existenta
celulelor albe din snge. Preocuparile sale, care, pe de-o parte il incitau, pe de alta ii
dadeau un sentiment de vinovatie. El ii scria de pilda lui Voltaire, intrebndu-l ce
crede ca s-ar intmpla cu sufletele animalelor, atunci cnd ele sunt moarte, iar el le
aduce la viata?! Dar Spallanzani nu este singurul ce-si revendica titlul de adevarat
Frankenstein.
Christopher Frayling, rector al Colegiului Regal de Arta din Londra spune ca nici pe
departe italianul nu a constituit un model pentru profesorul Frankenstein.
Preocuparile sale in domeniul electricitatii par marunte pe lnga cele ale lui
Konrad Dippel, un alchimist care a trait, in secolul 16, in oraselul german...
Frankenstein, sau ale tnarului fizician Andrew Crosse, care a reusit sa socheze
intreaga Anglie, cu experimentele sale de electricitate.

VIATA CELEBREI VANGA

OAMENI ALESI
Celebra prezicatoare Vanga (Vanghelia) s-a nascut pe 31 ianuarie 1911 in
localitatea balcanica Strumita si a murit la 11 august 1996. Unii autori spun ca
s-a nascut in Bulgaria, altii, in Iugoslavia. Adevarul este undeva la mijloc
pentru ca localitatea Strumita a fost parte a imperiului Otoman, apoi a
regatului Bulgariei, a Iugoslaviei si actualmente a Republicii Macedonia. Eu
am intalnit doua nume de familie diferite ale Vangai, deci, n-as putea spune
care a fost cel real Pandeva sau Dimitrova.
S-a nascut intr-o familie de plugari saraci, era plapanda si avea urechile lipite
de cap iar degetele de la maini si de la picioare tot lipite erau. Mama Vangai a
murit cand avea ea 3 ani, ramanand astfel in grija unei vecine turcoaice. La
varsta de 12 ani a fost prinsa de o furtuna care a purtat-o doi kilometri
distanta. A fost gasita acoperita de pamant, pietre, crengi. Ochii ei erau plini de
praf si nisip si nu-i putea deschide avand dureri ingrozitoare. Pana seara ochii
i s-au umplut de sange. A fost operata dar a ramas oarba pentru totdeauna.
Vanga plangea intreaga noapte si se ruga ca Dumnezeu sa faca o minune ca sa
vada din nou. Minunea nu s-a produs. Ca sa nu mai fie o povara pe capul
familiei care se confrunta cu o saracie lucie, in 1925 a fost primita la o Casa a
orbilor. Acolo ea a dus o viata fericita. Acolo si-a intalnit la 18 ani si marea
dragoste, un tanar ce facea parte dintr-o familie instarita. A fost ceruta in
casatorie iar parintii tanarului au fost de acord sa aiba grija de amandoi. Era
foarte fericita si totul era aranjat pentru cei doi tineri, cand Vanga a primit o
veste de la tatal ei care-i cerea sa se intoarca acasa pentru a avea grija de copii.
Ea reprezenta un sprijin pretios pentru fratii sai. Desi era oarba, era harnica si
priceputa. Se confrunta iar cu saracia.
Vanga a inceput sa-si manifeste darul prezicerii obisnuind sa vorbesca cu fiinte
invizibile ochilor celorlalti. Capacitatile ei au inceput sa se manifeste gradat.
Prima manifestare care a fost remarcata de catre vecinii ei, a avut loc atunci
cand ea i-a indicat tatalui sau locul exact unde se afla o oaie care le fusese
furata. A descris in amanunt curtea in care ulterior a gasit oaia. Ea a
marturisit ca aceste imagini ii aparusera in vis. Tot atunci a devenit constienta
de visele premonitorii. In 1939, Vanga s-a imbolnavit brusc de pleurezie iar
doctorii care au consultat-o nu-i mai dadeau nicio sansa de viata. Totusi, in
numai o zi, ea si-a revenit intr-un mod miraculos din aceasta boala, care in
timpurile acelea, era considerata ca fiind fara vindecare.
Vanga a inceput sa fie un adevarat canal de comunicare si a inceput sa prezica
cu o exactitate uluitoare. Cand prezicea, glasul ei era schimbat. Indica locuri,
evenimente, nume. Faima ei s-a raspandit si a inceput sa vina o multime de
oameni la ea. Afla unde se aflau persoane disparute si rezolva cu precizie
cazuri criminalistice indicand numele si locul unde se aflau criminalii. In cazul
celor bolnavi, diagnostica cu multa precizie si era capabila sa vindece diverse
boli cu plante tamaduitoare pe care le indica in prealabil. Cea mai mare
placere o avea atunci cand comunica cu florile si arborii. Ea sustinea ca atat

florile cat si arborii ii povestesc o multime de lucruri si ii reveleaza anumite

taine ale naturii care o ajuta sa le indice bolnavilor, plantele de care aveau
nevoie. Astfel, Vanga a vindecat multi oameni care sufereau de anumite boli
considerate in acea vreme, incurabile.
Vanga spunea: " Daca oamenii ar avea incredere in Dumnezeu si in puterea
tamaduitoare uriasa a plantelor, ei ar putea sa se vindece cu usurinta de orice
boala, recurgand la plantele de leac care exista la ora actuala pe pamant."
Uneori, ea adauga: "Adeseori observ ca medicina de azi inchide usile prin care
natura ar putea restabili singura echilibrul si armonia fiintei cu ajutorul
plantelor tamaduitoare." Despre tratamentele naturiste ale Vangai puteti citi
AICI.
In 1942 granita cu Bulgaria a fost deschisa. Printre oamenii care veneau la
Vanga se afla si un tanar, Dimitar Gusterov, care a cerut-o in casatorie si ea l-a
urmat in localitatea Petrici. Sotul sau a plecat la razboi, in Grecia si s-a intors
in primavara anului 1944. El a murit de ciroza, in 1962, la varsta de 42 de ani.
Cand a fost adus de la spital, Vanga a intrat intr-un somn profund din care s-a
trezit doar in momentul inmormantarii. Pe urma a spus: "L-am condus pana
la locul care i-a fost hotarat."
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Vanga a devenit din ce in ce mai
cunoscuta si mai cautata de o multime de oameni care doreau sa afle despre
persoanele dragi care luptau pe front.
Este important de subliniat ca aceste capacitati paranormale ale Vangai au fost
in mod exclusiv un dar divin natural, pe care ea l-a folosit intotdeauna spre
binele celor din jurul sau si acelora care veneau sa-i ceara sfatul. Nu refuza pe
nimeni si avea pentru fiecare un sfat plin de intelepciune, un leac a carui
eficienta era apoi confirmata in practica, o premonitie, o veste sau un mesaj pe
care il transmitea de la cei care parasisera definitiv aceasta lume. Nu a cerut
niciodata bani sau alte foloase pentru ajutorul sau. Pe e alta parte, Vanga era
uneori foarte aspra cu persoanele pe care le percepea prin intermediul
clarviziunii, ca fiind rele sau animate de ganduri si intentii malefice. Asemenea
persoane aveau deseori surpriza sa o vada pe Vanga descriind amanuntit in
fata tuturor, faptele rele pe care le sevarsisera. De asemenea, ea simtea pe cei
sceptici care veneau doar pentru a-i incerca capacitatile paranormale.
Toti cei care au venit in contact cu ea au observat ca Vanga era o femeie
simpla, buna, ordonata, iubitoare de curatenie. Ea manifesta o mare
compasiune pentru cei aflati in suferinta. Ea explica dragostea ei pentru
curatenie astfel: " Sa stiti ca in fiecare zi vin multi oameni la mine, ei pleaca de
aici, multi dintre ei curati dar la mine raman energiile apasatoare, mizerabile
ale bolilor lor, grijilor lor chinuitoare, proasta lor dispozitie, amintirile lor
urate, triste si multe dintre celelalte probleme de viata pe care ei le au. Trebuie
sa stiti ca dupa ce ei pleaca, pe umerii mei apasa destul de greu toate acestea si
de aceea eu trebuie sa fac zi de zi curatenie, pentru ca astfel ma simt usurata,
purificata."
Este surprinzator cum o femeie simpla, in acea perioada, a descris si practicat
metoda de curatare pe care o folosesc practicantii reiki. Este o practica
necesara si obligatorie pentru a nu prelua energii si amprente energetice

negative. In unele situatii, Vanga ascundea intentionat anumite informatii pe

care le obtinea despre unii oameni, indeosebi atunci cand erau vesti rele care ar
fi socat profund si iremediabil persoanele in cauza.
Vanga mai afirma ca nu-i este ingaduit sa reveleze oricui anumite aspecte
foarte importante din aceasta categorie facand parte si profetia cu privire la
Romania si la viitorul spiritual al planetei noastre. Vanga a tinut ca profetia
despre Romania sa fie facuta publica de-abia in 2005.
bibliografie: Krasimira Soianova - "Vanga"
Alte articole:
Profetiile celebrei Vanga
Vanga - tratamente naturiste